ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CENTRAL
Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza
informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza
raspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin functia reflexa care sta la
baza activit& 121f520b #259;tii sale, sistemul nervos contribuie la
realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic
dintre organism si mediul nconjurator.
Siatemul nervos, unitar ca structura si functie, este mpartit n:
-sistemul nervos al vietii de relatie (somatic)- care asigura
echilibrul organismului cu conditiile variabile ale mediului;
-sistemul nervos al vietii
permanent activitatea organelor interne.

vegetative, care

regleaza

Segmentele sistemului nervos central sunt: maduva spinarii,

trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale.
Organele nervoase care formeaza nevraxul sunt nvelite de sistemul
meningeal, format din trei membrane: piamater, arahnoida si dura
mater. ntre arahnoida si piamater exista un spatiu mai larg n care se
gasesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protectie mecanica si trofica.
Maduva spinarii, adapostita n canalul vertebral, se ntinde de la
gura occipitala CI-pna la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se
continua cu o formatiune subtire- filum terminale- pna la vertebra a
doua coccigiana. Nervii lombari si sacrali, n traiectul lor spre gaurile
intervertebrale, mpreuna cu filum terminale, constituie coada de cal. n
sectiune transversala maduva apare constituita, n interior, din
substanta cenusie- formata din corpii neuronali si strabatuta de canalul
ependimar, iar la exterior substanta alba, constituita din fibre nervoase
mielinice si celule gliale.
Trunchiul cerebral, continua maduva spinarii si este format din
bulb, punte si mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit
din formatiuni cenusii si albe, omologe celor medulare. Substanta
cenusie este situata n interior si fragmentata n numerosi nuclei,
separati prin substanta alba care apare si la periferie.

Cerebelul este situat n etajul inferior al cutiei craniene, napoia

trunchiului cerebral, fiind alcatuit din doua parti laterale- emisferele
cerebrale, conectate printr-o portiune mediana denumita vermis.
Legaturile cerebelului cu trunchiul cerebral se fac prin cele trei perechi
de pedunculi cerebelosi care l leaga de bulb, punte si mizencefal.
Diencefalul situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub
emisferele cerebrale, este alcatuit din mai multe mase de substanta
nervoasa: thalamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a
sistemului nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferica si
legate n partea bazala prin formatiuni de substanta alba: corpul calos,
trigonul cerebral, comisurile albe. Structural, emisferele cerebrale sunt
alcatuite din substanta cenusie dispusa la suprafata, formnd scoarta
cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre de asociatie,
comisurale si de proiectie.
Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei
compartimente strns legate ntre ele: compartimentul de cunoastere
(gndirea, atentia, orientarea, nvatarea, mempria etc.) cu ajutorul
careia omul cunoaste realitatea si patrunde n descifrarea legilor ei,
comportamentul afectiv, constituit din trairile, emotiile, sentimentele si
pasiunile pe care omul le ncearca n viata si comportamentul volitional,
constnd n totalitatea hotarrilor, deciziilor si an preseverenta mplinirii
lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare
asigura corelatii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si
social, fiind din ce n ce mai mult studiat de catre fiziologi.
1.2. Definitie
Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un
comportament anormal, cu diverse forme, de care bolnavul este
constient, dar nu l poate stapani..
Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afecteaza
facultatile intelectuale.
Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza ntalnita la
om si caracterizeaza n special printr-un simptom capital: astenia
( oboseala nervoasa ) persistenta.

- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si

nsotita de tulburari psihice (tristese, insomnie, nehotarare) de tulburari
functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu
diferite lacalizari;
- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului
nervos central, fara leziuni organice, determinata n special de conflicte
sufletesti, boala de care omul este constient si de care se ancearca sa
se vindece, nevroya astenica fiind trecatoare si vindecabila.
1.3. Simptomatologie
Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent.
Oboseala sau astenia este simpomul principal.
- poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)
- are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o
senzatie de enervare, de gol si nu cedeaza la mijloacele de repaus
sau distractie;
- astenia fizica este aproape permanenta si apare
dimineata, la trezirea din somn. Bolnavul se simte incapabil sa
coboare din pat.
Chiar daca n timpul zileise poate observa o usoara
ameliorae a oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea
reapare.
- astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de
neputinta de a mai face fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat
de mici, fiecare nchidere de usa, exaspereaza bolnavul. Aceasta
astenie se poate diminua catre seara.
Cefaleea este al doilea simptomca frecventa si aproape ntotdeauna
prezent.
-

n cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este

intermitenta.

Apare brusc sau se accentueaza progresiv.

- este variabila ca intensitate si aproape totdeauna
legata de oboseala;
- ca localizare apare n regiunea cefei cu o senzasie
de apasare, de strangere acre iradiaza catre frunte, tampla sau coboara
de-a lungul coloanei verterbrale;

- este de obicei diurna si foarte rar nocturna.

Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fara a
fi nsa constante sau durabile. n general este vorba de un somn foarte
superficial si mai rar de insomnie pura si poate fi nsotita de somnolenta
n timpul zilei.
- din punct de vedere al orarului ea se manifesta la nceputul
noptii (insomnie de adormire);
- n timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri
(senzatie de ratacire, pierdere etc.) care pot sa-l trezeasca brusc din
son, fiind cuprins de o senzatie de teama.
Tulburari secundare:
- tulburari psihice : fenomenul cel mai important este
oboseala intelectuala.
Bolnavul constata treptat o greutate n gandire, atentia mult scazuta
(hipoprosexie), uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie);
-

tulburarea vointei: nu-si mai duc la ndeplinire selurile

propuse (disbulie) ;

tulburari senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori

ameteli, senzati de leganare. Pot aparea si tulburari de
vedere: vederea dificila, ncetosata;

tulburarile glandelor endocrine: la multi bolnavi se poate

observa o aparenta hipertiroidie sau hipotiroidie;

hiperfoliculismul, de obicei constitusional, e adesea

nsosit de spasmofilie;

secresia foliculinica normala sau chiar spre exces se

traduce printr-o mentruatie uneori excesiva care tine 5-6
zile si are un ritm regulat.

1.4. Etiologie
Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia
nevrozei astenice:
-

factorul psihogen adica tulburarile sufletesti:

factorul somatogen adica tulburarile organice corporale

care pot favoriza sau dezlantui o nevroza;

factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie.

Factorul psihogen este factorul eential care provoaca o nevroza

astenica. La baza oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe
conflicte sufletesti care n general pot mbraca aspectele cele mai
variate. Necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite si
general traumele psihice sunt acelea care mai curand sau mai taryiu
sunt fundamental vinovate de aparitia bolii. O importanta deosebita o
reprezinta factorii emosionali, afectivi n special frustrarile afective,
rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare.
Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor
este surmenajul psihic. Munca neplanificata, munca n asalt, munca
neritmica, toate pot conduce catre o nevroza.
Factorul somatogen foarte multe tilburari organice, foarte multe
bolii, fara a provoca n mod direct o nevroza, o pot declansa. Mai mult,
unele boli cronice, daca nu sunt ndepartate, contribuie ,, din umbra ,, la
ntretinerea nevrozei. Printre cauzele organice care sunt raspunzatoare
de aparitia neurasteniei se afla si perioadele de schimbari fiziologice
importante, de ordine endocrin, cum unt sarcina, alaptarea,
menopauza.
De asemenea, un factor somatogen important l constituie si bolile
infectioase si surmenajul.
Factorul predispozant unul dintre cei mai importanti factori
predispozanti l constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru
tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt cei mai
predispusi. Exista si anumite tipuri constitutionale, dintre cei grasi si cei
slabi, cei slabi fac mai utor nevroza, dintre expansivi si introvertiti, ultimi
o fac mai repede.
1.5. Patogenie
Nevroza astenica este destul de raspandita.
Evidenta clinica a aratat ca varsta la care apare nevroza astenica
cel mai frecvent este ntre 25-45 ani.
n ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De
asemenea ea apare la persoanele cu un grad mai ridicat de cultura.
Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scadere
de energie si de aici apar toate semnele clinice.
1.6. Clasificare si forme clinice:

