Sunteți pe pagina 1din 7

FEG EDUCATION PIATRA NEAM

ANALIZATORUL CUTANAT

Clueru Ana Luminia


AMF IB

Analizatorul cutanat

Acest analizator este cel mai intins, atat in ce priveste campul receptor, cat si
caile de conducere si segmental central.
1. SEGMENTUL PERIFERIC - DE RECEPTIE, este situat in vastul
teritoriu al tegumentului, care ocupa toata suprafata exterioara a corpului, si in care
se gasesc foarte numeroase si variate tipuri de receptori ce determina sensibilitatile
tactila (atingere), presionala, vibratorie, termica si dureroasa.
Acesti receptori sunt situati in toate cele trei componente ale tegumentului
(epiderm, derm, hipoderm), si sunt fie terminatiuni nervoase libere, fie incapsulate sub
forma unor corpusculi senzitivi la capatul unor dendrite, unii dintre ei fiind gasiti si in
structuri subdiacente (tesut celular subcutanat, muschi, tendoane, periost, capsule si
ligamente articulare, s.a.).
De remarcat prezenta in numar mult mai mare a receptorilor tactili in
dermul degetelor si buzelor mai ales, ca si a receptorilor termici indeosebi la nivelul
tegumentelor mainii si fetei, loc unde si sensibilitatea este mult crescuta.
Spre deosebire de celelalte sensibilitati, sensibilitatea dureroasa nu are
stimuli adecvati, orice excitant puternic, ce produce leziuni celulare, determina
durerea, uneori aceasta putand fi un simptom elocvent al unei boli. Receptorii durerii
- terminatiuni nervoase libere, se gasesc nu numai in structurile somatice, ci si in
viscere unde insa sunt intr-o densitate mult mai mica, ceea ce determina specificul
durerii viscerale, care e mai vaga si imprecis localizata.
Daca la nivelul tegumentului stimuli durerii sunt reprezentati de agenti
chimici, mecanici, termici, electrici s.a. la nivelul viscerelor durerea este declansata de
inflamatia acestora, distensia brusca sau spasmul unor viscere cavitare, ori tractiunea
mecanica sau compresiunea etc.
2. SEGMENTUL DE CONDUCERE a analizatorului cutanat este
reprezentat pentru pielea gatului, trunchiului si membrelor, de dendritele neuronilor
exteroceptivi a celor 31 perechi de nervi spinali, care au originea reala in ganglionii
spinali de pe radacina posterioara a acestor nervi. Axonii neuronilor ganglionari fac
sinapsa, in capul cornului posterior, sau in unii nuclei din bulb, cu al doilea neuron.
Axonii acestor ultimi neuroni se incruciseaza cu cei de partea opusa si formeaza caile
ascendente exteroreceptive, care ajung sa faca a doua sinapsa in unii nuclei de releu
din talamus. Axonii nucleilor talamici se proiecteaza pe scoarta cerebrala.
Sensibilitatea exteroceptiva de la nivelul pielii capului, este, in majoritate,
preluata de neuronii senzitivi ai nervului trigemen (V) situati in ganglionul Gasser.
Dendritele acestor neuroni culeg de pe traiectul ramificatiilor sensitive ale celor trei
ramuri ale nervului, aproape toata sensibilitatea pielii capului, cat si cea a cavitatii
bucale, a foselor nazale si a cavitatilor lor anexe. Axonii neuronilor din ganglionul
2

