PERELMAN, OMUL IDEALULUI

Medalia Fields este cea mai importanta distinctie din

lumea matematicii, fiind cunoscuta ca un fel de Premiu
Nobel pentru matematica. Medalia este datorata
matematicianului John Charles Fields (1863-1932),
care a propus n 1932, n cadrul unui congres
international al matematicienilor care a avut loc la
Toronto, nfiintarea unei distinctii care sa recompenseze
realizarile majore din matematica. La moartea sa, n
1932, a lasat drept mostenire toate bunurile pentru a
finanta medalia care avea sa i poarte numele. Spre
deosebire de Premiul Nobel, care se acorda anual,
Medalia Fields este atribuita la fiecare 4 ani, n cadrul
unui congres international de matematica. De
mentionat ca medaliatii Fields trebuie sa aiba o vrsta
mai mica de 40 de ani.

Grigori Perelman
Orict de prestigioasa este Medalia Fields, ea trece aproape neobservata pentru
nematematicieni. Matematica este un domeniu prea arid pentru gustul lumii de azi.
Rareori se ntmpla ca ea sa treaca pe primele pagini ale marilor cotidiene. Iar una dintre
exceptii s-a ntmplat n acest an. Un savant excentric, rusul Grigori Perelman, refuza
Medalia Fields si un premiu suplimentar de un milion de dolari. Unii spun ca Perelman
este nebun de legat. Oare asa sa fie?

Problema de rezolvat
Nu putem intra adnc n matematica moderna, limbajul sau este adesea de nenteles
pentru simpli muritori. De aceea va vom propune mai nti un experiment... Luati o sfera.
Daca nu aveti o sfera este bun si un mar. Mai luati si un inel subtire din cauciuc pe care l
puneti pe sfera. Va puteti imagina ca este posibil sa comprimati inelul de cauciuc pna
cnd acesta devine un punct, fara ca puncte de pe firul de cauciuc (l vom considera
unidimensional) sa paraseasca sfera noastra si fiti nevoiti sa taiati firul de cauciuc sau
sfera. Acum imaginati-va un tor si acelasi fir din cauciuc si ncercati sa repetati operatia
anterioara. De aceasta data exista situatii n care nu veti putea comprima inelul de cauciuc
pna devine un punct, fara a taia inelul sau torul. Matematicienii spun simplu ca sfera
este simplu conexa, n timp ce marul nu este.
Acestea fiind spuse, ne vom ntoarce n timp, n 1904. Poincar enunta faimoasa sa
conjectura. Enuntul ei, n cazul cel mai general, este urmatorul:

O varietate simplu conexa din spatiul cu n+1 dimensiuni este homeomorfa cu o sfera ndimensionala.
Stiu, enuntul acesta scurt pare de nenteles pentru un nematematician. Nici eu nu l-am
nteles foarte bine, dar cred ca ne putem folosi de o mica analogie. Daca avem o suprafata
simplu conexa (adica fara gauri) o putem deforma continuu pna va ocupa suprafata unei
sfere (imaginati-va ca suprafata initiala este fabricata din plastilina). Trebuie sa precizam
ca vorbim despre o sfera topologica. Din punctul topologic de vedere o minge de rugbi
este o sfera..., iar suprafata sferei tridimensionale este bidimensionala. Asa pusa
problema, conjectura lui Poincar pare mai simplu de demonstrat. Numai ca...
O conjectura este un enunt matematic care poate fi verificat n nenumarate cazuri
particulare, dar pentru care nu exista nicio demonstratie pentru cazul general. Tot asa,
conjectura lui Poincar nu si gasise demonstratia pna n 2002. De fapt, pentru cazul mai
general, pentru n>4, demonstratia a fost realizata de catre Zeman, Stallings si Smale n
1962, iar pentru cazul n=4 demonstratia a fost reusita de catre Freedman n 1982.
Ramasese de demonstrat cazul n care n=3, adica varianta, aparent, cea mai simpla.
Conjectura lui Poincar este suficient de importanta pentru matematicieni, astfel nct n
anul 2000, Clay Mathematics Institute de la Cambridge, Massachusetts, SUA, decide sa o
introduca n rndul celor 7 mari probleme ale matematicii a caror rezolvare va aduce
drept premiu autorului suma de un milion de dolari (vezi Stiinta si tehnica, iunie 2000).

