LIMBAJ/DISCURS/PUTERE

Cam intr-o larga masura, activitatea politica se bazeaza pe utilizarea

limbajului, fie ca vrem sa convingem, sa intimidam sau sa seducem, recursul la
limbaj se prezinta ca alternativa la violenta. Limbajul este un instrument si o
emblema a puterii ce incearca sa fie acaparata.
Dimensiunea simbolica a comunicarii politice are in vedere atat
semnificatiile codului verbal, cat si arsenalul de simboluri non-verbale.
Impunand o logica a spectacularului in fata unui public eterogen, comunicarea
politica televizuala obliga locuitorii politicisa renunte la proiectele si
argumentarile complexe, impune bariere si interdictii, inculca sau descalifica
anumite retorici, accentueaza importanta legitimitatii. Liderii politici se vor
confrunta cu dilema discursului potrivit: potrivit in raport cu electoratul pe
care il reprezinta sau potrivit in raport cu interlocutorul contextual. Solutia
adoptata este cea a pozitionarii schizofrenice : discurs elitist si discurs populist
in fata militantilor.
Legitimitatea discursiva nu este doar national-lingvistica, ci si paraverbala
si non-verbala. Este binecunoscut handicapul femeilor in politica, derivand din
timbrul pitigaiat, isteric, motional, deviant in raport cu norma
masculina.
Reprezentarea politicului este corelata unui spatiu social polarizat : fie
tensiv, conflictual in cazul dominarii, manipularii , fie cooperativ in
situatia deliberarii, negocierii. Din acest motiv, limbajul, in genere si limbajul
politic in social reprezinta in egala masura o forma de descriere/explicare a lumii
si o modalitate de actiune strategica in lume si asupra ei.
Eficacitatea unui discurs tine de autoritatea actorului politic, de
ceremonialul de anuntare si nu in ultimul rand de ponderea pe care alti actori
(jurnalisti, comentatori politici) o dau discursului in chestiune.
Dezvoltarea marketingului politic impune conformarea la anumite trucuri
de comunicare, erijate in imperative categorice : regula celor 4 C ( formulata de
J.M. Cotteret ) clar, (s)curt, coerent, redibil - , viteza de pronuntare intre 130 si
150 de cuvinte/minut. Grija pentru o comunicare eficienta este o consecinta a
faptului ca discursul este o parghie mult mai usor manevrabila decat
constrangerile bugetare, juridice.
Specialistii in analiza discursului au evidentiat influenta mediatizarii
politicului asupra mesajelor politice la toate nivelurile : prezidential,

guvernamental. Caracteristicile discursului modern anti vieux jeu sunt

complicitatea, coniventa, simplitatea. Spacialistii in analiza discursului au
realizat distinctii importante pentru relaita limbaj/putere din perspectiva
nivelului de generalitate si al tipului de comunicare politica. Structura sintatica
poate influenta orientarea argumentativa a discursului fie prin accentuarea
agentivitatii asumarea actiunii ca care actorii politici fie prin
depersonalizarea deciziei si deculpabilizarea actorilor politici.
Dicursului liderilor politici are o puternica dominanta dramaturgica ( E.
Goffman : Ceea ce se cere actorului social este sa invente suficiente roluri
pentru a fi capabil sa improvizezesi sa se descurce in orice situatie ), nu insa
si spatiu nelimitat de manevra. In fapt, discursul politic poarta urmele unei
multitudini de constrangeri legate de multiple obiecte politice : sisteme politice,
spatiu politic, mass-media, roluri politice, ideologii politice, strategii politice.
Discursul politic lucreaza permanent pentru ameliorarea inteligibilitatii sale,
ajustandu-si tacticile explicative la nivelul de cunostinte al marelui public. Acest
tip de discurs, ca si cel mediatic participa la construirea sociala a realitatii sau sa
anihileze realitate.
Problema fundamentala a comunicarii politice ca scena simbolica de
infruntare de discursuri contradictorii este adaugarea unei dimensiuni
antropologice, istorice, timpului scurt al evenimentului mediatizat.