Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere:
Perusul, pe numele lui stiintific “Melopsittacus undulatus” este originar din Australia,
insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita
faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor
implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor
exemplare.In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot
dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza
foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara
foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere.
Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim
de ei inca din primele clipe in care i-am vazut.
Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul
lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti (exact asa s-a intamplat si
in cazul meu). Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere.
Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este
putin mai mare. 1 an “perusesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an,
proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur.
Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand
moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat
de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest
aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui
animal de casa in general.
Descriere:
Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu
se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile
acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte
voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai
mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi
cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata.
In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni,
albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai
“lucreaza” si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben
cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu
albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete
sau confundate (amestecate).
Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua “modele” de perusi.
Primul si cel mai raspandit ar fi cel asemanator cu exemplarul din stanga, din poza.
Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt
usor mai mari. Al doilea “tip”, pare sa fie mai mult dintr-o “bucata”, avand coloritul
capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen
de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de
tinut in mana).
Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu.
Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia.
Astfel in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar “nasucul” la o femela e
maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate.
O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se
refera la … diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru
ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris.
Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu
este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit.
Cand veti vedea un perus “bebe” si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care
cine este.
Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai
bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de
aceea sunt ceva mai “batause” si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur
aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar.
In general perusii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. De aceea, inainte a achizitiona
unul, sa va ganditi sa va luati adio la linistea din casa. Pe mine nu ma deranjeaza acest
lucru, chiar ma distreaza, mai ales cand ma iau la intrecere cu ei si se enerveaza pe mine.
Si atunci au loc mici certuri. (….va urma)
Hranire: Perusii sunt printre cele mai usor de intretinut animale de casa. Eu le cumpar la
ai mei o punga cu mei (cam 500g) si le ajunge cam o luna. Desigur le mai administrez si
hrana aditionala cum ar fi mere, morcovi, salata, varza, chimen, granule mici de porumb,
ou fiert si coaja de ou (de gaina!). Ca orice pasare care se respecta, perusii consuma, in
general, seminte uscate. Cand depun oua, femelele consuma cu mare placere ou fiert,
precum si coaja acestora. Oul fiert e bun ca sursa de proteine (mai ales pentru pui).
Fructele sunt si ele prin pe lista preferintelor, mai ales merele, perele, morcovii, salata si
multe, multe altele.
Meiul este hrana principala, un fel de nuca sau aluna pentru veverita. De aceea trebuie sa
aia aiba in permanenta. Meiul este de trei feluri: alb (cel mai bun), galben si rosu. Ideal
este sa fie amestecate, insa cel alb sa fie preponderent, mai ales pentru hranirea puilor,
deoarece are coaja mai subtire si e mai usor de desfacut. Meiul rosu are coaja mai tare,
dar este si foarte hranitor. Apropo de coji: din cutia cu mancare trebuie inlaturate cojile ce
apar. Perusul are un talent nemaipomenit in descojire, insa cojile le lasa in cutie, care se
aduna si nu mai are acces la semintele ramase.
Diferite feluri de mancare se pot amesteca. V-as putea recomanda si o “reteta”: mar si
morcov ras si amestecat cu 2-3 lingurite de pesmet. Se mai poate razui ou fiert (albus si
galbenus) si se pot pune si cateva coji de oua. In cazul in care puneti ou fiert, amestecul
nu trebuie sa stea mai mult de doua zile in colivie, pentru ca se altereaza.
Desi amestecurile sunt foarte indicate, eu prefer sa pun fiecare fel de mancare separat,
pentru ca perusii pot sa consume doar un fel de sortiment, iar restul este pierdere.
Pentru asigurarea anumitor nutrimente si vitamine sau pentru refacea perusului dupa o
anumita boala, se recomanda branza de vaca (sa fie nesarata!) sau iaurtul simplu.
E bine ca hrana sa fie din mai multe feluri. Astfel pasarea poate alege dupa bunul plac.