Gasser fac sinapsa cu al doilea neuron in nucleul senzitiv al trigemenului din trunchiul
cerebral, iar axonii acestor ultimi neuroni sinapseaza in unii nuclei talamici de releu.
Axonii neuronilor talamici se proiecteaza pe cortex.
3. SEGMENTUL CENTRAL cuprinde o arie intinsa din girusul
postcentral, reprezentata prin homunculusul senzitiv, a caror segmente corporale cu o
sensibilitate mai mare sunt mult mai intinse.
Tegumentul
Tegumentul, pilea, sau cutis, (cutis, lat. = piele), este situat la exteriorul
intregului corp, ca o structura complexa de grosime variabila, care se continua la
nivelul orificiilor naturale cu mucoasele organismului. In structura pielii sunt unele
anexe, cum ar fi:
glandele sudoripare si sebacee;
firele de par (pili);
muschii piloerectori si unghiile.
Tegumentul indeplineste multiple roluri cum ar fi cele de:
- protectie fata de agresiunile externe, inclusiv virusuri, microorganisme s.a.;
- reglarea temperaturii corpuli;
- foarte important rol de organ de absortie a unor substante
medicamentoase;
- excretia apei si a unor produsi de catabolism (prin transpiratie sau
sudoare);
- cel mai intins organ de simt al corpului (pentru receptionare stimulilor
tactili, presional, termici si durerosi), s.a.
Structural tegumentul este format din trei straturi principale care, de la
exterior spre interior, sunt: epiderm, derm si tesutul celular subcutanat (hipoderm).
a) Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat, separt de
urmatorul strat, dermul, print-o membrana bazala, fina. Straturile epidermului cuprind,
de la membrana bazala spre suprafata: mai intai un strat bazal (regenator, a caror
celule contin si cantitati variabele de pigament melanic sensibil la razele solare), apoi
mai multe straturi celulare polimorfe, iar la suprafata un strat descuamat; exfoliant,
cu celule turtite, anucleate, cheratinizate, care se descuameaza si cad.
Epidermul este strabatut de tulpinele firelor de par, de canalele excretorii ale
glandelor sudoripare (care nu au pereti proprii), si contin terminatii nervoase
receptoare libere (capetele dendritelor neuronilor senzitivi).
b) Dermul, dispus sub epiderm si mai gros ca acesta, este format din tesut
conjunctiv dens in doua straturi: - strat papilar de sub membrana bazala, pe care o
ridica impreuna cu epidermul din loc in loc formand niste proeminente conice numite
papile dermice, si strat reticular, profund la limita cu tesutul celular subcutanat.
Dermul contine, printre fibrele, celulele si substanta fundamentala a tesutului
sau conjunctiv si glande sebacee cu partea dinspre suprafata a foliculilor pilosi la care
3

sunt anexati muschii piloerectori, canale de excretie ale glandelor sudoripare, o bogata
retea vasculara si numerosi receptori nervosi (terminatiuni dendritice libere sau
corpusculi speciali inconjurati sau centrati de terminatiuni dendritice receptoare).
c) Hipodermul stratul cel mai profund tegumentar, este alcatuit din tesut
conjunctiv lax bogat in celule adipoase (adipocite), alcatuind asa-numitul panicul
adipos, de grosimi variabele in functie de localizare, alimentatie individuala, sex s.a.
Hipodermul are rol in termoreglare (prin scadearea pierderilor de caldura din corp),
reprezinta si un depozit de grasimi, dar permite si mobilitate epidermului si dermului.
In hipoderm, ca ultim strat tegumentar superficial, si urmatoarele straturi se
interpune o fascie superficiala, care la nivelul membrelor acopera structurile profunde,
iar la nivelul trunchiului acopera stratul intermediar parietal osteocondrofibromuscular
al toracelui sau musculo aponevrotic al abdomenului.
La nivelul extremitatilor cefalice aspectele structurale prezinta unele
particularitati si anume:
- La nivelul cutiei craniene tegumentul adera puternic prin tracsuri
conjunctive de o aponevroza epicraniana, care uneste muschii pielosi frontali
(anterior) si occipitali (posterior), alcatuind scalpul. Acesta este separat de cutia
craniana osoasa print-un tesut conjunctiv lax care-i confera mobilitate.
- La nivelul fetei tegumentul acopera direct, fara intreruperea fasciei
superficiale, planurile de la acest nivel.
- La nivelul gatului in hipoderm exista o fina foita conjunctiva laxa (fascia
superficialis), care intecuieste un muschi pielos la fel de subtire, situat anterolateral,
numit pielosul gatului. Intre tegument si planurile profunde viscerale, exista fascia
cervicala superficiala (care intecuieste muschii sternocleidomastoidian si trapez), iar
mai in interior fasciile cervicale mijlocii (care intecuieste muschii subhioidieni) si
profunda (care acopera muchii prevertebrali). De asemenea, mai sunt condensari
conjunctive periviscerale (teaca viscerala) si perivasculare (teaca vasculara).
ANEXELE PIELII
Anexele pielii sunt reprezentate de fanere si glande, dispuse in diferite
locuri, la nivelul tegumentelor corpuli.
Fanerele reprezinta structuri cornoase, de origine epodermica si fiind
reprezentate de par si unghii.
Parul prezinta o portiune libera, care se ridica de la suprafata pielii, numita
tulpina, si una infundata oblic in tegument numita radacina. Tulpina contine trei
straturi concentrice, de la interior spre exterior, care sunt:
- maduva, cu celule mari, ovale;
- scoarta, cu celule ce contin pigmenti (determina culoarea parului);
- cuticula (epidermicula) cu celule cornoase turtite.
Radacina este formata din bulbul firului de par (partea mai dilatata de la
baza) in care patrunde papila dermica, iar mai sus are inserta muschiul piloerector
4

