Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Verde-mprat trimite fratelui su, Craiul, care era odat ntr-o ar, o scrisoare pentru a-i cere
s-i dea pe unul dintre cei trei fii ai lui spre a-i fi urma la tron, fiindc el avea numai fete.
Comunicndu-le tatl feciorilor si coninutul scrisorii i acceptul su (Care dintre voi se simte
destoinic a mpri peste o ar aa mare i bogat, ca aceea, are voie din partea mea s se
duc, ca s mplineasc voina cea de pe urm a moului vostru.), cel mare socotete c lui i
se cuvine mpria, i pleac la drum. Dar la un pod i iese n cale tatl su mbrcat ntr-o
piele de urs i l sperie, nct feciorul ajunge la concluzia c mie unuia nu mi trebuie spune el
nici mprie nici nimica. Fiul mijlociu ncearc i el s ajung la unchiul su, dar pind
acelai lucru, deasemenea renun (C doar, slav Domnului, am ce mnca la casa d-tale.).
Craiul este posomort i ruinat: Din trei feciori ci are tata, nici unul s nu fie bun de nimica?!
Apoi, drept s v spun, c atunci degeaba mai stricai mncarea, dragii mei... S umblai numai
aa, frunza frsinelului, toat viaa voastr i s v ludai c suntei feciori de craiu, asta nu
miroase a nas de om... Cel mic, prins de ruine, iese n grdin, unde ncepe a plnge n
inima sa, cnd i se nfieaz o bab grbov de btrnee, care umbla dup milostenie.
Aceasta l sftuiete, dup ce fiul craiului i d un ban poman, s cear tatlui su calul,
armele i hainele cu care a fost el mire, pentru c numai aa poate merge unde n-au putut
merge fraii si. i i spune c va putea recunoate calul prin faptul c doar acel cal va mnca
din jratecul pus pe o tav n mijlocul hergheliei. Apoi fiul de crai o vede pe btrn nvluit
ntr-un hobot alb, ridicndu-se n vzduh.
Primind acordul tatlui, mezinul ia armele i hainele de unde erau, ntr-un pod, i
merge cu tava cu jratec la cai. Dar, spre surprinderea sa, doar o rpciug de cal, grebnos,
dupuros i slab, de-i numrai coastele se apropie de tav ca s mnnce. Lovit de trei ori n
cap cu cpstrul de fiul de crai ce voia s-l ndeprteze de la tav, calul nu renun, apuc s
mnnce, n trei rnduri, jratecul, dup care se scutur de trei ori i ndat rmne cu prul
lins-prelins i tnr ca un tretin, de nu era alt mnzoc mai frumos n toat herghelia. Fiul de crai
urmeaz ndemnul calului (Sui pe mine, stpne, i ine-te bine.), care l duce n zbor, de trei
ori, spre nlimi, pentru a-i rsplti astfel, prin spaima provocat, cele trei lovituri primite cu
cpstrul n cap. Dup trei zile de pregtiri, pornete i mezinul, cu armele, hainele i calul
tatlui, la drum. Se ntlnete i el cu Craiul mbrcat n piele de urs dar, spre deosebire de fraii
si, mezinul se repede cu arma ridicat asupra ursului. n acel moment tatl i spune s nu
loveasc, apoi l mbrieaz, l felicit pentru alegerea calului ca tovar i recunoate c este
vrednic de mprat. Dndu-i totodat, nainte de desprire, i un sfat: n cltoria ta ai s ai
trebuin i de ri i de buni, dar s te fereti de omul ro, iar mai ales de cel spn, ct i put;
s n-ai de-a face cu dnii, cci sunt foarte ugubei, i druiete i blana de urs (c i-a prinde
bine vreodat).
Dup o vreme de mers, cnd i intr calea n codru, fiul de crai ntlnete un om spn care se
ofer s-i fie slug dar l refuz. n pdure reapare, mbrcat altfel i vorbind cu voce prefcut,
acelai spn, cu aceeai ofert, dar mezinul iari l refuz. Dar ntr-un loc unde se nchide
calea i ncep a i se ncurca crrile, cnd Spnul i apare pentru a treia oar oferindu-se s-l
ajute n a iei din impas, mezinul l accept: mort-copt, trebuie s te ieu cu mine, dac zici c
tii bine locurile pe aici. Cei doi ntlnesc n cale o fntn i, fiind ari, Spnul i ndeamn
stpnul s coboare n fntn, pentru a se rcori. Dup ce intr, Spnul pune capacul pe
fntn, se urc deasupra i i cere fiului de crai, drept pre al eliberrii sale, s-i spun cine
este i unde merge. Acesta mrturisete, iar Spnul l oblig, ameninndu-l cu moartea, s
schimbe rolurile; el se va prezenta drept feciorul Craiului, iar stpnul su drept slug i l oblig
sub jurmnt fcut pe ascuiul paloului, c-i va da ascultare i supunere ntru toate, pn
va muri i iar va nvia, apoi i pune numele de Harap-Alb.
Ajuni la curtea lui Verde-mprat, Spnul l trimite pe Harp-Alb la grajd, nainte i d ns o
palm, spre a-l speria, gest fa de care fiicele mpratului protesteaz. Apoi explic gestul:

Dac dobitoacele n-ar fi fost nfrnate, de demult ar fi sfiet pe om. i trebuie s tii c i
ntre oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc inui n fru, dac i-i voia s
faci treab cu dnii. Atitudinea lui ns le face s constate c de fel nu seamn n partea lor,
nici la chip, nici la buntate; i c Harap-Alb, sluga lui, are o nfiare mult mai plcut i
samn a fi mult mai omenos.
ntr-una din zile, servindu-se la mas nite sli foarte minunate, aduse, spune mpratul, cu
mare primejdie din Grdina Ursului, Spnul i trimite sluga dup astfel de sli, el voind s
peard acum pe Harap-Alb cu orice pre. Dup ce l ncurajeaz n urma plngerilor sale
(de-acum nainte, ori cu capul de peatr, ori cu peatra de cap, tot atta-i; fii odat brbat i
nu-i face voie rea.), calul l duce pe Harap-Alb ntr-un ostrov mndru din mijlocul unei mri,
lng o csu singuratic, pe care era crescut nite muchiu pletos de o podin de gros, moale
ca mtasa i verde ca buratecul. Acolo o ntlnete pe btrna care l ajutase cu sfaturi nainte
de plecare, i afl de la ea c este, de fapt, Sfnta Duminic. Sfnta face o fiertur adormitoare,
din somnoroas, lapte i miere, o toarn n fntna din Grdina Ursului, aflat n apropierea
casei sale. Cnd vede c animalul a but i a adormit, revine acas i l sftuiete pe Harap-Alb
s ia blana de urs dat de crai ca, mbrcat cu ea, s mearg dup sli. Harap-Alb reuete
s culeag salata i scap de ursul care se luase dup el, pe cnd era s ias din grdin,
aruncndu-i blana.
Dup cteva zile, mpratul i arat Spnului nite pietre preioase de o frumusee nemaivzut,
i i spune c sunt din Pdurea Cerbului. Acolo, o dat la apte ani, cerbul (care era vrjit, de
omora oamenii i animalele cu privirea numai) se scutura, pierznd astfel unele din nestematele
care creteau pe el. Trimis de Spn dup nestemate i ajuns din nou, dus de cal n zbor, la
Sfnta Duminic, Harap-Alb era cufundat n gnduri i galbn la fa, de parc-i luase pnza
de pe obraz, de teama morii. Este ncurajat de Sfnt (Mare-i Dumnezeu! N-a mai fi el dup
gndul Spnului. ns mai rabd i tu, ftul meu, c mult ai avut de rbdat i puin mai ai.),
care-l ajut din nou. i d obrzarul i sabia lui Statu-Palm-Barb-Cot, de unde le avea apoi
pleac, mpreun cu el, n Pdurea Cerbului. Acolo dup ce sap o groap adnc, lng
izvorul din care se adpa cerbul, i spune Sfnta ce s fac n continuare: s atepte n groap
sosirea cerbului, cu obrzarul pus pe fa. Iar cnd cerbul se va culca s doarm cu ochii
deschii, dup adpare, s ias i s i taie capul, ascunzndu-se din nou n groap, de unde
s nu ias toat ziua, dei, toat ziua, capul cerbului i va cere acest lucru. i abia dup asfinit,
cnd va fi murit, s ia capul i pielea. Harap-Alb procedeaz astfel, revine la Sfnta Duminic
spre a-i mulumi, iar capul i pielea cerbului le va duce stpnului su, dei pe drum i se
ofereau tot felul de rspli: Muli crai i mprai ieeau n faa lui Harap-Alb, i care dincotro l
ruga, unul s-i deie bnrit, ct a cere el, altul s-i deie fata i jumtate de mprie; altul s-i
deie fata i mpria ntreag.
n timpul unui osp oferit de mprat n cinstea aa-zisului su nepot, Spnul, la cteva zile
dup ntoarcerea lui Harap-Alb, o pasre miastr bate n fereastr i zice: Mncai, bei i
v veselii, dar de fata mpratului Ro nici nu gndii!. Iar Spnul i trimite sluga s-i aduc pe
fata mpratului Ro. Din nou speriat, ntristat, Harap-Alb se lamenteaz tovarului su, calul:
Se vede c m-a nscut mama ntr-un ceas ru, sau nu tiu cum s mai zic, ca s nu greesc
naintea lui Dumnezeu. M pricep eu tare bine ce ar trebui s fac, ca s se curme odat toate
aceste. Dar m-am deprins a tr dup mine o via ticloas. Vorba ceea: S nu de Dumnezeu
omului ct poate el suferi. Calul din nou l mbrbteaz, i i spune c tie drumul ctre
curtea mpratului Ro, unde a mai fost o dat, cu tatl lui Harap-Alb.
Pe drum cei doi ntlnesc, la un pod, o nunt de furnici, iar Harap-Alb, pentru a nu le strivi, trece
cu calul prin ap, n ciuda pericolului de nec. Drept rsplat primete, de la o furnic
zburtoare, o arip, cu indicaia de a-i da foc, la nevoie, pentru a aduce astfel furnicile la el.
Mergnd mai departe, Harap-Alb vede un roi de albine care i cutau stup, le face un adpost
i primete, de la criasa lor, o arip pe care, dac o va aprinde, criasa i va veni n ajutor.
Ceva mai ncolo ntlnete o dihanie de om, care se prplea pe lng un foc de douzeci de

stnjeni de lemne i tot atunci striga, ct i lua gura, c moare de frig. Acesta avea nite
buzoaie groase i dblzate. i cnd sufla cu dnsele, cea de deasupra se rsfrngea n sus
peste scfrlia capului, iar cea de dedesubt atrna n jos, de-i acoperea pntecele. i, ori pe ce
se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groas de-o palm. nelegnd c este Geril,
l ia cu sine, ca urmare a ofertei acestuia de a-l nsoi i a avertismentului su: Rzi tu rzi,
Harap-Alb, zise atunci Geril tremurnd, dar, unde mergi, fr de mine n-ai s poi face nimica.
La fel se petrec lucrurile i cu Flmnzil (o namil de om mnca brazdele de pe urma a 24 de
pluguri i tot atunci striga n gura mare c crap de foame.), cu Setil (o artare de om buse
apa de la 24 de iazuri i o grl pe care umblau numai 500 de mori i tot atunci striga n gura
mare c se usuc de sete.), cu Ochil, cel care vede lucrurile gurite, ca sitica, i strvezii,
ca apa cea limpede i cu Psri-Li-Lungil, cel ce cnd voia, aa se lea de tare, de
cuprinde pmntul n brae. i alt dat, aa se deira i se lungea de grozav, de ajungea cu
mna la lun, la stele, la soare, i ct voia de sus., pentru a prinde psri, pe care jumulite,
nejumulite, i le ppa pe rud, pe smn.
Ajuni la mpratul Ro (era un om pcliit i rutcios la culme; nu avea mil de om nici ct de
un cne.), cei ase, artndu-se ei care de care mai chipos i mai mbrcat, de se triau
aele i curgeau oghelele dup dnii, sunt gzduii ntr-o cas de aram, sub care se face foc
peste noapte, dup ce au spus ei cu ce scop sosiser. Oaspeii scap de moarte datorit lui
Geril, care a domolit cldura cu suflarea sa, iar a doua zi se plng trimisului mprtesc c au
fost lsai fr scnteie de foc n vatr. Sunt poftii de mprat, cnd se nfieaz din nou
acestuia spre a-i cere fata pentru nepotul mpratului Verde, la mas, unde li se dau 12
harabale cu pne, 12 ialovie fripte i 12 bui pline cu vin, sub ameninarea unei pedepse
grozave, dac nu consum tot. Dar Flmnzil i Setil biruie ceea ce nu au reuit ceilali, tot ei
doi plngndu-se apoi de foame i de sete. Cnd mpratul Ro vine n sala de mese,
Harap-Alb i cere din nou fiica, dar tatl ei o promite cu condiia ca peitorii s mai treac o
ncercare: din dou miere de mac amestecat cu nisip s aleag macul, ceea ce se face cu
ajutorul furnicilor, aduse prin aprinderea aripei de furnic. O alt prob a fost pzirea peste
noapte a fiicei mpratului, care a zburat din iatacul unde trebuia inut, preschimbat n pasre.
ns Ochil o vede, iar Psril o prinde, n spatele Lunei, unde se ascunsese, lungindu-se el
pn acolo. Ultima ncercare, deosebirea fetei de mprat de o alt fat, identic la nfiare i
copil de suflet al mpratului, se face cu ajutorul criesei albinelor, chemat n ajutor. n
momentul ncercrii criasa o va face pe fiica mpratului s se apere cu nframa, ca semn.
mpratul, ovilit i sarbd la fa de suprare i ruine, i d fiica lui Harap-Alb, dar aceasta
spune c l va nsoi doar dac va aduce calul lui, naintea unei turturele trimis de ea, trei
smicele de mr dulce i ap vie i ap moart de unde se bat munii n capete. Turturica vine
prima dar la ntoarcere calul ia cu hapca lucrurile cerute i ajunge primul, dup ce le solicitase
cu buna dar pasrea ezitase s le dea. Pe drumul de ntoarcere, prietenii lui Harap-Alb se
despart de el iar ntre el i fata de mprat se nfirip dragostea. Lui Harap-Alb nu-i prea vine la
socoteal s o dea pe fat Spnului, cci ea era boboc de trandafir din luna lui maiu, scldat n
roua dimineii, dezmerdat de cele nti raze ale soarelui iar el era nebun de dragostea ei.
Sosind la curtea mpratului Verde, fata l respinge pe Spn, care se repezise s o ia n brae,
spunnd c nu pentru el a venit ci pentru Harap-Alb, adevratul nepot al mpratului Verde.
Spnul, turbat de furie, i taie capul lui Harap-Alb, dar fiica mpratului Ro i-l pune la loc i i
red viaa, prin nconjurarea gtului cu cele trei smicele de mr dulce, prin stropirea cu ap
moart, spre a sta sngele i a se prinde pielea, apoi cu ap vie. Ridicat de cal n dini pn n
naltul cerului i slobozit de acolo, Spnul moare. Iar la nunta lui Harap-Alb cu fiica de mprat
a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce acolo bea i mnnc.

