Uite-o pe aia Marco. Doamne, Dumnezeule, cum sa iesi asa din casa?

Nu mai are nimeni pic de simt estetic. Nu spun ca eu sunt imbracat frumos,
sau arat mai bine, dar ea are alte posibilitati. Sau pustii aia doi care se cred
frumosi cu parul dat pe fata. Da, stiu, n-am mai fost la frizer de 10 ani. Dar
mie imi place cum ma tund. Oare mai am foarfeca aia? Marco, unde-am pus
foarfeca? Nu stii. Tu nimic nu stii. Tu stai si ma asculti toata ziua. Ma mir ca
inca esti langa mine dupa atata timp. Puteai sa pleci demult. M-ai speriat
cand ai plecat cu haita aia. Aratau atat de fiorosi toti prietenii tai! Dar,
inteleg. Cu trei femele in calduri, nu puteai sa rezisti. Ma bucur totusi ca teai intors. Am stat 3 zile si te-am asteptat in acelasi loc. Si stii ca eu nu stau
intr-un loc mai mult de o zi. Trebuie sa schimbam locul zilnic pentru a nu ne
intalni cu aceiasi oameni. Altfel n-am avea nicio sansa sa supravietuim. Da.
Oamenii nu ne plac. Daca te vad o data te mai ajuta. Dar daca te vad prea
des, iti spun ca te-au mai ajutat o data. Nu conteaza ca a fost acum o
saptamana sau acum o luna. Dar nici noua nu ne plac oamenii, asa e? Hai,
alearga si tu putin. Sa te intorci, da? Ce faci? Nu vrei sa pleci? Bine. Ia uite!
Asta pare bine dispus. Hai sa-I stricam zambetul de pe fata. Ma ajutati sip e
mine, Mda... ai vazut? Ai vazut ce fata a facut? N-avem decat de o paine
azi. Luam doua cornuri si un iaurt? Sau tu ai mancat azi? Ai stat destul de
mult adulmecand langa tomberoanele alea. Sau ai dat de vreo catea? Daca ai
gasit vreuna noua, sper sa nu ma sperii ca data trecuta. Ia sa vedem daca
merge de data asta. Domnisoara, daca va rog, nu Multumesc. Ha! Luam
doua iaurturi. E o zona mai buna decat cea de ieri. Ce frumoasa era fata asta,
Marco. Si are un suflet foarte frumos. Ai vazut cum se uita la tine? I s-a
facut mila. De multe ori ma intreb daca nu cumva lumea imi da bani pentru
tine. Sa te hranesc si sa am grija de tine. Stai linistit! Nu te exploatez. Desi
stai cu mine de multa vreme, nu de asta te tin. Nu am cu cine povesti. Si
daca vorbesc singur, toti ar avea impresia ca sunt nebun. Ca cellular cu
handsfree nu s-ar parea sa am. E nebunie si cu astea, Marco. De la 6-7 ani,
toata lumea are telefon. Eu nu mi-as lua. Nu pentru ca nu ma suna nimeni, ca
poate m-ar suna sip e mine cineva. Dar de ce sa ma caute toata lumea cand
eu nu sunt acasa? Daca nu sunt acasa nu vreau sa ma caute nimeni pentru ca
fie am treaba, fie vreau sa fiu singur si sa ma plimb. Da. Toata viata mi-am
dorit sa am timp sa ma plimb. Nu mi-am inchipuit niciodata ca voi ajunge sa
fiu nevoit sa fac asta ca sa traiesc. Sa fi stiut eu asta, faceam o facultate. Dar
de unde sa stiu eu ca nu mai e nevoie de invatatori? Ca se vor desfinta
posturile si ca vor aparea atat de repede o gramada de tineri cu facultati care
ne vor lua painea de la gura? Si eu ce trebuia sa fac? Sa fur ca sa-mi platesc
chiria? Nicio scoala nu m-a vrut. Nu mai aveau posturi disponibile,
chipurile. Nu mai e nevoie de educatie. Dar e nevoie de telefon mobil. Nici

