ROLUL SI RESPONSABILITATILE ACTORILOR IN INTREPRINDERI

Fiecare salariat poate revendica dreptul la securitate. Acest drept nu

poate fi respectat decat prin prevenirea riscurilor profesionale de care toti
au nevoie.
Pe plan civil si penal, securitatea devine o obligatie rezultata: ea nu
este negociabila
1) Rolul actorilor:
Seful intreprinderii (angajator, director, manager) trebuie:
Sa informeze in mod solemn ansamblul lucratorilor de politica in
materie de protectie a securitatii si sanatatii.
Sa defineasca maniera in care el intelege ca securitatea sa fie
integrata in toate domeniile de activitate care au o incidenta
asupra nivelurilor de securitate.
Sa repartizeze clar si precis rolul si responsabilitatile fiecaruia in
acest domeniu (definirea functiilor, delegarea raspunderilor).
Sa furnizeze mijloacele necesare prin care personalul tehnic de
supraveghere isi exercita misiunile.
Sa controleze eficacitatea masurilor adoptate prin vizite si audit.
Sa vegheze la respectarea legislatiei de SSM, facand uz, la
nevoie, de sanctiunile prevazute in regulamentul intern.
Sa faca din SSM o obligatie de rezultat ca si productia sau
calitatea.
Sa organizeze SSM pe plan tehnic, uman si prin metode de
munca.

 Sa angajeze bugetele vizand

imbunatatirea conditiilor de munca.

suprimarea

riscurilor

si

Sa dialogheze cu serviciile de prevenire (CSSM, servicii de

securitate) si cu puterile publice.
Delegatii:
Seful de intreprindere poate incredinta o parte din obligatiile ce-i
revin unuia sau mai multor actori. Acest lucru se inscrie in cadrul
organizarii generale de securitate.
Delegatul va avea competenta, mijloacele si autoritatea necesara
respectarii politicii de prevenire si atributiilor ce-i revin.
Cadrele medii:
Are grija la respectarea regulilor de igiena si securitate si vegheaza
la imbunatatirea prevenirii accidentelor in cadrul unitatii pe care o
conduce.
Responsabilul cu securitatea:
Agentul insarcinat cu securitatea si conditiile de munca asista si
sfatuieste lucratorul in privinta:
definirii unei politici de prevenire;
evaluarii riscurilor din cadrul intreprinderii;
stabilirii unui program de prevenire si organizarea unui plan
de prim-ajutor si de lupta impotriva incendiilor;
monitorizarii masurilor de prevenire;
analizarii proceselor de fabricatie, amenajarii posturilor de
munca si alegerii EIP;
participa de fiecare data la evaluarea riscurilor de la postul
sau de lucru.
Institutiile reprezentative (CSSM, delegati ai lucratorilor pentru
misiunea de SSM):

 se formeaza in cazul intreprinderilor cu mai mult de 50

lucratori;
ancheteaza accidentele de munca si bolile profesionale;
inspecteaza periodic locurile de munca;
analizeaza si pune in practica orice initiativa care poate
aduce imbunatatiri in domeniul SSM.
Salariatii:
vor respecta strict instructiunile;
vor evita, in functie de pregatire si posibilitate, orice activitate
posibil periculoasa;
vor semnala imediat cadrelor medii orice situatie, atunci cand
are un motiv rezonabil si exista un pericol grav si iminent;
participa, atunci cand este posibil, la evaluarea riscurilor
pentru postul sau de lucru.
Intreprinderile exterioare:
Furnizorii, producatorii, subcontractantii, prestatorii de servicii
trebuie sa respecte termenii contractului incheiat cu beneficiarul si
reglementarile acestuia.
Medicul de medicina muncii:
Are un rol exclusiv preventiv care consta in monitorizarea starii de
sanatate a lucratorilor, in supravegherea conditiilor de igiena a
muncii etc.
Activitatea sa se bazeaza pe analize medicale efectuate asupra
lucratorilor.
Misiunea sa consta in:
consilierea cadrelor de conducere, a salariatilor si a
reprezentantilor acestora;
supravegherea igienei generale in cadrul intreprinderii si
educarea din punct de vedere igienic;
supravegherea sanatatii si aptitudinilor potrivit postului de
lucru ocupat;

 studierea conditiilor de munca, a riscurilor in diferite domenii:

securitate, prevenirea accidentelor de munca, a riscurilor
toxice, studierea mediului inconjurator (termic, sonor,
luminozitate).
2) Responsabilitatea civila
Angajatorul are obligatia de a adopta o politica adecvata pentru a
mentine securitatea salariatilor sai. Lipsa acestei politici este de neiertat in
conditiile in care acesta are cunostinta de existenta riscului la care poate fi
expus lucratorul si nu ia masurile necesare contracararii acestui risc.
In acest caz, lucratorul victima a unui accident de munca sau a unei
boli profesionale are dreptul si posibilitatea de a obtine prejudicii de la
angajator.
3) Responsabilitatea penala
Pentru infractiunile la regulile din dreptul muncii, responsabil din punct
de vedere penal va fi angajatorul. In cazul in care acesta are un
responsabil delegat pentru sectorul de activitate respectiv, atunci acesta va
fi cel care va fi tras la raspundere.
Pentru infractiunile la dreptul penal, responsabilitatea este cumulativa:
toate persoanele implicate in activitatea care a stat la originea accidentului
de munca vor fi trase la raspundere.
a) Seful de intreprindere si delegatul sau:
Vor fi trasi la raspundere in cazul unor carente in managerierea si
supravegherea aplicarii reglementarilor interne.
b) Cadrele medii:
Sunt responsabile in cazul in care nu vor veghea la respectarea
consemnelor in vigoare, a ordinii si regulilor, a purtarii echipamentelor
de protectie individuala etc, putand ajunge in fata instantei in cazul
unui accident.
c) Salariatii:
Sub rezerva ca echipamentele de lucru cu care lucreaza sa fie
conforme, iar echipamentele de protectie individuala adaptate si

furnizate, operatorii care sunt la originea declansarii unui accident de

munca vor fi responsabili din punct de vedere penal.
d) Responsabilii cu securitatea:
Un agent de securitate nu va putea fi niciodata delegat de catre seful
intreprinderii cu responsabilitatile sale. Totusi, el poate fi facut
raspunzator de greselile proprii, atunci cand nu alerteaza operatorii si
cadrele medii despre pericolele la care sunt supusi.
e) Intreprinderile exterioare
Sunt supusi responsabilitatilor penale:
societatile de prestari servicii care nu respecta masurile de
securitate stabilite impreuna cu intreprinderea primitoare.
inginerul salariat al unui organism de control care stabileste
conformitatea unui echipament care se dovedeste insa
defectuos.
vanzatorul sau producatorul care induce in eroare utilizatorul
privind conformitatea unui echipament care este periculos
pentru sanatatea si securitatea acestuia din urma.
coordonatorul SSM care nu vegheaza la punerea in practica
a masurilor de prevenire si protectie.