Semintele se pun, de obicei, in cutiile din colivie. Sunt niste dispozitive speciale care se
pot atasa de colivie printre gratii si sunt destul de comode mai ales pentru realimentarea
lor, dar eu nu le prefer pentru ca pasarile mai scapa cate un bob, acela cade si e o
pierdere. Cojile de mei cad si ele pe fundul coliviei, iar daca perusul da din aripi face
dezastru pe langa colivie. Daca aveti mai multi perusi, e bine ca mancarea sa fie pusa
intr-un vas mai mare (mai alungit) pentru ca au obiceiul sa manance in acelasi timp, iar o
“masa” mai mica poate isca conflicte. Sau se poate pune in mai multe vase. Daca sunt
infometati pentru ca nu au avut hrana timp indelungat, pot avea loc mici certuri in
momentul in care li se administreaza mancare.
Fructele si legumele se razuiesc si se pun si ele intr-o cutiuta. Daca observati ca nu se
atinge de ele, incercati sa le dati bucati mai mari prinzandu-le intre gratiile coliviei.
Apa se pune cutiute si trebuie schimbata o data la doua-trei zile. Sunt in comert niste vase
speciale numite adapatori, pe care le recomand recomand calduros, sunt foarte comode si
pentru perusi, cat si pentru proprietarii acestora. In general, perusii nu prea consuma
multa apa.
O data pe luna inlocuiti apa din adapatoare cu ceai de musetel fara zahar, pentru a-i ajuta
la eliminarea toxinelor. Desigur, ceaiul sa fie rece; daca nu, in cel mai bun caz se
deformeaza adaptatoarea (care e din plastic) sau in cazul rau va alegeti cu perusi fierti!
Ceaiul sa nu ramana mai mult de doua zile, pentru ca isi schimba proprietatile
tamaduitoare.
Produsele alimentare si apa trebuiesc puse in vase curate. Evitati pe cat posibil seminte
mai dubioase, cum ar fi neghina, care provoaca indigestie. De asemenea nu administrati
alcool (sub nici o forma!!!), ciocolata, cartof, sare sau alte produse din acestea. Mai bine
intrebati un specialist inainte. Diferite alimente cum ar fi oul fiert, e bine sa fie
administrat pentru o singura zi, deoarece se altereaza si… e de rau dupa aceea. In sezonul
rece, acest gen de mancare poate sta si doua zile, dar nu mai mult!.
Evitati alimentele ce contin sare si NU sarati anumite tipuri de alimente (cum ar fi branza
de vaca, oul). Sarea provoaca diaree intensa si duce la deces.
Alegerea hranei: Cel mai indicat este sa cumparati mancarea perusilor de la un magazin
de specialitate, pentru a fi sigur ca este preparata corespunzator. Corect? Nu prea; unele
sortimente pe care le veti intalni sunt mai mult pentru a atrage a duce in eroare clientul si
pentru a va castiga cat mai multi bani.
Personal, cand cumpar o punga de mei, aleg felul simplu, in sensul sa nu fie amestecat cu
alte seminte. Se intampla ca acele seminte sa nu fie consumate si reprezinta o risipa; nu
mai spun ca trag la gramaj. De aceea, seminte de alt gen le iau si le pun separat in cutiute.
Daca constat ca perusul consuma prea mult din acele seminte, le administrez periodic,
pentru ca exista risc de intoxicatii.
Puteti sa faceti la fel ca mine sau puteti sa alegeti preparate gata facute (unde semintele
sunt, teoretic, in cantitati corespunzatoare). Totusi, pentru un incepator e bine ca sa
aleaga a doua varianta.
In mod normal, perusii au pieptul de culoare verde brotacel, aripile sunt verde cu negru,
iar pe cap au dungi negre. Exista cateva variatiii de culoare de la perusul clasic: perus
albastru (cobalt), galben, violet si alb. Pasarile tinere au dungi negre pe frunte si ochii in
intregime negri. Pe masura ce imbatranesc, dungile de pe frunte se retrag catre spate, iar
in jurul pupilelor se formeaza un "inel" alb.
Perusii pot fi dresati relativ usor, dar nu toti ajung sa poata vorbi. Ca sa atinga aceasta
performanta, trebuie sa aiba parte de foarte multa atentie si afectiune, dar aceasta nu
reprezinta o garantie a faptului ca vor vorbi vreodata. In comparatie cu alte pasari, perusii
sunt considerati ca fiind linistiti si tacuti, dar depinde totusi de temperamentul fiecaruia
(si al stapanului si al papagalului-perus).
