Vrem unul sau mai multi porcusori de Guineea?

Sa tinem cont de faptul ca sunt animale sociale, in habitatul lor natural traiesc in
grupuri. Cei din captivitate se vor simti si ei bine, daca pot avea parteneri. Mentinerea
contactului olfactiv si auditiv cu specia proprie este foarte importanta la aceste animale
sociabile, prezenta partenerului/partenerilor va avea un efect pozitiv asupra sanatatii si
comportamentului lor. Porcusorii de Guineea necesita si cauta contactul vizual/corporal
cu ceilalti porcusori chiar si in perioada odihnei, pentru ei fiind linistitor faptul ca se pot
vedea/simti si atunci cand se odihnesc. Cat de bine se vor intelege, depinde mai mult de
caracterul (personalitatea) indivizilor, si mai putin de sexul lor. Se poate intampla ca unii
sa se certe, sa fie mai putin prietenosi cu oricare porcusor pus langa ei, insa majoritatea
va fi foarte incantat sa poata avea partener(i). Firea indivizilor - linistit, iritabil, agresiv,
vioi sau timid -, varsta - pui, adolescent etc. - sunt factori importanti, dar conteaza si
locul, terenul unde ei prima data se vor intalni, acesta influentand comportarea lor.

- „Da, am un singur porcusor, el nu are partener, dar eu ma ocup foarte mult de el, si vad
ca se simte bine.” - auzim adesea.

- „... el doar s-a adaptat acestei constrangeri, nu se poate numi bunastare.” - ar spune cei
care cunosc nevoile comportamentale ale acestui animal sociabil.

„Porcusorul de Guineea sa nu fie tinut de unul singur in cusca; sau numai in cazul in
care e (strict) necesar” - recomanda S. Sutherland si M. Festing in cartea sa (The
Universities Federation for Animal Welfare Handbook on the Care and Management of
Laboratory Animals, 1987.)..

Combinatia la doi porcusori

Doi pui de acelasi sex: pot fi alesi atat frati, cat si indivizi din diferite cuiburi.
In perioada adolescentei unul sau altul poate deveni usor agresiv, pubertatea fiind
perioada in care micile certuri pentru (re)stabilirea ierarhiei pot destrama temporar
cohabitatia pasnica. In cazuri fericite aceste certuri vor fi repede aplanate. Daca cearta ar
lua amploare, inainte de a le separa, sa reevaluam conditiile in care sunt tinuti. O cusca
mare spatioasa, accesoriile ce indeplinesc functia barierelor vizuale (ascunzatoare, butuci,
crengi, tuneluri, altele) ingreuneaza contactul vizual si ofera un bun refugiu unuia sau
altuia. Daca acestea nu ajuta, pentru o perioada ei vor trebui separati.
Doi masculi: un adult cu un pui se vor imprieteni repede, aici stabilindu-se o ierarhie
naturala, cel mic se va subordona celui mare.
Daca mai tarziu, in perioada adolescentei cel mic nu se va multumi cu statutul sau
social, acest comportament poate naste unele conflicte.
Doi masculi adulti:
Este o conceptie gresita faptul ca doi masculi adulti nu se pot imprieteni. Desi
combinarea a doi pui sau a unui pui cu un adult este mai potrivita, si doi masculi adulti se
pot combina cu succes, multe cazuri dovedind acest lucru. Aplicand unele masuri de
siguranta eventualele conflicte sociale pot fi reduse sau preintampinate. Deoarece
masculii sunt teritoriali, ei necesita un spatiu mai mare. Dupa ce s-au intalnit si s-au
cunoscut pe un teren neutru, ei vor fi pusi intr-o cusca potrivita, spatioasa, cu asternut
curat, pentru ca acesta sa nu fie marcat de urina. Este de preferat asigurarea unei custi cat
mai spatioase in care fiecare va avea casuta sau locul de odihna al lui, si hrana suficienta
pentru a nu se bate intre ei. In primele ore/zile ei vor fi monitorizati. In cazul in care se
vor certa, ei vor fi separati, deoarece cei cu personalitate puternica sau cei agresivi se pot
rani, provocandu-si muscaturi grave.
Doua femele:
In general este cea mai potrivita combinatie, foarte rar se resping. Certuri sau batai se
pot declansa doar la cele puternic dominante sau agresive. In natura femelele traiesc in
stransa apropiere, in interesul comun al speciei ele se ajuta reciproc, si in general
colaboreaza.
O femela si un mascul:
Inainte de a alege aceasta combinatie ce pentru multi doar pare buna, trebuie sa stim,
ca femela nu poate ramane mereu langa mascul, deoarece gestatiile des repetate vor
periclita sanatatea, sau chiar viata femelei. Pe langa faptul ca va trebui sa ne asumam
raspunderea pentru puii care se vor naste, in perioada de odihna a femelei masculul va
trebui asezat intr-un mediu potrivit lui. Un mascul suporta foarte greu singuratatea (!)
daca este izolat, separat de cel/cei din specia lui! Decizia de a avea porcusori este o
raspundere pe termen lung, in conditii optime ei pot trai chiar sapte (mai rar si mai multi)
ani. Daca nu suntem crescatori, ca animale favorite sa alegem doi porcusori de acelasi
sex, aceasta fiind alegerea cea mai buna.

