Reconstructie in terapia analitica

,,Adevarul incepe in doi si nu acasa in camaruta linistita

Reconstructiile pot oare sa conceapa adecvat experientele
trecute?
R: sursa pretioasa de informatie(constientizarea
inconstientului)
R: reconstructia ca interventie
R: constientizarea experientelor trecute are de fapt, vreun
folos clinic?(nu sunt de fapt alte procese eficiente
terapeutic, de exemplu dimensiunea relationala
exprimata in R ?)
Planul prezentarii
1.Ce este reconstructia?
2.Conceptul de trauma
3. Avantajele reconstructiei
4.Psihanalistul:arheolog sau poet?

1.Ce este reconstructia?

Reconstructia este un proces dinamic(ca si
interpretarea) ce mijloceste o noua perspectiva
cu sens, ce face ca evenimentele si fantasmele
trecute si prezente sa apara intr-o lumina noua
diferita( ce permite o adaptare mai buna sau o
proba a realitatii). Nu este atat de importanta
descoperirea amintirilor noi sau masurarea
succesului terapeutic ci procesul comun ce-I
implica pe terapeut si analizand(din punct de
vedere emotional) pentru o noua perspectiva
integratoare a modurilor de relatie si a
constelatiilor de evenimente din istoria
personala si din prezent.

Greenacre( 1980,1981), interesul redus privind R s-ar datora faptului ca semnificatiei

traumatismelor reale i se acorda putina atentie(nu este necesara o R exacta a
circumstantelor traumatice de viata). Interesul se manifesta in transfer,
contratransfer, identificare proiectiva, fenomenul relational ,,aici si acum si mai putin
in R.(ex 1. pag 32)
Freud compara procedura reconstructiei cu munca unui arheolog. Preocupat de trauma
reala nu face totusi o diferentiere clara intre aceasta si fantasmele infantile(Daca
trauma reala coincide cu fantasmele deja existente iar fantasmele se leaga de
evenimente reale, oare se poate face clar o diferentiere?)
Freud pleaca de la ideea ca impresiile si amintirile biografice se conserva peste ani:,,intrun anumit moment trebuie sa se fi intamplat asta si asta, trebuie ca dvs. sa fi
reactionat in acest mod si acesta este modul pentru care reactionati acum, in aceste
imprejurari, in acest mod(ex 2 pag. 133)
-in psihanaliza este foarte important dar si foarte dificil sa se stabileasca varsta unui
obiect descoperit sau daca o anume amintire apartine unei anume faze de
dezvoltare, si astfel atinge problema efectului(sau afect) retroactiv=reactivarea unei
experiente timpurii printr-un conflict trait intr-o perioada recenta. Evenimentele
ulterioare pot sa influenteze retroactiv semnificatia evenimentelor timpurii(ex 3
pag.134 si ex 4)-despre amintirile ecran
Evenimentul anterior: capata o semnificatie specifica numai retroactiv, datorita
evenimentului ulterior
Evenimentul ulterior: ascunde un eveniment anterior, incomparabil mai semnificativ

Este mult mai importanta punerea in legatura a

evenimentelor conflictuale prezente care se exprima in
transfer cu impresiile din trecut. R trebuie sa arate in ce
mod si de ce amintirile trecute ,,trebuie deteriorate ,
uitate sau refulate
Kris(1956), trairea prezenta duce mereu la o alegere si la o
coloratura si modificare a amintirilor dependente de
dispozitia prezenta. Amintirile nu mai pot fi de aceea
considerate doar ca reproduceri de incredere si statice
ale evenimentelor trecute, ci ele oglindesc si interesele si
stari conflictuale prezente, modificandu-se impreuna cu
acestea.
Important paragraful 2 pag 137 cu exemplul prez(5) pt a ne
face atenti asupra riscului concluziilor pripite cu privire la
comportamentele parentale( Risc de a aprofunda o ,,
trauma)