Caracterizarea personajului lui Harap-Alb

Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Alb" ilustreaz o alt lume dect cea real, personajele
fiind mprai i crai, Sfnta Duminic, animale i gze fermecate, eroi cu trsturi fabuloase,
alturi de personaje realiste aduse de Ion Creang din Humuletiul natal, ceea ce-i confer
acestei creaii originalitate inconfundabil. Basmul cultiv nalte principii morale ca adevrul,
dreptatea, cinstea, prietenia, rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin
personajele pozitive i comdamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate de zmei, balauri
sau spni.
Personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urm avnd puteri supranaturale i putndu-se
metamorfoza n animale, plante, insecte sau obiecte ori pot s renvie, prin leacuri miraculoase,
pe cei care sunt omori.
Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din basmele populare, destoinic i curajos, dar
rmne n zona umanului, fiind prietenos, cuminte i asculttor, ca un flcu din Humuleti. El
este un personaj pozitiv i ntruchipeaz naltele principii morale cultivate de orice basm, ca
adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trsturi ce reies indirect din
ntmplri, fapte, din propriile vorbe i gnduri i direct din ceea ce alte personaje spun despre
el.
Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este o iniiere a flcului n vederea formrii lui
pentru a deveni conductorul unei familii, pe care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o
perioad de a deprinde i alte lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte aspecte ale unei
lumi necunoscute pn atunci, experien necesar viitorului adult.
Semnificaia numelui reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n
fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n
fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i
excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de
slug a Spnului, numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putnd nsemna "negru alb",
deoarece "harap" nseamn "negru, rob".
Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probele care depesc sfera realului fiind
trecute cu ajutorul celorlalte personaje, nzestrate cu puteri supranaturale. Codrul n care se
rtcete simbolizeaz lumea necunoscut flcului, care greete pentru prima oar, neinnd
cont de sfatul tatlui su, de a se feri de omul spn. Dei cuminte i asculttor de felul su,
nesocotirea acestei restricii declaneaz asupra flcului un ir nesfrit de ntmplri
neplcute i periculoase, care-i pun deseori viaa n primejdie. Lipsit de experien, "boboc n
felul su la trebi de aieste,", mezinul craiului devine sluga spnului, i asum i numele de
Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe
palo, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i
demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul
tatlui.
Cinstit din fire, Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un stpn tiran ca acesta ar fi
meritat. De pild, atunci cnd se ntoarce spre mprie cu pielea i capul cerbului fabulos,
"piatra cea mare din capul cerbului strlucea" att de tare, nct muli crai i mprai l rugar
s-i "deie bnret ct a cere el, altul s-i deie fata i jumtate din mprie, altul s-i deie fata i
mpria ntreag", dar Harap-Alb i-a urmat calea fr s clipeasc, ducnd bogia ntreag
stpnului. O singur dat a ovit voinicul, atunci cnd, ndrgostindu-se de fata mpratului
Ro, "mai nu-i venea s-o duc" spnului.
Probele la care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu greutile vieii, cu faptul
c omul trebuie s nving toate piedicile ivite n viaa sa, pregtindu-l pentru viitor, cnd va

trebui s-i conduc propria gospodrie, propria familie. Ca i n viaa real, flcul este ajutat
de cei mai buni prieteni, calul fabulos i de Sfnta Duminic. Harap-Alb este umanizat, el se
teme, se plnge de soart, cere numai ajutorul acelora n care avea ncredere, semn c
nvase ceva din experiena cu spnul. Depind cu bine toate probele, flcul demonstreaz
c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care compun codul comportamentului
rnesc: inteligena, buntatea, perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare la diverse
situaii ale vieii. De asemenea, altruismul, sufletul lui bun, dragostea pentru albine i furnici l
fac s le ocroteasc i s le ajute atunci cnd le ntlnete n drumul su, chiar dac pentru
asta trebuie s treac prin ap ori s zboveasc pentru a le construi un adpost. Sigur c
binele pe care Harap-Alb l face se ntoarce atunci cnd el nsui se afl n impas, criasa
furnicilor i cea a albinelor salvndu-i, de asemenea, viaa.
O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie ntlnirea cu omul ro, care este
un alt pericol de care ar fi trebuit s se fereasc, aa cum l sftuise tatl. Episodul cltoriei
spre curtea mpratului Ro este un necontenit prilej de iniiere a flcului (cltoria este un
mijloc de cunoatere), deprinznd acum nvtura c orice om, ct de nensemnat ori de ciudat
ar prea, poate fi de folos, tnrul deprinznd experien mai ales n cunoaterea speciei
umane. Harap-Alb are capacitatea de a-i face prieteni adevrai, loiali, care s-1 ajute n orice
mprejurare dificil a vieii sale, acetia folosindu-i tocmai trsturile dominante, devenite - la
nevoie - adevrate talente: "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai
bag n sam amarul".
n aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoate dragostea aprins pentru o fat de mprat,
care vine, aadar, din aceeai lume cu el, pregtindu-1 pentru cstorie, unul dintre reperele
finale ale devenirii sale. Probele de la mpria fetei trimit spre ritualurile rneti ale peitului,
ntre care nsoirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivat a miresei,
ospul oferit de gazd sunt tot attea ncercri la care l supune viitorul socru i crora mirele
trebuie s le fac fa. Ultima prob la care l supune fata este, de data aceasta, o demonstrare
a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de brbatul ei, s-i stea aproape la bine i la
ru, acest fapt fiind ilustrat atunci cnd ea i salveaz viaa, trezindu-1 din mori. Aceast
ntmplare simbolizeaz ideea c acum Harap-Alb redevine el nsui, fiul craiului, scpnd de
povara jurmntului fcut spnului, acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va nvia".
Ca i Nic, Harap-Alb parcurge o perioad de formare a personalitii, care, dei nzestrat cu
importante caliti, are slbiciuni omeneti, momente de tristee i disperare, de satisfacii ale
nvingtorului, toate conducnd la desvrirea lor ca oameni.

Negustor lipscan de Mihail Sadoveanu

Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si
Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era
un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi
mai spuse si numele,Daiman Cristisor.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin
tara nempteasca.
Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara nempteasca
sa cumpere marfuri.Si asa a pornit el spre Husi,a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde
a cumparat cinci sute de batalii.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru,ajuns la Cernauti si de
acolo la Liov.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori
care o duceau la Paris cu trenul;si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de
poveste.Spunandu-le ca acolo casele au etaj,ca femeile poarta palarie,ca toata barbatimea are
ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi,le mai spusese ca toti mergeau la
scoala,chiar si femeile si ca legea era respectata.Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se

intoarca.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor,pentru al lasa sa treaca,doua

baidere rosii.In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider
ros.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un
baider.Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa.
Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.

Caracterizarea lui Damian Cristisor

Damian Cristisor este un personaj principal, individual si pozitiv al povestirii. Acesta este un
negustor lips 12212t1918m can, ce poposeste ntr-o seara la hanul Ancutei.
Din caracterizarea indirecta, din felul sau dea vorbi, reiese ca era un om placut, vessel: " rosti
cu voie-buna". Naratorul prezinta direct trasaturi ale portretului fizic: "un barbat cu caciula si
giubea. Barba-i era astmparata si rotunjita de foarfece ; rdea cu obraji plini si bogati de
crestin bine hranit. ". Din reactiile pe care le strneste n sufletele celorlalte personaje, prin
caracterizarea indirecta, deducem ca era un om calduros, carismatic: "glasul i crescu si scazu
cu desmierdari". Acesta este caracterizat si direct de catre celelalte personaje: "om caruia i plac
povestile", "omul care rde [...] din cea dintia clipa cnd te-a vazut [...] se va arata pururea
blajin si cu prietenie". Din felul n care el se prezinta, prin caracterizarea indirecta reiese ca era
un om modest ("va rog sa ma socotiti ca cel mai umil rob al domniilor voastre") si
responsabil("mai nti nsa [...] sa vad de hrana vitelor s-a oamenilor"). E credincios, trasatura
ce rezulta din caracterizarea indirecta si din cuvintele acestuia: "ziua nasterii mele a vrut
Dumnezeu sa fie 18 iulie." Supus , el marturiseste ca aduce marfa de la Lipsca. Naratorul l
caracterizeaa direct, ca fiind "vesel si prietenos" si bun tovaras.Faptul ca Damian Cristisor este
negustor, dovedeste faptul ca este un bun cunoscator de oameni le ntelege vorba, nu face
dect sa ispraveasca iscusinta povestirii.

Fantana dintre plopi de Mihail Sadoveanu

Fantana dintre plopi face parte din volumul "Hanu-Ancuei" de Mihail Sadoveanu i este o
povestire n ram, deoarece ntmplrile evocate se petrecuser demult, tot pe aceste
meleaguri, pe vremea celeilalte Ancue. Timpul narativ se situeaz ntr-un plan al trecutului,
spaiul narativ este un topos, iar relatarea mbrac forma evocrii.
Atmosfera plin de emoie i de fioriplutete printre oaspeii hanului, deoarece povestitorul mo
Leonte reuise s-i impresioneze puternic cu povestea balaurului. n lumina "soarelui auriu"
care strlucea ntr-o "linite ca din veacuri", oaspeii de la hanul Ancuei zresc pe drumul pustiu
un clre care poposete i el la han. Cu "obrazul smad, cu mustcioar tuns i barb
rotunjit, cu nas vulturesc i sprncene ntunecoase", brbatul avea o nfiare stranie mai ales
din cauza ochiului drept care sttea "stns i nchis". Comisul Ion i, personaj comuntuturor
povestirilor din volum, l ntmpin cu bucurie, recunoscnd n drumeul singuratic pe Neculai
Isac, "cpitan de mazli". Ancua o auzise pe mama ei vorbind despre acest cpitan, pe care
"erau s-1 omoare nite igani", o "poveste nfricoat", pe care nu o mai inea minte.
Ritualulce se desfoar la hanul Ancuei este acelai n cele nou povestiri: Ancuai aduce
oaspetelui "un cofiel plin" i o "ulcic nou", lutariiveniser mai aproape, "sunnd din strune",
iar comisul Ionil invit "s cinstim cu domnia ta o ulcic de vin nou" i-l roag s le
povesteasc "ntmplarea de demult". Neculai Isac accept s bea vinul, care este bun n
tovrie, numai "dragostea cere singurtate". Perspectiva narativ este aceea de naratorpersonaj, deoarece el se afl n centrul evenimentelor, lui i se ntmplase nenorocirea de a-i
pierde un ochi. Aciunea scoate n eviden nu att personajul, ci mai ales situaia i ntmplrile
narate la persoana I.

