Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Notiuni
1.1Procesul de productie:
Procesul de productie consta in totalitatea activitatilor care au ca rezultat transformarea
materialelor si semifabricatelor in produse. Aceste activitati au in vedere printre altele
pregatirea fabricatiei, dotarea tehnico-materiala, executia produselor, intretinerea utilajelor,
etc.
1.1.1. Pregatirea fabricatiei cuprinde: pregatirea tehnica, pregatirea materiala si lansarea in
fabricatie.
Pregatirea tehnica a fabricatiei presupune parcurgerea urmatoarelor faze:
proiectarea tehnologiei de executie a produsului,
proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (SDV) necesare,
executia si omologarea SDV - urilor,
realizarea, experimentarea si omologarea prototipului,
proiectarea produsului,
realizarea si omologarea seriei zero.
- Pregatirea materiala a fabricatiei se face in conformitate cu consumurile specifice
stabilite in faza de pregatire a fabricatiei
- Lansarea in fabricatie constituie ultima etapa a pregatirii fabricatiei si consta in lansarea
comenzilor de fabricatie in sectiile de productie urmata de defalcarea lucrarilor pe om si
masina
1.1.3. Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza:
productie de unicate, productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si unicate), de
regula complexe, sau chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula redusa, iar
costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate periodic
se pot folosi masini specializate si scule adecvate care determina cresterea productivitatii si
reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe o
perioada lunga de timp. In acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de productie
sunt minime.
Controlul tehnic de calitate se compune din totalitatea verificarilor efectuate asupra pieselor,
subansamblelor si produselor finite prin care se stabileste concordanta parametrilor obtinuti in
procesul de fabricatie cu caracteristicile tehnice impuse prin proiect.
Linia de zero in reprezentari grafice este linia de referinta fata de care se masoara abaterile,
pozitia ei fiind determinata de dimensiunea nominala. Prin conventie abaterile pozitive se
situeaza deasupra acestei linii, iar abaterile negative se afla dedesubtul ei.
Clasificarea asamblarilor
Asamblari cu joc cand diametrul alezajului este mai mare ca diametrul arborelui;
Asamblari cu strangere cand diametrul alezajului este mai mic ca diametrul arborelui;
Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui cand
primul este mai mare decat al doilea.
Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al
arborelui:
Jmax = Dmax - dmin
Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al
arborelui:
Jmin = Dmin dmax
Toleranta jocului este:
Tj = Jmax Jmin
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al
alezajului cand primul este mai mare decat al doilea.
Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al alejazului
si diametrul maxim al arborelui:
Smax = |Dmin dmax|
Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al alejazului
si diametrul minim al arborelui:
Smin = |Dmax dmin|
Toleranta strangerii este:
Ts = Smax Smin
Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se
gasesc cele doua piese, montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii.
Clasificarea ajustajelor
Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic dect diametrul oricarui
arbore;
Ajustaje intermediare la care pot rezulta att asamblri cu joc ct si asamblri cu strngere;
Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile
maxime si minime.
Tj = Jmax Jmin
Ts = Smax Smin
Lantul de dimensiuni reprezinta totalitatea dimensiunilor succesive dintr-un sir care formeaza
un contur inchis. Dimensiunile conturului pot fi liniare sau unghiulare.
Dimensiunile unui lant pot fi:
Dimensiuni primare (de ex. D si d)
Dimensiuni de inchidere (de ex. J si S)
Lanturile de dimensiuni pot fi:
Lanturi de dimensiuni in paralel (dimensiunile au aceeasi baza de cotare)
Lanturi de dimensiuni in serie (dimensiunile au baze diferite de cotare)
Lanturi de dimensiuni mixte
Precizia ISO
Mecanica de precizie
01 0
Constructie de SDV
14
59
5 11
12 16
Intervalele de Toleranta se noteaza cu simbolul IT urmat de treptele de precizie: IT01, IT0, IT1,
, IT16.
Pozitia campului de toleranta fata de linia de zero se simbolizeaza cu una sau doua litere (litere
mici pentru arbori si litere mari pentru alezaje).
Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, j s, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb, z;
Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, J S, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB, Z.
2.1.1. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a
pieselor, ce reprezinta in general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din
categoria strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula
(cutitul) executa o miscare de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe treceri,
in decursul carora se realizeaza degrosarea, semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung (sculelor) corespund operatiei avute in vedere.
