METODE SI PROCEDEE TEHNOLOGICE

1.Notiuni

de baza privind metodele si procedeele tehnologice

1.1Procesul de productie:
Procesul de productie consta in totalitatea activitatilor care au ca rezultat transformarea
materialelor si semifabricatelor in produse. Aceste activitati au in vedere printre altele
pregatirea fabricatiei, dotarea tehnico-materiala, executia produselor, intretinerea utilajelor,
etc.
1.1.1. Pregatirea fabricatiei cuprinde: pregatirea tehnica, pregatirea materiala si lansarea in
fabricatie.
Pregatirea tehnica a fabricatiei presupune parcurgerea urmatoarelor faze:
proiectarea tehnologiei de executie a produsului,
proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (SDV) necesare,
executia si omologarea SDV - urilor,
realizarea, experimentarea si omologarea prototipului,
proiectarea produsului,
realizarea si omologarea seriei zero.
- Pregatirea materiala a fabricatiei se face in conformitate cu consumurile specifice
stabilite in faza de pregatire a fabricatiei
- Lansarea in fabricatie constituie ultima etapa a pregatirii fabricatiei si consta in lansarea
comenzilor de fabricatie in sectiile de productie urmata de defalcarea lucrarilor pe om si
masina

1.1.2 Notiuni Generale

Produsul este obiectul productiei si este inclus in nomenclatorul productiei intreprinderii.
Piesa denumita deseori reper este o parte a produsului ce se executa individual, fara utilizarea
operatiei de asamblare, adica este un element primar al asamblarii.
Subansamblul reprezinta o legatura separabila sau nu a unor parti componente ale produsului.
Din punct de vedere tehnologic subansamblul este o parte a produsului, executata
independent de celelalte parti ale sale. Intr-un subansamblu se regasesc piese, alte
subansamble mai simple sau produse componente de la alti producatori.

1.1.3. Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza:
productie de unicate, productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si unicate), de
regula complexe, sau chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula redusa, iar
costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate periodic
se pot folosi masini specializate si scule adecvate care determina cresterea productivitatii si
reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe o
perioada lunga de timp. In acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de productie
sunt minime.

1.2. Procesul tehnologoic

1.2.1 Notiuni cu character general
Procesul tehnologic reprezinta acea parte a procesului de productie in decursul careia se
produc transformari de natura fizico-chimica in scopul modificarilor proprietatilor, a
dimensiunilor si a formei materiei prime si materialelor in vederea obtinerii produsului finit.
Alegerea procesului tehnologic trebuie sa asigure atingerea urmatoarelor obiective:
realizarea performantelor impuse asupra produsului
realizarea volumului de productie stabilit
un consum minim de materiale
obtinerea unui produs cu aspect comercial corespunzator etc.
Atingerea acestor obiective presupune:
organizarea corespunzatoare a procesului de fabricatie
prevederea unor adaosuri de prelucrare cat mai mici
folosirea celor mai adecvate SDV-uri
divizarea operatiilor complexe in operatii elementare care permit specializarea fortei de
munca si folosirea eficienta a utilajelor

optimizarea ciclului de fabricatie in scopul reducerii timpului global de productie

alegerea celor mai eficiente procedee si mijloace de control etc.
Operatia tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se executa
neintrerupt la un singur loc de munca, asupra unui obiect sau a mai multor obiecte, de
cate un operator uman sau automat, sau de catre o echipa de lucru (de ex. operatia de
stantare a tolelor).

1.2.2 Clasificarea proceselor tehnologice

Procese de elaborare pentru obtinerea de metale sau aliaje industriale
Procese de prelucrare pentru obtinerea de semifabricate sau piese prin modificarea formei si a
dimensiunilor
Procese de tratament in decursul carora se modifica proprietatile fizico-chimice ale materialului

1.2.3 principii tehnologice de baza

Tehnologicitatea este principiul pe baza caruia se alege forma piesei si a materialului asa incat
procesul tehnologic sa fie cat mai simplu
Interschimbabilitatea este principiul conform caruia o piese trebuie sa permita oricand
inlocuirea cu alta de acelasi fel; acest principiu presupune un proces de fabricatie stabil cu
incadrarea caracteristicilor pieselor in limitele de toleranta admise
Optimul tehnico-economic este un principiu potrivit caruia un proces tehnologic trebuie sa
conduca la obtinerea caracteristicilor tehnice impuse produselor cu cheltuieli minime .