Povestirea cpitanului Isac este o idil, iar ntmplrile avuseser loc n tineree, cu douzeci i
cinci de ani nainte, cnd flcului i plcea s cutreiere Moldova, spre disperarea mamei sale,
care ddea leturghii la biseric pentru ca el s se liniteasc de pe drumuri i s se nsoare.
Perspectiva temporal este ntoarcerea n trecut, iar mprejurimile hanului ca topos compun
perspectiva spaial.
ntr-o toamn, tot pe vremea celeilalte Ancue, pe cnd ducea antale (butoaie) cu vinuri la
Suceava, poposise la han i era "bezmetic i singur ca un cuc" pentru c l prsise iubita. ntro smbt, "pe la toac", Neculai mergea ngndurat pe drumul spre Suceava, cnd, pe malul
unei grle vede, n mijlocul unei cete de igani, "o fetican de optsprezece ani", cu o fust
roie, care l tulbur peste msur, "parc-a fi nghiit o butur tare". Jigncua, Mrga, este
certat de un igan mai btrn, pentru c prea se uita int la boier i nu se cdea o astfel de
obrznicie. Necular le arunc fiecruia cte un bnu de argint apoi pleac la han.
A doua zi, Neculai o ntlnete pe igncua Marga la "fntna dintre plopi", care-1 atepta s-i
mulumeasc pentru bnuul de argint, de care-i cumprase nite ciuboele. Neculai i-a
continuat drumul spre Pacani, urmat de cinele lui credincios, Lupei, dar gndurile i erau la
frumoasa iganc.
Dup ce i-a terminat treburile, n miez de noapte, s-a ndreptat spre hanul Ancuei ns 1-a
ocolit i s-a dus direct la "fntna cu patru pjopi", unde a gsit-o, ateptndu-1, pe frumoasa
iganc. Neculai promite fetei c i va aduce "o scurteic de vulpe" de la Pacani, iar ea i spune
c o s-1 atepte cu nerbdare "-am s mor lng fntn dac nu vii!". La Pacani, Neculai
vinde bine "antalele de vin", cumpr "o blni cu faa de postav ro", cu gndul la plcerea pe
care o va vedea n ochii igncuei i se ntoarce, cu chimirul plin, spre hanul Ancuei, cu
intenia de a se opri mai nti la fntn. Cadrul este romantic, "stelele se aprinseser n cerul
curat", cmpurile neleniser n linite, ca ntr-o tain", crend o atmosfer de vrajpentru
ntlnirea erotic, iar prezentarea peisajului marcheaz o pauz descriptiv n irul naraiunii.
Marga i destinuie c unchiul Hasanache o pusese s-1 atrag n locul acesta pustiu, pentru
ca el, mpreun cu cei doi frai mai mici, Dimachi i Turcu, s-i fure calul i banii pe care-i avea
asupra lui. Ea se temea c va fi njunghiat dac ei i vor da seama c i-a trdat, dar "mi-eti
drag" i "de-acuma nainte nu-mi mai pas". Cu glasul ncrcat de groaz, Marga l ndeamn
s fug, dndu-i seama c iganii o auziser c-1 prevenise. Neculai s-a aruncat pe cal,
cinele Lupei se lupta n tufe cu ceva, iar iganii rcneau "ca nite diavoli negri" aruncnd cu
prjini n el. Tnrul, czut de pe cal i simind "o lovitur de fier ascuit la coada ochiului drept",
trage cu pistolul, nimerindu-1 pe un igan ntre ochi, n timp ce Lupei "rupea pe cellalt". Ochiul
drept i era plin de snge, dar cu ochiul teafr zrete lumina hanului i ncepe s strige cu
disperare. Cei aflai la han au ieit cu fclii i au pornit cu toii spre fntna unde se ntlnise
Neculai cu Marga iganca Pe colacul fntnii "lucea snge proaspt", semn c iganii omorser
fata i o aruncaser n fntn. Din ochiul lui Neculai Isac, sngele "se prelingea prin musti imi intra n gur. i parc gustam din sngele mprtiat pe colacul fntnii".
Asculttorii acestei istorisiri groaznice rmseser "tcui i mhnii", fntna nu mai exista, se
distrusese "ca toate ale lumii".
Cpitanul Neculai "sta mpovrat n locul lui, neclintit i cu capul plecat", iar ochiul "cel viu, mare
i neguros, privea int n jos n neagra fntn a trecutului". Abia pe nserat, cnd s-a aprins
din nou focul, cpitanul Isac a prins pe Ancua de mn i a cerut pentru toi oaspeii "vin vechi
n oale nou".
Particularitile limbajului artistic al lui Mihail Sadoveanu const n mbinarea epicului cu liricul, a
povestirii cu geniul su poetic. Aa cum afirma George Clinescu, Sadoveanu a creat o limb
limpede, armonioas i pur, n care se mpletete graiul popular al ranilor cu fraza vechilor
cronici, o limb capabil s redea poezia sentimentelor omeneti, frumuseile tainice ale naturii,
pstrnd farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.
Arhaismeleftufecci-baa, arnut) i regionalismele(testemel, tipsie, scurteic) sunt folosite cu
naturaleede ctre personajele povestirilor, crend o limb literar uor accesibil, scriitorul
rmnnd fidel declaraiei sale din discursul rostit la Academie, aceea c "ranul romn a fost

principalul meu erou". Figurile de stilapar cu moderaie, dnd astfel stilului sobrietate. Metafora
lipsete aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particulariznd trsturi ale
personajelor. Prin eufonie, muzicalitatea frazelor, oralitatea exprimriiSadoveanu creeaz triri
tulburtoare n sufletele asculttorilor.
Fiind o specie a genului epic, o naraiune de mic dimensiune, n care se povestete, cu
subiectivism, o singur ntmplarede sine stttoare ncadrat ntr-o naraiune mai ampl
("Hanu-Ancuei") i Ia care particip personaje puine palid conturate, opera "Fntna dintre
plopi" de Mihail Sadoveanu este o povestire n ram.
"Eroii nu povestesc spre a-i uura sufletul, ori spre a reda viaa: ci pentru a se sustrage vieii i
morii" (Nicolae Manolescu - "Imaginarul sadovenian").

Caracterizare Neculai Isac

Neculai Isac este personajul narator, principal, rotund, tridimensional din povestirea
Fntnadintre plopi care face parte din volumul Hanu Ancuei de Mihail Sadoveanu.Neculai
Isac are dou portrete: un portret al povestitorului ajuns la crunte i un portret al
personajului, tnrul erou al ntmplrilor povestite.Portretul fizic al maturului este realizat n
mod direct de ctre naratorul generic, acesta evideniindvrsta (om ajuns la crunte),
vestimentaia, ce sugereaz statutul social de mic boier (purta ciubote deiuft cu turetci nalte i
ilic de postav cu nasturi rotunzi de argint, cu o blni cu guler de jder atrnatntr-un
lnujel) i trsturi fizice (obraz smad, mustcioar tuns i barb rotunjit, nas vulturesc
isprncene ntunecoase). Se noteaz i un defect fizic (avea ochiul drept stns) care
constituie punctul de plecare a povestirii lui Neculai Isac.Statutul su social reiese i din formula
de adresare folosit de comisul Ioni: Nu eti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, cpitan de
mazili? Numele de mazili l purtau boiernaii care fuseser nslujb la domnie i care czuser
n dizgraie. Ei erau organizai ntr-un corp militar de rezerv, purtndgrade militare, dar fr a
mplini slujbe active. Aerul demn i tragic al cpitanului se datoreaz ranguluinobiliar i tristeii.
Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han.El face parte dintre acei din care
s-au recrutat cpitanii eroici de odinioar. ... e urmaul claseirzboinice moldoveneti ... are n
purtarea i n vorba lui o descenden aristrocratic. (G. Ibrileanu)Trsturile morale sunt
evideniate prin mijloace indirecte de caracterizare: sociabilitate,(zmbind cu prietenie se
integreaz ntre drumeii de la Hanu Ancuei), blndee i nelepciune btrneasc(glas moale
i blnd), poft de via (ascult cu plcere lutarii i o prinde de mn pe Ancua).
Seadreseaz ceremonios i arhaic: Domnia ta, Domnilor i frailor.Auzind despre spiritul
aventurier de odinioar al cpitanului de mazili, oamenii l consider omcum le place, iar n
Ancua se trezete acea cochetrie a oricrei femeii n preajma unui adevrat brbat,fie i
beneficiind numai de faima gloriei apuse, trecndu-i pe dinainte uurel, mldiindu-se cum tia
ea c-iade mai bine.El povestete din dorina de a revedea trecutul, pentru a-l nelege, cci
pierderea ochiului i d puterea vizionar, ca unui alt clarvztor al trecutului, Homer. Sufletul
are doi ochi, unul privete timpul idragostea, iar cel de-al doilea privete venicia i intelectul.
Astfel, ochiul drept ca simbol al soarelui sendreapt spre activitate, spre viitor, n timp ce ochiul
stng ca simbol al lunii se ndreapt spre pasivitatespre trecut. Una din feele sufletului este
inferioar, ntoars spre trup, cealalt este superioar, ntoars spreinteligen. Ochiul
reconstituie acel abis temporal, n neagra fntn a trecutului cpitanul Isac intuindnc
imaginea vie a Margi, pstrat ntr-un registru virtual al memoriei ancestrale.Portretul tnrului
Neculai Isac este realizat prin mijloace directe de caracterizare de ctrecomisul Ioni care le
prezint cltorilor de la han trsturile morale i fizice ale cpitanului de mazili:voinic i
frumos i ru, care btea drumurile, cutndu-i dragostele, adulmeca pe drumuri
frhodin i fr astmpr.La fel se autocaracterizeaz la nceputul povestirii sale i Neculai
Isac: Eram un om buiac iticlos. Din acest motiv mama fcea acatiste la biseric pentru a i se

liniti biatul, dar tatl nu spunenimic pentru c i el fusese la fel i-i fcuse multe zile amare.
Tot el scoate n eviden c era harnic:Om nevrednic nu pot s spun c-am fost. Aveam oi i
imauri i neguam toamna cu vinuri. Att comisulIoni, ct i naratorul secund subliniaz
principala sa trstur de caracter: i plceau femeile. i-a avutibovnice ctre toate zrile. mi
erau dragi ochii negri. Portretul moral se ntregete cu trsturi sugerateindirect de faptele,
gesturile, aciunile personajului. Astfel, tnrul era generos cu femeia pe care o iubea: id un
ban Margi, iar de la Pacani i cumpr o scurteic de blan de vulpe. Din lupta cu iganii
reiesvitejia i priceperea.Defectele sale sunt lipsa de experien i incapacitatea de a prevedea
urmrile faptelor svrite.Prima ntlnire cu iganii i cu fata care umbl prin ap n fusta ei
roie este relatat din perspectivatnrului, care nu vede capcana din aceast ntmplare.
Marga nu e, aa cum afirm ceretorul, o fat proast care n-a ieit nc n lume, ci se supune
grupului, acceptnd rolul de momeal pentru tnrulcltor. Comportamentul ei ulterior este
imprevizibil pentru ndrgostitul naiv i pentru asculttori, careadopt perspectiva unic a
naratorului subiectiv. Tnrul crede c triete etapele unei idile superficiale, dar se vede prins
n capcana ntins de igani. Pltete nechibzuina sa cu lumina unui ochi. Scap cu via
totdatorit tinereii: calitile fizice i senintatea incontient.Dac ar fi contientizat valoarea
avertismentului fetei, sacrificiul, profunzimea sentimentelor ei, pericolul n care se afla fata i ar
fi ncercat s o protejeze, i-ar fi diminuat ansele de salvare. Licrul decontiin se aprinde
prea trziu, iar manifestrile lui sunt regretul i autocondamnarea.Tnrul aventurier avea o
reputaie de Don Juan, pe care mama ncerca s o potoleasc prinacatistele puse la biserici, el
devenind un cavaler rtcitor asemenea lui Lancelot.Privirea Margi l hipnotizeaz. am simit
n mine ceva fierbinte: parc a fi nghiit o buturtare. Cnd s-au ntlnit la han, Marga se
rsucea uor n loc mldiindu-i mijlocul, iar n momentuldespririi devine ezitant, cochet,
netiind cum s-i dea o ntlnire.Ancua cea tnr i aaz mrgelele la gt, prul la urechi i
se mldiaz cum tie ea c-i ade bine. E acea stare sufleatesc pe care a indicat-o Flaubert
n cunoscutul pasagiu unde ne arat pe madameBovary impresionat de un ilustru decrepit
cruia i mersese vestea c a fost amantul reginei MariaAntoaneta cu vreo jumtate de veac n
urm. E acea trezire a cochetriei oricrei femei adevrate, cndsimte un mascul de ras fie
i beneficiind numai de faima gloriei trecute. (G. Ibrileanu)Neculai Isac poate fi asemnat cu
zeul scandinav Odin. nc de la intrarea sa n scen, naratorulgeneric noteaz: Iar clreul pe
cal pag parc venea spre noi de demult, de pe deprtate trmuri, iscoase plria de psl
neagr.La nivelul istoriei, fntna are funcie erotic i thanatic, n timp ce la nivelul
discursului, acesttopos este evideniat ca un loc al amintirii i al trecerii timpului, care
prbuete n neant toate acteleumane. Marga rsare n ap i va sfri n acelai element.
Oglinda apei are dou valene: apa neclintitsugereaz aparenta armonie, iar micarea
frunzelor reflectate n ap dau imaginea unei oglinzi sparte, motivanticipativ al despririi.
Fntna conine apa cunoaterii, a iniierii. Dac vrei s o bei, trebuie s renuni laceva, aa
cum zeul Odin a acceptat s renune la un ochi. Lui Neculai Isac i se ia un ochi, n
consecin,accept iniierea, nelepciunea, gustnd fr s vrea sngele care i se pare a fi cel
al Margi, de pe colaculfntnii.Prin admiraia fa de tat, pe care l nlocuiete incontient
comportndu-se la fel ca el, prinmanifestarea sentimentului de vinovie i prin faptul c i
lipsete o lumin din cauza consecinelor tragice se aseamn cu Oedip. Ca i eroul din
mitologie, atras prin slbiciunea sa spre propria-i cdere, dar aflnd chiar n aceast cdere
puterea de a se ridica, Neculai Isac ajunge s fac figur de erou biruitor.

