Absurdul in particular in opera

Absurdul lumii si nonsensul existentei, esecul omului de a accede la sferele cunoasterii este
reliefat cel mai bine de Franz Kafka in Procesul.
Josef K. este arestat de catre o autoritate care nu isi justifica actiunile. Tribunalul care conduce
procesul, nu contine nimic din caracteristicile justitiei obisnuite. Acest Tribunal ordona retineri ce
nu implica arestarea inculpatului, birourile sale se afla in podul unei cladiri cu apartamente de
inchiriat, cartile sale de legi contin imagini obscene iar slujbasii sai suporta cu greu aerul proaspat
din afara birourilor. Structurile acestei lumi a Tribunalului nu i se reveleaza eroului decat cu mare
greutate si doar partial prin mecanismul procesului, care nici acesta nu se desfasoara conform
procedurilor obisnuite, intrucat acuzatului nu i se aduce la cunostinta invinuirea in baza caruia a fost
condamnat. La unica sa infatisare, Josef K. afirma: procedeele dumnevoastra nu constituie o
procedura decat daca eu le recunosc ca atare.
Personajul lui Kafka par a avea initial libertatea de a admite sau nu valabilitatea lumii in care
patrunde, insa incetul cu incetul, acestuia i se deschide in fata o lume care se dovedeste mult mai
vasta decat i se parea la inceput, devenind un adevarat univers, o unitate ce actioneaza dupa legi
misterioase si dispune de forte obscure, in adancul careia personajul inainteaza doar din nevoia de a
intelege dar in care se pierde.
Kafka este o provocare pentru orice cititor dar suntem avertizati ca dincolo de firul naratiunii,
in marile sale opere: Castelul, Colonia penitenciara sau Procesul, se deschid numeroase
mesaje unde numai filozofia, ontologia si teologia, sunt singurele instrumente care pot ajuta la
transcederea mesajului kafkaian.


Ca trsturi ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul
i paradoxul.
Caracterul incomprehensibil pornete de la ideea c absurdul este i el guvernat de
anumite legi, dar ele par stranii doar pentru c sunt necunoscute spectatorului. Cele mai importante
exemple se gsesc n romanul Procesul . Lui Josef K. nu i se comunic nici mcar pentru ce a
fost acuzat, care este natura vinii sale.
Derizoriul este fora centrifug a absurdului care condamn orice aciune a
protagonitilor la disipare i irelevan. La fel ca mesagerul mpratului chinez care se pierde n
culoarele infinite ale palatului n O solie imperial, universul lui Kafka nu converge spre
semnificaie, ci se ndeprteaz de ea i sfrete n haos. Alte manifestri ale derizoriului sunt
modalitile stranii prin care un subiect de o importan central este deturnat de nite evenimente
marginale: n Procesul o spltoreas distrage (spre indignarea lui Josef K.) atenia ntregii sli de
judecat cu jocurile ei amoroase.
Paradoxul are mai multe faete. Cea mai important este rsturnarea raporturilor dintre
personaje (inversarea rolurilor): cei slabi devin dintr-odat puternici i invers. Caracterul instabil al
puterii/autoritii, care poate fi pierdut n orice moment printr-o rsturnare neateptat a
raporturilor, este o surs important a anxietii sociale din opera lui Kafka. Alte impresii
paradoxale sunt declanate de obiecte care nu se prezint conform ateptrii (n Procesul, tribunalul
se afl ntr-o camer mic, imbcsit din podul unui imobil) sau care nu ndeplinesc funciile pentru
care au fost create.