1.2.4. Principii de elaborare ale procesului tehnologic

Elaborarea procesului tehnologic presupune mai intai analiza caracteristicilor constructive si
dimensionale ale piesei sau subansamblului, a conditiilor de precizie dimensionala si de forma,
cat si a calitatii suprafetelor prelucrate.
Alegerea variantei tehnologice trebuie sa tina cont de proiectul de executie al produsului,
utilajele disponibile, caracterul productiei, semifabricatele folosite, organizarea procesului de
fabricatie, calificarea fortei de munca, conditiile de munca etc.

1.2.5. Intocmirea documentatiei tehnologice

Documentatia tehnologica reprezinta totalitatea documentelor de uz intern ale unei
intreprinderi prin care se sistematizeaza elementele procesului tehnologic.

1.2.6. Aspectul organizatoric si economic

Organizarea procesului de executie permite asigurarea unei productii ritmice cu eficienta
ridicata si presupune:
- Stabilirea caracterului productiei;
- Stabilirea numarului de utilaje, gradul de incarcare al acestora, numarul de muncitori si
gradul lor de calificare;
- Calculul productivitatii muncii cu ajutorul relatiei: Q = c/t, unde c este costul unei
anumite cantitati de produse, iar t timpul consumat pentru prelucrarea lor;
- Calculul costului piesei sau al produsului;
- Estimarea eficientei economice a procesului tehnologic adoptat

1.3 Fluxul tehnologic

Fluxul tehnologic reprezinta lista operatiilor in ordine cronologica la care este supusa o piesa
sau subansamblu de la intrare, ca material, pana la iesire, ca piesa finita.

1.4. Controlul tehnic de calitate

Controlul tehnic de calitate se compune din totalitatea verificarilor efectuate asupra pieselor,
subansamblelor si produselor finite prin care se stabileste concordanta parametrilor obtinuti in
procesul de fabricatie cu caracteristicile tehnice impuse prin proiect.

Operatiile de control se prevad obligatoriu dupa:

cele mai importante operatii in procesul de productie pentru a se garanta respectarea
dimensiunilor si parametrilor de baza necesari prelucrarilor ulterioare;
operatii la care este posibila aparitia de greseli de fabricatie;
operatii finale.
Tipuri de operatii de control:
controlul de receptie;
controlul operatiilor si al pieselor prelucrate;
controlul final.
1.5. Alegerea variantei optime a procesului tehnologic
- Pe baza cerintelor impuse procesului tehnologic se pot intocmi mai multe variante de
procese tehnologice capabile sa asigure calitatea produselor, productivitatea necesara,
respectarea conditiilor de protectie a muncii etc.
- Varianta optima a procesului tehnologic trebuie sa fie cea mai economica cu un minim
de cheltuieli pe materii prime, pe materiale auxiliare, pe utilaje tehnologice, pe
retributia fortei de munca etc.

1.6. Elemente de normare tehnica in procesul

tehnologic
1.6.1. Structura normei tehnice de timp
Norma tehnica de timp reprezinta durata de timp necesara pentru executarea unui produs,
aceasta fiind alcatuita din:
Timpul de pregatire incheiere Tpi, reprezentand timpul in care executantul studiaza
documentatia de executie, pregateste conditiile necesare executarii acesteia (reglarea
masinii, montarea sculelor si SDV - urilor etc.) si timpul dupa terminarea lucrarii necesar
aducerii locului de munca in starea initiala; Tpi depinde de organizarea locului de munca,
de constructia masinii-unelte, de complexitatea piesei care se prelucreaza, cat si a SDVurilor folosite;
Timpul operativ Top, reprezentand timpul in care executantul modifica obiectul muncii
din punct de vedere cantitativ si calitativ;
Timpul de deservire a locului de munca Tdl, reprezentand timpul in care executantul
asigura, intr-un schimb de munca, mentinerea in stare de functionare a utilajelor si
sculelor, organizarea si aprovizionarea, ordinea si curatenia locului de munca;
Timpul de intreruperi reglementare Tir, reprezentand timpul in care procesul muncii
este intrerupt pentru odihna si necesitatile firesti ale executantului, precum si timpul de
intreruperi conditionate de tehnologie si de organizarea muncii.
- Timpul normat pe operatii Tn, se exprima prin relatia:
- Tn = Tpi/z + Tu
- unde:
- Tn este timpul normat pe operatii;
- Tpi este timpul de pregatire incheiere;
- z este numarul de piese din lot;
- Tu este norma de timp unitar.
- Timpul unitar se exprima prin:
- Tu = Top + Tdl + Tir sau Tu = Top(1 + K/100)
- unde:

K reprezinta timpul total pentru deservirea locului de munca, odihna si necesitati, in

procente, din timpul operativ.