Nu vom tine niciodata doi masculi impreuna cu o femela. In prezenta femelei masculii
vor fi adversari agresivi si se vor bate intre ei, provocandu-si rani grave sau (mai rar)
mortale.
Daca avem porcusor(i) in casa, este recomandat ca noul venit sa fie tinut o perioada de
aprox. 2-3 saptamani in carantina. Asezarea temporara al acestuia intr-un alt spatiu,
potrivit, spalarea mainilor si protejarea imbracamintei - schimbarea prosopului sau al
sortului dupa contactul cu cel nou venit - este o masura cu care putem preintampina o
eventuala imbolnavire, sau infestare cu paraziti a celui/celor de acasa.
Foarte important! Niciodata nu asezam alte animale (iepuri, harciogi etc.) in aceeasi
cusca cu porcusorii de Guineea, deoarece cerintele si nevoile lor sunt diferite. Un
exemplu: Daca traiesc intr-o cusca comuna, iepurele cu picioarele posterioare puternice
intamplator poate lovi porcusorul, provocandu-i leziuni interioare grave, sau chiar vitale.

Ai posibilitatea sa alegi habitatul porcusorului?

Nu-l izola departe de tine si nu-l tine intr-un loc intunecos, dar fereste-l de lumina
intensa a razelor solare.
Cel mai bine se simte la temperatura camerei, la 16-20 C0. Daca nu este in locuinta,
temperatura incaperii in care este tinut, sa nu scada sub 10-12 C0. Cusca sa fie intr-un loc
potrivit, porcusorul fiind sensibil la frig, curent si umezeala. Totodata trebuie stiut, ca
porcusorul de Guineea tolereaza mai bine temperatura mai scazuta, decat cea ridicata,
deoarece nu are glande sudoripare si este stenoterm, organismul lui fiind sensibil la
variatiile mari si bruste ale temperaturii.
Sa-l ferim de soarele arzator, si sa nu-l tinem afara (in curte, gradina) in zilele fierbinti de
vara. Daca transportarea lui in aceasta perioada este inevitabila, aceasta o vom face pe
timp cat mai scurt, deoarece se poate imbolnavi (chiar muri) de hipertermie.
 Pentru a evita supraincalzirea, in zilele fierbinti ale verii ii vom asigura porcusorului un
climat cat mai placut. Daca incaperea in care se afla are temperatura prea ridicata, si nu
avem posibilitatea sa-l asezam intr-un loc mai racoros, vom pune in congelator cateva
sticle de plastic umplute cu apa pana la jumatate, sau cativa acumulatori gheata pentru
geanta frigorifica, apoi vom aseza cate 2 din aceste sticle sau acumulatori gheata pe
fiecare cusca in parte. Pentru a nu picura condensul format in cusca, sub sticle sau
acumulatori gheata vom aseza o carpa de bumbac mai subtire. Vom pune mai multe sticle
sau mai multi acumulatori la racit, pentru a putea fi inlocuite atunci cand va fi necesar.
O placa de gresie ceramica pusa in cusca poate fi si ea racoritoare. La o cusca spatioasa,
intr-un colt se va pune mai putin talas, ca porcusorul sa poata sta cu burtica pe ceva mai
putin cald, avand in acea parte doar o bucata de gresie. In acest fel el va avea posibilitatea
de a da talasul la o parte, ajutand si acesta la eliminarea surplusului de caldura. Ii vom da
alimente bogate in lichide, si apa de baut vom schimba mai des, pentru a nu se deshidrata.