Unii perusi au fost inmultiti in grupuri selectionate astfel incat sa se obtina o talie mai
mica, dar o mai mare varietate de culori. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi
Americani si au aproximativ 18 centimetri lungime.
In alte cazuri, au fost selectati si inmultiti astfel incat sa aiba o frunte mai proeminenta, si
talia ceva mai mare. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi Englezi si sunt ceva
mai mari decat Perusii Americani, avand cam 25 de centimetri lungime. Cele doua tipuri
de perusi apartin aceleiasi specii, dar constituie varietati datorita metodelor diferite de
selectie si inmultire.
Colivia perusilor
colivia perusului, cusca papagal, specii de perusi, preturi
colivii, material colivie, pasari de companie
E locul unde acestia isi vor petrece toate viata lor (destul de
indelungata: 10-12 ani). Va fi mediul lor, tot ceea ce vor cunoaste,
iar pentru acest motiv trebuie avut grija sa le ofere un minim de
confort si bunastare pentru a avea o pasare de companie fericita.
Colivia
Nu exista prea mare cand vorbim despre colivia perusilor . Cu cat mai mult spatiu cu atat mai
bine, pasarea se va simti mai confortabil. Ca o dimnesiune minima o colivie ar trebui sa
permita pasarii sa-si intinda aripile in voie. Asta ar insemna 80cm lungime, 65cm latime si 60cm
inaltime, cea mai importanta dimensiune a unei colivii este lungimea (adancimea) si nu inaltimea,
asa cum s-ar crede. Daca aveti doua sau mai multe pasari luati in calcul si acest aspect si
cresteti exponential marimea coliviei. Din pacate majoritatea coliviilor existente in comert si in
casele oamenilor sunt mult prea mici pentru a oferi pasarii conditii optime sa se miste, sa-si
intinda aripile si sa se distreze. O astfel de pasare, care traiesti in stress e mai predispusa la
imbolnaviri si la deces la varste mici.
Materialul din care e confectionata colivia trebuie sa fie otelul inoxidabil. Gratiile trebuie sa fie
subtiri si plasate la distante sufficient de mici astfel incat pasarea sa nu isi poata introduce capul
printer ele si sa ramana intepenita sau prea apropiate incat sa ramana cu ghearele imobilizate.
Deasemenea finisajele trebuie sa fie perfecte pentru a nu exista zone ascutite unde perusal sa
se raneasca.
Forma este si ea un aspect important. Desi arata mai estetic, coliviile rotunde nu sunt deloc
recomandat, deoarece vor creste streul locatarului, care nu se va simti in siguranta, neavand un
COLT unde sa se retraga, cand se simte amenintat. Optati pentru o colivie paralelipipedica mai
lunga si mai inalta sau ideal o voliera.
Podeaua coliviei ar trebui sa fie formata din gratii, pentru a cadea cu usurinta excrementele si
resturile alimentare intr-o tavita detasabila existenta dedesubt. Altfel acestea s-ar acumula pe
podeaua coliviei, iar pasarea va veni in contact direct cu fecalele ceea ce nu e nici sanatos, nici
placut. In tavita de dedesubt asezati nisi pars sau nisip special din pet-shopuri sau chiar hartie
alba, pentru a va fi mai usor sa curatati zilnic tavita. In plus nisipul ingerat de perusi ii ajuta si la
digestie. O data pe saptamana curatati intreaga colivie cu apa fierbinte, putin sau deloc detergent
(pasarile nu suporta mirosurile straine, plus ca detergentul poate ramane in imbinarile gratiilor
si ar afecta pasarea). In jurul coliviei la nivelul inferior puteti infasura plexiglas sau nylon rezistent,
pentru ca perusii pot face mare mizerie in jurul coliviei, in exterior. Noaptea sau seara puteti
acoperi colivia cu un material usor, preferabil in sau bumbac, perusii avand nevoie de liniste si
intuneric pentru a se odihni cam 10-12 ore pe zi. O pasarea care nu doarme e o pasare
stresata.