Scurta biografie
Grigori Perelman s-a nascut n Leningrad (acum Sankt Petersburg) n 13 iunie 1963.
Talentat la matematica, urmeaza cursurile unui prestigios liceu leningradean renumit
pentru specializarea sa n fizica si matematica. Rezultatele sale nu se lasa asteptate si, n
1982, devine membru al lotului sovietic pentru Olimpiada Internationala de Matematica
si obtine medalia de aur cu scorul maxim posibil: 42 de puncte. Urmeaza cursurile
Facultatii de Matematica si Mecanica a Universitatii de Stat din Leningrad si catre
sfrsitul anilor 1980 obtine titlul de doctor n matematica cu lucrarea Suprafete n forma
de sa n spatii Euclidiene. Dupa absolvirea facultatii se angajeaza la Institutul Steklov,
tot n Leningrad. La nceputul anilor 1990, profitnd de deschiderea granitelor pentru
cetatenii sovietici, ajunge n SUA. Aici lucreaza n cadrul a mai multor universitati
americane si publica o serie de lucrari. n 1995 i se propune sa lucreze la Institutul pentru
Studii Avansate de la Stanford. Universitatea din Tel Aviv i face o propunere similara. Le
refuza pe amndoua si n 1996 se ntoarce n Rusia, la Institutul Steklov. Munceste din ce
n ce mai izolat. n noiembrie 2002 publica pe Internet, la arXiv, o lucrare de vreo 29 de
pagini: The entropy formula for the Ricci flow and its geometric applications. Daca
doriti sa vedeti despre ce este vorba, o puteti consulta la
http://xxx.lanl.gov/abs/math.DG/0211159.
Aici trebuie sa ne oprim, pentru o vreme, cu prezentarea biografiei lui Perelman. Trebuie
sa ncercam sa clarificam unele lucruri.

Demonstratia

William Thurston, un matematician de la Princeton, care prefera sa si testeze ideile din