1.7. Precizia de prelucrare a pieselor si produselor.

Tolerante si ajustaje
1.7.1. Generalitati
Precizia geometrica a pieselor si produselor reprezinta o caracteristica esentiala a procesului
tehnologic de fabricatie. Respectarea parametrilor geometrici ai reperelor este o conditie
determinanta a calitatii acestora.
Datorita in principal imperfectiunii mijloacelor de productie si de control procesele tehnologice
de fabricatie permit respectarea dimensiunilor prescrise cu o anumita precizie definit prin
documentaia tehnic de produs.
Practica productiva arata ca respectarea riguroasa a dimensiunilor pieselor nu este necesara
deoarece o piesa poate fi utilizata corespunzator daca dimensiunea sa nominala variaza intre
anumite limite, corelate cu dimensiunile cotelor pieselor cu care aceasta are legatura
functionala (dimensiunile exprimate prin cote se tolereaz.
Corelatia cost - precizie nu este o functie liniara.
O precizie de prelucrare ridicata impune de regula un proces tehnologic mai laborios, cu utilaje
mai scumpe, personal cu calificare mai inalta, rezultand un cost al prelucrarii mai ridicat. Se
poate vorbi de notiunea de precizie economica de prelucrare.
Pentru a asigura o precizie economica de prelucrare proiectantul trebuie sa aiba in vedere
urmatoarele aspecte:
- proiectarea unei constructii tehnologice rationale;
- stabilirea unei tolerante cat mai largi a dimensiunilor, a formelor si a pozitiilor
suprafetelor, in conditiile asigurarii interschimbabilitatii totale la productia de masa;
- stabilirea rationala a calitatii suprafetelor;
- stabilirea anumitor procedee si regimuri capabile sa asigure precizia si calitatea
suprafetelor la costul cel mai redus

1.7.2. Precizia dimensiunilor

1.7.2.1. Dimensiuni, abateri si tolerante
Dimensiunea este caracteristica geometrica liniara care determina marimea piesei si poate fi:
dimensiune de montaj daca foloseste la asamblarea cu alte piese;
dimensiune libera daca nu foloseste la asamblarea cu alte piese;
La asamblarea a doua piese care intra una in alta se deosebesc doua suprafete conjugate:
a) suprafata cuprinsa, numita arbore pentru cotele careia se folosesc notatiile cu litere mici;
b) suprafata cuprinzatoare, numita alezaj pentru cotele careia se folosesc notatiile cu litere
mari.
Dimensiunea nominala N este valoarea de baza in caracterizarea unei anumite dimensiuni,
inscrisa in desenul de executie, valoare independenta de abaterile permise si conditiile tehnice.
Dimensiunile limita sunt cele doua dimensiuni indicate de proiectant pe desen sub forma
abaterilor si anume:
- Dimensiunea limita maxima Dmax;
- Dimensiunea limita minima Dmin.
Dimensiunea efectiva E este dimensiunea realizata prin executie a carei valoare se obtine prin
masurare.
Dimensiunile pieselor fabricate prezinta abateri care trebuie sa se inscrie in limitele prevazute,
altfel piesa poate deveni rebut.
Abaterea este diferenta dintre o dimensiune (efectiva, maxima etc.) si dimensiunea nominala
corespunzatoare;
Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala: A = E
-N
Abaterea superioara As este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea nominala: As
= Dmax N
Abaterea inferioara Ai este diferenta dintre dimensiunea minima si dimensiunea nominala: A i =
Dmin N

Abaterile pot fi pozitive, negative sau nule si se noteaza in felul urmator:

NAi As ; NAi0 ; N0As ; NA
Toleranta reprezinta valoarea dinainte stabilita a intervalului de variatie a dimensiunilor limita,
fiind totdeauna o marime pozitiva:
T = Dmax Dmin = As Ai
Campul de toleranta este zona cuprinsa intre dimensiunea maxima si dimensiunea minima.

Linia de zero in reprezentari grafice este linia de referinta fata de care se masoara abaterile,
pozitia ei fiind determinata de dimensiunea nominala. Prin conventie abaterile pozitive se
situeaza deasupra acestei linii, iar abaterile negative se afla dedesubtul ei.