Moara cu noroc de Ioan Slavici

I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu intentia ginerelui sau
de a lua in arenda carciuma numita Moara cu noroc, de langa Ineu:"-Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti
dupa cum va trage inima." Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai departe
cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e
noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind
eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei". Si se
decide sa arendeze carciuma.
II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind despre locurile
rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori
sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur mai departe." In plus fata de situarea favorabila,
clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il primeau pe drumet ca pe un
strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor".
III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de ani, inalt,
uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si
impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de fapt o porecla, insemnand cel care
raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut. De obicei este un "om aspru si
neindurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile, cunoaste
pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle
urechea grasunului pripasit chiar si din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase
privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita
oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.
IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe
care ii invata sa fie rai. Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor,
Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela:
acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca
mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai harjonea
cateodata cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere
carciumarului, printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut porcarilor
sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi, la
trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci, pazitorii lor ii spun ca nu au primit de
la Lica ordin sa ii dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale de
bunavoia Samadaului.
V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un drum laturalnic,
dar este latrat de cainii cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel,
Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte ascuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru
a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da lui Ghita insemnele turmelor de
porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii cere sa
observe deplasarile turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa care ia de la
carciumar, sub amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca
imprumut. Iritat de niste cuvinte josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i ca te-ai facut
bland ca un mielusel?"), Ghita il avertizeaza pe Samadau:"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii
ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti". Afland de la Ghita despre trimiterea lui
Laie, Lica accepta sa il trateze pe carciumar ca pe un prieten.
VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de
dansa, parca-i ascundea ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu dansa". Ghita primeste de la
Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea insemnele turmelor Samadaului. Acesta il
intreaba pe carciumar, in timpul unei vizite la Moara, prefacandu-se a vorbi in soapta, dar de
fapt vorbind in asa fel incat sa il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu

pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigani la
carciuma, Lica ii pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea prinse voie buna; se cam
tulbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca
s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa fie, si ea se dete din ce in ce dupa par";
atitudinea ei trezeste gelozia sotului.
VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea caprarul, om scurt si
indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura
pe frunte, dar mai presus de toate om asezat si tacut la fire". Situatia economica a carciumarului
si a familiei sale este infloritoare, caci "avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe
razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata trai un an, doi
dintrinsii". Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor
priveste afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un barbat insotit de o
femeie cu umeri largi. Din nou trezit de caini si privind iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede
plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica, insotit de aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pintea il
informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese "batut de anevoie se mai poate
pune pe picioare" si jefuit acasa la el. Totodata ii marturiseste ca a fost tovaras de talharii cu
Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita,
sunt de treizeci si opt de ani: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt
si altii ca dansul. Mi-a facut una, pe care n-am sa i-o uit toata viata". Dupa care merge cu Ghita
si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru cercetari asupra jafului de la
arendas.
VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in doliu, cu un copil
de cinci ani, insotita de vizitiu si de feciorul din casa. Discutand cu feciorul, Ana afla ca sotul
femeii s-a sinucis cu trei saptamani in urma si ca femeia, se zice, are turme de porci in padurile
din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei, feciorul si vizitiul, primul ii spune celui de-al
doilea ca banuieste o intovarasire intre Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si celalalt le vinde.
Femeia plateste Anei cu o hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce
vizitatoarea si face.
IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti ca
"Ghita are o veriga de sarma, pe care sunt insirate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit
in mai multe randuri porci, si ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul
si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre arandasul si ca in amurgul serii
Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu, Raut a luat-o pe vale in sus la padure, iara Lica a
ramas pana dimineata la carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa
el, Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a raspuns
atunci:<Oameni buni!>. De cu zori insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau cainii: a iesit si
a vazut ca Raut se duce cu muierea aceea". Marturia lui Ghita difera de cea a lui Marti, el
afirmand ca nu Raut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca cei doi, "omul" si "muierea" au
plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa depunerea marturiilor,
Ghita este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata de un var preot. Pintea ii aduce lui
Lica o servitoare, pe Uta, om de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze.
Revenind la Moara cu noroc impreuna cu Pintea, doi jandarmi si noua servitoare, pe drum
gasesc o trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita in cap. Cu toata
impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o perchezitie acasa, Ghita
pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo.
Prezenta servitoarei in caruta alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de
gelozie:"nu mai simti in ea decat o singura pornire patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i
traga cu ghearele pelea de pe obraji". Apoi, pe acelasi fond de enervare, isi acuza sotul de
colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita
("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca cu un om,
precum tu ma socotesti pe mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua mainile in cap.").

X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata in negru, deja
intepenit. Ea murise sufocata de carpa cu care fusese legata la gura, iar mainile ii erau prinse la
spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl,
impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar inca in viata, pentru scurt timp. Cutitul, spun
jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila, iar la casa
lui Buza-Rupta au gasit ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza
pe Lica, in casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca
biciul era al sau si l-a uitat probabil la Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este eliberat la
interventia unui proprietar de turme de porci.
XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In timpul audierilor,
Lica neaga sosirea lui Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte
despre disparitia unei parti din turma de porci din padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca
nu isi aduce aminte sa fi vorbit la Moara cu noroc despre arendas, ori ca Saila si Buza-Rupta sa
fi plecat in noaptea jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta anterior, judecatorii
inclina sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila si
Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila si BuzaRupta sunt autorii jafului de la arendas si ai uciderii copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa
afirma in fata judecatorilor "ca nu-i crede pe Buza-Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria
arandasului a fost ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui Saila a fost lasat
dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la
Ineu, ci cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din
turma de la Fundureni, iar apoi s-a dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca
si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica si
Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul condamnati la inchisoare pe viata.
XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand, in urma intrebarii
carciumarului, ca sunt din cei furati de la arandas si de la femeia ucisa. Despre femeie
marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o pentru ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur pe
care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii sigure, putand astfel sa-l dea de gol. Isi expune
totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de boala,
care ma apuca din cand in cand".
XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre bancnote hartia
rupta la un colt pe care i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum
recunoaste si banii noi, dintre care femeia a luat hartia buna spre a o schimba pe cea data
inapoi de Ana. La intrebarea ei asupra provenientei banilor, Ghita raspunde ca intr-o zi ea va
afla de unde sunt banii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani. Acesta ii cere
sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa
faca schimbul la arendasul evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui
Lica la carciuma cu bani la el.
XIV.
Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana statea in dosul lui si
privea peste umarul lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa,
iara stanga o tinea pe celalalt umar al lui". Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care se
linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si nu ma tem nici acum". Lica merge
din ce in ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica invartindu-se pe
langa Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era
greu sa vaza si-l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau". La
rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuza sa
plece fara sotul ei, ramas pentru o intalnire cu Lica. Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana
ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i crezi pe oameni buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dansii;
Lica e insa om rau din fire." Profitand de sosirea unor tigani lautari, Lica organizeaza o
petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el; apoi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase
singur cu ea. Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe
Lica cu banii din jafuri asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi

motiveaza cererea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de dependenta sa de

femeie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici inainte esti lecuit pe vecie". Dupa
purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se motiveaza:"Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e
decat o muiere imbracata in haine barabatesti, ba chiar mai rau decat asa".
XV.
Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul refuza. Pentru
ca incepuse sa ploua pe drum Lica se adaposteste in biserica de la marginea satului Fundureni.
In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui Dumnezeu, a faptului ca "este o putere tainica ce
lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la aceasta putere, pe care nimic nu
o covarseste"; dupa aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si rosteste:"unul
dupa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se
stinga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte".
XVI.
Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se opresc pe un
deal inaintea ei; vazandu-l pe Lica plecand, pornesc toti in urmarirea lui, cu exceptia lui Ghita,
care merge la Moara, cu intentia de a-si ucide sotia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi
precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui,
pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il
impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca
asupra ei ea tipa dezmierdat, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu
moarta langa sotul ei"; apoi Lica pleaca spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun
sa dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se prabuseste de oboseala. Lica il
abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul de un
copac. Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, isi spune ca totul se datoreaza unui fulger
ce a aprins casa.

Caracterizarea lui Ghita

Ghi triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri/ pierderi: ncrederea n sine,
ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el. Consecinele nefaste ale setei de
navuire i procesul nstrinrii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul aducnd
n prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de
Lic.
La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid
umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte
schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe
care ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un om de aciune,
mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit, iar familia triete n armonie.
Bun meseria, om harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct
s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui
e fireasc i nu:i depete puterile.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al
lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se
poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia
mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: se gndea la ctigul pe
care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se
mpienjeneau parc ochii". Cu toate acestea, Ghi i ia toate msurile de precauie mpotriva
lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute
mpotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, un ungur nalt ca un
brad".
Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de
familie. Gesturile, gndurile, faptele personajului, trdeaz conflictul interior i se constituie ntr-

o magistral caracterizare indirect. Naratorul surprinde n mod direct transformrile

personajului: Ghi devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai
zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el", iar cnd se mai
juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra" (caracterizare
direct). Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate
neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i poate
asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate
gndurile i frmntrile personajului, realizndu-se n felul acesta autocaracterizarea: Ei! Ce
s-mi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeu!... Ce s-mi fac dac e n mine ceva mai tare dect
voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are cocoae n spinare".
Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile, Ghi devine la,
fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus, se ndeprteaz din ce n ce mai mult de
Ana (i era parc n-a vzut-o demult i parc era s se despart de dnsa"), aruncnd-o n
braele smdului: Joac, muiere, parc are s-i ia ceva din frumusee", i spune Ghi Anei,
ntr-un rnd.
Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c Ghi e om de ndejde i
chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi, om cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu
minte: dac te-a avea tovar pe tine, a rade i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu
mai vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine". Totui Smdului nu-i convine un om pe
care s nu-1 in de fric i de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre crciumar ca
om onest i cinstit. Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie n jefuirea arendaului i n
uciderea unei femei. Este nchis i i se d drumul acas numai pe chezie". La proces jur
strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic. Are totui momente de sinceritate, de
remucare, cnd cere iertare soiei i copiilor: Iart-m, Ano! i zise el. lart-m cel puin tu,
cci eu n-am s m iert ct voi tri pe faa pmntului Ai avut tat om de frunte, ai neamuri
oameni de treab i ai ajuns s-i vezi brbatul naintea judectorilor". Axa vieii lui morale se
frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de
contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se
gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. ncepe s colaboreze cu Pintea, dar
nu este sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i ofer probe n ceea ce privete vinovia
Smdului numai dup ce i poate opri jumtate din sumele aduse de acesta.
Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i dispus
s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept
momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment c se va produce o minune i
c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi care
se nstrinase de ea i de familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic,
deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere
mbrcat n haine brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre vanitate
masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n momentul n care i d seama c
soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana, ncercnd s o scape de chinul pcatului. La rndul lui,
Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i
social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s
ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n
mod inevitabil tragic.

Caracterizarea Anei
i Ana are un destin tragic, cu toate c ea ntruchipeaz n familie duioia, candoarea,
inocena.
Portretul ei fizic este realizat n mod direct de ctre narator, prin intermediul unor adjective cu
valoare de epitet: Ana era fraged i subiric, Ana era sprinten i mldioas". Protejat nti
de mam i apoi de so, Ana triete ca ntr-un clopot de sticl. De aceea, la apariia lui Lic,
ea se cutremur oarecum speriat de brbia nfirii lui". Totui d dovad de inteligen
i de intuiie, atunci cnd ncearc s-1 apere pe Ghi de influena malefic a lui Lic. Stpn
pe sine, i spune soului rspicat i hotrt: - Ghi!... Nu vorbi cu mine ca i cnd ai avea un
copil naintea ta[...]. F cum tii, dar eu i spun i nu m las inima s nu-i spun c Lic e om
ru i primejdios".
Caracterizarea indirect se constituie treptat din gesturile, faptele, vorbele i gndurile
personajului.
Ana se simte tot mai prsit de Ghi, ncearc s-1 ajute, s-i ptrund gndurile, dar
acesta se nstrineaz de ea i o arunc treptat n braele lui Lica, ndemnnd-o mai nti s
joace cu el, c doar n-o s-i ia ceva din frumusee". Este adnc jignit de lipsa de ncredere
pe care i-o arat Ghi i, spernd c i va strni gelozia, ncepe s-i acorde din ce n ce mai
mult atenie lui Lic. Cuprins de vraja lui Lic, fascinat de magnetismul lui, Ana alunec
rapid spre prpastia pcatului". Dezgustat de laitatea soului care o las singur cu Lic i
pleac la Ineu, Ana i se druiete lui Lic ntr-un gest de rzbunare disperat. Dispreul profund
pe care-1 simte pentru Ghi i pentru faptele sale reiese din declaraia pe care i-o face lui
Lic: Tu eti om, Lic, iar Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine brbteti, ba chiar mai
ru dect aa".
n mod inevitabil, Ana sfrete tragic, njunghiat de Ghi, cruia-i strig cu disperare c nu
vrea s moar. nainte s-i dea sufletul, simindu-1 pe Lic aproape, ea ip dezmierdat, i
muc mana i i nfipse ghearele n obrajii lui, apoi czu moart lng soul ei". Aceste ultime
zvcniri ale eroinei sugereaz totul: ura i dispreul pentru soul nedemn, setea de rzbunare,
dar i patima neostoit pentru Lic, contiina vinoviei i n acelai timp a nevinoviei"(Pompiliu Marcea).