Aseaza-l intr-o cusca mare, spatioasa (vezi aici tabelul!). Daca este nou venit in casa ta,
prima zi este bine sa fie lasat singur, sa se obisnuiasca cu noul camin.
Exista custi speciale cu tava inalta de plastic, avand gratii pe partile laterale si in partea
de sus. Acestea ofera o aerisire corespunzatoare si talasul nu se va imprastia prin
incapere, tava fiind inalta. Tava se poate spala foarte usor la schimbarea asternutului.
Inainte de a o clati abundent, se va folosi otet din vin alb/otet alimentar alb ce
indeparteaza depunerile albe de urina de pe fundul custii, otetul avand si o actiune
dezinfectanta. Daca avem posibilitatea, vom alege o cusca cu doua usi, o usita pe o parte,
pe unde - cu ajutorul unei scarite - porcusorii pot iesi la plimbare, si una pe deasupra, pe
unde ei pot fi scosi de catre stapan. Acvariul sau custile tip acvariu nu sunt potrivite. In
acestea nu circula bine aerul, fapt care poate provoca imbolnavirea porcusorului. Datorita
izolarii el nu va percepe nici zgomotele exterioare si va deveni mai fricos.
Ladita de lemn nu e practica, urina se imbiba in partea lemnoasa si mirosul va persista
chiar si dupa dezinfectare. Daca avem ladita de lemn, aceasta se va unge cu ulei de in -
niciodata nu se va vopsi, vopseaua fiind toxica pentru ei - si vom pune intre lemn si talas
un material impermeabil care nu este toxic (linoleum, tavita de plastic etc.). In cazul in
care folosim linoleum, vom fi atenti ca porcusorul sa nu il rontaie, acesta fiind material ce
ar putea cauza blocaj la nivelul intestinului.
Cusca sa fie de cel putin 80x60 cm (lungime/latime) sau mai spatioasa. Intr-un mediu
potrivit porcusorii devin mai activi si mai jucausi.
Fundul custii trebuie sa fie plat, fara gauri sau gratii, deoarece porcusorii au picioruse
delicate!

Se recomanda ca asternut talas uscat care nu contine uleiuri aromatice. Nu se va folosi

niciodata talas de cedru, este toxic! Si pinul este riscant, avand miros aromatic.
Porcusorul este foarte sensibil la mirosuri, aroma talasului de cedru sau pin verde
(neuscat) fiind fatale pentru el. Chiar si gazele produse de urina - in cazul necuratirii
custii la timp - pune in pericol sanatatea porcusorului.
Important! Rumegusul (e praf de deseu lemnos) NU este un bun asternut, porcusorul
inhaleaza praful de rumegus si se imbolnaveste.
Poate fi o alternativa folosirea asternuturilor artificiale care au fost create special pentru
pisici? Pentru o mai buna absorbire a mirosurilor acestea de cele mai multe ori contin
elemente chimice ce pot fi daunatoare sanatatii porcusorului. Exista si asternuturi de
foarte buna calitate, concepute special pentru porcusori. Acestea au o putere mare de
absorbire a urinei si a mirosului, si nu contin elemente toxice.

Porcusorilor le place sa se ascunda, este bine ca in interiorul custii - daca aceasta e

spatioasa - sa-i punem o casuta, tunel sau un alt ascunzis.
In cazul in care construim noi o cusca, nu vom folosi materiale ce ar putea fi daunatoare
porcusorului. El va incerca sa rontaie chiar si cusca, deci nu vom folosi niciun material ce
ar putea fi toxic pentru el.
In interiorul casutei/custii se poate pune un prosop mic pe care se poate aseza
porcusorul. Acest obicei provine de la stapanii care pregatesc porcusorii - in special pe
cei cu par lung - pentru expozitii. In asa fel blana lor ramane curata. In loc de prosop
englezii folosesc un material numit „VetBed”, acesta fiind un material care se spala usor,
si se usuca foarte repede. S-a constatat ca le place si porcusorilor, mai ales iarna, cand
tine si de cald.

Porcusorilor le face placere sa inspecteze locuri noi, ei au nevoie de miscare. Daca avem
posibilitatea, ii vom lasa putin liberi in locuinta, dar vom fi atenti sa nu ajunga la fire
electrice si plante posibil otravitoare. La o casa cu gradina se poate construi un tarc unde
nu ajung animalele pradatoare, si se pot tine porcusorii in aer liber, la umbra.
Ingrijiri periodice