1.7.2.2. Jocuri, strangeri si ajustaje

Clasificarea asamblarilor
Asamblari cu joc cand diametrul alezajului este mai mare ca diametrul arborelui;
Asamblari cu strangere cand diametrul alezajului este mai mic ca diametrul arborelui;

Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui cand
primul este mai mare decat al doilea.
Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al
arborelui:
Jmax = Dmax - dmin
Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al
arborelui:
Jmin = Dmin dmax
Toleranta jocului este:
Tj = Jmax Jmin
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al
alezajului cand primul este mai mare decat al doilea.
Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al alejazului
si diametrul maxim al arborelui:
Smax = |Dmin dmax|
Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al alejazului
si diametrul minim al arborelui:
Smin = |Dmax dmin|
Toleranta strangerii este:
Ts = Smax Smin

Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se
gasesc cele doua piese, montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii.
Clasificarea ajustajelor
Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic dect diametrul oricarui
arbore;
Ajustaje intermediare la care pot rezulta att asamblri cu joc ct si asamblri cu strngere;
Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile
maxime si minime.
Tj = Jmax Jmin
Ts = Smax Smin

Lantul de dimensiuni reprezinta totalitatea dimensiunilor succesive dintr-un sir care formeaza
un contur inchis. Dimensiunile conturului pot fi liniare sau unghiulare.
Dimensiunile unui lant pot fi:
Dimensiuni primare (de ex. D si d)
Dimensiuni de inchidere (de ex. J si S)
Lanturile de dimensiuni pot fi:
Lanturi de dimensiuni in paralel (dimensiunile au aceeasi baza de cotare)
Lanturi de dimensiuni in serie (dimensiunile au baze diferite de cotare)
Lanturi de dimensiuni mixte

1.7.4. Sistemul de tolerante si ajustaje

In vederea asigurarii interschimbabilitatii diferitelor piese si subansamble, indiferent de
unitatea executanta, s-a intocmit pe baza unor considerente teoretice si practice un sistem de
tolerante si ajustaje ISO (International Standards Organization) clasificate pe categorii
specifice.
Acest sistem contine:
- un sistem de tolerante avand 18 tolerante fundamentale;
un sistem de ajustaje intre 1 si 3150 mm;
un sistem de dimensiuni limita pentru calibre, destinat verificarii pieselor.
Unitatea de baza pentru toleranta in sistem ISO este treapta de precizie existand 18 astfel de
trepte simbolizate prin cifrele: 01, 0, 1, 2, , 15, 16.
Domeniul de utilizare

Precizia ISO

Mecanica de precizie

01 0

Constructie de SDV

14

Elemente componente ale aparatelor

electrice

59

Piese ce formeaza ajustaje

5 11

Piese cu dimensiuni libere

12 16

Intervalele de Toleranta se noteaza cu simbolul IT urmat de treptele de precizie: IT01, IT0, IT1,
, IT16.
Pozitia campului de toleranta fata de linia de zero se simbolizeaza cu una sau doua litere (litere
mici pentru arbori si litere mari pentru alezaje).
Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, j s, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb, z;
Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, J S, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB, Z.

1.7.6. Abateri de forma si pozitie

Abaterile de forma reprezinta abaterile unui element (forme, suprafete, profil) fata de cea a
elementului adiacent corespunzator.
Suprafata adiacenta este suprafata ideala, de aceeasi forma cu cea data, tangenta la suprafata
reala, inspre partea exterioara.

2. Metode si procedee tehnologice de prelucrare mecanica

la rece
In fabricatia sistemelor electrice intra diverse tipuri de piese si organe de masini construite din
materiale metalice si electroizolante care necesita o prelucrare precisa la rece sau la cald.
Metodele si procedeele de prelucrare mecanica la rece se pot clasifica dupa cum urmeaza:
- Metode si procedee de prelucrare prin aschiere
- Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare la rece
- Metode si procedee de finisare a suprafetelor

2.1. Metode si procedee de prelucrare prin aschiere

Prelucrarea prin aschiere presupune indepartarea de pe suprafata semifabricatului a adaosului

de material sub forma de aschii.

Desprinderea aschiei de pe semifabricat presupune o miscare relativa intre scula si piesa.

Miscarea necesara detasarii aschiilor se numeste miscare principala, iar miscarea care asigura
eliberarea continua de aschii se numeste miscare de avans.
Masinile unelte de prelucrare prin aschiere sunt in general formate din:
- Parte fixa numita batiu, care sustine toate elementele masinii, numita batiu,
- Una sau mai multe coloane pe care sunt ghidate saniile care au rolul de a realiza
miscarile necesare prelucrarilor; acestea sunt dotate cu dispozitive pentru prinderea
sculelor,
Mese, care au rolul de a sustine piesele direct sau prin intermediul dispozitivelor,
Motorul de actionare, care poate fi electric, hidraulic sau pneumatic,
Cutia de viteze, care are rolul de a asigura diferitele trepte de viteza pentru prelucrare,
Cutia de avansuri, care regleaza viteza miscarii de avans.