La tiganci de Mircea Eliade

Domnul Gavrilescu, profesor de pian care d ore particulare la domiciliul elevilor, se ntoarce cu
tramvaiul de la o elev, ntr-o zi canicular. n tramvai se discut, cu fereal i cu indignare, (E
o ruine... ) despre locuina somptuoas a igncilor din apropierea traseului tramvaiului, i
despre ignci. Dndu-i seama c i-a uitat servieta cu partituri la locuina elevei, la m-me
Voitinovici, mtua Otiliei, Gavrilescu coboar din tramvai pentru a se ntoarce i a recupera
obiectul.
Mergnd pe trotuar, toropit de canicul, sosete tramvaiul de care avea nevoie, dar domnul
Gavrilescu renun s urce n el Se opri i-l salut lung cu plria. Prea trziu! exclam.
Prea trziu!... . Trece pe sub umbra nucilor din grdina igncilor, este plcut impresionat de
rcoare i cnd o fat tnr, frumoas i foarte oache, cu salb i cercei mari de aur, iese
pe poarta grdinii i l cheam la ignci, accept.
Este condus de fat ntr-o csu veche, pe care anevoie ar fi putut- o bnui acolo, ascuns
ntre tufe mari de liliac i boz. ntrebat de o btrn iganc ce dorete, i pus s aleag trei
femei de neamuri diferite, la sugestia btrnei opteaz pentru o iganc, o grecoaic, o
ovreic, pentru care pltete trei sute de lei (trei lecii de pian! exclam el). Apoi, la cererea
btrnei ignci adresat celei tinere, este dus la bordei, unde ajunge trecnd de casa cea
luxoas care se zrea din strad, printre nuci. Acolo intr ntr- o ncpere ale crei margini nu
le putea vedea, cci perdelele erau trase i n semintuneric paravanele se confundau cu
pereii.
Dei nici o perdea nu se micase, odaia ncepu s se lumineze ntr- un chip misterios de
strlucirea zilei de var, se simte un parfum sfios i exotic, iar n faa lui Gavrilescu apar trei
tinere fete. Anume, o iganc, o grecoaic, o ovreic, spune una din ele. Acestora le face o
mrturisire la 20 de ani eu am cunoscut, m-am ndrgostit i am iubit pe Hildegard!. Ele i cer
s ghiceasc, dintre cele trei, care este iganca. Dar Gavrilescu, spune autorul, firete, le
ghicise de cum dduse cu ochii de ele. Cea care fcuse un pas spre el, pe de- a-ntregul goal,
foarte neagr, cu prul i ochii negri, era fr ndoial iganc. A doua, i ea goal, dar
acoperit de un voal verde pal, avea un trup nefiresc de alb i strlucitor ca sideful, iar n
picioare purta papuci aurii. Asta nu putea fi dect grecoaica. A treia, fr ndoial era ovreica:
avea o fust lung de catifea viinie, care-i strngea trupul pn la mijloc, lsndu- i pieptul i
umerii goi, iar prul bogat, rou aprins, era adunat i mpletit savant n cretetul capului.
Gavrilescu ns nu ghicete: fata tuciurie era grecoaica, cea cu pielea alb evreica, iar cea cu
prul rou iganca. Gavrilescu aude de la fata cu pielea tuciurie c ea este grecoaic i nu
iganc, cum spusese el, ceea ce lui i declaneaz amintiri despre dorina de a cltori n
Grecia, de pe cnd era ndrgostit de Hildegard. Jocul continu, dar nici la a doua ncercare
Gavrilescu nu ghicete, socotind c fata acoperit cu voalul verde- pal este iganca, de fapt
aceasta fiind evreica. n urma noii erori, evreica presupune, cu regret, c incapacitatea de a
ghici se datorete faptului c Gavrilescu i- a adus din nou aminte de ceva, i s- a pierdut, s-a
rtcit n trecut. Dac ar fi ghicit care este iganca, i spune grecoaica lui Gavrilescu, i- am fi
cntat i i-am fi dnuit i te-am fi plimbat prin toate odile. Ar fi fost foarte frumos.
Profesorul se aeaz la un pian i ncepe s cnte Nu se mai gndea la nimic, furat de
melodiile noi, necunoscute pe care le asculta parc pentru ntia oar, dei i veneau una dup
alta n minte, ca i cum i le-ar fi amintit dup foarte mult vreme.
Dndu-i seama de faptul c fetele nu mai sunt lng el, ncepe s le caute. Trece dup un
paravan, de unde ncepe o odaie curios alctuit, cu tavanul scund i neregulat, cu pereii uor
ondulai disprnd i reaprnd din ntuneric.

Simte o cldur puternic i se rentoarce, pentru a cnta din nou la pian, dar gsete n cale
un paravan despre care nu tia s fi fost acolo nainte. Merge n lungul paravanului, cldura
crete i d de un perete rcoros, de care se lipete. Simte c i sunt smuli pantalonii-alvari,
cu care se trezise mbrcat la un moment dat fr s tie cum, dup ce i-a pierdut lng zid i
tunica primit odat cu alvarii, rmnnd astfel gol, mai slab dect se tia, cu oasele ieindu- i
prin piele, i totui cu pntecul umflat i czut, aa cum nu se mai vzuse vreodat.
Ajunge lng o draperie, de care trage ca s se acopere cu ea, dar ncepu s simt c
draperia l trage, cu o putere crescnd, spre ea, astfel c puine clipe n urm se trezi lipit de
perete i dei ncerc s se desprind lsnd draperia din mini, nu reui, i foarte curnd se
simi nfurat, strns din toate prile, ca i cum ar fi fost legat i mpins ntr- un sac.
Gavrilescu se trezete lng btrna care l primise, aude afar huruitul metalic al tramvaiului,
iese din cldire i din curte i pornete spre strada Preoteselor, spre a-i recupera servieta cu
partituri.
Dar sunnd la apartamentul de la numrul 18, etajul I, i se spune, de ctre femeia ce i-a
deschis, c acolo nu locuiete doamna Voitinovici, i nici Otilia, nepoata ei, fata creia i ddea
ore de pian. Un tnr, ce ddea s intre n apartament, l informeaz c acolo sta el i familia
sa, Georgescu, de patru ani. De la nite vecini afl c doamna Voitinovici se mutase de acolo
de opt ani.
n tramvai, ndreptndu-se spre domiciliul su, i se spune c banii, pe care i avea, s-au
schimbat de un an i nu mai sunt buni, iar preul biletului de tramvai crescuse i el de trei sau
patru ani.
Ajuns acas, cheia nu se potrivete iar un vecin, deranjat de btile puternice n u, i spune
c domnul Stnescu, ce locuia acolo, este plecat la bi.
De la crciumarul din apropiere afl c domnul Gavrilescu a disprut, nu se tie unde, n urm
cu doisprezece ani, iar soia sa, Elsa, a plecat n Germania, la rudele ei.
Gavrilescu revine la casa igncilor, pltete o sut de lei btrnei i o cere pe nemoaica pe
care o refuzase la prima vizit. Este trimis n cldirea luxoas ce se zrea din strad, unde
gsete, n salon, umbra unei femei tinere, n care o recunoate pe Hildegard, aceasta i
spune c l atepta de mult timp i l invit s mearg cu ea.
Ies din grdin fr s mai deschid poarta. Fata l trage uor n trsura condus de un birjar,
fost dricar, cu care el venise i, la remarca lui Gavrilescu, se ntmpl ceva cu mine. Dac nu
te- a fi auzit vorbind cu birjarul, a crede c visez, ea rspunde: Aa ncepe. Ca ntr- un
vis....

Caracterizarea lui Gavrilescu

Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece
parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intr-un spatiu al spiritualitatii, sugestiv
pentru camuflarea sacrului in profan.
La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza,
in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o
caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in
Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai
ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet,

vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar
Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca
este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene,
sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi
el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de
interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta
rutina 1-a obosit spiritual.
Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor
deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta
portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia
colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala.
Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii,
incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt
atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale
ce devenise sufocanta pentru profesor.
Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei
Voitinovici, din strada Preoteselor, coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru
a-si recupera servieta, dar se simte foarte "obosit, istovit", desi este inca "in floarea varstei",
avand numai patruzeci si noua de ani.
Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului, tineretea, atunci cand nu-l interesa aspectul
material al vietii -"cand esti tanar si esti artist, le suporti pe toate mai usor"-, la Charlottenburg,
cand plutea de fericire, desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". Aude uruitul tramvaiului
trecand pe langa el, il pierde, il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". El isi ia astfel
ramas bun de la lumea reala, ca atunci cand, "pe timpuri, Elsa pleca sa petreaca o luna la
familia ei". "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual, lui Gavrilescu fiindu-i imposibii
sa mai prinda tramvaiul, adica" sa se mai intoarca in profan, simtindu-se foarte obosit de
monotonia si rutina vietii.
Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu, prin hierofanie, adica prin revelatia
(manifestarea) sacrului in profan. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina
"tigancilor" si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde "il intampina o neasteptata,
nefireasca rdcoare", locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care
Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. In acest spatiu ireal, lui Gavrilescu
"i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare, semn ca viata reala
devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala.
Intampinat de o tanara, "frumoasa si foarte oachesa", este condus la batrana care ii cere sasi aleaga o fata, dintre "o tiganca, o grecoaica, o ovreica". Gavrilescu nu accepta nemtoaica
-"nu nemtoaica"-, probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire, nemtoaica
Hildegard. Baba ii cere trei sute de lei, iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a
"trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual, "sunt artist", motivand ca "numai pentru pacatele
mele am ajuns profesor de pian, dar ideaiul meu a fost. de totdeauna, arta pura". Ceasul de la
bordeiul tigancilor statuse, intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni, "nu e graba
[...] avem timp".

Baltagul de Mihail Sadoveanu

Capitolul I incepe cu amintirea de catre Vitoria Lipan a unei povesti despre cosmologie 1 spusa
de Nechifor Lipan la nunti. Astfel Dumnezeu le-a dat tiganului cetera 2, neamtilor surubul,
jidanilor banii, rusului betia, boierilor rautatea si ticalosia. Muntenilor care au ajuns cei din urma
le-a dat o inima usoara buna intelegere cu celelalte natii si muieri frumoase. Vitoria este
descrisa stand singurape prispa, invartind absenta fusul. Aceasta se gandea la Nechifor , sotul
ei, care plecase dupa niste oi, la Dorna si nu se mai intoarse. Situatia financiara a familiei este
una buna. Vitoria si Nechifor dragostea ei de 20 si mai bine de ani au avut 7 copii din care
ramasesera doar 2 : Minodora si Gheorghita. Ultimul coborase cu oile la iernat, Baciul Alexa ii
trimite o scrisoare Vitoriei spunandu-i ca trebuie sa plateasca la oieri. Parintele Danil ii citeste
Vitoriei si o scisoare trimisa de Ghita C. Topor domnisoarei Vitoria Lipan in care isi
marturiseste dragostea. Vitoria critica despartirea de traditia reprezentata de catrinta si
camesa si de vechile superstitii: gunoiul nu trebuie aruncat in fata soarelui. Vitoriei ii apare
Nechifor Lipan in vis cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape.
Capitolul al II-lea : Vitoria il zareste pe Mitrea care coboara inainte de vreme cu oile pentru ca
are sa vremuiasca3. Vitoria il priveste in acest timp pe cocosul cel mare porumbac 4 care se
intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu piscul spre horn dand semne de plecare.
In capitolul al III-lea Vitoria se duce la parintele Danil Miles sa se sfatuiasca. Ii marturiseste ca
sotul ei a mai fost o data la Dorna, Pentru preot visurile nu sunt decat inselari si aminteste
cateva pricini ale intarzierii: boala sauvreo pozna. Apoi ii dicteaza preotului o scisoare pentru
Gheorghita in care se intelege cu baciul Alexa sa vanda din oile canarale 5 , iar de sarbatori sa
vina acasa pentru ca el e acum singur barbat la gospodarie.
In cpitolul al IV-lea: Vitoria Lipan trece pe la baba Maranda, vrajitoarea pentru a afla si parerea
ei despre intarzierea sotului. Maranda stie ca va primi vizita Vitoriei demonstrand prin aceasta
ca are unele tainice stiinti si mestesuguri. Vitoria isi imagineaza ca cel cu nume urat se afla
fie in cateaua babei, fie intr-o lada mare brasoveneasca. Maranda ii spune ca intarzierea
sotului e legata de una cu ochi verzi si cu sprancenele imbinate dar Vitoriase indoieste. Vitoria
ii marturiseste ca tine post negru 12 vineri in sir.
Capitolul al V-lea: Gheorghita se intoarce inaintea sarbatorilor de la apa Jijiei, lasand oile in
grija baciului Alexa. Fiind trista, Vitoria nu se poate bucura de sarbatori. Intelese ca dragostea ei
pentru Nechifor se pastrase ca-n tinerete. Gheorghita isi aminteste de copilaria lui la munte ,
constientizand ca de acum povara gospodariei va atarna pe umerii lui. Vitoria se hotaraste sa
faca un drum la Piatra si la manastirea Bistrita. Ei pleaca in calatorie, intr-o sambata, la rasaritul
soarelui . Drumul este greu caci trebuie sa se lupte cu troianul . Ajung la manastirea Bistrita:
Apoi se sfatuieste cu parintele Visarion care o indeamna sa mearga la Piatra, pentru a se face
cercetari.
Capitolul al VI-lea: Cei 2 sunt gazduiti intr-o odaita de sub staretie 6. Ajunsi in Piatra, Vitoria intra
la prefect. Desi nu mai era tanara , prefectul remarca frumusetea neobisnuita a femeii .
Aceasta ii marturiseste ca sotul ei e plecat de 73 de zile la Dorna sa cumpere oi si nu s-a mai
intors . Prefectul ii cere sa scrie o plangere pentru a se face cercetari. Ea nu asteapta de la
dansii (autoritati) sprijin. Datoria ei este sa il gaseasca pe Nechifor, deci va pleca impreuna cu
Gheorghita la drum. Ii va da o bucata de fier fierarului sa-i faca un baltag iar pe 27 februarie o
va trimite pe Minodora la manastirea Varatecului (aici era sora mameiei, Melania).
1 Cosmologie- studiazstructura i evoluia cosmosului, precum i legile generale care l
conduc
2 cetera-vioara
3 a vremui- a fi vreme rea ( cu ploaie, ninsoare, viscol)
4 porumbac- pestri, cenuiu, sur
5
6 streie- locuina stareului unei mnstiri

