Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, poet i matematician

roman de excepie (n. 18 martie 1895, Cmpulung-Mucel, d. 11 august 1961,

Bucureti) unul dintre cei mai importani poei romni interbelici, reprezentant al
modernismului literar romnesc. n anul 1919, Dan Barbillian ncepe colaborarea la
revista literar Sburtorul,adoptnd la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul
cenaclului ca pseudonim numele bunicului su, Ion Barbu. n timpul liceului l
cunoate pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai
lungi i mai frumoase prietenii literare. In universul poetic Barbian identificam trei
etape ale creatiei: etapa parnasiana (avand ca teme principale: mineralul si
vegetalul), etapa baladico-orientala (in care poeziile au mai mult un caracter narativdescriptiv si sunt inspirate din poeziile lui Anton Pan) si etapa ermetica(caracterizata
printr-un limbaj criptic, in care metafora este impinsa pana la nuanta de non-sens.
Poezia Joc secund de Ion Barbu face parte din seria artelor poetice moderninterbelice, alturi de Testament de Tudor Arghezi si Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii de Lucian Blaga. Opera se inscrie in curentul literar numit
modernism, initiat la noi in 1919 de catre Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste
de la ideea ca exista un spirit al veacului care impune procesul de sincronizare
dintre literatura romana si literatura europeana, cunoscut si ca principiul
sincronismului.
Poezia a aparut in 1930 sub numele Din ceas dedus, dar la indicatii
editorialele, titlul a fost schimbat in Joc secund in 1964.
Opera deschide volumul de debut al autorului, si anume Joc secund
si dezvaluie cateva teme si motive ale universului Barbian.
Cuvntul Joc" din titlu sugereaz o combinaie a fanteziei, liber de orice tendin
practic"4, iar asocierea adjectivului secund plaseaz jocul n zona superioar a
esenelor ideale. Arta lui Ion Barbu ne ofer cumva un soi superior de joac, cu o
convenie ale crei reguli implic oarecum i o invitaie la dans; e ceva n ultim
instan ludic n aceast oper de o att de strict disciplin."5
Referindu-se la caracterul de art poetic, G. Calinescu surprinde aspecte legate de
sensul poeziei, dar i de rolul poetului: Aceste dou strofe sunt definiia nsi a
poeziei: Calma creast a poeziei este scoas (dedus) din timp i spaiu, adic din
universul real (din ceas), este nu un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireal ntr-o
ap sau ntr-o oglind. Poetul nu triete la zenit, simbolul existenei n contingent, ci
la nadir, adic din interior, n eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent. Poezia e
un cntec de harfe, rsfrnte n ap, sau lumina fosforescen a meduzelor care sunt
vzute numai pe ntuneric, adic atunci cnd ochii pentru lumea ntins se nchid".
Titlul este sugestiv in ceea ce priveste continutul discursului liric. Acesta este unul
metaforic: Joc secund este jocul poeziei, care presupune respectarea anumitor
reguli. Pentru Barbu, actul poetic este similar cu cel geometric. In acceptiunea
acestuia exista trei tipuri de joc si anume: jocul prim care apartine demiurgului, jocul
secund care apartine mestesugarului soare si jocul tert care apartine poetului. In
poezia sa, Ion Barbu tinde spre jocul secund, spre perfectiune.
Tema literar ilustreaz concepia despre creaie, ideea autocunoaterii i ideea lumii
purificate prin reflectarea n oglind.
Motive literare: oglinda, care ofer o imagine ideal asupra lumii nconjurtoare,
motivul orfic (ntreaga natur se reorganizeaz dup cntecul lui Orfeu), zborul
(aspiraia spre nalt a omului superior), marea (matrice a vieii).
La nivel formal, poezia este alctuit din dou catrene. O prima scena
semnificativa este insasi prima strofa in care autorul surprinde lumea inca de la