2.1.1. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a
pieselor, ce reprezinta in general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din
categoria strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula
(cutitul) executa o miscare de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe treceri,
in decursul carora se realizeaza degrosarea, semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung (sculelor) corespund operatiei avute in vedere.
Fixarea cutitelor respectiv a piesei de prelucrat se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive
speciale.
Strungurile sunt de mai multe tipuri, in functie de destinatie:
strung normal,
strung carusel,
strung revolver,
strung frontal,
strung de copiat,
strung cu mai multe cutite,
strung automat,
strung semi-automat.

2.1.2. Frezarea
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau
profilate, cu ajutorul unor scule cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind
denumite masini de frezat.
Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de
prelucrat executa o miscare de avans.
Frezele se clasifica dupa forma suprafetelor de prelucrat putand fi:
freze cu dinti drepti,
freze cu dinti inclinati,
freze disc,
freze deget,
freze cilindro-frontale,
freze profilate etc.

2.1.3. Gaurirea
Gaurirea este procedeul de prelucrare prin aschiere care se aplica pieselor pentru obtinerea
unui alezaj in vederea asamblarii prin intermediul suruburilor, stifturilor, niturilor sau pentru alte
scopuri, pe masini unelte denumite masini de gaurit.
Gaurile se realizeaza cu ajutorul sculelor numite burghie care executa o miscare de rotatie
(miscarea principala de aschiere), combinata cu o miscare de translatie ce constituie miscarea
de avans.
Masinile de gaurit sunt fixe sau portabile, actionarea fiind de regula manuala, electrica sau
pneumatica.
Masinile de gaurit cele mai intalnite in industrie sunt cele fixe de tip vertical.

2.1.4. Rabotarea
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte
denumite seping sau raboteze.
Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula (la
seping) fie de piesa (la raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este formata din

doua curse: cursa activa in care cutitul efectueaza prelucrarea materialului si o cursa de gol in
care cutitul revine la pozitia initiala.

2.1.5. Polizarea
Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu ajutorul
unor pietre de polizor.
Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide, fixate pe masini unelte denumite polizoare care
imprima corpurilor abrazive o miscare de rotatie.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei de polizor asigurata de
sistemul de actionare al masinii unelte, iar miscarea de avans este asigurata de utilizator in
functie de tipul de polizor, si anume: la polizoarele fixe prin presarea piesei pe piatra abraziva,
iar la polizoarele portabile prin presarea piatrei abrazive pe piesa de prelucrat.
Polizoarele sunt de doua tipuri, fixe si portabile.
Polizarea se aplica dieritelor piese in vederea:
- curatirii de bavuri si impuritati a suprafetelor si muchiilor semifabricatelor (piese turnate,
forjate etc.)
- prelucrarii de degrosare si ajustare a pieselor sudate,etc.
- ascutirii sculelor taietoare, etc.

2.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice in
vederea asigurarii unei precizii dimensionale superioare si a unui grad ridicat de netezire a
suprafetelor.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei abrazive. Pietrele
abrazive se diferentiaza intre ele prin duritate si granulatie si se aleg in functie de tipul si
calitatea suprafetei de prelucrat.
Daca este necesara obtinerea unei suprafete cu grad ridicat de netezire se pot aplica
procedee precum:
- Honuirea, pentru suprafete interioare,
- Lepuirea, cu granule abrazive in suspensie,
- Rodarea, cu pietre abrazive intre suprafetele prelucrate,
- Lustruirea, cu discuri din pasla si pasta abraziva.

2.1.9. Alte procedee

Alte procedee tehnologice de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice sunt: mortezarea,
brosarea, filetarea, etc.

2.2. Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare

plastica la rece
Aceste prelucrari au o pondere insemnata in industria de constructie a sistemelor electrice
intrucat peste 50% din totalul pieselor componente se fabrica din materiale sub forma de
table, bezi sau profile speciale.
Deformarea plastica este procesul tehnologic prin care se schimba forma si dimensiunile
initiale ale materialului de prelucrat sub actiunea fortelor exterioare aplicate.
Avantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Simplitate a executiei
- Durata redusa de prelucrare
- Precizie ridicata a dimensiunilor
- Calitate superioara a suprafetelor stantate
- Productivitate mare si cost scazut
- Pierderi reduse de material prin deseuri
- Interschimbabilitatea pieselor obtinute
- Durata mare de functionare a sculelor
- Posibilitatea mecanizarii si automatizarii proceselor de productie
Dezavantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Sculele utilizate sunt foarte complexe si sunt executate din oteluri scumpe
- Matritele au cost ridicat, fiind rentabile doar la productia de serie si de masa

2.2.1. Taierea

Taierea este operatia tehnologica prin care materialul este separat in mai multe parti
distincte, dupa un
contur inchis sau deschis, cu ajutorul a doua taisuri conjugate sau a unui singur tais.

