Curs IX

Norma juridica
1. Definitia normei juridice:
Norma juridica poate fi definita ca fiind o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop
este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinirea pe cale statala,
iar, in caz de nevoie, prin constrangere.
2. Trasaturile normei juridice:
a. Norma juridica are un caracter general si impersonal. Pentru a fi un etalon de conduita,
norma juridica trebuie sa se adreseze difuz si impersonal destinatarilor sai;
b. Norma juridica are un caracter tipic. Pentru a putea formula identicul, repetabilul intr-o
norma juridica, legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal pentru un grup de relatii
sociale si in raport de acesta, formuleaza tipul de conduita.
c. Norma juridica implica un raport intersubiectiv. Norma juridica nu este o prescriptie
general-abstracta, ea intotdeauna imagineaza omul in raport cu semenii sai, implicand
intotdeauna un raport bilateral.
d. Norma juridica este obligatorie. Obligativitatea normei juridice este o trasatura intrinseca a
tuturor normelor, indiferent de domeniul in care intervin sau de forta juridica a actului
normativ. Obligativitatea normei juridice nu rezulta din frecventa aplicarii ei.
3. Structura normei juridice:
a. Structura logico-juridica;
b. Structura tehnico-legislativa.
a. Structura logica alcatuieste partea statica, interna si stabila a normei juridice. Din
punctul de vedere a structurii logice, norma juridica este alcatuita din trei componente:
- Ipoteza este acea componenta care descrie imprejurarile in care intra in actiune
norma, dispozitia sau sanctiunea normei;
- Dispozitia cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile
sociale, conduita acestora. Dispozitia normei juridice poate sa ordone o actiune, sa
oblige la o abtinere, sa cuprinda o permisiune.
- Sanctiunea contine urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii
dispozitiei sau a ipotezei (asa-numitele sanctiuni negative) sau poate cuprinde
masuri de stimulare (sanctiuni positive). Din punctual de vedere al gradului de
determinare, sanctiunile se impart in mai multe categorii: determinate, relativ
determinate, alternative si cumulative. In functie de ramura de drept in care
intervin, sanctiunile se clasifica in sanctiuni de drept civil, de drept penal, de drept
administrative samd.
b. Structura tehnica se refera la modul in care este organizata norma juridica in cadrul
actului normative. Nu se suprapune intotdeauna cu structura logico-juridica. Din punct
de vedere al structurii tehnice, normele se impart in:
- Carti;
- Titluri;
- Capitole;
- Sectiuni;
- Articole;
- Paragrafe, alineate si subalineate.
4. Clasificarea normelor juridice:
A. Criteriile de clasificare:
a. Din punct de vedere al fortei juridice a actului normativ:
- Norme cuprinse in legi;
- Norme cuprinse in ordonante etc.
b. Din punct de vedere al ramurei de drept la care se refera.
c. Din punct de vedere al structurii logice:
- Norme complete (cuprind cele trei componente);
- Norme incomplete (nu au toate cele trei componente in cadrul actului normativ la
care se refera).
d. Din punct de vedere al sferei de aplicare:
- Norme generale (sfera larga de aplicabilitate) : statutul functionarilor publici
(exemplu);
- Norme speciale (sfera restransa de aplicabilitate): statutul functionarilor vamali;
e. Din punct de vedere al gradului si intensitatii incidentei normei:
- Norme principii(dreptul la educatie);
- Norme mijloace(normele care detaliaza accesul la institutiile de invatamant etc)
f. Din punct de vedere al modului de reglementare a conduitei:
- Norme imperative (care se impart in norme onerative- obliga la o anumita actiune-
si norme prohibitive- obliga la abtinere);
- Norme permisive- acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita
conduita.
Normele imperative se pot transforma in norme supletive in cazul in care norma
supletiva suplineste vointa partilor.
g. Norme organizatorice : cuprind dispozitii care privesc organizarea institutiilor si
organelor sociale, modul lor de infiintare, scopul, competent samd.
h. Norme punitive si norme stimulative (din punct de vedere al sanctiunii juridice);
5. Actiunea in timp a normei juridice:
A. Intrarea in vigoare a normei;
B. Actiunea normei;
C. Iesirea din vigoare a normei.
A. Potrivit articolului 78 din Constitutia Romaniei, legile intra in vigoare in termen de trei
zile de la data publicarii lor in Monitorul Oficial. Exceptii: ordonantele de urgenta
Guvernului care intra in vigoare pe data publicarii lor in Monitorul Oficial. Actele Uniunii
Europene intra in vigoare la data pe care o stipuleaza in continutul lor. Din momentul
intrarii in vigoare, norma juridica guverneaza deplin in relatiile sociale, nimeni neputand
invoca necunoasterea legii. De la aceasta regula exista doua exceptii: atunci cand o
parte din teritoriul tarii ramane izolat (caz de forta majora)- necunoasterea este
obiectiva sau in material conventiilor, a contractelor, atunci cand o persoana incheie un
contract necunoscand consecintele pe care norma juridica le face sa decurga din acel
contract, ea poate invoca o eroare de drept.
B. Principiile actiunii in timp a normei juridice
Din momentul intrarii in vigoare, norma juridica este activa pentru viitor. Norma juridica
nu retroactiveaza(principiul neretroactivitatii legii). Totusi, de la aceasta regula exista
cateva exceptii atunci cand norma va retroactiva:
a. Normele juridice cu caracter interpretativ;
b. Norma juridica penala care prevede dezincriminarea faptei sau prevede o sanctiune
mai usoara;
c. Retroactivitatea expresa atunci cand legea in cuprinsul ei prevede ca se aplica si
pentru fapte savarsite anterior.
C. Iesirea din vigoare a normei juridice are loc in trei modalitati:
a. Ajungerea la termen;
b. Caderea in desuetudine;
c. Abrogarea care poate fi:
- Expresa: directa (atunci cand legiuitorul prevede in dispozitii finale ca legea
anterioara se abroga), indirect (atunci cand in textul actului normative se prevede ca
la data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga dispozitiile contrare);
- Tacita : atunci cand in actul normativ nu se prevede nimic in legatura cu abrogarea
vechilor norme, dar organul de aplicare intelege-implicit- ca in mod tacit legiuitorul
a dorit sa scoata din vigoare acea norma.
- Ultraactivitatea normei se refera la situatia in care o lege, desi a iesit din vigoare,
continua sa produca efecte dupa iesirea ei din vigoare.
6. Actiunea normei in spatiu si asupra persoanei:
Norma juridica este teritoriala si personala, insemnand ca o norma juridica actioneaza asupra
teritoriului statului si asupra cetatenilor sai. In caz de conflict de legi, exista reguli de
determinare a legii aplicabile. Spre exemplu, legea aplicabila in regimul juridic al bunurilor este
legea locului in care se afla bunul. De la principiul teritorialitatii exista doua exceptii:
- In cazul misiunilor diplomatice;
- In dreptul penal (ex legea aplicabila unei infractiuni savarsite la bordul unei nave
straine care ancoreaza intr-un port din Romania legea lor nationala).