La un porcusor matur se vor verifica gherutele odata la luna, si se vor taia varfurile.
Acestea nu se tocesc ca la cei salbatici, este nevoie de ingrijirea lor periodica. Vrem sa
stea cuminte? Il vom infasura intr-un prosop, sau il vom tine cu spatele spre noi, taiand
gherutele tinandu-l in poale. Asa va deveni mai calm, mai linistit. La porcusorii cu
picioruse de culoare deschisa se vad venele din gherute: se va taia varful gherutelor in asa
fel, incat sa avem o distanta de 1, 5 - 2 mm de vena. La cei cu picioruse de culoare
inchisa nu se pot vedea venele din gheare, la acestia se va taia mai des, putin, din
varfurile gherutelor. Daca, accidental, am taiat in vena, vom spala acel loc cu putina apa
oxigenata sau solutie Betadine, pentru a preintampina o infectie. Trebuie respectata forma
(!) gherutelor, vor fi taiate putin oblic, lasand partea de sus putin mai lunga. Daca nu ne
descurcam, cerem ajutorul medicului veterinar.
De retinut!
Gherutele care nu sunt taiate la timp, cresc spre interior, provocand neplacere, daca sunt
prea lungi, chiar durere porcusorului. Venele din gheare cresc impreuna cu gheare,
netaiate la timp vor fi mult mai greu de corectat. La gherutele neintretinute vom taia doar
putin si mai des din varfuri pentru a reveni la o lungime potrivita fara sa taiem in vena. In
asa fel venele din gheare incet se vor retrage.

In general porcusorilor nu le place baia si nu este recomandata, deoarece samponul

(sapunul) indeparteaza grasimile naturale de pe pielea lui. Baie ii vom face doar in cazul
in care e strict necesara. In acest caz vom folosi sampon slab (de copii), si nu ii vom uda
capul. Vom fi atenti la ochi, nas si urechi, si il vom usca foarte bine, altfel el poate raci.
Avand pielea sensibila, vom fi precauti la uscarea blanii. Uscatorul de par vom tine la
distanta de blana, sau il vom regla pentru o treapta mai mica de temperatura si viteaza.
Evitam pe cat posibil imbaierea puiilor sub 2 luni, a femelelor gestante sau a celor care
alapteaza! Daca acest lucru nu este posibil, imbaierea la aceste categorii se va face fara
sampon sau sapun.

Blana o putem peria zilnic sau macar odata sau de doua ori pe saptamana. Acest lucru il
vom face cu multa rabdare si cu delicatete la porcusorii cu par lung rasele Sheltie,
Coronet, Peruvian si Angora. Porcusorii cu blana de tip rexoid nu vor fi pieptanate sau
periate, blana acestora va fi intretinuta si descalcita, aranjata, cu ajutorul degetelor, pentru
ca blana deasa carliontata, ondulata sa se poata pastra in forma ei naturala, elastica. Daca
se formeaza noduri care nu pot fi descalcite, acestea vor fi taiate cu ajutorul unei foarfeci.

Sa-i cantarim greutatea corporala! La cei sanatosi saptamanal, sau macar odata la doua
saptamani, iar la cei bolnavi zilnic.
Daca un porcusor adult de la o saptamana la alta din greutate scade aprox. 50 de grame, e
bine sa fie mai indeaproape monitorizat - apetitul, comportamentul, urina, scaunul si
starea in general. Daca intr-o saptamana scade 80 grame sau mai mult (!), aceasta poate fi
un semn de boala, o problema dentara/bucala, un factor stresant, o schimbare brusca
(meniu, mediu, altceva) ce a cauzat aceasta scadere. In cazul in care scaderea de la o
saptamana la alta e peste 100 de grame, un consult medical, cat mai curand posibil va fi
absolut necesar!
Pagini pentru listare:
Fisa individuala ptr. masurarea greutatii corporale a porcusorului, fisier pdf - 45 KB.
Fisa comuna ptr. masurarea greutatii corporale a porcusorilor, fisier pdf - 48 KB.

Se verifica periodic si dentitia.