inceputul timpului, aceasta fiind prima dimensiune, de unde totul ia nastere, idee
dedusa din epitetul din ceas, dedus.
O a doua scena semnificativa este in a doua strofa, in care poetul isi extrage
substanta lirica din nadir. Din ipostaza intelectualizata a lui Hermes, devine o ipostaza
lirica a lui Orfeu. Cantecul vizat este insa incifrat, accesibil numai celor initiati.
Cea mai clasica interpretare de arta poetica a acestei capodopere, Joc secund, este
data deGeorge Calinescu: Poezia (adancul acestei calme creste) este o iesire (dedus)
din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc secund ca innecarea
imaginii (cirezii in apa). Este (nadir latent), o oglindire a zenitului in apa, o sublimare
a vietii prin retorsiune.
Ion Barbu isi proiecteaza poezia pe doua componente si anume: zenitul (cel mai inalt
punct vertical) si nadirul (cel mai jos punct vertical).In concepia lui Ion Barbu, prin
oglind lumea intr n mntuit azur". Iar dac lumea experienei se nal n piramid
pan la zenit(punctul cel mai nalt pe vertical), rsfrngerea acesteia
alctuiete nadirul ei (punctul cel mai jos pe vertical). Din acest element nentinat
i extrage poetul materia inspiraiei sale. Poezia este pentru el negaia lumii,
sublimarea ei n idee, un joc desfurat pe un plan izolat de via, un joc
secund". Zenitul definete n mod metaforic spaiul real, echivalent cu punctul de
maxim strlucire solar, iar nadirul simbolizeaz tot n manier metaforic universul
artistic ce se reflecta n lumina asfinitului.
Substantivul ceas" de la nceputul poeziei aparine cmpului semantic al timpului,
dar este timpul neclintit, fr curgere. Timpul barbian este, dup aprecierea lui
Alexandru Paleologu, dedus", sustras oricrei prize a temporalitii curente".
Primul vers al strofei nti conine epitetul metaforic situat ntr-o inversiunecalm
creast", figur de stil ce desemneaz, lumea Ideilor n sensul pe care Platon l ddea
acestui concept. Arta, spunea Platon, considerat ca o copie a lucrurilor reale, ele
nsele nite copii ale ideilor eterne, este imitaia unor imitaii. Arta, ar fi, deci, o
rsfrngere la puterea a doua a realitii. Aceasta este i concepia pe care i-o
nsuete poetul Ion Barbu cnd i propune s evoce o lume reflectat n oglind,
cci cel ce privete icoanele lmurite n apele ei nregistreaz imaginile unor imagini.
Dar pe cnd pentru Platon aceast rsfrngere secund face din art o ntruchipare
mai deprtat de realitatea ideal dect nsei obiectele concrete care i-au stat drept
model, poetul Jocului secund vede aici tocmai un pas mai departe n procesul de
transfigurare a lumii, cci pe aceast cale imaginea se deprteaz nc mai mult de
substratul ei materia?8. Prin urmare, arta este pentru Barbu un zbor invers", ntors
spre profunzimea elementelor lumii, spre esenele nevzute ale lucrurilor.
n strofa a doua, ntr-o metafor concentrat, Ion Barbu reia muzica de sfere
eminescian, permutnd marea de stele n oceanul lichid ce-i plimb atrii
scufundai (meduzele) sub clopotele verzi. Finalul l aduce pe poet din ipostaza
intelectual a lui Hermes, n aceea liric a lui Orfeu. Cntecul su
rmne ascuns", accesibil doar iniiailor.
Prin urmare, Poezia (adncul acestei calme creste) este o ieire (dedus) din
contingent (din ceas) n pur gratuitate (mntuit azur), joc secund, ca imagine .a
cirezii n ap. B un nadir latent, o oglindire a zenitului n ap, o sublimare a vieii
prin retorsiune."
Organizarea metric a poemului este de o mare simplitate, poetul evitnd efectele
muzicale i urmrind o caden linitit, mereu egal cu sine. Versurile sunt de 13-14
silabe, iambul fiind singura unitate metric a poemului. Rima poeziei este ncruciat.
La nivel morfologic, nu se observ urmrirea unor efecte speciale. Ar fi de remarcat
conversiunea adjectivului adnc" n substantivul adncul, folosirea adjectivelor

provenind din verbe la participiu, n prima strof {dedus", intrat")i a unor

infinitive lungi, n ansamblul poeziei {necarea, nsumarea"), forme care exprim
efortul abstragerii, al ieirii din limitata lume senzorial.
La nivel sintactic, se observ faptul c ambele strofe se reduc fiecare la cte o singur
fraz. Prima strof este eliptic de predicat, pe cnd a doua include coordonri i
subordonri de propoziii.
La nivel lexical, se observ prezena termenilor abstraci, neologici, familiari
matematicianului i fireti n limbajul tiinific: dedus", nadir", latent,
nsumarea". Prin intermediul acestor termeni, se obine un efect deosebit de
imobilitate, de fixare a elementelor, ca i cum astfel ele ar putea fi mai profund
contemplate.
La nivel stilistic, este de remarcat abundena metaforelor, ce justific oarecum
ncifrarea textului: ceas dedus", calm creast", mntuit azur", nadir latent,
harfe resfirate", sau a inversiunilor: calm creast", mntuit azur", dar i a
epitetelor: ceas dedus", cntec ascuns", nadir latent, harfe resfirate", clopotele
verzi. Este de remarcat faptul c aceleai sintagme constituie simultan figuri de stil
diferite, ceea ce sustine concizia si incifrarea (ambiguitatea) limbajului poetic.
CONCLUZIE
Poezia [Din ceas, dedus...] de Ion Barbu este o arta poetica aparinand modernisului /
ermetismului barbican, prin conceptie si limbaj incifrat, accesibila cititorilor initiati.
Caz unic n literatura romn, poetul matematician I. Barbu a aprut ca un meteorit n
contextul liricii romneti, fr a fi neles la nceput nici de confraii si, nici de
critic. A trebuit s intervin pana avizat a esteticianului Tudor Vianu sau a criticului
G. Clinescu pentru a situa cum se cuvine poezia barbian n contextul poeziei
romneti interbelice.
Poezia sa nu este uor de neles, ea nu se ofer dintr-o dat, presupune un efort
intelectual, o participare creatoare din partea cititorului. Tudor Vianu l consider un
poet ermetic, care nu se druiete dintr-o dat, iar poezia sa este fructul oferit aceluia
care se pricepe s-l culeag.
Maxima concizie a stilului, caracterul eliptic al expresiei, asociaiile tiinifice,
matematice dau o not specific poeziei sale.
Volumul Joc secund, publicat n 1930, se deschide cu poezia Din ceas, dedus, al
crui titlu este nlocuit de editori, n 1964, cu titlul volumului. Poezia are caracter de
art poetic i aparine modernismului barbian. Cuvntul Joc din titlu sugereaz o
combinaie a fanteziei, liber de orice tendin practic, iar asocierea adjectivului
secund plaseaz jocul n zona superioar a esenelor ideale. Aadar, arta este un joc
secund, o reflectare ideal a realitii, purificat, esenializat i sublimat.