topologie cu ajutorul foarfecelor si hrtiei, a propus, pe la nceputul anilor 1970, o
clasificare a varietatilor 3-dimensionale. El considera ca att timp ct varietatile 3dimensionale pot avea diferite forme, ele nu vor prefera o anumita geometrie, ntocmai
ca o tesatura din matase care va lua forma manechinului pe care este asezata. El a afirmat
ca fiecare dintre varietatile 3-dimensionale poate fi descompusa n unul pna la opt
componente, inclusiv una de tip sferic, n sensul topologic al cuvntului. Avem acum de-a
face cu o noua conjectura, Conjectura geometrizarii, care este o generalizare a
Conjecturii lui Poincar.
n 1982, anul n care Thurston primea Medalia Fields, un alt matematician, Richard
Hamilton, de la Universitatea Cornell, propunea un program de demonstrare a Conjecturii
geometrizarii. El pleaca de la asa-numita Curgere Ricci. Ea se enunta astfel:
Fie o varietate riemaniana cu coordonatele locale u1,...., un, nzestrata cu o metrica
ds2=dgijduiduj. Curgerea Ricci asociata este o familie cu un parametru al metricii
riemaniene gij=gij(t) care verifica ecuatia diferentiala: gij/t = 2Rij, n care
Rij=Rij([ghk]) este tensorul Ricci asociat.
Stati! Nu va grabiti sa abandonati articolul pentru cuvintele greu de nteles scrise mai
devreme! Am gasit de cuviinta sa trec aceasta definitie pentru a da putina culoare
textului. De fapt, n cuvinte mai simple, Hamilton propune sa arate ca o suprafata simplu
conexa (sper ca tineti minte ca simplu conex nseamna fara gauri) poate fi deformata
continuu astfel nct oricare punct al ei sa ajunga pe suprafata unei sfere (sfera n sensul
larg, topologic). Problema era ca pe masura ce se aplica deformarea, n timp (ati vazut ca
apare timpul ca variabila n relatiile de mai sus) se ntmpla ca apar zone cu singularitati.
Daca va ncurca cuvntul singularitate ncercati o analogie cu o gaura neagra. O gaura
neagra creeaza o singularitate n spatiu-timp. Aceste singularitati l mpiedicau pe
Hamilton sa realizeze deformarea continua pe care o dorea. Si aici intervine articolul
genial al lui Perelman din 2002. n The entropy formula for the Ricci flow and its
geometric applications Perelman indica o cale prin care singularitatile pot fi facute sa
dispara. El aplica un soi de (iertat sa fiu) chirurgie estetica prin care marimile care
intervin n deformare sunt netezite. Poate este mai buna analogia lui Barry Mazur,
matematician la Harvard, care a spus: Sa presupunem ca aripa masinii dumneavoastra a
fost lovita si ca veti suna un tinichigiu sa va spuna cum sa o ndreptati. Tinichigiul nu are
timp sa stea la telefon cu dumneavoastra. Va trebui sa duceti masina n garaj pentru a o
examina. Acolo el va spune unde sa loviti cu ciocanul. Ceea ce a realizat Hamilton si a
completat Perelman este o procedura care este independenta de particularitatile
deformarii [aripii]. n acest caz mecanicul nu mai trebuie sa vada masina, va trebui doar
sa aplicati o ecuatie. Acum avem o procedura pentru a netezi lucrurile si, lucru important,
putem controla rupturile..
Lucrarea lui Perelman nu a reprezentat demonstrarea completa a conjecturii Poincar, ci
numai realizarea unui schelet de demonstratie. Dupa mai multe dezvoltari, demonstratia
completa a fost realizata de catre Huai-Dong Cao (Departamentul de Matematica al
Universitatii, Lehigh, SUA) si Xi-Ping Zhu (Departamentul de Matematica al
Universitatii Zhongshan, Guangzhou, China). Demonstratia, care se ntinde pe 328 de
pagini, o puteti gasi la http://www.intlpress.com/AJM/p/2006/10_2/AJM-10-2-165492.pdf. Acum ne vom ntoarce catre omul Perelman.