Probleme ce pot aparea: se rupe o bucata din incisiv, dintele din fata? Daca mananca bine
in continuare si este vioi, nu este necesara vizitarea medicului veterinar, deoarece
incisivul va creste repede la lungimea potrivita. Corectarea (taierea) dintilor va fi
necesara in cazul in care nu poate mesteca bine, refuza mancarea, sau nu poate manca din
aceasta cauza, are probleme la inghitire etc. Mai rar incisivii, premolarii sau molarii pot
creste prea lungi, impiedicand porcusorul in consumarea hranei, si/sau pot deveni ascutiti,
ranind limba porcusorului. In acest caz vom cere ajutorul medicului veterinar in cel mai
scurt timp posibil, deoarece porcusorul nu va putea manca, si se va imbolnavi. Informatii
detailate:
Dentitia rozatoarelor este foarte caracteristica.
Pe maxilar si mandibula ele au cate o pereche de incisivi in forma de dalta, usor curbati
spre posterior. Caninii lipsesc, intre incisivi si masele au un spatiu mai mare numit
diastema. Maselele formeaza un rand neintrerupt. Cele mai multe rozatoare au cate 1-1
premolar si cate 3-3 molari pe ambele parti si ambele maxilare (inferior si superior).
Incisivii lor sunt ascutiti, latiti asemanator unei dalti, si cu mugurii dentari prezenti tot
timpul, din aceasta cauza incisivii cresc mereu, incontinuu. Ambele perechi de dinti din
fata sunt acoperiti cu un strat de smalt numai pe fata anterioara (pe suprafata exterioara),
restul incisivilor fiind alcatuiti din material numit dentina. Smaltul si dentina au
proprietati fizice diferite. Dentina, fiind mai moale se toceste mai repede, decat smaltul.
Datorita faptului ca dintii cresc incontinuu, pe tot parcursul vietii, acesti incisivi usor
curbati spre interior raman ascutiti tot timpul, deoarece marginea taietoare a lor in timpul
roaderii se toceste mereu in forma de dalta. Rozatoarele au astfel o dentitie de exceptie,
incisivii intens folositi si cu crestere permanenta, datorita radacinii deschise, cresc in
continuu, partile tocite in acest fel completandu-se, dintii ramanand mereu ascutiti
datorita acestui proces de auto-ascutire.

Dintre cele aproximativ 1700 de specii de rozatoare ce traiesc azi, majoritatea au pe

langa incisivii caracteristici masele de tip brachidont, cu coroane mai scunde si radacini
bine formate, inchise. Numai cinci specii au toti dintii cu crestere continua, iepurele
saritor (Pedetes capensis), mara (Dolichotis patagonum), porcul de apa (Hydrochaeris
hydrochaeris), chinchilla (Chinchilla laniger), si porcusorul de Guineea (Cavia porcellus).
La acestea, pe langa incisivii si (!) premolarii, molarii au radacina deschisa, fiecare dinte
este lipsit de radacina si creste incontinuu, pe tot parcursul vietii (L.F.J. Legendre, Can
Vet J. 2002 May, Canadian Veterinary Medical Association).
Merita mentionata, ca iepurele are si el toti dintii cu radacina deschisa si crestere
continua pe tot parcursul vietii. Incisivii iepurelui sunt si ei acoperiti cu un strat de smalt,
nu doar pe fata anterioara, cum e la rozatoare, ci si pe fata posterioara (!), pe cea
anterioara fiind acoperiti cu un smalt mai gros, iar pe cea posterioara cu un smalt mai
subtire. Iepurele nu apartine ordinului Rozatoare, acest mamifer rozator este reprezentant
al ordinului Lagomorpha din cauza mai multor diferente, cea mai importanta fiind cea a
dintilor. Pana cand rozatoarele au pe ambele maxilare cate o pereche de incisivi,
lagomorfele au doua perechi de incisivi pe maxilar, in spatele incisivilor aflati pe
maxilarul superior fiind prezenti si alti doi incisivi auxiliari, si o pereche de incisivi pe
mandibula.

Dentitia si masticatia la porcusor

In total porcusorul are 20 dinti.
Formula dentara: I 1/1, C 0/0, P 1/1, M 3/3 - unde I - Incisivi, C - Canini, P - Premolari
si M - Molari.
Incisivii sunt relativ scurti, coroana premolarilor si molarilor fara radacini au tuberculii
comprimati de-a latul maselelor, in forma de creste transversale. Miscarile de lateralitate
a mandibulei sunt mult limitate din cauza celor doua creste osoase mari pe care se insera
muschii masticatori. La porcusori dintii posteriori (premolarii, molarii) de pe o parte si
alta a maxilarului superior sunt asezati mai aproape, in comparatie cu dintii posteriori de
pe o parte si alta a maxilarului inferior. Astfel pe maxilarul superior suprafetele de
masticatie sunt mai inalte pe partea interioara, iar pe maxilarul inferior pe partea
exterioara. Porcusorul isi poate misca mandibula inspre spate cu usurinta, miscarile de
lateralitate insa sunt foarte limitate. Datorita miscarilor de propulsie-retropulsie
mandibula se misca in fata si inapoi asemenea unei sanii, dintii frecandu-se in toata
latimea ei. Orizontal, cele doua maxilare pot face si miscari circulare, in masticatie
efectuand miscari circulare si spre exterior in jurul axei longitudinale, strivind si
fragmentand plantele fibroase, hrana vegetala.