Interpretarea normei juridice in procesul realizarii dreptului
1. Notiunea si importanta interpretarii normelor juridice:
Interpretarea normelor juridice este acea operatiune prin intermediul careia organul de
aplicare a dreptului clarifica cu toata precizia textul normei juridice pentru a stabili
compatibilitatea acesteia in raport de o anumita situatie de fapt.
Importanta operatiunii de interpretare este data de inlaturarea ambiguitatii caracterului
echivoc al unei reglementari; pentru a clarifica si stabili sensul exact al normei juridice;
interpretarea explica norma in contextul social in care aceasta actioneaza; interpretarea ne
ajuta sa stabilim sfera de aplicare si finalitatea normei.
2. Felurile interpretarii normelor juridice:
A. Interpretarea oficiala este realizata de organe de stat cu atributii in procesul fie al
elaborarii normei juridice, fie al aplicarii acesteia (este obligatorie). Atunci cand organul
emitent il interpreteaza, interpretarea este numita autentica, iar norma interpretativa
face corp comun cu norma interpretata. Interpretarea realizata in procesul aplicarii
normei juridice se numeste interpretare cazuala;
B. Interpretarea neoficiala (doctrinara) nu este obligatorie si este cuprinsa in opere
stiintifice, reviste de specialitate etc.
3. Metodele de interpretare ale normei juridice:
A. Metoda gramaticala are ca obiect stabilirea sensului cuprins in norma juridica prin
analiza gramaticala a textului normei juridice: se analizeaza cuvintele, sensul comun al
acestora, conjunctiile care pot schimba sensul.
B. Metoda sistematica defineste modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin
incadrarea sa in economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea la
alte acte deoarece norma juridica nu exista izolat, ea se afla in interferenta cu alte acte
juridice.
C. Metoda istorica urmareste sa explice sensul normei juridice prin luarea in considerare a
imprejurarilor social-juridice care au stat la baza elaborarii si adoptarii legii.
D. Metoda logica: in realizarea acesteia, organul de aplicare foloseste o serie de argumente
ale logicii formale:
- Interpretarea prin reducere la absurd;
- Argumentul per a contrario;
- Argumentul a pari (pentru cazuri identice, solutii identice)
E. Analogia legii: atunci cand organul de aplicare, fiind sesizat cu solutionarea unei cauze,
nu gaseste o norma corespunzatoare, el face apel la o norma asemanatoare, iar daca nu
gaseste o norma asemanatoare, va recurge la principiile generale de drept (analogia
dreptului)