Hranitorile si adapatorile trebuie sa fie confectionate din plastic dur, otel inoxidabil sau
ceramica, sa fie rezistente, iar pasarea sa se hraneasca cu usurinta din ele. Le puteti plasa fie la
baza coliviei, fie in apropierea betelor, astfel incat pasarea asezata pe bat sa ajunga la hrana sau
apa. Niciodata sa nu fie asezate exact sub bete pentru ca in momentul in care pasarea se
odihneste pe bete (stinghii) fecalele sa nu cada in bolurile cu mancare. E necesara o hranitoare
pentru seminte (mei, orz, floarea-soarelui) si una pentru cruditati (morcovi rasi, ardei, galbenus de
ou fiert tare). In comert se gasesc si cleme in care puteti prinde verdeturile( salata verde, papadie
frunze). Adapatorile trebuie sa contina mereu apa proaspata, in care periodic puteti dizolva
vitamine pentru perusi. O data pe saptamana spalati bine aceste recipiente.
Betele (stinghiile) sunt cele mai appreciate accesorii de catre perusi. Pe acestea isi vor petrece
mult timp, vor dormi, se vor distra, se vor curta. De preferat sunt cele din lemn natural, uscat
(exclus cel de cires, care e toxic), dar pot fi confenctionate si din plastic dur. Betele trebuie sa fie
de grosimi diferite si amplasate la inaltimi variate, distante astfel incat pasarea sa se poata
deplasa usor printre ele. Cele din smirghel sunt bune pentru ca ajuta la scurtarea unghiilor insa
au dezavantajul ca ranesc si pielea sensibila din talpa.
Baia e o alta placere de-a perusilor, astfel ei isi curate si intretin penajul. In comert gasiti
“cadite” special destinate acestui scop, in care puneti apa calduta, iar pasarea se va putea
desfata in voie, o data pe zi. Totusi aceasta activitate face mare mizerie in colivie, iar umiditatea
crescuta poate favoriza aparitia germenilor. Dar curatata tavita zilnic acest inconvenient poate fi
indepartat. Puteti chiar dumneavoastra sa-l stropiti cu apa din cand in cand daca perusul nu are
la dispozitie o cada, atata timp cat nu il veti stropi in fata, ii va face placere.
Jucariile sunt o alta atractie pentru perus, care e o pasarea tare sociabila si jucausa. Cele
care ii vor stimula inteligenta lor native sunt cele mai apreciate. In comert se gasesc diverse tipuri
de jucarii. Nu cumparati niciodata jucarii care se pot dezmembra usor, cele compacte sunt de
dorit. Perusal cum e curios poate insista asupra lor si le poate dezasambla usor, bucatile mici
putand fi inghitite. Schiimbati-le periodic pentru ca pasarea sa nu se plictiseasca, dupa un timp
readuceti-le in colivie, se va bucura de ele ca si cum ar fi noi. Leaganele sunt unele dintre
preferatele lor, asa ca musai sa amplasati si un leagan in centrul coliviei. Atentie: cu cat
amplasati mai multe accesorii cu atat colviia va fi mai aglomerata si veti fura din spatiul locativ al
pasarii. Atasati accesorii in concordanta cu marimea coliviei.
Colivia trebuie amplasat feritde curentii de aer si de bataia directa a soarelui, dar intotdeauna la
lumina. Evitati baia sau bucataria, din cauza gazelor si aburilor, dar si pentru ca unele pasari pot
fi purtatoare ale unor germeni care pot veni usor in contact cu hrana noastra. Perusii nu trebuie
asezati totusi intr-o incapere unde sa fie departe de activitatile familiei doarece se vor plictisi si
salbaticii, ei apreciaza compania oamenilor si implicarea in viata familiei. Ideal ar fi sa fie
amplasata la nivelul campului vizual al nostru sau putin mai sus, niciodata pe podea.
Temperatura ambientala trebuie sa fie de aproximativ 23-25 de grade, normala pentru orice
locuinta.
Cand amenajati colivia perusului, pentru a-I oferi un mediu cat mai placut, faceti un simplu
exercitiu: traspuneti-va in locul sau si imginati-va daca v-ar placea sa traiti o viata intreaga in acel
spatiu. Daca reusiti sa faceti asta cu siguranta pasarea dumneavoastra va fi una cat se poate de
fericita
Perusul este, fara indoliala, cel mai comun papagal de companie originar din emisfera sudica,
mai exact din Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui continent. Exista peste 5 milioane de
exemplare de perusi raspandite in toata lumea. In unele zone ale Australiai, populatiile de perusi
sunt atat de numeroase incat afecteaza grav cultuile de cereale, avand un efect distructiv asupra
acestora.
Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea
originara a perusului este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele
mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare
turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii.
Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus onulatus (papagalul ondulat comun).
Perusul pe care il intalnim
astazi in coliviile iubitorilor de
pasari a fost creat de
ornitologii din marea Britanie.
Masculii au narile colorate in
albastru, iar femelele le au de
culoare pielii. Sunt pasari care
se preteaza foarte bine la
viata in captivitate, fiind foarte
iubite de oameni, datorita
coloritului incantator si a
temperamentului vesel si
afectuos.
Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm
adancime, plina cu apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic
nevoia de imbiare si isi pot ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o
colivie. Colivia trebuie curatata periodic de macarea care cade pe podea, aceasta putand
adaposti foarte multe bacterii. Din acest motiv, este bine ca podeaua coliviei sa fie acoperita de
un grilaj metalica, pentru ca perusul sa nu aiba acces la resturile de hrana alterate, care i-ar
putea afecta sanatatea. Daca este posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau chiar mai des),
iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor (nu
uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a pune pasarea la loc).
Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient.
Pentru a o ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat
noaptea cat si dimineta, deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi
au "frica" de nopate, si se manifesta zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric.
Daca pasarea dumneavoastra sufera de aceasta "frica", dezveliti colivia, aprindeti o lumina si
vorbiti cu ea pana cand se linisteste.
Hranirea perusilor
In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o
cantitate insemnata de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul
trebuie sa fie unul bazat tot pe seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt
recomandate: foile de salata, lucerna, iarba proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate
si legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate
fi suplinita cu succes cu seminte de mei, orz si ovaz.
In magazinele de specialitate gasiti mixuri de seminte de cea mai buna calitate, semintele
alcatuind circa 50% din dieta perusului. Si fructele sunt indicate, printre acestea enumerand:
merele, grapefruitul, kiwi, mango, nectarine, portocale, piersici, pere, capsuni, rodie, prune. Dintre
legume, preferatele perusilor sunt: morcovul, broccoli, spanacul si sfecla alba (nu de zahar).
Fructele si legumele trebuie sa fie bine spalate, taiate in bucatele cat mai mici, proaspete si la
temperatura camerei. Trebuie sa evitati urmatoarele alimante: ciocolata, varza, cofeina, macarea
veche, laptele si cremele, cartoful crud, alcoolul si fructele de avocado.
Hrana moale poate fi si ea administrata din cand in cand. Aceasta se prepara dintr-un ou afiert
tare, sfarama cat mai marunt cu furculita, un morcov ras cat mai marunt, care se amesteca cu 2-3
lingurite de pesmet, gris sau malai. Se mai adauga 2-3 lingurite de coaja de oua rasnita, care
contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da perusului intr-un capacel,
numai dupa ce a fost adusa la temperatura camerei.
Pietricelele marunte, folositoare altor paasri in digestia semintelor, sunt
indispensabile si perusilor. De aceea, o mica tavita cu nisip grosier nu
trebuie sa lipseasca nici din colivia perusilor.
In cazul in care observati tulburari ale tractului digestiv (diaree), este bine
sa le dati ramurele de salcie, care este un foarte bun antidiareic si
antibacterian.
Sanatatea perusului
- este letargica;
- nu zboara;
- voma;
- are diaree;
- devine brusc foarte tacuta, sau invers, daca este tacuta in general, devine brusc foarte
galagioasa;
Una dintre cele mai frecvente boli intalinte la perusi este psitacoza, cunoscuta si sub numele de
"febra papagalilor". Agentul patogen este bacteria "chlamydia psittaci", o bacterie extrem de
contagioasa. Pasarile cele mai expuse acestei boli sunt acelea care intra des in contact cu alte
specii de animale. Simptomele acestei boli sunt: absenta poftei de macare, penele perusul se
desprind foarte usor si acesta doarme mare parte a timpului, conjunctivita, dificultati respiratorii,
secretii oculare si pierderi in greutate, asociate cu diaree. Totusi, pasarea poate fi purtatoare de
virus fara sa prezinte nici un simptom.