Capitolul al VII-lea . Pe 9 martie (sarbatoarea celor 40 de mucenici din Sevastia) Vitoria se

impartaseste si sfinteste baltagul. Preotul Miles, d-l Iordan, carciumarul si d-l David vin la
Vitoria. Aceasta stabileste pretul pe marfa dupace se sfatuieste cu parintele si cu d-l Iordan. D-l
David ar vrea sa se tocmeasca dar Vitoria refuza. Aceasta primeste pe marfa 38.000 lei pe
care-i lasa pana a 2-a zi la parintele Daniil. Noaptea daduse la vite o dihanie, dar vitoria ia
pusca si trage , iar 2 umbre omenesti se departeaza in fuga. Pornesc la drum pe 10 martie ,
intr-o vineri insotiti de dl. David. Vitoria stie ca sotul ei e mort caci viu se poate intoarce si
singur. Seara ajung la Gura Bicazului unde poposesc la han la Donea ; aceasta nu l-a mai
vazut pe Necchifor din toamna; pretind ca Nechifor ar trebui sa-i plateasca femeii niste datorii.
A doua zi asteapta sa curga strasinile pentru ca fiind sambata , d-l David nu avea voie sa
porneasca la drum decat pe apa; Seara poposesc la han in Calugareni, la d-l David . Vitoria isi
aminteste o legenda despre Piatra Teiului pe care i-o spusese Nechifor: diavolul ar fi rupt
noaptea piatra din varful Ceahlaului si ar fi adus-o in brate, s-o arunce in Bistrita, dar a cantat
cocosul, a lepadat-o si a fugit in pustie. Pleca de la hanul lui David, dar nu mai inainte isi
schimba in bani marunti cateva mii sa nu atraga atentia asupra sa.
Capitolul al IX-lea
Isi continua drumul pana la Farcasa. Pentru ca bate un vant rece, Vitoria decide sa poposeasca
acolo. Tot aici il zareste si pe subprefectul Anastasie Balmez. Intra in vorba cu un barbat, cu
mos Pricop, fierarul , la care vor fi gazduiti peste noapte. Mos Pricop isi aminteste ca potcovise
altadata si calul lui Nechifor pe care-l numeste vretnic roman.
Capitolul al X-lea incepe cu o descriere a muntenilor: iuti si nestatornici, rabdatori in suferinti,
respectand datinile de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamurisi de oamenii de la campie,
avand un adevaratcult pentru barlogul lor.
Cei doi isi continua drumul catre Borca. Aici zaresc o cumetrie7. Vitoria intra la lehuza, pune pe
fruntea nou-nascutului o hartie de 20 de lei. Preotul ii imparte pe munteni in 2 categorii: cu
bucurii si cu cantece sau dusmani capcauni. La noi nu sunt oameni de mijloc.
Ajunsi in la Cruci zaresc o nunta. Vorniceii8 au intins plosca si au ridicat pistoalele obligandu-i sa
bea in cinstea mirilor . Acestia respecta noul calendar pentru ca dupa vechiul calendar ar mai fi
fost inca in post (diferenta dintre cele doua este de 13 zile).
Merga la Dorna si apoi la Vatra Dornei pentru ca acolo s-au vandut toamna oi. La cantelarie in
Vatra Dornei afla de la un slujbas ca in prima saptamana din noiembrie Gheorghe Aadamachi
si Vasile Ursachi i-au vandut 300 de oi lui Nechifor Lipan apoi au pornit impreuna la vale .
Vitoria porneste apoi increzatoare catre Neagra pe urmele oilor.
Capitolul al XI-lea : Vremea s-a stricat . Ajunsi la marginea celei din urma Dorne poposesc la o
crasma unde sunt primiti de o femeie nu prea amabila . Atunci se duce in celalalt capat al
satului unde crasmarul Dumitru Macovei isi aminteste ca spre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril
au poposit la han 3 oieri dintre care unul era calare pe un cal negru tintat , purta caciula
brumarie si era mester la vorba. Tovarasii lui erau de treaba si prieteni, unul era putintel la
trup si negricios, celalalt mai voinic, radea des si tare , iubea bautura si avea buza de sus
despicata ca la iepure. Trec apoi prin Paltinis, Darmoxa, Brosteni, Borca cautandu-i urma din
crasma . Apoi merg spre stanga parasind apa Bistritei si se opresc in Sabasa. Afla de la
feciorul crasmarului ca Stanisoare inseamna muntele cu cale serpuita si prapastii. Aici se afla
Crucea Talienilor . Feciorul crasmarului ii conduce pana in Suha . Aici poposesc la crasma d-lui
Iorgu Vasiliu. Afla ca turma a trecut pe aici dar erau 2 ciobani din partea locului, din Doi Meri:
Iepure sau Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Vantul contenise; Vitoria isi da seama ca Nechifor
cazuse jos, in vale iar in intuneric, incepea sa se faca lumina [...] aici intre Sabasa si Suha,
trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
Capitolul al XII-lea : Vitoria propune sa-i cheme printr-un argatel pe I. Cutui si pe Calistrat Bogza
pentru o chestie mare la Primarie. Cucoana Maria, sotia lui Iorgu Vasiliu o insoteste pe Vitoria
la primarie . Cei 2 spun ca nu au nici o datorie la Nechifor , ca s-au despartit de el la Crucea
Tlienilor si ca sotul ei s-a indreptat catre casa. In tot timpul discutiei Vitoria a privit in jos, vrand
7 cumetrie petrecere, osp la un botez
8 vornicel- flcu nsrcinat, la nunile rneti, cu conducerea alaiului nunii i cinstirea
oaspeilor , cu anunarea darurilor, etc!

sa para umila si in acelasi timp sa-si ascunda adevaratele ganduri. Le promite sa mai treaca pe
la ei, in speranta ca-si vor mai aminti ceva. Vitoria urca soseaua cea serpuita peste Stanisoara,
coboara in Sabasa, poposeste la d-l Toma si sotia lui Catrina . Vitoria il gaseste pe Lupu un
dulau sur si flocos, cu urechile si coada scurtata, dupa moda din munte a ciobanilor in curtea
unui gospodar in Sabasa .
Capitolul al XIII-lea : Vitoria merge din nou la Borca sa intrebe daca nu cumva Nechifor a fost
vazut cobornd din Stanisoara . I se raspunde ca inapoi , venind cu fata , nu s-a mai aratat.
Merge cu Gheorghita iar in Suha , cu Lupu in lantug. Lupu este nelinistit si reuseste sa
gaseasca ceva. La inceput coboara Gheorghita, trimis de Vitoria, apoi femeia . Aceasta il
cheama pe celalalt Gheorghita, pe mort.
Capitolul al XIV-lea: Vitoria il pune pe Lupu de staja la cai, ii cere lui Gheorghita sa privegheza
mortuliar ea se duce in Sabosa, sa implineasca cele de cuviinta. Pentru ca se insereaza, lui
Gheorghita ii este frica sa stea singur in vagauna, se urca langa cal si caine, unde adoarme.
Este trezit de latratul cainelui care anunta sosirea Vitoriei, a d-lui Toma , a judetului satului si a
unui strajer. Vor mai avea de asteptat pana la ridicarea cadavrului . Vitoria ii cere d-lui Toma
pentru a 2 zi paini douazeci, masline doua chile si scrumbii zece si rachiu cinci garafi de cate o
ocapentru pomenirea lui Nechifor . Parintele coboara in rapa pentru a-i face slujba.
Autoritatile s-au intalnit in rapa a 3 zi. Vitoria prezinta faptele , nu acuza pe nimeni, accentueaza
necesitatea existentei unui martor si a unei dovezi ca cei 2 au cumparat si oile lui (dupa legea
muntenilor).
Capitolul al XV-lea: Anastase Balmez ii cheama ca informatori pe cei 2 gospodari: I. Cutui,
Calistrat Bogza. Intai vorbeste Bogza care si-a dori sa fie de fata si I. Cutui. Bogza pretinde ca
s-au despartit de Nechifor in varful Stanisoarei. Vitoria accentueaza necesitatea existentei unui
martor sau a unor dovezi . Cand iese, munteanca il intalneste pe Cutui caruia ii spune ca Bogza
il banuieste pe el, apoi intoarce cuvintele spunand ca trebuie sa fi mai fost cineva prezent.
Vitoria o intalneste pe gafita , nevasta lui Ilie Cutui care-i marturiseste ca sotul ei isi tine baltagul
acasa sub icoane si ca nu l-a spurcat.
Femeile (Vitoria si Maria) fac pregatirile pentru imnormantare: impodobesc un car cu cetina si
se aseaza in el un sicriu gol; sunt prezenti 3 preoti, 3 oameni cu buciume si 4 femei bocitoare.
Vitoria aduna ramasitele mortului, le uda cui vin . le aseaza in cosciug; preotii tin slujba iar
Vitoria se ingrijeste de toate ritualurile inmormantarii: datina podurilor , bocirea mortului. In
momentul ridicarii capacului, C. Bogza isi inalta capul , privea mortul si era intr-o fierbinteala
bolnava iar I. Cutui statea departe de el. Cand se apropie de biserica, clopotele incp sa bata iar
intreg satul se indreapta catre timitir. Maria termina ceremonialul inmormantarii (vinul pentru
stropit si gaina neagra care se da peste groapa) pentru ca Vitoria vrea sa stea langa barbatul ei
pe care-l plange (arunca un pumn de tarana peste sicriul coborat in pamant).
Capitolulal XVI: La usa cimitirului i se da fiecaruia un sfert de paine si un paharel de rachiu;
praznicul se tine acasa la domnu Toma; pentru ca este in post li se dau de pomana galuste de
post si curechiprajit cu oloi de canepa. Munteanca se aseaza langa cei 2 gospodari din Doi
Meri. Ii cere lui Calistrat baltagul lui , apoi i-l da lui Gheorhitacare avea si el unul la fel dar cel
din urma e mai vechi si stie mai multe. Vitoria reconstituie crima: Nechifor era la deal , in pasul
calului, suind Crucea Talienilor , impreuna cu 2 oameni si cu cainele lui, Lupu. Unul s-a grabit
catre pisc pentru a vedea daca nu vine cineva iar al 2-lea venea in urma lui Nechifor , ducandusi calul de capastru. Era asfintitul soarelui . Nechifor a fost lovit in forta si pravalit in prapastie
impreuna cu calul. Cainele l-a atacat pe ucigas dar a fos palit cu piciorul dedesuptul botului si sa pravalit in rapa. Calistrat incearca sa-si recupereze baltagul. Munteaca spune ca pe baltag e
scris cu sange si ii cere lui Gheorghita sa elibereze cainele, dar se incurca in lantug. Bogza il
ataca, cainele se elibereaza, iar feciorul mortului il paleste in frunte pe criminalul tatalui sau.
Cainele se repede la beregata lui Calistrat; doar jandarmii il scot din gura cainelui. Calistrat
marturiseste ca l-a omorat pe Nechifor pentru a-i lua oile si ii cere iertare Vitoriei. Vitoria
planuieste ce are de facut: pomenile pentru cel mort, organizarea gospodariei. Accentueaza ca
nu o va lasa pe Minodora sa se casatoreasca cu feciorul acela nalt si cu nasul mare al dscalitei
lui Topor.

