interactiune sociala si comunicare si comportamente limitate dar repetate, toate aparand inainte de varsta de trei ani. Aceste caracteristici disting autismul de mai blandul ASD (tulburari din spectrul autist).
Ereditatea, contribuie in mare masura la riscul
de dezvoltare a acestor tulburari la copil, desi
genetica autismului este complexa, si este in general neclar care dintre gene sunt responsabile. In cazuri rare, autismul este puternic asociat cu agenti ce cauzeaza dificultati la nastere. Alte cauze propuse, cum ar fi expunerea copiilor ca vaccinuri, sunt controversate si ipoteza vaccinului nu este sustinuta de dovezile stiintifice convingatoare.
Autismul afecteaza multe parti ale creierului;
cum se intampla acest lucru este prea putin
inteles. Parantii de obicei observa semne in primi doi ani de viata ai copilului lor. Interventia timpurie poate ajuta copilul sa insuseasca deprinderi de autoservire si deprinderi sociale, desi putine dintre aceste interventii sunt sustinute de studii stiintifice. Nu exista tratament.
Terminologia autismului poate fi uimitoare, cu
autism, Sindromul Aspenger si PDD NOS
uneori denumite tulburari autiste, desi autismul insusi este deseori denumit tulburare autista, autism al copilariei sau autism infantil. In acest articol, autismul se refera la clasica tulburare de autista, in timp ce alte surse folosesc termenul de autism pentru a se referi la tulburarile autiste sau chiar la ASD. ASD, in schimb, este un subtip al largului phenotype al autismului (BAP), care descrie indivizii care pot sa nu aiba ASD dar pot avea elemente de tip autist cum ar fi evitarea contactului vizual.
Manifestarile autismului acopera un spectru
intins, pornind de la indivizi cu tulburari severe
care pot fi tacute, retardare mentala, si limitati la batai din palme si balansari si pana la indivizi cu tulburari mai usoare care pot avea interactiuni sociale active dar ciudate, interese limitate si verbalizare, comunicare pedanta. Uneori sindromul este impartit in autism usor, mediu si sever (LFA, MFA si HFA), bazandu-se pe IQ, sau pe cat de mult suport solicita individul in viata de toate zilele; aceste subdivizari nu sunt standardizate si sunt controversate.
Autismul este caracterizat mai bine spus de o
serie de simptome decat de unul singur.
Caracteristica principala o constituie tulburarile de interactiune sociala, tulburari de comunicare, interese limitate si comporamente repetative. Alte aspecte, cum ar fi alimentatia atipica, sunt comune dar nu sunt esentiale pentru diagnosticare. Simptome individuale ale autismului se manifesta in populatia generala si nu apare in asociere ridicata, fara o forma de separare intre severitate patologica si tubburari comune.
Contrar parerilor comune, copiii autisti nu
prefera sa stea singuri. Dezvoltarea sau
mentinerea unor prietenii de cele mai multe ori se dovedeste a fi dificila pentru cei ce sunt diagnosticati cu autism. Pentru ei, calitatea prieteniilor si nu numarul prietenilor, prezice cat de singuri sunt.
Exista multe rapoarte, dar putine studii
sistematice, privind agresivitatea si violenta la
indivizii diagnosticati cu ASD. Informatiile limitate sugereaza ca la copiii cu retard mental, autismul este asociat cu agresivitate, distrugere de proprietate si accese de furie.
In jur de o treime pana la jumatate dintre
indivizii cu autism nu dezvolta un vocabular
suficient pentru a acoperi nevoile zilnice de comunicare.
-Deoarece pentru copiii cu autism care poseda un
nivel rezonabil sau chiar bun de capacitate
verbala,comunicarea este prea abstracta,este necesar sa-I ajutam cu un sistem de comunicare vizual,unde legatura dintre simbol si semnificatie va fi mult mai vizibila,mai iconica. Totodata trebuie sa mentionam ca nu este cazul sa consideram limbajul semnelor ca un mijloc de comunicare alternativ pentru persoanele cu autism. Multitudinea semnelor este la fel de arbitrara ca si cuvantul si asta deoarece este foarte putin observabila legatura dintre semn si semnificatie.
Evident ca exista si copii cu autism care se
situeaza la un nivel de dezvoltare atat de
scazut ,incat chiar si desenele sunt prea abstracte:ele nu percep legatura dintre ceva plat si bidimensional ca un cartonas si un obiect tridimensional.
Un bebelus cu un nivel de dezvoltare de 12
luni poate intelege deja legatura dintre un
obiect si o actiune:atunci cand mama ii arata cheile de la masina,el stie ca pleaca.Daca vede o farfurie,stie ca toata lumea se aseaza la masa.
Adesea,aceste tentative de comunicare nu
sunt directionate catre o persoana
anume,nefiind inca de natura sociala. In acest caz,atentia noastra trebuie sa se indrepte doar catre mesaj,nu si catre forma. Mesajul este important.