Tratamentul este antibiotic, pe bazade tetracicilina sau derivate, administrat pe cale orala sau
injectabila, o data la fiecare 10 aile. Tratamentul este de durata, bacteria putand supravietui pana
la 45 de zile in organismul perusului.
Reproducerea perusilor
Reproducerea perusilor nu este una grea, insa necesita o experienta acumulata in timp.
Majoritatea perusilor tinuti in casa nu se pot reproduce, din cauza mediului ambient si chiar a
lipsei de spatiu. In general, femela depune 5-6 oua, dar exista si cazuri cand sunt mai multe sau
mai putine.
Crescatorii profesionisti stiu care sunt conditiile in care perusii se pot reproduce cel mai usor.
Ei au nevoie de o cusca incapatoare, un cuib si multa liniste. Cuibul trebuie sa aiba o gaura
rotunda in partea din fara, cu diamatruld e aproximativ cinci centimetri, iar capacul trebuie sa fie
detasabil, pentru ca proprietarul sa poata curata usor interiorul coliviei. La 14 zile de la copulatie,
femela depune primul ou, iar urmatoarele la 2 zile unul dupa altul. Femela cloceste ouale
aproximativ 18-20 de zile.
Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta
fiind un proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce
sex are perusul dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona
carnoasa de deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul
adult si in bej-maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie
insa, caci la femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu,
putandu-ve induce in eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului)
sunt colorate in roz la mascul si alb la femela.
Scurtatul aripilor
In poza sunt marcate penele primare,pene care trebuiesc scurtate. Este important ca sa
verificati aripa ca sa nu contina asa numita "pana de sange". Daca gasiti una sau mai
multe din aceste pene NU le taiati. Va trebui sa taiati penele primare pana la al 2-lea rand
de pene de pe aripa
Probleme de comportament
Cea mai importanta comanda pe care pasarea trebuie sa o invete este " SUS " .
Chiar daca ea sare pe deget de buna voie ar fi bine sa va faceti un obicei in a spune de
fiecare data "SUS" inaite ca ea sa sara pe deget
Vorbitul perusilor
Somnul
Daca pasarea are "frica" de noapte (zboara isteric prin cusca , tipa noapte) dezveliti
colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana se calmeaza. Tine-ti minte ca pasarile
sunt animale preventive in salbaticie si sperie repede din motive intemeiate .
Alte animale
Dieta
Dieta perusului vostru este foarte importanta si este cheia pentru a avea un perus
sanatos.Hraniti pasarea voastra cu mixuri de seminte de cea mai buna calitate.Aceastea se
gasesc in toate magazinele de specialitate.Dieta trebuie suplimentata cu fructe si legume
proaspete deoarece semintele asigura doar 50 % din necesarul perusului
Incercati urmatoarele:
FRUCTE : Mere , Grepfruit ,Kiwi , Mango , Nectarine , Portocale, Piersici, Pere, Capsuni
, Rodie, Prune
PLANTE :Trifoi
bine spalate
taiate in bucatele mici
la temperatura camerei
proaspete
Unii perusi s-ar putea sa nu manance fructe si legume imediat mai ales daca a fost
hranit doar cu seminte.Perseverati deoarece s-ar putea sa dureze si pana la un an inaite sa
se obisnuiasca cu ele si sa le manace
ESTE INTERZIS : sa-i dati perusului ALCOOL , AVOCADO , CIOCOLATA !!
Totodata evitati : Varza , Cofeina (ceai si cafea) , mancare veche , lapte si creme , cartof
crud
Curatatul coliviei
De fiecare data cand hraniti perusul acesta in mod inevitabil va scapa o parte din
mancare pe podeaua coliviei , mancare ce va aduna si adapostii o gramada de bacterii.
Este indicat ca podeaua coliviei sa fie dotata cu o grila de metal astfel incat perusul sa nu
aiba acces la resturi.
Cocenii de porumb nu sunt indicati pentru a acoperii fundul coliviei chiar daca aveti
grilaj de metal! Daca perusul apuca sa manance din coceni vor aparea probleme la
sistemul digestiv rezultand moartea prin infometare.Totodata asternutul din coceni
dezvolta bacteria aspergillus ,o ciuperca care atunci cand este antrenata in aer de catre
aripile perusului poate fi inhalata.