Caracterizare Vitoria Lipan

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului i unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura noastr. Vitoria reprezint imaginea unui erou popular, avnd o
personalitate reprezentativ i puternic. Este soia lui Nechifor Lipan i mama Minodorei i a
lui Gheorghi. nc de la nceput impresioneaz prin frumuseea i farmecul fizic, cci la cei
aproape 40 de ani ochii ei cprui rsfrngeau lumina castanie a prului, ns privirea ei era
dus departe, semn al gndurilor care o copleeau. Ochii ei luceau ca ntr-o uoar cea, n
dosul genelor lungi, rsfrnse n crliga. Pe lng faptul c era o femeia drz i aspr, mai
era i o femeie harnic, avnd grij de o ntreag gospodrie n lipsa soului ei, acesta des fiind
n absen. Vitoria mai reprezint i o femeie arhaic. Era credincioas, respecta cu strictee
obiceiurile strmoeti i cretine. Nu pleac la drum pn nu se consult cu preotul, se ruga,
inea post 12 vineri, se spovedea, se mprtea, iar cnd ntlnete o cumetrie i o nunt
respect tradiia i mai ales e preocupat s mplineasc toate cele cretineti pentru
nmormntarea lui Nechifor. ns, pe lng acest fapt este i o fire superstiioas. Crede n vise,
n semne, n descntece i n vrji i pentru aceasta nu uit s mearg i la baba Maranda
pentru a afla veti despre soul ei. Vitoria este caracterizat indirect i prin nume, care
sugereaz c va fi victorioas biruind toate greutile i mplinindu-i destinul.
Fiind un personaj complex, caracterizat att prin mijloacele caracterizrii directe i indirecte,
prerile criticilor literari referitoare la Vitoria sunt diverse. George Clinescu o asociaz cu un
Hamlet feminin. Perpessicius o crede un suflet tenace i aspru de munteanc, un aspru
caracter de o voin aproape slbatec, aproape neomeneasc. Nicolae Manolescu o
consider nereligioas, viclean i rea. Vitoriei, la fel ca i Marei, din romanul lui Ioan Slavici
Mara, ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate i sufer de fiecare dat cnd copiii ei
trec prin dificulti. Ambele reprezint o fire ambiioas i insistent. Relaiile mam-fiic ns
difer. Mara i susinea fiica i accepta ideile acesteia spre deosebire de Vitoria, care nu era
deacord cu alegerea fiicei ei. Mara e un permanent sprijin moral pentru fata ei, i da dreptate.
Vitoria ns, i n ultimul monolog zice c nu o v-a da pe Minodora de alesul ei n nici un
caz.Vitoria reconstituie drumul fcut de brbatul ei i i atinge scopurile puse anterior, ceea ce
nu era caracteristic unei simple muieri din acele timpuri.

Ion de Liviu Rebreanu

Primul capitol,se numeste Inceputul,in care se descrie mai iantai drumul ce duce din Armadia
spre Bistrita si trece prin satul Pripas.Se mai descriu casa invatatorului Zaharia Herdelea,care
este de fapt casa familiei Rebreanu din Prislop,casa lui Macedon Cercetasu, casa primarului,si
casa lui Ion al Glanetasului,eroul principal al romanului.
Actiunea incepe la hora de duminica,la care iau parte toti locuitorii satului.Aici,ion nu joaca la
hora cu Florica lui Maxim Oprea,desi jocul se facea in batatura casei acesteia,ci cu Ana lui
Vasile Baciu,promisa de tatal ei lui George Bulbuc.Acesta din urma,vrand sa-l
provoace,danseaza cu Florica.La un momentdat toata lumea se opreste,barbatii isi scot
palariile,cei care stateau pe prispa se ridica,caci venisera preotul Belciug impreuna cu doamna
Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu domnisoara Laura si cu Titu.
In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in gradina sub nuc.In timp ce stateau imbratisati,au
fost vazuti de catre Ilie,fratele de cruce al lui George,caruia ii si spune imediat.Acesta impreuna
cu tatal Anei,se duc la locul cu pricina,iscandu-se un scandal groaznic,cu tot felul de
reprosuri.Ion era cunoscut ca un baiat violent,dar acum s-a abtinut sa nu se ia la bataie cu tatal
Anei,sperand intr-o oarecare impacare cu aceasta.Dupa ce acestia s-au despartit,Vasile Baciu
si-a luat fata si au plecat acasa,iar Ion si cu ceilalti s-au dus la carciuma satului,unde in general
veneau satenii sa bea ca sa mai uite de greutati.Aici,Ion il bate pe George,reusind sa-si stinga
focul care-l avea in piept de la cearta de mai devreme.

Acestea sunt momentele in care este foarte fericita,deoarece credea ca aceasta bataie a fost
din cauza ca Ion o iubea,nestiind adevarul,ca acesta ii dorea doar bogatia si pamanturile la care
a ravnit inca de cand era copil.
In al doilea capitol,numit Zvarcolirea,se incepe cu momentul in care Ion se scoala,si era plin
de sange,caci adormise imbracat cu hainele de sarbatoare cu care fusese imbracat cu o seara
inainte.Acesta s-a schimbat si a plecat sa munceasca la o fasie de pamant,tocmai in inima
hotarului.Aici eate vizitat de Florica,fata pe care el intr-adevar o iubea,dar era foarte
saraca.Acestia se imbratiseaza,si sunt vazuti de Ana,care suferea din pricina tatalui sau care
nu-I permitea sa se mai intalneasca cu Ion..Apoi la slujba Ion este mustruluit de catre preotul
satului de bataia acestuia cu George,caci Toma Bulbuc s-a dus imediat sa I se planga preotului
ca Ion I-a batut fiul.Actiunea se muta apoi asupra lui Titu,un carturar din Transilvania,care invata
adevaratele probleme din viata satului,la inceput ca ajutor de notar,apoi intelegand ca rolul sau
trebuie sa fie mai important.La sfarsitul capitolului,Ion isi formeaza hotararea de a lupta cu
Vasile Baciu pentru Ana,si obtiunea vaga de la hora devine o hotatare ferma.
Capitolul al treilea incepe cu impacarea dintre George si Ion,incat au dat si mana,dar aceasta
era doar de fata lumii,caci Ion nu avea sa renunte la Ana si la bogatia ei,astfel incat acesta
incepuse sa o viziteze pe Ana pe ascuns la ea acasa din ce in ce mai des.Apoi actiunea se
muta asupra Laurei,o fata de numai 19 ani care avea o adevarata viziune asupra
dragostei,astfel incat ea refuza la Pintea,si il iubeste din ce in ce mai mult pe Aurel
Ungureanu.Apoi Pintea trimite o scrisoare parintilor ei,in care ii cere mana,lucru foarte asteptat
de catre parintii si rudele Laurei,mai ales ca acestia nu prea il inghiteau pe Aurel,despre care
credeau ca vrea sa-si bata joc de fata lui.In acest timp Ion vrea sa-si mareasca bucata de
pamant,luand din bucata altuia crezand ca nimeni nu o sa bage de seaama,dar Simion Lungu,al
carui pamant era vrea sa-l vada pe Ion la judecata pentru fapta comisa.Familia Herdelea il
astepta pe Pintea in timp ce Laura il astepta pe Aurel.Acesta a venit si in timp ce dansau,Laura
ii spune de propunerea pe care I-a facut-o Pintea,si acesta spunandu-I ca este de acord cu
totul,fapt ce a intristat-o pe Laura.Intre timp Titu se plimba prin afara satului,cand se intalneste
cu Roza Lang,de care era profund indragostit.Aceasta lai intai il ispiteste,dar apoi in final il
refuza.
In capitolul al patrulea,george vede ca Ion nu maise duce pe la Ana si ca nu mai pare tot atat
de interesat de ea ca inainte,astfel incat incearca sa-I castige inima,dar totul pare imposibil,caci
Ana era de neinduplecat.Ion primeste citatia de la judecata si speriimdu-se putin se duce la
invatator ca sa-l sfatuiasca cu ce sa faca.Ajungand la judecatorie Ion se impaca cu Simion,dar
pedeapsa e pedeapsa astfel incat ion trebuie sa stea 2 saptamani la racoare.Inspre seara vine
si Pintea in sat,caci duminica avea sa fie serata dansanta la care toata lumea era invitata.Aici sa aflat ca Laura avea sa se marite cu Pintea.Ion face o plangere la judecatorie caci,dupa cum
era sfatuit si de ceilalti nu era drept ca el sa stea la temnita.Peste vreo 2 saptamani,a venit in
sat profesorul de greaca,Maiereanu,in cinstea caruia avea sa fie data o petrecere.Titu nu stia
cum sa faca sa o invite la aceasta petrecere si pe Roza Lang,dar aceasta fusese invitata
impreuna cu sotul ei.Totusi Titu reuseste sa aiba o aventura cu Roza,fiind foarte aproape sa fie
prinsi de catre Lang.Intre timp,Ana ii spune lui Ion ca I se pare ca este insarcinata,lucru care l-a
bucurat tare mult pe Ion,caci astfel se putea casatori cu ea si punand mana pe avere.aceasta
discutie a fost auzita de catre George,care ara ascuns.
Capitolul V,numit Rusinea,incepe cu fixarea logodnei dintre Laura si Pintea,adica a doua
duminica dupa Boboteaza.Timpul trecu foarte repede si logodna s-a facut fara mare ceremonie
si cu putini invitati.Apoi incepe sa se raspandeasca veste prin sat ca Ana ar fi insarcinata.Timpul
trecea si ana nu mai putea sa-si ascunda sarcina.Tatal ei nu mai stia ce sa faca,o compatimea
si ii aducea doctorul de frica sa nu I se intample ceva,acesta crezand ca tatal copilului este
George.Chiar se duce la el acasa,sa-I spuna sa-i ia fata de sotie acum ca a facut-o de ras,dar
atuncie momentul in care afla ca George nici macar nu a atins-o pe fata lui.Venit acasa,o ia la
bataie pe Ana icercand si vecinii sa o scape din mainile lui.Sfatuit de tatal ei,Ana se duce la
Ion,cu gandul sa-I propuna acestuia sa se casatoreasca,dar raspunsul nu a fost cel

asteptat,caci Ion a spus ca vrea sa se intalneasca cu tatal ei sa discute si sa se tocmeasca.Ion

se gadea numai la avere,si cum o sa puna toate acestea pe numele lui;dar totusi refuza sa se
insoare cu Ana.In capitolul VI,aflam ca Titu pleca din sat ca sa o uite pe Roza,dar tot timpul el
este cuprins de ramuscari.Se face o plangere pentru Ion din partea preotului si al lui
Herdelea,pe baza faptului ca este un element periculos pentru sat.Totusi,dupa ce s-au sfatuit,si
dupa ce Vasile a fost de acord sa puna averea pe numele luiAnei si lui Ion sa-I dea 5 locuri si o
pereche de boi,Ion se gandi ca este o propunere destul de buna,si accepta sa-I ia fata de
sotie.Titu incepea sa se simta din ce in ce mai bine acolo unde era,sa se inteleaga bine cu
lumea,si mai ales ca avea cariera care si-a dorit-o,prin care putea sa asculte durerile poporului
sa fie sprifinul lui,si sa fie in mijlocul neamului.Dar nu avea sa dureze mult ,caci lumea nu era
multumita de capacitatile sale.Herdelea este suparat pe Ion fiindca I-a inselat asteptarile,prin
faptul ca l-a tradat inspectorului scolar ungur,pentru toate falsele alegeri si falsa democratie.Cu
toate acestea Ion mai are curajul sa apara in fata lui Herdelea,si chiar in casa lui.In acest
timp,Titu se gandea la fel ca alta data din ce in ce mai mult la Roza,datorita careia se si intoarce
in Jidovita.O gaseste pe aceasta acasa,singura,plangand,pentru ca subinspectorul Horvat l-a
gasit pe Lang beat,si din aceasta cauza vrea sa-l destituie din functie.Laura se casatoreste cu
George Pintea,intr-o duminica,apoi au plecat cu o trasura la Bistrita,si de acolo urmau sa-si
continue calatoria cu trenul.O alta nunta este aceea dintre Ion si Ana,care a durat trei zile,dupa
cum era obiceiul.Deja pe Ion nu il mai interesa ana ca persoana,uitandu-se pe furis la Florica
In capitolul al VII lea este vorba despre conflictul dintre Herdelea sI Belciug,despre faptul ca Ion
afla ca de fapt nu poate intra in posesia pamanturilor,asa cum I se promisese inainte de
casatorieTitu s-a dat seama ca Roza nu merita dragostea lui adevarata,mai ales ca in dupa ce a
plecat din sat si in timp ce el suferea Roza s-a consolat cu cine a putut.Din cauza faptului ca
Ion a fost inselat de catre tatal Anei,Acum acesta vrea sa se razbune,astfel incat intr-o zi o
asteapta pe Ana,si o ia la bataie,crezand ca ea s-a inteles cu tatal ei ca sa-l insele.Invatatorul
Herdelea are o propunere pentru cei doi:vasile sa-I dea lui Ion jumatate din avere,urmand ca
cealalta jumatate sa-I fie data dupa moartea sa.dar nici unul nu a fost de acord,luandu-se la
bataie.Atunci Ana si-a dat seama pentru prima oara de necazul care s-a abatut deasupra
ei.Dupa ce s-a mai calmat,Ion ii spune sotiei sale ca daca nu are nici un ban nu poate sa o tina
si mar fi mai bine pentru ea sa se intoarca acasa.
In capitolul al VIIIlea,Ana se intoarce acasa,spunand ca Ion a gonit-o.In acest timp,Ion a gasit
un avocat si l-a tras in judecata pe Vasile pentru inselatoria sa.Laura trimite o scrisoare acasa
incare spune ca sunt fericiti,ca au calatorit mult si sa nu-si faca probleme pentru ei.Relatia
dintre Ion si Ana mergea din ce in ce mai rau,deoarece Ion o batea din ce in ce mai des,chiar
daca ea era insarcinata.Dupa putin timp au luat-o durerile facerii,nascand un baiat,ajutata de
catre Zenobia.Ion era impresionat,tipetele copilului bucurandu-l si suparandu-l in acelasi timp.
Acum Titu a calatorit pana in satul Lusca,purtand-o in inima pe Roza.Dupa putin timp dupa ce sa stabilit,cunoaste o invatatoare de 25 de ani,pe nume Virginia,de care se indragosteste.In ziua
de Sf Petru au botezat copilul lui Ion pe nume Petre.Apoi duminica l-au gasit pe Avrum
spanzurat in casa.Herdelea afla ca va fi suspendat din slujba,cel putin provizoriu.
In capitolul al IX lea il observam pe Herdelea care se arata foarte ingrijorat in legatura cu slujba
lui,pentru ca-I era frica sa nu ramana pe drumuri.primiste srisoare de la Laura in care-I spunea
ca este insarcinata,dar ca are o sarcina cam grea.Mosul Ion moare ,inainte spunandu-I Anei ca
lui nu-I e frica de moarte,si ca este multumit ca o sa moara,vorbe ce au afectat-o pe Ana
facand-o sa se gandeasca mai adanc.Vasile se duce cu Ion la notar hotarat sa-I lase si ce-a mai
ramas din avere,apoi dandu-si seama ce a facut a vrut sa-l loveasca pe Ion,dar acesta l-a trantit
pe scari.Titu,indragostit de Virginia,afla ca acesteia ii facea curte plutonierul,fiind foarte uparat
din aceasta privinta.De acum se isca niste certuri intre Titu si locotenent,dar rezultate cu o
strangere de mana,caci Titu nu voia sa petreaca cateva zile la arest.Din acest moment
hotaraste ca ar fi mai bine sa plece in Romania.Vazand ca nu are banii necesari de drum,se
gandeste sa se intoarca acasa.chiar in ziua plecarii,afla ca Virginia s-a logodit cu