Fixarea cutitelor respectiv a piesei de prelucrat se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive
speciale.
Strungurile sunt de mai multe tipuri, in functie de destinatie:
strung normal,
strung carusel,
strung revolver,
strung frontal,
strung de copiat,
strung cu mai multe cutite,
strung automat,
strung semi-automat.
2.1.2. Frezarea
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau
profilate, cu ajutorul unor scule cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind
denumite masini de frezat.
Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de
prelucrat executa o miscare de avans.
Frezele se clasifica dupa forma suprafetelor de prelucrat putand fi:
freze cu dinti drepti,
freze cu dinti inclinati,
freze disc,
freze deget,
freze cilindro-frontale,
freze profilate etc.
2.1.3. Gaurirea
Gaurirea este procedeul de prelucrare prin aschiere care se aplica pieselor pentru obtinerea
unui alezaj in vederea asamblarii prin intermediul suruburilor, stifturilor, niturilor sau pentru alte
scopuri, pe masini unelte denumite masini de gaurit.
Gaurile se realizeaza cu ajutorul sculelor numite burghie care executa o miscare de rotatie
(miscarea principala de aschiere), combinata cu o miscare de translatie ce constituie miscarea
de avans.
Masinile de gaurit sunt fixe sau portabile, actionarea fiind de regula manuala, electrica sau
pneumatica.
Masinile de gaurit cele mai intalnite in industrie sunt cele fixe de tip vertical.
2.1.4. Rabotarea
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte
denumite seping sau raboteze.
Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula (la
seping) fie de piesa (la raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este formata din
doua curse: cursa activa in care cutitul efectueaza prelucrarea materialului si o cursa de gol in
care cutitul revine la pozitia initiala.
2.1.5. Polizarea
Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu ajutorul
unor pietre de polizor.
Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide, fixate pe masini unelte denumite polizoare care
imprima corpurilor abrazive o miscare de rotatie.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei de polizor asigurata de
sistemul de actionare al masinii unelte, iar miscarea de avans este asigurata de utilizator in
functie de tipul de polizor, si anume: la polizoarele fixe prin presarea piesei pe piatra abraziva,
iar la polizoarele portabile prin presarea piatrei abrazive pe piesa de prelucrat.
Polizoarele sunt de doua tipuri, fixe si portabile.
Polizarea se aplica dieritelor piese in vederea:
- curatirii de bavuri si impuritati a suprafetelor si muchiilor semifabricatelor (piese turnate,
forjate etc.)
- prelucrarii de degrosare si ajustare a pieselor sudate,etc.
- ascutirii sculelor taietoare, etc.
2.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice in
vederea asigurarii unei precizii dimensionale superioare si a unui grad ridicat de netezire a
suprafetelor.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei abrazive. Pietrele
abrazive se diferentiaza intre ele prin duritate si granulatie si se aleg in functie de tipul si
calitatea suprafetei de prelucrat.
Daca este necesara obtinerea unei suprafete cu grad ridicat de netezire se pot aplica
procedee precum:
- Honuirea, pentru suprafete interioare,
- Lepuirea, cu granule abrazive in suspensie,
- Rodarea, cu pietre abrazive intre suprafetele prelucrate,
- Lustruirea, cu discuri din pasla si pasta abraziva.
2.2.1. Taierea
Taierea este operatia tehnologica prin care materialul este separat in mai multe parti
distincte, dupa un
contur inchis sau deschis, cu ajutorul a doua taisuri conjugate sau a unui singur tais.
Taierea poate fi executata prin forfecare, stantare sau prin alte procedee.
2.2.1.1. Forfecarea
Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere
cu ajutorul a doua taisuri asociate.
Forta necesara taierii unui material de grosime g este data de relatia:
Ff = k L g
unde:
k este un coeficient ce depinde de neuniformitatea materialului,
L este lungimea conturului,
este rezistenta materialului la forfecare.
Jocul intre cutite la operatia de forfecare trebuie sa fie:
J = (0,01 0,2) g
Daca taierea se executa cu foarfece cu lama inclinata forta de taiere necesara este mai mica:
Ff = (k g2 )/(2 tg)
unde este unghiul de inclinare al lamei (uzual = 2 .. 5)
Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este format din:
- Foarfece cu cutite paralele, inclinate sau profilate folosite pentru taierea tablelor si
benzilor
- Foarfece cu discuri pentru debitarea tablelor sub forma de rulouri care permite taierea
mai multor fasii simultan.
