Formele si functiile comunicarii

Autismul este o tulburare de dezvoltare a

creierului caracterizata prin dificultati de

interactiune sociala si comunicare si
comportamente limitate dar repetate, toate
aparand inainte de varsta de trei ani. Aceste
caracteristici disting autismul de mai blandul
ASD (tulburari din spectrul autist).

Ereditatea, contribuie in mare masura la riscul

de dezvoltare a acestor tulburari la copil, desi

genetica autismului este complexa, si este in
general neclar care dintre gene sunt
responsabile. In cazuri rare, autismul este
puternic asociat cu agenti ce cauzeaza
dificultati la nastere.
Alte cauze propuse, cum ar fi expunerea
copiilor ca vaccinuri, sunt controversate si
ipoteza vaccinului nu este sustinuta de
dovezile stiintifice convingatoare.

Autismul afecteaza multe parti ale creierului;

cum se intampla acest lucru este prea putin

inteles. Parantii de obicei observa semne in
primi doi ani de viata ai copilului lor.
Interventia timpurie poate ajuta copilul sa
insuseasca deprinderi de autoservire si
deprinderi sociale, desi putine dintre aceste
interventii sunt sustinute de studii stiintifice.
Nu exista tratament.

Terminologia autismului poate fi uimitoare, cu

autism, Sindromul Aspenger si PDD NOS

uneori denumite tulburari autiste, desi autismul
insusi este deseori denumit tulburare autista,
autism al copilariei sau autism infantil. In acest
articol, autismul se refera la clasica tulburare
de autista, in timp ce alte surse folosesc
termenul de autism pentru a se referi la
tulburarile autiste sau chiar la ASD. ASD, in
schimb, este un subtip al largului phenotype al
autismului (BAP), care descrie indivizii care pot
sa nu aiba ASD dar pot avea elemente de tip
autist cum ar fi evitarea contactului vizual.

Manifestarile autismului acopera un spectru

intins, pornind de la indivizi cu tulburari severe

care pot fi tacute, retardare mentala, si limitati la
batai din palme si balansari si pana la indivizi
cu tulburari mai usoare care pot avea interactiuni
sociale active dar ciudate, interese limitate si
verbalizare, comunicare pedanta. Uneori
sindromul este impartit in autism usor, mediu si
sever (LFA, MFA si HFA), bazandu-se pe IQ, sau pe
cat de mult suport solicita individul in viata de
toate zilele; aceste subdivizari nu sunt
standardizate si sunt controversate.

Autismul este caracterizat mai bine spus de o

serie de simptome decat de unul singur.

Caracteristica principala o constituie tulburarile
de interactiune sociala, tulburari de comunicare,
interese limitate si comporamente repetative.
Alte aspecte, cum ar fi alimentatia atipica, sunt
comune dar nu sunt esentiale pentru
diagnosticare. Simptome individuale ale
autismului se manifesta in populatia generala si
nu apare in asociere ridicata, fara o forma de
separare intre severitate patologica si tubburari
comune.

Contrar parerilor comune, copiii autisti nu

prefera sa stea singuri. Dezvoltarea sau

mentinerea unor prietenii de cele mai multe
ori se dovedeste a fi dificila pentru cei ce sunt
diagnosticati cu autism. Pentru ei, calitatea
prieteniilor si nu numarul prietenilor, prezice
cat de singuri sunt.

Exista multe rapoarte, dar putine studii

sistematice, privind agresivitatea si violenta la

indivizii diagnosticati cu ASD. Informatiile
limitate sugereaza ca la copiii cu retard
mental, autismul este asociat cu agresivitate,
distrugere de proprietate si accese de furie.

In jur de o treime pana la jumatate dintre

indivizii cu autism nu dezvolta un vocabular

suficient pentru a acoperi nevoile zilnice de
comunicare.

-Deoarece pentru copiii cu autism care poseda un

nivel rezonabil sau chiar bun de capacitate

verbala,comunicarea este prea abstracta,este
necesar sa-I ajutam cu un sistem de comunicare
vizual,unde legatura dintre simbol si semnificatie
va fi mult mai vizibila,mai iconica. Totodata trebuie
sa mentionam ca nu este cazul sa consideram
limbajul semnelor ca un mijloc de comunicare
alternativ pentru persoanele cu autism.
Multitudinea semnelor este la fel de arbitrara ca si
cuvantul si asta deoarece este foarte putin
observabila legatura dintre semn si semnificatie.

Evident ca exista si copii cu autism care se

situeaza la un nivel de dezvoltare atat de

scazut ,incat chiar si desenele sunt prea
abstracte:ele nu percep legatura dintre ceva
plat si bidimensional ca un cartonas si un
obiect tridimensional.

Un bebelus cu un nivel de dezvoltare de 12

luni poate intelege deja legatura dintre un

obiect si o actiune:atunci cand mama ii arata
cheile de la masina,el stie ca pleaca.Daca
vede o farfurie,stie ca toata lumea se aseaza
la masa.

Adesea,aceste tentative de comunicare nu

sunt directionate catre o persoana

anume,nefiind inca de natura sociala. In acest
caz,atentia noastra trebuie sa se indrepte
doar catre mesaj,nu si catre forma. Mesajul
este important.