Tehnica elaborarii normelor juridice

1. Notiunea de tehnica juridica si tehnica legislativa.
Tehnica juridica reprezinta un ansamblu de mijloace si procedee prin care
necesitatile pe care le infatiseaza viata sociala capata forma juridica (se exprima
continutul normei de drept) si se realizeaza in procesul convietuirii umane.
Tehnica legislativa(legiferarea) este o parte constitutiva si este alcatuita dintr-un
complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare
continutului reglementarii juridice.
Principiile legiferarii:
a. Fundamentarea stiintifica a activitatii de elaborare a normelor juridice.
Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedata de o activitate de
documentare si analiza stiintifica pentru cunoasterea temeinica a realitatilor
economice si sociale care urmeaza sa fie reglementate, a istoricului legislatiei
din domeniu, precum si a reglementarilor similare din legislatia straina.
b. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului.
Elaborarea actelor normative trebuie sa tina cont, pe de o parte de dinamica
relatiilor sociale, iar pe de alta parte de faptul ca legea trebuie sa asigure
stabilitatea si securitatea juridica pentru ca legile reglementeaza pe termen
lung.
c. Principiul corelarii sistemului actelor normative;
d. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea actelor
normative. Legiuitorul trebuie sa tina cont de faptul ca destinatarii normelor
juridice sunt persoane cu nivele culturale diferite. De aceea, norma juridica
trebuie sa fie clara si exacta. Cerintele principale pe care le implica acest lucru
sunt:
- Alegerea formei exterioare a reglementarii. De aceasta depinde valoarea si forta
juridica a reglementarii, precum si pozitia in sistemul actelor normative.
- Alegerea modalitatii de reglementare priveste optiunea legiuitorului in legatura cu
un anumit mod de impunere a conduitei.
- Cerinta accesibilitatii normei si a economiei de mijloace care priveste constructia
normei, elementele structurale ale acestuia, fixarea tipului de conduita, stilul si
limbajul juridic etc.

2. Partile constitutive ale actului normativ:
Un act normativ este compus din:
A. Expunerea de motive care arata conditiile care au impus aparitia actului
normativ, finalitatile acestuia;
B. Titlul actului normativ trebuie sa fie scurt si sugestiv;
C. Preambulul care reprezinta o punere in tema in legatura cu motivatia social-
politica, economica a adoptarii acelui act;
D. Formula introductiva in care este inclus temeiul constitutional si legal al
adoptarii acelui act;
E. Dispozitii generale care cuprind obiectul, scopul si sfera de reglementare a
actului normativ;
F. Dispozitiile de continut care curpind continutul propriu-zis al actului, respectiv
drepturile si obligatiile destinatarilor actului.
G. Dispozitiile finale si tranzitorii care cuprind elemente ce tin de durata intrarii in
vigoare, durata in timp, durata iesirii in vigoare;
H. Anexa care poate contine regulamente, tabele etc.
3. Elementele de structura ale actului normativ:
Elementul structural de baza al unui act normativ il reprezinta articolul. Acesta
contine o dispozitie de sine statatoare. O norma juridica poate fi cuprinsa intr-un
articol,dar este posibil ca o norma sa apara in mai multe articole. Articolul se
subdivide in paragrafe, alineate si subalineate. Alineatele se numeroteaza cu cifre
arabe, iar articolul poate contine note marginale.
4. Tehnica sistematizarii actelor normative: varietatea actelor normative impune
necesitatea sistematizarii lor. Principalele forme de sistematizare sunt incorporarea
si codificarea.
Incorporarea este forma inferioara de sistematizare si priveste sistematizarea
actului normativ in raport de anumite criterii exterioare: criteriul cronologic,
criteriul alfabetic, pe ramuri de drept sau institutii juridice. Incorporarea este de
doua feluri: oficiala (realizata de organe de drept- ex. Colectii de legi, hotarari) si
neoficiala (realizata de persoane particulare, sub forma indrumarelor legislative).
Codificarea este o forma superioara de sistematizare si presupune cuprinderea intr-
un cod a normelor juridice apartinand aceleiasi ramuri de drept. Actiunea de
codificare implica o bogata activitate a legiuitorului de prelucrare complexa a
intregului material normativ, de indepartare a normelor depasite, perimate.
Codificarea este o forma superioara de sistematizare deoarece porneste de la
principii generale ale sistemului de drept, cautand sa redea intr-un singur act un
continut si o forma unitara, cat mai complet si inchegat, toate normele juridice
dintr-o anumita ramura de drept.