2.2.1.2. tanarea
tanarea este operaia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat
in doua sau mai multe parti distincte cu ajutorul stantelor.
Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de
stantare este analog procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si
placile taietoare putand fi considerate ca niste muchii de cutit.
Principalele operatii de stantare intalnite in industria constructoare de sisteme electrice sunt:
retezarea, decuparea, perforarea, crestarea, slituirea si tunderea.
1. Retezarea este operatia de detasare a materialului din semifabricat dupa un contur
deschis cu inlaturarea partii detasate.
2. Decuparea este operatia de obtinere de semifabricate sau piese prin separarea
completa a acestora dupa un contur inchis de restul materialului. Partea desprinsa
reprezinta piesa, iar partea cu goluri reprezinta deseul. Decuparea se foloseste in
special la stantarea tolelor pentru masini electrice din banda de tabla silicioasa.
3. Perforarea este operatia de executare a gaurilor prin detasarea unei parti de
material din interiorul piesei dupa un contur inchis, partea desprinsa constituind
deseul.
4. Crestarea este operatia de detasare partiala a materialului dupa un contur deschis,
fara inlaturarea partii detasate.
5. Slituirea este operatia intermediara intre retezare si decupare fiind folosita la unele
din variantele tehnologice de executie a tolelor pentru masini electrice, la stantarea
crestaturilor deschise.
6. Tunderea este operatia de inlaturare a marginii neuniforme sau a surplusului de
material de la exteriorul piesei.
Procesul de stantare este influentat de anumiti factori tehnologici si anume:
- Dimensiunile si forma conturului de stantat
- Duritatea materialului
Jocul este in general 4-18% din grosimea materialului, iar in cazul tolelor din tabla silicioasa
jocul se reduce la 6-7%.
Daca jocul este prea mic directiile fisurilor care pornesc de la muchiile taietoare ale
poansonului si ale placii taietoare coincid, suprafata de forfecare nu este neteda impingerea
materialului in matrita necesitand eforturi mari care pot duce la uzura rapida a acesteia.
Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza si apar bavuri exagerate.
Forta de taiere se calculeaza in functie de sectiunea materialului ce se stanteaza si de
rezistenta specifica la forfecare a acestuia prin relatia:
Ft = k p g f
unde:
p este perimetrul conturului de taiere,
f este rezistenta specifica de rupere a materialului la forfecare,
k este un coeficient ce tine seama de eventuala stirbire a materialului a muchiei taietoare si de
neuniformitatea grosimii materialului,
g este grosimea materialului.
In afara fortei Ft necesare taierii materialului, presa pe care se monteaza stanta trebuie sa
invinga si alte forte rezistente Fr ce reprezinta circa 15% din forta de taiere, asa incat forta
totala se exprima prin:
F = Ft + Fr = 1,15 Ft
Stantele sunt de mai multe feluri:
a) Cu actiune simpla
b) Cu actiune succesiva
c) Cu actiune combinata
Stantele cu actiune simpla pot decupa dintr-o data o figura cu contur inchis (de ex. gaura
pentru axul masinii in tola rotorica) sau o crestatura (stanta cu pas). In timpul stantarii tola
ramane pe poanson iar elementul decupat cade liber prin gaura din placa de taiere. In timpul
cursei de intoarcere tola este scoasa de pe poanson de catre un dispozitiv special numit
aruncator incat la sfarsitul cursei stanta este pregatita pentru o noua operatie.
Stantele cu actiune succesiva pot executa mai multe operatii de stantare prin deplasarea
succesiva a semifabricatului de la o operatie la alta in sensul avansului. Stanta are doua sau
mai multe poansoane care lucreaza simultan si sunt situate de regula la nivele diferite
diferenta de nivel fiind egala cu grosimea materialului. In acest fel forta ce trebuie dezvoltata
de presa este mai mica si eficienta mai ridicata fata de cazul in care nivelul poansoanelor ar fi
identic. Forta ce trebuie dezvoltata de presa trebuie sa asigure stantarea conturului maxim.