Dinti rupti
 Uneori se intampla, ca unul dintre incisivi sa se rupa. In acest caz vom supraveghea
atent cresterea dintelui pana va atinge lungimea initiala. In general va creste in scurt timp
la lungimea potrivita, porcusorul hranindu-se normal. Daca din aceasta cauza el nu poate
manca bine, temporar alimentele ii vom taia in bucati mai mici, in caz de nevoie ii vom
prepara si hrana care se poate mesteca usor, trecand cat mai repede posibil la hranirea
obisnuita. Vom cere ajutorul medicului in cazul in care la locul rupturii suprafata dintelui
este zdrentaroasa, colturoasa, daca incisivul din partea opusa este inclinat, daca observam
o inflamatie in acel loc, porcusorul nu mananca etc. Lipsa de Vitamina C are o influenta
negativa asupra cresterii si dezvoltarii dentitiei. Pe langa fan si hrana speciala dupa
necesitate, vom da porcusorului alimente bogate in Vitamina C.

Dinti crescuti peste masura

Dintii porcusorului cresc in continuu, pe tot parcursul vietii. Consumarea fanului si a
vegetalelor cu continut inalt de fibre ajuta la tocirea uniforma a dintilor. La porcusorii cu
dieta necorespunzatoare dintii pot creste prea lungi. Mai rar se poate intampla si din
motive ereditare, in acest caz va fi nevoie de taierea periodica din lungime, pana la
sfarsitul vietii, predispozitii ereditare fiind observate in special la porcusorii care inca nu
au implinit varsta de doi ani. Alte cauze care pot determina cresterea incorecta si/sau
peste masura a dintilor sunt diferitele infectii bucale, traume locale suferite la varste
fragede, o prelungita hranire artificiala cu hrana moale, neabraziva, traumatism cauzat de
cadere de la inaltime, diferite alte fracturi sau raniri la nivelul maxilarelor, uneori putand
fi cauzate chiar si de o muscare agresiva ale gratiilor custii. In unele cazuri dintii prea
lungi pot afecta si ligamentele sau muschii mandibulei, ducand la laxitati ligamentare
si/sau la slabirea muschilor masticatori.
Daca scade in greutate (!), are interes fata de hrana si totusi nu poate manca, sau este
inapetent, este foarte important sa fie verificati incisivii, premolarii si molarii, deoarece
acestia pot creste prea lungi. In acest caz porcusorul va avea nevoie de ingrijiri medicale,
altfel el incet, dar sigur, moare. Este foarte importanta diagnosticarea corecta, deoarece
inapetenta (lipsa poftei de mancare) poate fi simptomul mai multor boli.
Cresterea peste masura a incisivilor necesita intotdeauna (!) si controlarea premolarilor
si molarilor. Dintii inferiori pot creste inspre cavitatea bucala, formand un fel de pod
peste limba, iar dintii superiori pot creste spre exterior, aproape de obraz, in asa fel, incat
arcadele dentare sa nu se inchida corespunzator. Compromitand masticarea, aceasta
crestere anormala impiedica inghitirea hranei, adesea fiind insotita si de diferite
complicatii (infectii la nivelul maxilarelor, gingiilor, ranirea limbii). Numai medicul
veterinar va taia din lungimea dintilor. Incisivii se pot taia cu usurinta. Taierea
premolarilor si molarilor este o interventie mai grea. In strainatate foarte multe vieti de
porcusori au fost salvate, deoarece la taierea premolarilor si molarilor nu s-a folosit
anestezic (anestezia fiind periculoasa in cazul lor), ci s-a folosit un instrument special
pentru deschiderea gurii.
In aceasta perioada - daca nu bea apa, si/sau nu poate consuma hrana, porcusorul va fi
adapat si hranit cu ajutorul unei seringi, pentru a nu se deshidrata si a nu muri de inanitie.
Salivarea excesiva, sau in unele cazuri muscarea nervoasa a unor obiecte, accesorii
poate fi un semn al cresterii peste masura a dintilor. Adesea porcusorul nu poate tine gura
inchisa din cauza dintilor crescuti prea lungi, saliva scurgandu-se, si umezindu-i blana
sub barbie. La aparitia acestor simptome neaparat va fi consultat de catre medicul
veterinar, verificarea molarilor si premolarilor in acest caz fiind extrem de importanta.
Trebuie stiut, ca doar salivarea excesiva poate fi si simptomul altor boli, cum ar fi
hipertermia (expunerea porcusorului la o temperatura ridicata, in canicula, soare arzator),
toxemia gravidica, sau mai rar boala Cushing.
Alungiri ale radacinilor
Dintii porcusorului cu crestere incontinuu au radacina deschisa. Uneori aceste radacini
pot creste prea adanc, ajungand pana la mandibula (vezi: elongated root). In partea de jos
radacinile alungite uneori se pot palpa, simtind un fel de proeminenta la nivelul
mandibulei inferioare. Aceste radacini elongate in partea superioara pot provoca o
presiune asupra ochilor, rezultand exoftalmie (proeminenta moderata sau accentuata a
globilor oculari in afara orbitelor), lacrimare, umflarea ochilor sau alte probleme de acest
fel. In asemenea cazuri dintii trebuie taiati putin mai scurt, fata de taierea dintilor crescuti
peste masura, pentru a compensa aceasta alungire anormala.