Omul
Demonstratia lui Perelman din noiembrie 2002 a aparut datorita Internetului, arXiv este o
publicatie strict electronica, n care sunt publicate preprinturi, adica lucrari care nu se afla
neaparat n forma finala. Va recomand sa faceti din cnd n cnd o vizita pe acolo, veti
descoperi lucruri interesante. n rezumatul articolului Perelman precizeaza ca a ncercat
o schita a unei demonstratii eclectice si chiar n articol unele demonstratii sunt doar
schitate, asa cum precizeaza Perelman. Iar Perelman nu a aratat nimanui nainte de
publicare, nici macar colegilor de la Institutul Steklov, textul lucrarii. Este un lucru
neobisnuit. Eu nu am niciun prieten cu care sa fi putut discuta [articolul]. Nu vreau sa
discut lucrarile mele cu cineva n care nu am deplina ncredere. Asta spunea Perelman
reporterilor de la New Yorker. Nu este un lucru iesit din comun ca un matematician sa
lucreze n secret. Uneori secretul nu este de ajuns. Marele matematician Sir Andrew
Wiles a ascuns faptul ca lucreaza la teorema lui Fermat, dar un coleg al sau i-a furat
demonstratia si a facut-o publica. Furtul nu este ceva neobisnuit n lumea stiintei, trebuie
sa recunoastem asta. Dar chiar si secretul trebuie sa aiba o limita. Demonstratia poate fi
gresita, iar publicarea unei demonstratii gresite duce la pierderea masiva a credibilitatii.
Si, n plus, daca ideea era corecta, atunci altcineva ar fi putut sa corecteze erorile si sa si
asume rezolvarea finala. Pe Perelman nu l ngrijora aceasta pierdere? Am judecat asa:
daca eu gresesc si cineva va folosi munca mea pentru a construi demonstratia corecta voi
fi foarte bucuros. Niciodata nu am considerat ca voi fi singurul care va demonstra
conjectura lui Poincar., spune el. Perelman este acel tip de om de stiinta care face
stiinta de dragul stiintei, voi spune eu. El este cel care cauta, numai pentru bucuria
cautarii, cel ce cauta fara a fi interesat de glorie. Pna aici lucrurile se afla n zona
normalului. Anormal, pentru lumea aceasta a noastra, este faptul ca Perelman a refuzat
Medalia Fields. Anormal este ca a refuzat si premiul de 1.000.000 de dolari al Clay
Mathematics Institute. Si a refuzat pentru ca el este dezamagit de matematica si de
matematicieni. A parasit si Institutul Steklov pentru a se retrage alaturi de mama lui.
Acum, cel care a refuzat un milion de dolari traieste din pensia mamei sale. O pensie de
numai 60 de dolari... Unii spun ca este nebun. Multi spun asta, ncercnd sa faca din
Perelman un antisocial, un om incapabil sa respecte reguli elementare. Ni se spune ca nu
si taia unghiile, ca si lasa parul sa creasca anapoda. ntrebat de ce face asta a raspuns ca
daca ele cresc, de ce sa nu le las sa creasca?. Nu voia nici CV-uri (att de la moda n
lumea noastra de birocrati atotputernici) sa completeze. Daca ei mi cunosc munca nu au
nevoie de CV-ul meu. Daca au nevoie de CV-ul meu, nseamna ca nu mi cunosc
lucrarile., spunea el atunci cnd i s-a cerut un CV pentru Universitatea Stanford. Da. Lui
Perelman nu i plac regulile. Iar atunci cnd nu respecti regulile lumii acesteia neaparat
esti antisocial, un dezechilibrat mintal. Este comparat prin presa cu Rasputin sau cu
Unabomber (matematicianul american Theodore John Ted Kaczynski este cel care,
dupa ce a obtinut rezultate spectaculoase n matematica, s-a retras n padure, loc din care
a nceput sa trimita bombe prin posta. Bombele lui au ucis sau ranit un numar de 29 de
oameni. A fost prins n 1996.). Eu ndraznesc sa cred ca aceste comparatii nu si au rostul.
Ele sunt rezultatul unei prese care este oarba la orice nu i apare iesit din comun. Pentru
ea nu conteaza ca a fost demonstrata conjectura lui Poincar, important i este ca cineva a
ndraznit sa refuze un milion de dolari!

Perelman, asa cum l vad eu, este ct se poate de normal. Eu cred doar ca Perelman este
un idealist. Iubind matematica, el simte nevoia ca perfectiunea alcatuirii ei sa coboare n
lumea obisnuita, n lumea oamenilor. De acolo vine dezamagirea despre care vorbeste el
adesea. Spuneti-mi, nu vi se pare niciodata ca traim ntr-o lume n care nu conteaza ceea
ce faci, ci ceea zici ca faci? Ca este mai important sa ti vinzi o anume imagine, una ct
mai nflorita, o imagine n spatele careia trebuie sa ascunzi omul, care astfel dispare? Nu
vi se pare ca singura valoare care a ramas n picioare, n aceasta lume, pe care Perelman o
refuza, este valoarea data de bani, o valoare data de sumele cu care trebuie sa ti vinzi
idealul?
Eu nu cred cu niciun chip ca Perelman este nebun. Cred ca vrea doar putina liniste, pentru
ca simte nevoia sa si traiasca gndurile. Nu de bani, nu de glorie are nevoie el acum, ci
de putina liniste n care sa si cladeasca adevarul. Nu poate suporta lumina reflectoarelor,
pentru ca el este sensibil la o cu totul alta lumina. Mihail Gromov, un matematician rus,
spunea ntr-un interviu acordat ziarului New Yorker, referindu-se la Perelman, spunea
cam acelasi lucru: Pentru a face lucruri mari ai nevoie de o minte pura. Omul de stiinta
ideal se preocupa de stiinta si de nimic altceva. El ncearca sa traiasca, sa traiasca un
ideal. Nu stiu daca el traieste cu adevarat n acest plan ideal, dar ncearca sa o faca.
Cristian Roman