locotenentul,neuitand sa o felicite cu aceasta ocazie.Acum Ion este foart fericit ca a reusit sa

puna mana pe atata pamant,pe care chiar il saruta.
Din capitolul al X lea,aflam ca Laura a nascut o fetita,pe care au botezat-o Maria,si ca Florica
avea de gand sa se marite cu George Bulbuc,fapt care l-a facut pe Ion sa se gandeasca serios
la aceasta situatie.Nunta a vut loc,la George acasa.Ion s-a imprietenit din ce in ce mai bine cu
George cu scopul sa fie cat mai aproape de Florica.Din aceasta cauza,Ana nu a mai putut
suporta si s-a spanzurat in grajd.
In capitolul al XI lea,Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din
inchisoare.Herdelea a fost achitat fapt care l-a bucurat atat de tare incat nici nu a putut
dormi.Ion a ajuns la inchisoare,intre 4 ziduri,macinandu-l tot felul de ganduri negre.Herdelea
avea sa-si reanceapa serviciul la scoala din Pripas.
Dupa ce Ion si-a ispasit pedeapsa,s-a intors acasa,dar o veste proasta il astepta:copilul era
bolnav,deochiat cum zicea mama lui.Dupa putin timp copilul moare si,toata averea ar trebui sa
se intoarca la Vasile.Alaturi de gandul spre pamant lui Ion I se altura si gandul catre Florica.
In capitolul al XII lea,Ion incepuse sa-I dea din nou tarcoale Floricai ,fiind convins ca mai pot fi
impreuna.Savista ii spune totul lui George,care,infuriat spune ca-l va omori.In legatura cu
mostenirea,Vasile a fost pe la multi avocati si toto I-au spus ca,copilul mosteneste pe tata si tata
pe copil,stia ca nu mai are ce sa faca,dar cel putin sa-l sperie.In acest timp Titu se indrepta spre
Romania.Ajuns la destinatie,el si reuseste sa-si faca prieteni.In acest timp Ion isi dadea intalniri
cu Florica,fapt bine stiut de George,astfel incat o data a venit mai repede acasa,tocmai cand
Florica trebuia sa se intalneasca cu Ion in curte.Vazandu-l pe Ion,l-a lovit,spargandu-I capulsi
omorandu-l.George a fost luat de catre jandarmi.Averea lui Ion ramasese bisericii,astfel incat
preotu se simti dator sa-l inmormanteze pe acesta in pamantu bisericii.In casa familiei Herdelea
are sa mai aiba o nunta,aceea dintre Ghighi si Zagreanu.Capitolul se termina cu aceeasi
prezentare din primul capitol aceea a drumului satului,dar in sens invers cu plecarea familiei
invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea.

Caracterizarea lui Ion

Liviu Rebreanu creeaz n opera sa Ion o galerie bogat de personaje, dominant fiind
imaginea lui Ion, simbolul individual al ranului romn, setos pn la patim de pmnturile
lui.Realizat n manier realist, cu cteva nuane naturaliste, personajul va tri drama
pmntului i apoi drama iubirii, caracterul su dezvluindu-se att n mod direct (portret,
biografie), ct i n mod indirect, prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj sau relaia cu celelalte
personaje.Prezentat n evoluia sa, Ion este un personaj complex i contradictoriu, el reflectnd
o mentalitate tradiional, potrivit creia demnitatea uman depinde de ntinderile de pmnt.
Profilul acestui personaj se detaeaz chiar de la nceputul crii, din scena care nfieaz
hora. Cu o fin intuiie psihologic, se urmresc oscilaiile flcului ntre Florica, mai frumoas
ca oricnd, dar srac, i Ana, uric, dar cu locuri i case i vite multe. Astfel, de la
nceput se contureaz liniile conflictului interior, cele dou fore care i vor disputa ntietatea
(supremaia).Dei srac, Ion este iute i harnic ca m-sa, iubind munca orict ar fi fost de
aspr, i pmntul, care i era drag ca ochii din cap. Iste, silitor i cuminte, el trezete
simpatia nvtorului Herdelea, dar renun la coal, tocmai pentru c dragostea pentru
pmnt e mai mare.Disputndu-i mereu autoritatea printre tinerii din sat, Ion este respectat de
acetia, iar rivalitatea cu George e, de fapt, rivalitatea cu cel bogat, cu unul care are pmnt.
Din aceeai categorie face parte i Vasile Baciu, tatl Anei, ale crui vorbe aspre i insulte,
spuse n faa tuturor oamenilor, la hor, l dor cumplit. Se simte ruinat, dorind s se rzbune pe
cel care l-a umilit, numindu-l srntoc, tlhar i ho.Orgolios, lipsa pmntului i apare ca o
condiie a pstrrii demnitii umane. n pmnt, el vede realizate toate ambiiile sale, viaa sa

ajungnd s se consume ntre iubire i patima pentru pmnt, o patim instinctual, pasiune
declanat cu fora instinctelor obscure.Dojenit n biseric de ctre printele Belciug, n urma
btii cu George, Ion se hotrte s fie cu adevrat netrebnic. El alege zestrea Anei i
renun pentru un timp la iubirea pentru Florica. Acionnd cu luciditate, el concepe un plan,
urmrit cu perseveren, prin care ncearc s-l fac pe Vasile Baciu s-i dea pmnturile. Se
folosete de Ana, pe care o seduce i o las nsrcinat; din acest moment, faptele lui devin tot
attea etape/trepte ale dezumanizrii.Ion caut cu insisten schimbarea condiiei, triete acut
dragostea pentru pmnt, ajungnd pn la exaltare. Iubirea pmntului l-a stpnit de mic
copil [...]; de pe atunci i-a fost mai drag dect o mam. Visul su era pmnt, ct mai mult
pmnt. Cele cteva brazde luate de la Simion Lungu nu-i ajung; el vrea tot pmntul lui Vasile
Baciu. Acum toate calitile lui se transform n defecte. Hrnicia, inteligena, statornicia se
preschimb n viclenie, bestialitate, cinism, lips de scrupule, trsturi puse n lumin n mod
indirect, din relaia cu Ana. Devine distant i glacial, tratnd-o dispreuitor i cntri burta cu o
privire triumftoare, purtndu-se sfidtor cu tatl ei, tocmindu-se pentru fiecare palm de
pmnt. Glasul pmntului i domin sufletul, aducnd mplinirea visului su.Dragostea pentru
pmnt se concentreaz simbolic n scena srutrii acestuia, devenit un substitut al iubitei
pierdute. Pmntul nu mai este un simplu obiect, ci devine o ibovnic, care schimb destine,
dezlnuie pasiuni. l cuprinse o poft slbatic s mbrieze huma, s-o crmpoeasc n
srutri. ntinse minile spre brazdele drepte, zrunuroase i umede. Simind mirosul acru,
proaspt i roditor, se nate dorina mbririi, iar minile i rmaser unse cu lutul cleios ca
nite mnui de doliu, dramatic prevestire a sfritului. Ador i venereaz pmntul ca pe o
zeitate: ncet, cucernic, fr s i dea seama, se ls n genunchi, i cobor fruntea i-i lipi
buzele cu voluptate de pmntul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior rece,
ameitor...Intrarea n posesia pmntului l schimb total. Dac la nceput se simte mic i slab
ca un vierme, la final, n faa uriaului de odinioar simte o mndrie de stpn i are iluzia
c este att de puternic nct s domneasc peste tot cuprinsul.El calc n picioare o via de
om i o mpinge pe Ana la spnzurtoare. Odat setea de pmnt domolit, ambiia i
hotrrea sunt nlocuite de mulumire, iar brutalitatea de indiferen. Nici sinuciderea Anei, nici
moartea copilului, nu-i trezesc vreun licr de contiin. Viaa lor nu reprezint dect o garanie
a proprietii asupra pmnturilor. Glasul pmntului este nlocuit de glasul iubirii. O caut
struitor pe Florica, fata cu obrajii fragezi ca piersica i ochii albatri ca cerul de primvar,
mritat acum cu George. Eroul este decis s-i mplineasc dragostea, cci s tii de bine c
fac moarte de om i tot a mea ai s fii.Relaia adulter a celor doi este descoperit de George,
care pregtete rzbunarea; brbatul nelat i ucide rivalul cu lovituri de sap.Sfritul lui Ion
este perfect motivat estetic i moral; vinovat de propria decdere moral, rspunztor de
moartea Anei, tulburnd linitea unui cmin, Ion este pedepsit.Personaj complex, cu o
psihologie derutant, el a nscut reacii diverse i din partea criticii literare. Pentru George
Clinescu Ion e o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o la spnzurtoare i a
rmas n cele din urm cu pmntul. Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia
instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse. De o prere total diferit este criticul Eugen
Lovinescu, care vede n caracterul lui Ion o inteligen ascuit, o viclenie procedural i, cu
deosebire, o voin imens: nimic nu-i rezisc...Cu Ion, ca personaj literar, Rebreanu se nscrie
ntr-o descenden remarcabil, acest personaj gsindu-i afiniti cu Julien Sorel, eroul lui
Stendhal, autorul romanului Rou i Negru.

Caracterizarea Anei
Dintre eroinele propuse de romanul interbelic ,de fiecare reprezentand o ipostaza a misterului
feminin ,unele de o feminitate tulburatoare ,Ana ,fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub
semnul nefericirii ,fiind predestinata unei existente tragice .Autorul o surprinde in trei ipostaze
succesive care ii contureaza treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de tanara

femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie
,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de mama ,ipostazata care
in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita.
Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret
moral superior .Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de
vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru Ion ea este o fata slabuta si uritica,mai ales in
comparatie cu Florica ai carei obraji fragezi ca piersica si ochii albastri ca cerul de primavara
ii tulburase sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere Ana
ii placea,lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i cine stie ce frumoasa.Firava si fara
personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatate de cuvintele si
gesturile lui dragostoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea
sa.In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol ,Ana va dovedi pe parcursul
actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.nu numai Ion e un revoltat ,incalcand normele
colectivitatii;Ana insasi traieste aceeasi conditie ,intrucat nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale
de a accepta casatoria planuita de parinti ,in care latura sentimentala nu are importanta
.Autorul comenteazaAna lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui George Bulbuc de nevasta .Ea ,fata
cu stare ,el fecior de botocon, se potriveau .Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta relatia cu
acesta si , chiar si atunci insarcinata ,ajunge de rasul satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i
reproseaza nimica lui Ion .Pentru ca a crescut singura ,lipsita de o dragoste parinteasca
mangaietoare sufletul ei trist cauta o dragoste sfioasa si adanca .Din dragoste isi infrunta
tatal ,acceptand orice umilinta din partea lui si a colectivitatii .Ceea ce o distruge insa este totala
lipsa de afectiune al lui Ion ,pentru care sacrificase totul si fara de care viata ei nu-si aflase
rostul :isi zicea mereu , ca fara el ar trebui sa moara .Framantarile fetei ,nesigura de
dragostea lui Ion ,complexata de frumusetea Floricai ,sunt surprinse cu fina intuitie
psihologica ,autorul insistand mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea ganduri de
moarte.Nunat Floricai cu George e un moment de cumpana in existenta Anei ,care intrevede
acum moartea ca pe unica scapare din acest univers cuprins parca de niste ape
tulburi.Femeia simte acum o sila grea pentru tot ceeea ce o inconjoara,iar copilul I se pare o
povara .Obsesiv ii apare imaginea lui Avrum care se spanzurase .sinuciderea ei este descrisa
minutios intr-un capitol de mare forta analitica ,streangul .Moartea ei ,fara sa fie in intentia
asta ,devine,prin urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care I-a distrus viata
..Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde femeia reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o
producatoare de copii.