Afectiuni disfunctionale ale articulatiei temporomandibulare

In masticatie articulatia temporo-mandibulara a porcusorului este solicitata. In cazul
unor leziuni traumatice, a radacinii elongate ale dintilor si/sau la o crestere peste masura a
dintilor, in jurul mandibulei se genereaza o tensiune. Din cauza pozitiei anormale a
mandibulei si/sau a unor anomalii de raport intre arcadele dentare ligamentele
periarticulare si/sau muschii masticatori slabesc, se atrofiaza. Aceste disfunctii ale
articulatiei temporo-mandibulare pot fi nu numai urmari ale diferitelor probleme dento-
maxilare ale porcusorului, in unele cazuri disfunctiile articulare si musculare pot fi insasi
cauza cresterii peste masura a dintilor. Porcusorul isi deschide greu gura, nu poate
inchide complet mandibula, si din aceasta cauza gura ramane usor deschisa, are dureri de
intensitati diferite, nu poate consuma hrana sau este inapetent, este abatut, scade in
greutate.

In ambele cazuri poate ajuta folosirea temporara a unei bande elastice pentru sustinerea
mandibulei, fiind aplicata in unele tari cu bune rezultate ptr. porcusori, dupa ce la acestia
s-a facut corectia necesara a dintilor (taiere din lungime), sau dupa caz si alte corectari.
Se va folosi numai in cazul in care recomanda medicul veterinar, el specificand si
perioadele in care va fi purtat de catre porcusor, si perioadele cand se va scoate temporar.
Datorita acestui dispozitiv din material elastic, folosit in diferite perioade stabilite de
medic, tensiunea din muschi scade, muschii se relaxeaza/se odihnesc, si se pot reface.
Terapia se completeaza cu masaj al muschilor masticatori. In multe cazuri se observa o
amelioare semnificativa chiar dupa trecerea unei saptamani de tratament.
Fixatorul extern din material elastic pentru mandibula se confectioneaza din material
moale numit Neoprene, cu sistem de inchidere tip (banda) Velcro. Acesta mentine
mandibula intr-o pozitie stabila si o ajuta sa se inchida cu maxilarul in mod
corespunzator, avand un efect bun si asupra ligamentelor si muschilor masticatori,
reducand tensiunea asupra lor. Trebuie fixat in asa fel, incat sa fie asigurata miscarea si
masticarea. Cele doua gauri largi (!) sunt necesare pentru urechi ce neaparat trebuie lasate
libere, fara a fi presate la baza, pentru a nu se umfla.

Muschii masticatori trebuie masati in fiecare zi. Cu ajutorul periutei de dinti electrice se
poate masa cu usurinta, astfel stimulandu-le. Miscarile rapide oscilatorii ale periutei
intaresc si fortifica muschii masticatori. Masajul se va face de doua ori pe zi, cate 2-2
minute in ambele parti ale mandibulei, apoi putin si sub barbie (muschii limbii). Terapia
se va face numai la recomandarea medicului, intotdeauna se va cere parerea lui. In cazul
in care e recomandat de medic, el va stabili perioada in care va fi purtat, specificand si
perioada cand se va scoate. Fixatorul va fi purtat de porcusor numai in cazul in care
medicul recomanda.

In cazul suspiciunii unei anomalii dentare, in vederea obtinerii unui diagnostic corect, pe
langa un control medical amanuntit e nevoie si de o examinare cu raze X sau examinare
RMN (rezonanta magnetica nucleara).

Incisivii pot fi de lungimi diferite, unii porcusori pot avea incisivii mai lungi - acestea
asigurand buna functionare a lor - fara sa fie crescuti lungi. Aceste individualitati trebuie
luate in seama, pentru a nu fi gresit diagnosticati (si cu incisivii taiati din greseala). In
cazul unei suspiciuni porcusorul va fi monitorizat, cantarirea lui periodica fiind cea mai
buna metoda de depistare a bolii.