Realizarea dreptului
1. Definitie:
Realizarea dreptului reprezinta procesul transpunerii in viata a continutului normelor juridice in
cadrul careia oamenii, ca subiecte de drept, respecta si executa dispozitii normative, iar
organele statului aplica dreptul in temeiul competentei lor.
2. Formele realizarii dreptului:
A. Realizarea dreptului prin respectarea si executarea legilor de catre cetateni;
B. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat si alte
organisme sociale.
A. Realizarea dreptului prin respectarea si executarea legilor de catre cetateni.
Trasaturi:
- Realizarea dreptului in aceasta forma presupune respectarea dispozitiei normei
juridice;
- Conformarea fata de conduita-tip este rezultatul direct al mai multor factori, cel mai
important fiind dorinta de a satisface anumite necesitati individuale.
- Aceasta forma de realizare a dreptului este mai bogata din punctul de vedere al
volumului si continutului intensitatii decat realizarea dreptului prin aplicarea
acestuia de catre organele de stat.
- Nu presupune conditii de fond si de forma;
- Respectand normele juridice, individul isi valorifica anumite dreptului legale;
B. Realizarea dreptui prin aplicarea acestuia de catre organele statului.
Organele statului realizeaza atat o activitate de aplicare, cat si de elaborare a legii.
Activitatea de aplicare a dreptului nu se confunda cu activitatea normativa. Criterii de
distinctie:
- Activitatea normativa este rezervata doar unor categorii de organe ale statului, pe
cand activitate de aplicare poate fi realizata de catre orice organ al statului;
- Actele normative au un caracter general, impersonal tipic, pe cand actele de
aplicare au un caracter individual si concret determinat.
- Activitatea normativa este subordonata unor reguli de tehnica legislativa, pe cand
actele de aplicare sunt elaborate foarte diferit de la o ramura la alta.
- Actul normativ se distinge de actul de aplicare prin continut, scop, finalitate.
- Actul normativ functioneaza impersonal si difuz pana la data scoaterii sale din
vigoare, iar actul de aplicare isi inceteaza efectele din momentul adoptarii de catre
organul abilitat.
- Pentru actele normative exista reguli specifice privind intrarea in vigoare, activitatea
actului, iesirea din vigoare. Cu privirea la actul de aplicare nu exista asemenea
reguli.
3. Fazele procesului de aplicare a dreptului:
A. Stabilirea starii de fapt care presupune cunoasterea circumstantelor cauzei respective;
B. Alegerea normei de drept care se poate aplica situatiei de fapt. Aceasta faza
presupune calificarea din punct de vedere juridic a situatiei de fapt.
C. Interpretarea normei juridice care este acea operatiune de lamurire si concretizare a
continutului normei juridice.
D. Elaborarea si emiterea actului de aplicare.

Raportul juridic
1. Definitia raportului juridic: raportul juridic este acea legatura sociala reglementata de norma
juridica, continand un sistem de interactiune reciproca intre participantii determinanti, legatura
susceptibila de a fi aparata pe calea constrangerii statale.
2. Trasaturile raportului juridic:
A. Raportul juridic este un raport social.
B. Raportul juridic este un raport de suprastructura deoarece raporturile juridice suporta
influenta diverselor raporturi sociale (ex familiale, politice, culturale)
C. Raportul juridic este un raport volitional adica implica acordul de vointa a partilor;
D. Raportul juridic este un raport valoric deoarece in raportul juridic isi gasesc concretizarea
valorile esentiale ale societatii.
E. Raportul juridic este o categorie istorica deoarece fiecare tip de organizare sociala
genereaza anumite tipuri de raporturi juridice.