Taierea poate fi executata prin forfecare, stantare sau prin alte procedee.

2.2.1.1. Forfecarea

Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere
cu ajutorul a doua taisuri asociate.
Forta necesara taierii unui material de grosime g este data de relatia:
Ff = k L g
unde:
k este un coeficient ce depinde de neuniformitatea materialului,
L este lungimea conturului,
este rezistenta materialului la forfecare.
Jocul intre cutite la operatia de forfecare trebuie sa fie:
J = (0,01 0,2) g

Daca taierea se executa cu foarfece cu lama inclinata forta de taiere necesara este mai mica:
Ff = (k g2 )/(2 tg)
unde este unghiul de inclinare al lamei (uzual = 2 .. 5)
Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este format din:
- Foarfece cu cutite paralele, inclinate sau profilate folosite pentru taierea tablelor si
benzilor
- Foarfece cu discuri pentru debitarea tablelor sub forma de rulouri care permite taierea
mai multor fasii simultan.

2.2.1.2. tanarea
tanarea este operaia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat
in doua sau mai multe parti distincte cu ajutorul stantelor.
Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de
stantare este analog procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si
placile taietoare putand fi considerate ca niste muchii de cutit.
Principalele operatii de stantare intalnite in industria constructoare de sisteme electrice sunt:
retezarea, decuparea, perforarea, crestarea, slituirea si tunderea.
1. Retezarea este operatia de detasare a materialului din semifabricat dupa un contur
deschis cu inlaturarea partii detasate.
2. Decuparea este operatia de obtinere de semifabricate sau piese prin separarea
completa a acestora dupa un contur inchis de restul materialului. Partea desprinsa
reprezinta piesa, iar partea cu goluri reprezinta deseul. Decuparea se foloseste in
special la stantarea tolelor pentru masini electrice din banda de tabla silicioasa.
3. Perforarea este operatia de executare a gaurilor prin detasarea unei parti de
material din interiorul piesei dupa un contur inchis, partea desprinsa constituind
deseul.
4. Crestarea este operatia de detasare partiala a materialului dupa un contur deschis,
fara inlaturarea partii detasate.
5. Slituirea este operatia intermediara intre retezare si decupare fiind folosita la unele
din variantele tehnologice de executie a tolelor pentru masini electrice, la stantarea
crestaturilor deschise.
6. Tunderea este operatia de inlaturare a marginii neuniforme sau a surplusului de
material de la exteriorul piesei.
Procesul de stantare este influentat de anumiti factori tehnologici si anume:
- Dimensiunile si forma conturului de stantat
- Duritatea materialului

- Jocul dintre poanson si placa de taiere

- Muchiile taietoare ale placii de taiere ale poansonului
- Forma sectiunii transversale a gaurii din placa de taiere
- Forma muchiilor taietoare ale poansonului
- Starea suprafetei materialului
Jocul dintre poanson si placa de taiere este foarte important acesta afectand calitatea pieselor
si durata de viata a stantei.
Schema procesului de stantare
1 placa de taiere
2 poanson
3 materialul de stantat

Jocul este in general 4-18% din grosimea materialului, iar in cazul tolelor din tabla silicioasa
jocul se reduce la 6-7%.
Daca jocul este prea mic directiile fisurilor care pornesc de la muchiile taietoare ale
poansonului si ale placii taietoare coincid, suprafata de forfecare nu este neteda impingerea
materialului in matrita necesitand eforturi mari care pot duce la uzura rapida a acesteia.
Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza si apar bavuri exagerate.
Forta de taiere se calculeaza in functie de sectiunea materialului ce se stanteaza si de
rezistenta specifica la forfecare a acestuia prin relatia:
Ft = k p g f
unde:
p este perimetrul conturului de taiere,
f este rezistenta specifica de rupere a materialului la forfecare,
k este un coeficient ce tine seama de eventuala stirbire a materialului a muchiei taietoare si de
neuniformitatea grosimii materialului,
g este grosimea materialului.
In afara fortei Ft necesare taierii materialului, presa pe care se monteaza stanta trebuie sa
invinga si alte forte rezistente Fr ce reprezinta circa 15% din forta de taiere, asa incat forta
totala se exprima prin:
F = Ft + Fr = 1,15 Ft
Stantele sunt de mai multe feluri:
a) Cu actiune simpla
b) Cu actiune succesiva
c) Cu actiune combinata
Stantele cu actiune simpla pot decupa dintr-o data o figura cu contur inchis (de ex. gaura
pentru axul masinii in tola rotorica) sau o crestatura (stanta cu pas). In timpul stantarii tola
ramane pe poanson iar elementul decupat cade liber prin gaura din placa de taiere. In timpul
cursei de intoarcere tola este scoasa de pe poanson de catre un dispozitiv special numit
aruncator incat la sfarsitul cursei stanta este pregatita pentru o noua operatie.
Stantele cu actiune succesiva pot executa mai multe operatii de stantare prin deplasarea
succesiva a semifabricatului de la o operatie la alta in sensul avansului. Stanta are doua sau
mai multe poansoane care lucreaza simultan si sunt situate de regula la nivele diferite
diferenta de nivel fiind egala cu grosimea materialului. In acest fel forta ce trebuie dezvoltata
de presa este mai mica si eficienta mai ridicata fata de cazul in care nivelul poansoanelor ar fi
identic. Forta ce trebuie dezvoltata de presa trebuie sa asigure stantarea conturului maxim.
Stantele cu actiune combinata pot executa la o cursa a presei mai multe operatii: decupare,
ambutisare, indoire etc. Stantele cu actiune combinata au o mare productivitate insa sunt mai
scumpe si necesita benzi lungi sub forma de rulouri, fiind utilizate de regula in cazul productiei
de serie sau de masa. Operatiile de stantare se executa pe prese, tehnologia de stantare
prezentand avantaje precum:
- Viteza sporita de lucru