Schimbati podeaua coliviei la fiecare 2 - 3 zile (sau mai des daca este posibil).
Spalati podeaua coliviei saptamanal iar o data pe luna dezinfectati intreaga colivie. Un
agent de inalbire bazat pe clor este cel mai indicat si totodata ieftin dar trebuie sa
CLATITI bine colivia inainte de a pune perusul la loc.
Cand planuiti sa cumparati un perus de la un pet shop sau de la un crescator privat este
bine sa fiti informat si trebuie sa tineti minte ca chiar daca perusul in sine nu costa foarte
mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include
colivia,mancarea,vizite la veterinar si mult mult timp petrecut in compania lui.
Alegeti o pasare care are partea dorsala curata.O parte dorsala murdara este o
indicatie a unei proaste igiene, probleme digestive sau a altor probleme medicale
Aveti grija ca fosele nazale sa fie curate ! Evitati sa cumparati pasari care prezinta
pe cioc sau pe fosele nazale o mucoasa.Aceasta este o informatie clara ca pasarea
are probleme respiratorii
Un perus jucaus si atent la ce se petrece in jurul lui este preferat perusului
mic,tacut care sta singur in coltul coliviei
Penele si aripile. Un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele . Chiar daca penele
de pe aripi trebuiesc scurtate fiti siguri ca sunt toate la locul lor.Penele trebuiesc
sa fie stralucitoare.
Origine:
Este original din Australia fiind intalnit practic in toate regiunile cu exceptia coastelor si a
Tasmaniei;
Marime:
17-18 cm;
Descriere:
Perusul obisnuit are pe piept un penaj verde deschis, aripile avand culoarea verde cu
terminatiile negre iar capul este galben cu dungi negre. Exista mai multe variatii de perusi
obtinute prin incrucisari cum ar fi:
SEX:
Femela are coloritul foselor nazale gri-maro iar masculul albastru. Coloritula apare dupa
6 luni;
Durata de viata:
10-20 ani;
Raspandire:
Este cea mai raspandita pasare de companie existand peste 5 milioane de exemplare in
toata lumea!
Perusul are gheare rezistente. Este singura pasare care poate face miscari multilaterale cu
picioarele. Primul deget si al patrulea sunt orientate posterior. Pielea care acopera
picioarele are multe papile tactile, permitandu-i perusului sa faca diferente intre
suprafetele cu care vine in contact.
CORPUL PERUSULUI
Ciocul are forma unui carlig si il ajuta atat la faramitarea semintelor, cat si la apucarea
unor diverse obiecte si la catarat.
Limba are o particularitate : este prevazuta la varf cu o placa
cornoasa, ca o unghie.
Narile sunt protejate de doua umflaturi, situate de o parte si de alta a ciocului. In functie
de sexul si varsta pasarii, umflaturile respective prezinta diverse culori : albastru, bleu,
maron, bej, roz.
Ochii perusului sunt gri la adulti, cu pupila neagra, foarte mica. Perusii tineri au ochii
negrii, exceptie facand exemplarele “albino“, care au ochii de culoare rosie.
Penajul perusului cuprinde o gama foarte variata de culori. Pot fi intalniti perusi cu
“vesminte“ in albastru, mov, violet, galben, alb, verde, gri.
Cuib pentru
Cuib pentru reproducere Colivie cu cuib pentru
reproducere
(exterior) reproducere atasat
(interior)
Bolile nu constituie o problema pentru perusi atata timp cat alimentatia este
corespunzatoare, primesc din plin aer curat, lumina si un loc mare pentru zbor
care este curat si deparazitat. Dezinfectarea si deparazitarea de fac de doua ori
pe an prin curatirea si varuirea incaperii in care sunt tinuti papagalii, cat si prin
vopsirea cu motorina a tuturor partilor metalice si de lemnarie. Custile si
cuiburile sunt introduse in incapere abia dupa uscarea varuielii si aerisirea
incaperii pana cand dispare orice miros neplacut. Un rol important in
prevenirea bolilor il are aerul curat, astfel in camerele aglomerate cu papagali
aerisirea este obligatorie de mai multe ori pe zi. Lumina de asemenea este un
factor important pentru sanatatea papagalilor, incaperea trebuind sa fie
luminoasa si calduroasa, pe perioada iernii fiind de preferinta o camera
incalzita. Astfel prin respectarea acestor catorva simple reguli veti avea
papagali sanatosi si vioi.