Stantele cu actiune combinata pot executa la o cursa a presei mai multe operatii: decupare,
ambutisare, indoire etc. Stantele cu actiune combinata au o mare productivitate insa sunt mai
scumpe si necesita benzi lungi sub forma de rulouri, fiind utilizate de regula in cazul productiei
de serie sau de masa. Operatiile de stantare se executa pe prese, tehnologia de stantare
prezentand avantaje precum:
- Viteza sporita de lucru
2.2.2. Ambutisarea
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se
transforma in piese cave printr-una sau mai multe operatii succesive de presare. Construcia
matrielor utilizate pentru ambutisare este determinat de forma pieselor ce trebuiesc
executate. Piesele simetrice se execut mai uor dect cele nesimetrice care necesit frecvent
mai multe operaii succesive. Ambutisarea se realizeaz cu sau fr modificarea grosimii
materialului, respectiv cu (piese de nlime mare) sau fr (piese de nlime mic) inel de
fixare .
Fora de ambutisare maxim F trebuie s fie mai mic dect fora de rupere a pereilor laterali
ai piesei n jurul zonei inferioare:
F p g rt
p lungimea perimetrului piesei
g grosimea materialului
rt rezistena la distrugere a metalului prin ntindere
Ambutisarea pieselor foarte adnci este mai greu de executat necesitnd n general mai multe
operaii succesive de ambutisare cu micorarea treptat a diametrului, respectiv cu creterea
treptat a nlimii pieselor.
Jocul dintre poanson i placa de ambutisare are influen mare asupra forei de ambutisare i
asupra calitii piesei.
Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral
automatizat, utilizat pe scar larg n industrie.
2.2.4. ndoirea
ndoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin ncovoiere n jurul
unei muchii. n timpul ndoirii straturile din interiorul materialului ndoit sunt comprimate, iar
cele din exterior sunt ntinse.
Procedeul de ndoire este influenat de o serie de factori precum:
direcia de laminare a semifabricatului
raza minim de ndoire
razele plcii de ndoire pe care alunec semifabricatul n timpul procesului de ndoire
jocul dintre placa de ndoire i poanson
arcuirea elastic a piesei dup ndoire
prelucrrile iniiale ale piesei sau ale semifabricatului
Fora necesar pentru executarea operaiei este:
F = k L g2 r / l
unde:
k este un coeficient dependent de material i de raza de curbur a piesei ndoite,
L este limea benzii,
g este grosimea materialului,
r este efortul unitar la rupere in daN/mm2,
l este distana ntre reazeme exprimat n mm.
Razele minime de ndoire sunt n general r = g pentru grosimi mici i r >2g pentru grosimi
mari (g >2mm). ndoirea se execut pe maini de ndoit universale, maini de ndoit n muchie
i prese de ndoit.
2.2.5. Trefilarea
Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic la rece ce const n trecerea
forat a materialului sub aciunea unei fore de traciune prin deschiderea unei matrie sau
filiere de seciune transversal mai mic dect cea a semifabricatului iniial. Trefilarea este
procedeul industrial de fabricare a srmelor de seciune redus (d < 5mm), a barelor calibrate
i profilate cu precizie dimensional ridicat, respectiv a evilor de diametru redus. Trefilarea se
aplic oelurilor i altor metale i aliaje neferoase, precizia dimensional a produselor fiind
condiionat de calitatea i dimensiunile filierei sau matriei (sculele principale).
Datorit forei de trefilare F materialul este supus la tensiuni interne mai mari dect n cazul
laminrii. Aciunea de avans i subiere este produs prin traciune. Prelucrarea are loc la rece
aa nct materialul se ecruiseaz dup fiecare trecere. Pentru restabilirea proprietilor de
plasticitate se aplic tratamentul de recoacere de recristalizare.
Coeficientul de trefilare este dat de raportul ntre diametrul produsului trefilat d i cel al
semifabricatului iniial D:
K = d/D
Cu ct coeficientul K crete cu att prelucrarea este mai uoar (ex. pt. oel moale K = 0,86, pt.
oel semidur K = 0,95).
Tehnologia trefilrii cuprinde: una sau mai multe trefilri, recoaceri intermediare, decapri
chimice pentru curirea superficial de oxizi i impuriti, fosfatri i lubrefieri pentru
reducerea frecrii de contact n timpul prelucrrii materialelor.