- Putere si precizie mare

- Mecanisme automatizate
- Siguranta si protectie a muncii asigurate
Planuri de taiere a materialului la stantare. Debitarea materialului prin stantare se face pe baza
unui plan ce urmareste utilizarea cat mai rationala a materialului. In cazul cand stantarea se
face prin decupare, intre doua decupari succesive se lasa o punte p si o margine m. Rolul
puntilor si marginilor este de compensare a erorilor de avans, respectiv de fixare a materialului
in matrita, evitandu-se astfel rebuturile prin decuparea incompleta a pieselor. Dimensiunile
puntilor si marginilor trebuiesc reduse la minim, acestea depinzand insa de complexitatea
piesei, de grosimea si calitatea materialului, de constructia matritei etc.

2.2.1.3. Debitarea cu panze ascutite sau abrazive

Debitarea cu panze ascutite sau abrazive este operatia tehnologica de prelucrare mecanica la
rece prin care suprafata de taiere se obtine cu ajutorul unei scule de tip panza de fierastrau sau
disc abraziv.
Sculele care fac parte din aceasta categorie sunt: ferastraul manual, ferastraul pendular,
polizorul unghiular, etc.

2.2.1.4. Debitarea cu jet de lichid abraziv

Debitarea cu jet de lichid abraziv este operatia tehnologica de taiere prin care suprafata de
taiere se obtine cu ajutorul unui jet de lichid abraziv injectat sub presiune.
Acest procedeu tehnologic de mare precizie si productivitate permite taierea eficienta atat a
materialelor moi cat si celor dure (otel, cupru, aluminiu etc.).
Echipametele moderne din aceasta categorie sunt echipate cu sisteme de pozitionare de mare
viteza si precizie controlate in intregime de calculator.
Acest procedeu presupune presurizarea apei sau a lichidului abraziv la presiuni foarte mari de
pn la peste 300 MPa i expulzarea jetului de lichid la viteze de peste 700 m/s (peste 2 ori
viteza sunetului) printr-un orificiu de seciune redus. Granulele abrazive sunt injectate n
curentul de ap de mare vitez i amestecate n interiorul unui tub ceramic. Jetul abraziv este
ulterior direcionat ctre piesa de prelucrat.
Tierea cu jet abraziv se utilizeaz eficient n diferite ramuri ale industriei precum construcia
de automobile, de aeronave, etc. n vederea obinerii unor piese de precizie din materiale greu
de tiat prin alte procedee obinuite.
Caracterisiticile tehnice principale ale acestui procedeu sunt:
- Vitez de tiere i precizie foarte ridicate,
- Calitate superioar a suprafeei de tiere,
- Posibilitatea tierii materialelor de mare duritate,
- Reducerea cantitii de deeuri rezultate n urma procesului de tiere, respectiv recuperarea
mai uoar a acestora,
- Automatizarea integral a procesului tehnologic.

2.2.2. Ambutisarea
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se
transforma in piese cave printr-una sau mai multe operatii succesive de presare. Construcia
matrielor utilizate pentru ambutisare este determinat de forma pieselor ce trebuiesc
executate. Piesele simetrice se execut mai uor dect cele nesimetrice care necesit frecvent
mai multe operaii succesive. Ambutisarea se realizeaz cu sau fr modificarea grosimii
materialului, respectiv cu (piese de nlime mare) sau fr (piese de nlime mic) inel de
fixare .

