Societatea comerciala A S.A.

detine cateva proprietati imobiliare sub forma de terenuri

neconstruite sau de terenuri construite cu cladiri de birouri ori cladiri de apartamente. In
anul 2011 3 dintre actionari (detinand impreuna 82% din capitalul social al lui A; acestia
sunt si cei trei administratori care formeaza consiliul de administratie al societatii A)
voteaza in cadrul adunarii generale a actionarilor, la propunerea consiliului de
administratie, in favoarea hotararii ca societatea A sa garanteze real cu activele sale
imobiliare rambursarea unui imprumut in valoare de 50 milioane Euro acordat de o
banca societatii B SRL. Restul actionarilor lui A, in numar de 26, voteaza impotriva
hotararii respective
Capitalul social al B SRL este detinut in totalitate de fosta sotie a unuia din cei trei
actionari de mai sus.

In schimbul garantiilor reale constituite de A, B se obliga sa

participe la majorarea capitalului social al lui A cu suma de 5 milioane Euro.

La 3 luni dupa aprobarea de catre adunarea generala a constituirii garantiilor reale in
beneficiul lui B, judecatorul-sindic declara insolventa lui B la cererea acesteia. Conform
drepturile pe care le are in temeiul contractului de imprumut, in urma deschiderii
procedurii de insolventa banca declara scadent anticipat intregul imprumut si cere
instantei sa permita executarea garantiilor imobiliare asupra activelor lui A.

In

consecinta, pentru a evita executarea silita de catre banca, A, prin administratorii sai,
cere judecatorului-sindic sa declare insolventa lui A si, in cadrul insolventei, sa constate
nulitatea contractelor de garantie reale constituite de A in favoarea bancii creditoare a lui
B.
Intrebari:
a) Apreciati, prin prisma prevederilor Legii nr.31/1990 a societatilor comerciale,
legalitatea constituirii garantiilor reale in beneficiul societatii B si drepturile pe care le au
actionarii care au votat impotriva de a cere invalidarea acestor garantii.
b) Apreciati in ce masura este admisibila cererea administratorilor societatii A de a
solicita judecatorului-sindic anularea garantiilor reale constituite in favoarea bancii.
c) Pot fi tinuti raspunzatori cei trei actionari pentru acoperirea prejudiciilor suferite de
creditorii si actionarii minoritari ai lui A ca urmare a deschiderii procedurii de insolventa a
lui A?

Propuneri de abordare a solutionarii cazului:

a) Data fiind valoarea mare a garantiilor, este prudenta aprobarea lor de catre AGA
(art. 153-22).

Particularitatea spetei este ca aceleasi persoane sunt si

administratori, si actionari (lucru care nu este interzis de lege) si aprobarea

garantiilor trebuie analizata prin prisma regimului juridic aplicabil fiecarui organ
societar.
CA analizeaza in prima instanta oportunitatea constituirii acestor garantii si
recomanda (sau nu) aprobarea lor de catre AGA.
La nivel de CA, obligatiile administratorilor privind decizia de a propune AGA
constituirea garantiilor sunt guvernate de prevederile art. 144-1 la 144-4, precum
si de art. 272 LSC. In cazul nostru, nu avem date pentru a stabili daca unul sau
mai multi administratori s-au aflat in situatia conflictului de interese (categorie de
fosta sotie nu creeaza o prezumtie de conflict care sa atraga aplicarea art. 1443 si 144-4). In orice caz, daca un asemenea conflict ar exista, ar deveni aplicabil
si art. 272 alin.(1) pct. 2. Pe de alta parte, administratorii trebuie sa actioneze cu
prudenta si diligenta unui bun administrator v.art. 144-1 alin. (1)- si cu loialitate
fata de societate v.art. 144-1 alin. (4). Din acest punct de vedere, a constitui
garantii pentru un tert in schimbul investitiei de catre tert in societate sub conditia
constituirii acestor garantii, cand valoarea garantiilor este de 10 ori mai mare
decat valoarea investitie, nu pare sa respecte standardul bunului administrator.
Mai mult, aceasta operatiune poate fi interpretata ca o garantie data unui tert
pentru subscrierea propriilor actiuni (art. 106 LSC).
Dar dpdv al tertilor, actele CA in aceasta speta nu produc efecte pentru ca ele
vizeaza o propunere facuta AGA (deci, se adreseaza AGA si nu tertilor). Formal, AGA
aproba in mod legal constituirea garantiilor (aceeasi discutie in aceeasi termeni privind
conflictul de interese, de data asta prin prisma art. 127 LSC; la fel, daca exista conflcitul
de interese, hotararea AGA nu poate fi anulata dar daca actionarul in stare de conflict
are si calitatea de fondator, se aplica art. 272 alin.(1) pct. 2). Actionarii minoritari ar
putea cere anularea hotararii in baza art. 132 (cu suspendare in baza art. 133) cu
indeplinirea conditiilor de vot impotriva sau neparticipare si mentionarea votului impotriva
in p-v de sedinta. Dar cum nu pot ataca hotararea prin invocarea art. 127, singurele
temeiuri pentru a cere anularea ei ar fi incalcarea art. 106 si a art. 136-1
50 p

b) Art. 81 LPI este foarte clar: anularea garantiilor de catre judecatorul-sindic se

face la cererea lichidator/ administrator judiciar si in lipsa actiunii lor, la cererea
comitetului creditorilor. Administratorii societatii nu au calitate procesuala activa
in acest caz (lucru normal, avand in vedere ca deschiderea procedurii insolventei
limiteaza capacitatea de folosinta a societatii si implicit puterea organelor
societatii). In cazul nostru, la aceeasi solutie s-ar putea ajunge in dreptul comun
prin interdictia invocarii propriei turpitudini.
25 p
c) Sunt doua planuri de analiza: - raspunderea fata de creditori aici intervine art.
138 LPI (coroborat in speta noastra cu art. 73 alin. (2) LSC actiunea in
raspundere a creditorilor contra administratori se exercita numai in procedura
insolventei). Art. 138 poate fi invocat si impotriva actionarilor (in acest caz, exista
unitate de calitate procesuala pasiva intre actionari si adm., fiind aceleasi
persoane). Probabil ca ar fi incidenta lit. a) a art.138 alin.(1), daca se poate
demonstra relatia de cauzalitate si vinovatia.
-

raspunderea fata actionari aici nu mai poate functiona art. 138 pentru ca
actionarii nu sunt creditori in procedura insolventei pentru rezultatele lichidarii
activelor. Prin urmare, se aplica regulile de la art. 155 LSC. Actiunea in
raspundere in acest caz poate fi introdusa concomitent cu actiunea in baza
art.138, dat fiind ca nu intrerupe procedura insolventei; mai mult, fiind o
actiune sociala care profita societatii, lichidatorul/ adm.judiciar vor reprezenta
societatea.

Aceasta actiune nu poate fi introdusa dupa inchiderea

insolventei, pentru ca inchiderea insolventei duce la radierea societatii.

Vedem ca folosirea art.155 nu aduce nici un folos actionarilor, ceea ce se va
culege prin folosirea acestei actiuni intra tot la masa credala. In acest caz,
probabil ca actionarii ar fi avantajati doar de introducerea unei actiuni in
raspundere in baza art.136-1 (care este o actiune individuala, nu are nici o
legatura cu procedura insolventei).
-

daca sunt intrunite conditiile art. 237-1, ar putea fi introdusa actiunea in

raspundere in baza acestui articol dar numai de creditorii nesatisfacuti (nu
este o actiune la indemana actionarilor) si numai dupa inchiderea procedurii
insolventei.

25 p