2.Conceptul de trauma

Kris(1956) introduce conceptele de trauma de tensiune(acumulare a tensiunilor de

frustrare) si trauma de soc.
Ex 6, pag.140
Teoreticienii descriu un orizont de evenimente posibil traumatic: relatia mama-copil,
separarile , internarile in scpital, tata disponibil doar lacunar, atitudini de asteptare ale
parintilor sau evenimente individuale: decoperirea diferentelor sexuale anatomice,
nasterea unui frate, moartea, pierderea unui parinte, seductia sexuala, maltratarea.
Insa in ce context si cand anume pot deveni traumatice. Fiecare copil isi apropie
evenimentele in mod cognitiv-afectiv, subiectiv pe fundalul semnificatiilor deja
existente.Diferenta dintre trauma reala si evenimentul fantasmat poate fi determinata
doar cu ajutorul fantasmelor idiosincrazice ale copilului. Ev traumatic se intampla in
realitate, se desfasoara doar in imaginatie sau exista o combinatie intre cele doua.(
ex 7 pag 170)
Freud atrage atentia asupra unor situatii potential traumatice: pierderea obiectului,
pierderea iubirii obiectului, castrarea, pierderea recunoasterii si iubirii din partea
Supraeului. Ce se intampla? Fantazarea acestor situatii care se origineaza in
amenintarea parintilor, duce la o retragere a exprimarilor afective si instinctive
infantile, pulsiunile interne devin conditii potentiale declansatoare ale starilor
traumatice si creeaza o dispozitie pentru stari de traire nevrotica- psihonevrozele nu
sunt produsul nemijlocit al traumelor traite. Nevroza este incercarea de a impiedica
stari traumatice amenintatoare( necesara dif dintre trauma/ traumatizare, traumatism/
psihonevroza pag142, ex 8)traumatizare inseamna posibilitatea de trauma a carei
desfasurare mai poate fi impiedicata prin introducerea mecanismelor de aparare

Ce este o fantasma?
O inchipuire a copilului care se bazeaza pe lumea
afectiva si pulsionala fantasmatica.
Fantasmele nu au fundament in realitate.
Este vorba despre reconstructia realitatii psihice si
nu trebuie hotarat in prealabil daca este trauma
reala, traumatizare potentiala sau interactiunea
fantasmelor infantile. Analistul are de-a face cu
posibilitatea psihica a unei traume reale sau
doar cu angoasele unei traumatizari potentiale?

3. Avantajele reconstructiei
Fantasmele, fragmentele de amintiri si de istorie personala sa capete o
noua semnificatie.(ex 8 pag. 144)
- Se pot prelucra refulari de baza din copilarie(inconstientul trecutului)
- Contribuie la legarea trecutului de prezent pentru o noua integrare
a Eului
- Face posibile noi transferuri ce duc la noi amintiri si noi reconstructii
- Capacitatea de desprindere de pozitiile de dezvoltare
infantila(renuntarea la dorinta simbiotica de a fi inteles fara cuvinte)
de modele relationale vechi(stadiul de relatii obiectuale care satisfac
nevoi, relatii cu obiectele sinelui)
- posibilitati de relationare cu oameni si cu sine o noua intelegere a
devenirii de acum ,, adevarul nu incepe cu sine intr-o camaruta
linistita, ci in doi(cu analistul)-nu numai ca anumite constelatii din
copilarie devin constiente pentru prima oara in dialog si sunt traite
cu sentimente aferente, ci in parte, sunt ,,nou create

Schelling(1985), ceea ce vindeca in relatarea si interpretarea istoriei

de viata nu consta in descoperirea adevarului istoric ci in incercarea
de a da un sens evenimentelor si trairilor sufletesti trecute, de a se
ajunge la o noua constiinta de sine reflexiva(o noua creare cu sens)nu doar trecutul actioneaza asupra intelegerii de sine prezente, ci si
intelegerea noastra de sine prezenta determina mereu reconstructia
prezentului
-deci amintirea nu este niciodata simpla reconstructie a trecutului ci ea
reprezinta mereu si o interpretare
-reconstructia este si interventie, analistul intelege mai bine de ce apar
anumite sentimente de transfer si contratransfer si cum se poate
lucra cu ele, reconstructiile nu sunt ferite de tulburari si deteriorari
ale memoriei-nu se poate aduce la lumina adevarul istoric prin reconstructie(nici nu
este uin scop acest fapt),,,realul va ramane mereu
necunoscut(Freud)

4.Psihanalistul:arheolog sau poet?

Modelul arheologic este abandonat mai
potrivit este procedura poetului; gasirea
realitatii istorice a fantasmelor infantile din
primii ani de viata cere multa fantezie
creatoare(nu se neaga faptul traumatic dar
se pune in prim plan prelucrarea psihica)
-interpretarile reprezinta un moment de
constituire a relatiei, aceasta conceptie
transcende statutul terapeutului ca
observator si interpret ci devine jucator si
participant la scene