Tipul hranei consumate are o influenta asupra tocirii dintilor si a mentinerii lor in stare
buna. Sa preintampinam aparitia cresterii peste masura a dintilor cu o dieta bogata in
fibre si cu asigurarea permanenta a fanului. Vom avea grija ca porcusorul de Guineea sa
poata avea acces permanent la fan (si apa!), pentru a consuma din acesta (aceasta) atunci,
cand simte nevoia.

Despre hranirea porcusorului bolnav, inapetent, cu seringa .

Cum se joaca?

Un porcusor care este imblanzit, devine prietenos si ii va placea sa se plimbe si in afara

custii.Pentru plimbare este potrivita bucataria, baia sau acele locuri in care dusumeaua se
poate curata usor. Va fi si mai vioi, bine dispus, daca poate avea un partener. Impreuna se
vor plimba cu foarte mare placere prin casa si se vor juca. Vor inspecta locurile noi, vor
fugi prin incapere, se vor juca de-a va-ti ascunselea. Jucariile preferate vor fi cele in care
se pot ascunde: un tub gros din carton sau alte ascunzatoare in care pot circula fara
probleme, labirinturi construite din crengi, ziare si/sau cartoane. Rola de carton de la
mijlocul hartiei igienice, umpluta cu fan, este si ea buna pentru joaca.
Daca cusca este spatioasa, putem aseza si in aceasta tuburi groase, astfel se vor misca
mai mult si nu se vor plictisi. Cu putina indemanare unele accesorii pot fi facute chiar de
noi. De ex. un hamac se poate face usor dintr-un material mai gros/tare sau din blana
artificiala. Materialul se va croi in forma dreptunghiulara, pe fiecare din cele patru colturi
se va coase o sfoara (sau siret), si se va lega la o inaltime corespunzatoare de cusca.
In PetShopuri se gasesc pernute pentru pisici si caini, din aceste pernute se pot crea usor
minunate accesorii pentru porcusori. Fiind captusite cu blana artificiala ele pot fi indoite
si cusute sau capsate pe una sau ambele capete, oferind un ascunzis ideal porcusorilor.

Tragerea verdeturilor, legumelor sau a firelor de fan din mingea suport necesita timp si
este o preocupare. Prin imbogatirea mediului trezim curiozitatea naturala a mamiferului
mic. Pe langa faptul ca stimuleaza porcusorul, poate inhiba sau reduce semnificativ si
agresivitatea eventual aparuta.
O buna metoda de a schimba anturajul si de a alunga monotonia este si punerea unor
crengi in cusca. Porcusorii rod cu placere crengutele. Pe langa ocupatia si distractia pe
care le ofera, ele ajuta si la tocirea dintilor ce sunt in permanenta crestere. Crengutele vor
fi asezate in asa fel incat sa nu impiedice circularea in cusca. Foarte important! Vom
folosi doar crengute ce nu au fost tratate cu pesticide sau alte substante posibil
otravitoare. Cele mai potrivite pentru ros sunt crengutele de mar, proaspat culese. Vita de
vie - obtinuta in urma taierii - este si ea agreata de multi porcusori. Crengutele de cires,
cais, piersic sau prun, si crengutele pomilor cu miez rosu (de ex. zada) sunt otravitoare,
acestea nu (!) se vor da porcusorilor.
Unii dau porcusorilor si frunzis de salcie, despre aceasta insa trebuie sa stim ca are un
efect constipator destul de puternic. Daca le consuma cu placere, porcusorilor le putem
oferi ocazional si putin (doar putin!) frunzis de dud, frunzis de salcam alb sau flori de
salcam alb.
Porcusorilor le face placere sa circule liber in voie. Nu vom pune niciodata roata,
carusel sau minge de orice fel in locurile amenajate lor, ei nu se pot juca cu acestea. Intr-
o asemenea roata s-ar speria enorm, si s-ar putea rani, sira spinarii a porcusorului fiind
fragila. Mingea este si ea periculoasa, existand pericolul de a calca pe ea.
Vom avea grija, ca in timpul plimbarilor in afara custii sa nu ajunga la fire electrice sau
plante de ornament.
Puii de porcusori sunt foarte jucausi. Cand se simt bine si sunt intr-o dispozitie foarte
buna, ei sar in sus, in timpul sariturii schimband directia chiar si 180o, aterizand intr-o
alta pozitie. Englezii, americanii numesc aceasta saritura „pop-corn”, deoarece ei sar ca
floricelele de porumb. Chiar si mama lor devine mai jucausa in aceasta perioada.

Jucaria cea mai potrivita pentru un porcusor?

Un alt porcusor, cu care sa se poata juca!