nu stiu sa vorbeasca correct, desi toata ziua vorbesc la telefon. De ce sa nu te

intalnesti cu persoana respective si sa stai de povesti fata in fata? Parca le-ar
fi frica sa se priveasca. Ai vazut, Marco? Oamenii nici nu se mai uita unul la
altul in ultima vreme. Toti sunt sau cu capul in pamant, sau vorbesc la
telefon, sau sunt cu privirile pierdute, gandindu-se, poate, la problemele pe
care le au. Cate facturi mai au de platit? Cate mai vor sa-si cumpere? Cati
coegi au observat rochia noua? Cate fete apreciaza noua frizura pe care si-a
facut-o? Dar nimeni nu se mai uita la ceilalti, nimeni nu se mai uita la cum a
inflorit un copac, la porumbelul care s-a asezat la un metru in fata, la un
rasarit de soare, sau la un apus. Pe toti ii preocupa doar problemele. Noi navem probleme. Asa e? Uite ce fericiti sunt! Si-au cumparat un televizor!
Asta da fericire. Il duc acasa, il monteaza si apoi stau. Si se uita. Si nu mai
comunica unul cu celalat decat atunci cand vor sa schimbe postul. Hai,
Marco, hai sa mergem. Trebuie sa gasim un loc in care sa stam in noaptea
asta. Nu ne putem intoarce unde-am fost aseara ca iar vin politistii san e ia la
intrebari. Hai, baiete. (observa un portofel pe jos) Stai! Sezi! Stai asa(se
apleaca si ridica portofelul de langa catel) Deci avea de unde sa ne dea
bani. Ia uite cati sunt. Saraca fata. Probabil ca l-a pierdut dupa ce l-a scos
san e dea noua ceva. Eh, asta e. Pacat de ea. Cum o cheama? Ingrid
are 20 de ani. Si nici nu e din oras. Asta e. N-avem cum sa i-l returnam.
Marco, azi mancam bine. Eu zic sa mergem la un restaurant. De 2 ani
poftesc o friptura de porc. Iti iau si tie una, normal. Si vreau sa beau si o
bere. Rece. Meritam atat dupa cat am muncit azi. Si poate ma duc si la un
frizer sa ma tunda calumea. Sau imi iau o foarfeca noua. Ca ultima data cand
am folosit-o pe asta mai mult mi-am smuls parul decat l-am taiat. Si cu
restul banilor vedem no ice facem. Cred ca putem trai inca vreo doua
saptamani cu banii astia. Nu la fel de bine cum vom trai azi, dar cel putin nu
ne facem griji. (cainele latra) Termina! Ce te-a apucat? Marco! Vino inapoi!
Marco! Treaba ta. Daca nu te-ntorci am sa mananc singur friptura! Marco!
Hai aici! Hai aici am zis! Ce e? Hai, fi cuminte! Termina! Ce tot latri?
Marco! Nu, nu, nu! Nu! L-am gasit si e al nostru! Dar nici n-am unde s ail
duc. Si nici cum sad au de fata asta! Da, stiu ca a fost draguta sin e-a dat
bani, dar e treaba ei daca a fost neatenta. Uite, niciun alt act, nimic. Dae
un numar de telefon. Dar n-am de unde sa sun. Da, ai dreptate. Si mie imi
pare rau. Da. Daca iau o cartela de telefon din banii eiDar oare ne da ceva
daca i-l dam inapoi? Chiar mi-e pofta de o friptura. Stiu, nu e bines a
gandesc asa, dar n-am ce face. A inceput sa ma doara stomacul de cand miam imaginat ca vom manca. Bine. Hai sa sunam sa vedem ce putem face.
Tu, cu onestitatea ta! Dar ai dreptate, e mai bine asa. Macar un multumesc
poate ca ne spune Hai!