(care determina erectia firului de par); de asemenea, mai este anexata radacinii o
glanda sebacee, a carei secretie sebumul, lubrefiaza parul.
Unghia este o lama cornoasa anexata pielii in dreptul fetei posterioare a
ultimei falange a fiecariu deget.
Ea reprezinta un corp vizibil sub care se afla patul unghiei, iar posterior
radacina unghiei acoperita de cuta supraungheala tegumentara; sub radacina se afla
matricea (zona de crestere a unghiei), iar inaintea cutei supraungheale este lunula, o
portiune mai depigmentata.
Glandele sunt formatiuni secretorii localizate in grosimea dermului facand
parte din grupul glandelor exocrine.
Glandele sudoripare, inegal raspandite in piele, mai abundente in planta,
palma, cap si gat, sunt de tip tubular.
Fiecare glanda sudoripara are in hipoderm glomerulul (un canal contort)
partea secretorie a sudorii, continuat cu un canal drept ce treverseaza dermul si se
continua in epiderm cu un traiect sudoripar, deschis print-un por la exteriorul pielii.
Glomerulul este format din celule secretoare mari si celulele mioepiteliale
asezate pe o membrana bazala.
Glandele sebacee sunt de tip acinos, atasate bazei firului de par, care secreta
un lichid vascos sebumul, ce lubrefiaza firul de par atat in interiorul tegumentului
cat si la suprafata sa.
Glandele mamare caracteristice mamiferelor, intra in structura centrala a
doua formatiuni simetrice mamele (mamme, gr. = sanul mamei, mamela) mult mai
dezvoltate la sexul feminin (regiune mamara), parte componenta ale aparatului genital,
ca un caracter sexual secundar. Fiecare mamela este situata pe peretele antero-lateral
al toracelui, lateral de stern si sub clavicula inaintea muschiului mare pectoralde fascia
anterioara a carui adera print-o membrana fibroasa ligamentul suspensor al mamelei,
ce o fixeaza de clavicula.
La sexul masculin regiunea mamara este mult mai restransa circumscrisa
numai de inconjurul areolei mamare, situate in centrul regiunii.
La fetele tinere forma mamelei este de semisfera, cu baza spre torace, iar
consistenta destul de ferma. Mai apoi, in functie de starile fiziologice ale aparatului
genital, sub influnte hormonale, in timpul sarcinii si alaptarii, forma si consistenta ei
se modifica. Volumul mamelelor, dar si forma si consistenta lor difera in functie de
varsta persoanei, starile ei fiziologice, sau de dezvoltarea tesutului adipos.
Structura mamelei, incepand de la suprafata, este:
- pielea, fina, prezinta central o zona circulara areola, cu mici ridicaturi
(glande sebacee voluminoase), iar in mijlocul ei o mica proeminenta mamelonul, ce
prezinta circa 18-20 orificii in varf (deschiderea canalelor galactofore, ale glandelor
din profunzime); in grosimea mamelonului sunt si fibre musculare netede, cu rol in
erectie (erectio, lat. = ridicate) sa reflexa;
- hipodermul, dinspre periferia mamelei spre interiorul ei se dedubleaza
(ingloband central si intersectand structurile glandei mamare), intr-o lama grasasa
preglandulare mai groasa, absenta in areola, si una retroglandulara, mult mai subtire,
5

adera posterior de ligamentul suspensor, ultimul fixat de clavicula; cand acest


ligament devine lax are loc ptoza mamara (de obicei fiziologica la femeile mai in
varsta);
- glanda mamara, e formata din 15-20 lobuli, dispusi radiar, avand
structura tubulocinoasa complexa, de la care se desprind canalele galactofore, de
excretie (eliminare) a glandeii.
Receptorii analizatorului cutanat (pielii epitelii senzoriale)

Corpusculi Ruffini

Corpusculi Pacini

Corpusculi
Meissner

Analizatorul cutanat