n functie de simptomele care domina tabloul clinic au fost

izolate mai multe forme de neurastenie:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente (isterice).
Din punct de vedere a cazurilor psihice declansatoare exista:
nevroza de esec- apare la cei care si propun teluri
care i depasesc;
nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua
n care o persoana este silita sa traiasca fara a se putea adapta;
nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau
certitudinea ca nu mai sunt suficient de iubisi;
nevroza de asteptare care apare la indivizi care
asteapta vreme ndelungata un eveniment important, sau o hotarare
capitala pentru viata sa.
1.7. Tratamentul medicamentos
Tratamentul nevrozei astenice presupune:
-

tratament igieno-dietetic;

tratament medicamentos;

tratament balneofizioterapic;

psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune:

a) regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv
repaus munca;
b) tratament dietetic care trebuie sa aiba n vedere hranirea
substantiala a bolnavului cu att mai mult cu ct aceasta sufera de
foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare. Se vor ntrebuinta si
vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C.

Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. n general

el se ndreapta spre trei principale: sa calmeze, sa stimuleze
organismul si sa refaca somnul.
Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele
tranchilizante minore ca : Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (n
doze mici).
n ceea ce priveste corectarea somnului si ndepartarea insomniei se
folosesc n special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.
Efectul cel mai bun se obtine nsa prin asocierea barbituricelor cu
tranchilizante majore : Clordelazin, Romergan, etc.
La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mncare sa aplicat
cu succes o cura de hidrazida. Pe aceeasi linie se foloseste si insulina
an doze mici, 5 unitati.
Somnoterapia are indicatii mai restrnse. Ea se aplica de obicei an
nevroza astenica datorata unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o
cura de somn prelungit (18-24).
Tratamentul balnezofizioterapic:
Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus,
de odihna. Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste ntr-o
localitate situata la o altitudine medie si nconjurata de paduri. S-a
folosit cu succes hidroterapia (bai caldute la 35 C timp de 30 min.), bai
aromate cu esente de brad, bai de acid carbonic.
Psihoterapia : este o actiune multilaterala care se adreseaza att
intelectului, ct si sferei emotionale a individului. Ea cuprinde att o
latura analitica ct si una sintetica de recladire a personalitatii pe baze
mai sanatoase.
Psihoterapia n grup da rezultate foarte bune.
Foarte importanta este educatia vointei.
Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia
(terapia prin munca). Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor,
gradinaritul sunt mijloc salutar de a-si ntari sistemul nervos.
Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara
autoeducare. Cta vreme conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate
nevroza n general persista si multa vreme si este o lupta fara
nvingator.

Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. Pentru

calmarea bolnavului se folosesc calante usoare si anumite
tranchilizante minore ca:
- Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu actiune rapida si de scurta
durata.
Contraindicatii: - depresie de cauza cerebrala;
- alergie la barbiturice;
- insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism
Reactii abverse: - oboseala, ameseli;
- de toleranta si dependenta;
- supradozare acuta de coma.
Diazepam - pentru efectul lui tranchilizant
Contraindicatii: - coma colaps;
- alergie la substanta;
Reactii adverse: - ameteli;
- tulburari de vedere;
- astenie fizica si psihica;
- hipotensiunea arteriala.
n ceea ce priveste corectarea somnului si nlturarea insomniei se
folosesc n special barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.
Dormicum - inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid
al actiuni sale.
Contraindicatii: -intoleranta la substanta;
- psihoze, depresii psihice, miastenie;
- prudenta la vrstnici, insuficienta respinratorie;
Reactii adverse se datoreaza efectului sedativi sunt dependente de
doza administrata;
- injectabil poate apare somnolenta