ROLUL SI RESPONSABILITATILE ACTORILOR IN INTREPRINDERI
Fiecare salariat poate revendica dreptul la securitate. Acest drept nu
poate fi respectat decat prin prevenirea riscurilor profesionale de care toti au nevoie. Pe plan civil si penal, securitatea devine o obligatie rezultata: ea nu este negociabila 1) Rolul actorilor: Seful intreprinderii (angajator, director, manager) trebuie: Sa informeze in mod solemn ansamblul lucratorilor de politica in materie de protectie a securitatii si sanatatii. Sa defineasca maniera in care el intelege ca securitatea sa fie integrata in toate domeniile de activitate care au o incidenta asupra nivelurilor de securitate. Sa repartizeze clar si precis rolul si responsabilitatile fiecaruia in acest domeniu (definirea functiilor, delegarea raspunderilor). Sa furnizeze mijloacele necesare prin care personalul tehnic de supraveghere isi exercita misiunile. Sa controleze eficacitatea masurilor adoptate prin vizite si audit. Sa vegheze la respectarea legislatiei de SSM, facand uz, la nevoie, de sanctiunile prevazute in regulamentul intern. Sa faca din SSM o obligatie de rezultat ca si productia sau calitatea. Sa organizeze SSM pe plan tehnic, uman si prin metode de munca.
Sa angajeze bugetele vizand
imbunatatirea conditiilor de munca.
suprimarea
riscurilor
si
Sa dialogheze cu serviciile de prevenire (CSSM, servicii de
securitate) si cu puterile publice. Delegatii: Seful de intreprindere poate incredinta o parte din obligatiile ce-i revin unuia sau mai multor actori. Acest lucru se inscrie in cadrul organizarii generale de securitate. Delegatul va avea competenta, mijloacele si autoritatea necesara respectarii politicii de prevenire si atributiilor ce-i revin. Cadrele medii: Are grija la respectarea regulilor de igiena si securitate si vegheaza la imbunatatirea prevenirii accidentelor in cadrul unitatii pe care o conduce. Responsabilul cu securitatea: Agentul insarcinat cu securitatea si conditiile de munca asista si sfatuieste lucratorul in privinta: definirii unei politici de prevenire; evaluarii riscurilor din cadrul intreprinderii; stabilirii unui program de prevenire si organizarea unui plan de prim-ajutor si de lupta impotriva incendiilor; monitorizarii masurilor de prevenire; analizarii proceselor de fabricatie, amenajarii posturilor de munca si alegerii EIP; participa de fiecare data la evaluarea riscurilor de la postul sau de lucru. Institutiile reprezentative (CSSM, delegati ai lucratorilor pentru misiunea de SSM):
se formeaza in cazul intreprinderilor cu mai mult de 50
lucratori; ancheteaza accidentele de munca si bolile profesionale; inspecteaza periodic locurile de munca; analizeaza si pune in practica orice initiativa care poate aduce imbunatatiri in domeniul SSM. Salariatii: vor respecta strict instructiunile; vor evita, in functie de pregatire si posibilitate, orice activitate posibil periculoasa; vor semnala imediat cadrelor medii orice situatie, atunci cand are un motiv rezonabil si exista un pericol grav si iminent; participa, atunci cand este posibil, la evaluarea riscurilor pentru postul sau de lucru. Intreprinderile exterioare: Furnizorii, producatorii, subcontractantii, prestatorii de servicii trebuie sa respecte termenii contractului incheiat cu beneficiarul si reglementarile acestuia. Medicul de medicina muncii: Are un rol exclusiv preventiv care consta in monitorizarea starii de sanatate a lucratorilor, in supravegherea conditiilor de igiena a muncii etc. Activitatea sa se bazeaza pe analize medicale efectuate asupra lucratorilor. Misiunea sa consta in: consilierea cadrelor de conducere, a salariatilor si a reprezentantilor acestora; supravegherea igienei generale in cadrul intreprinderii si educarea din punct de vedere igienic; supravegherea sanatatii si aptitudinilor potrivit postului de lucru ocupat;
studierea conditiilor de munca, a riscurilor in diferite domenii:
securitate, prevenirea accidentelor de munca, a riscurilor toxice, studierea mediului inconjurator (termic, sonor, luminozitate). 2) Responsabilitatea civila Angajatorul are obligatia de a adopta o politica adecvata pentru a mentine securitatea salariatilor sai. Lipsa acestei politici este de neiertat in conditiile in care acesta are cunostinta de existenta riscului la care poate fi expus lucratorul si nu ia masurile necesare contracararii acestui risc. In acest caz, lucratorul victima a unui accident de munca sau a unei boli profesionale are dreptul si posibilitatea de a obtine prejudicii de la angajator. 3) Responsabilitatea penala Pentru infractiunile la regulile din dreptul muncii, responsabil din punct de vedere penal va fi angajatorul. In cazul in care acesta are un responsabil delegat pentru sectorul de activitate respectiv, atunci acesta va fi cel care va fi tras la raspundere. Pentru infractiunile la dreptul penal, responsabilitatea este cumulativa: toate persoanele implicate in activitatea care a stat la originea accidentului de munca vor fi trase la raspundere. a) Seful de intreprindere si delegatul sau: Vor fi trasi la raspundere in cazul unor carente in managerierea si supravegherea aplicarii reglementarilor interne. b) Cadrele medii: Sunt responsabile in cazul in care nu vor veghea la respectarea consemnelor in vigoare, a ordinii si regulilor, a purtarii echipamentelor de protectie individuala etc, putand ajunge in fata instantei in cazul unui accident. c) Salariatii: Sub rezerva ca echipamentele de lucru cu care lucreaza sa fie conforme, iar echipamentele de protectie individuala adaptate si
furnizate, operatorii care sunt la originea declansarii unui accident de
munca vor fi responsabili din punct de vedere penal. d) Responsabilii cu securitatea: Un agent de securitate nu va putea fi niciodata delegat de catre seful intreprinderii cu responsabilitatile sale. Totusi, el poate fi facut raspunzator de greselile proprii, atunci cand nu alerteaza operatorii si cadrele medii despre pericolele la care sunt supusi. e) Intreprinderile exterioare Sunt supusi responsabilitatilor penale: societatile de prestari servicii care nu respecta masurile de securitate stabilite impreuna cu intreprinderea primitoare. inginerul salariat al unui organism de control care stabileste conformitatea unui echipament care se dovedeste insa defectuos. vanzatorul sau producatorul care induce in eroare utilizatorul privind conformitatea unui echipament care este periculos pentru sanatatea si securitatea acestuia din urma. coordonatorul SSM care nu vegheaza la punerea in practica a masurilor de prevenire si protectie.