Fora de ambutisare maxim F trebuie s fie mai mic dect fora de rupere a pereilor laterali
ai piesei n jurul zonei inferioare:
F p g rt
p lungimea perimetrului piesei
g grosimea materialului
rt rezistena la distrugere a metalului prin ntindere
Ambutisarea pieselor foarte adnci este mai greu de executat necesitnd n general mai multe
operaii succesive de ambutisare cu micorarea treptat a diametrului, respectiv cu creterea
treptat a nlimii pieselor.

Jocul dintre poanson i placa de ambutisare are influen mare asupra forei de ambutisare i
asupra calitii piesei.
Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral
automatizat, utilizat pe scar larg n industrie.

2.2.3. Deformarea continu

Deformarea continu este procedeul de prelucrare mecanic la rece prin care semifabricatele
preformate sunt transformate n piese cave cu simetrie axial n urma unei operaii de presare
pe o matri antrenat n micare de rotaie. Formele matrielor utilizate precum i micarea
rolelor de presare sunt strict corelate cu forma i grosimea piesei dorite.
Rolele de presare asigur un efort radial local de comprimare care determin deformarea
semifabricatului dup conturul dorit, respectiv modificarea grosimii acestuia.
Deformarea continu este un procedeu de mare eficien ce poate fi utilizat la obinerea
pieselor din diverse tipuri de metale ce permit prelucrarea la rece precum oel, oel inox,
alama, cupru, argint, titan, etc. Forma pieselor poate fi cilindric, conic sau profilat n
seciune transversal fiind ntotdeauna circular.
Acest procedeu permite:
- obinerea unor piese de forme complicate dintr-o singur bucat de material (fr sudur sau
lipire)
rezisten mecanic i duritate sporit a pieselor obinute
economie de material
control precis al conturului i al grosimii pereilor pieselor
piese cu perei de grosimi variabile n funcie de nivelul efortului mecanic
grad sporit de finisare fr costuri suplimentare

2.2.4. ndoirea
ndoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin ncovoiere n jurul
unei muchii. n timpul ndoirii straturile din interiorul materialului ndoit sunt comprimate, iar
cele din exterior sunt ntinse.
Procedeul de ndoire este influenat de o serie de factori precum:
direcia de laminare a semifabricatului
raza minim de ndoire
razele plcii de ndoire pe care alunec semifabricatul n timpul procesului de ndoire
jocul dintre placa de ndoire i poanson
arcuirea elastic a piesei dup ndoire
prelucrrile iniiale ale piesei sau ale semifabricatului
Fora necesar pentru executarea operaiei este:
F = k L g2 r / l
unde:
k este un coeficient dependent de material i de raza de curbur a piesei ndoite,
L este limea benzii,
g este grosimea materialului,
r este efortul unitar la rupere in daN/mm2,
l este distana ntre reazeme exprimat n mm.
Razele minime de ndoire sunt n general r = g pentru grosimi mici i r >2g pentru grosimi
mari (g >2mm). ndoirea se execut pe maini de ndoit universale, maini de ndoit n muchie
i prese de ndoit.

2.2.5. Trefilarea
Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic la rece ce const n trecerea
forat a materialului sub aciunea unei fore de traciune prin deschiderea unei matrie sau
filiere de seciune transversal mai mic dect cea a semifabricatului iniial. Trefilarea este
procedeul industrial de fabricare a srmelor de seciune redus (d < 5mm), a barelor calibrate
i profilate cu precizie dimensional ridicat, respectiv a evilor de diametru redus. Trefilarea se
aplic oelurilor i altor metale i aliaje neferoase, precizia dimensional a produselor fiind
condiionat de calitatea i dimensiunile filierei sau matriei (sculele principale).
Datorit forei de trefilare F materialul este supus la tensiuni interne mai mari dect n cazul
laminrii. Aciunea de avans i subiere este produs prin traciune. Prelucrarea are loc la rece
aa nct materialul se ecruiseaz dup fiecare trecere. Pentru restabilirea proprietilor de
plasticitate se aplic tratamentul de recoacere de recristalizare.
Coeficientul de trefilare este dat de raportul ntre diametrul produsului trefilat d i cel al
semifabricatului iniial D:
K = d/D
Cu ct coeficientul K crete cu att prelucrarea este mai uoar (ex. pt. oel moale K = 0,86, pt.
oel semidur K = 0,95).

Tehnologia trefilrii cuprinde: una sau mai multe trefilri, recoaceri intermediare, decapri
chimice pentru curirea superficial de oxizi i impuriti, fosfatri i lubrefieri pentru
reducerea frecrii de contact n timpul prelucrrii materialelor.