In primul rand perusii pot fi invatati sa vorbeasca doar daca sunt luati de
mici de langa parinti si crescuti separat, fara a avea contact cu alti papagali.
Papagalii trebuie luati de langa parinti inca din cuib (cel mai indicat) insa in
acest caz ei trebuie hraniti zilnic cu mei decorticat si cu terci de gris pana cand
incep sa manance singuri, fie la maxim o saptamana dupa ce au iesit din cuib.
Papagalul ales trebuie sa fie cat mai bland, sa nu se sperie cand apropiem mana
de el. De asemenea un criteriu important al alegerii perusuilor este cel al
sexului, la perusii ondulati mai buni vorbitori fiind masculii. Stabilirea sexului
la o varsta asa frageda este dificila insa iata un indiciu care va poate ajuta:
culoarea ceromei ce inconjoara narile la masculi este in intregime de culoarea
roz-violacee, pe cand la femele este roz-violacee pe margini, slabind in
intensitate pana in dreptul narilor unde este bleu-albicioasa.
Dupa alegerea puiului potrivit, acesta se tine intr-o cusca de marime medie
50 X 30 X 20 cm cu vase cu apa, hrana obisnuita descrisa mai sus, si nisip pe
jos. Acesta trebuie tinut izolat fata de alti papagali, pentru a nu auzi cantecele
acestora, deoarece acest lucru l-ar face sa nu mai imite vocea omeneasca.
Ingrijirea perusilor
Dintre toate rasele de papagali cei mai des intalniti in casele noastre sunt perusii . De
aceea l-am ales pentru o scurta prezentare a "regulilor" de ingrijire.
Colivia
In primul rand pe fundul coliviei se pune nisip dezinfectat (spalat si ars pe o tabla pe
flacara la aragaz) iar peste nisip se pun coji de oua sfaramate, uscate. Se schimba zilnic
apa din eprubeta iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de
potasiu (pana la o culoare roz deschis).
Mancarea
Mancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie.
Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai
da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert. Ca fructe si verdeata
i se poate da mar, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate fara apa pe ele pentru
ca daca verdeata are apa pe frunze produce diaree).
Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare,
sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai
marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se
mai pune 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou facut la rasnita de cafea. Acesta se
adauga pentru ca, contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da
intr-un capacel (se da la temperatura camerei).
In colivie se mai pune intr-un suport si un os de sepie langa unul din betele pe care sta
papagalul. In apa se va pune de cel putin o data pe saptamana cate 2-3 picaturi de
polivitamina Romvac3 care contine gama de vitamine b, k, c, a si e. Aceasta se cumpara
de la farmacia veterinara si are rolul de a veni ca un supliment pe langa mancare.
1. Curatatul altei pasari pe cap - sau a parului dumnevoastra, este modul perusului de a
spune: Te iubesc, te plac!
3. Cascatul - apare in urma oboselii, iar in cazuri repetate este semnalul clar, ca aerul
este slab oxigenat.
4. Scarpinatul de un obiect - este multumirea pe care o aduce perusul sau o are perusul
dupa o masa buna.
6. Ciocul in penele din spate - somnul de acest tip apare in urma oboselii prea mari.
7. Statul intr-un picior - uneori este pozitia preferata de dormit, alteori la cei care de
obicei nu o fac, statul intr-un picior e semnul unei mici boli.
8. Intinsul piciorului in spate - este iar o metoda de a scapa de tensiune, dar poate apare
si ca un salut catre stapanul acestuia.
9. Ridicatul aripilor in lateral - daca se face rapid, este semnul unei reveniri dupa
relaxare, insa uneori perusii folosesc aceasta metoda pentru a da impresia unui corp mai
mare atunci cand curteaza o femela sau cand vor sa impresioneze un adversar.
Asigurati-va in primul rand ca exista un medic veterinar in zona unde locuiti sau cel putin
cineva care are "habar" despre pasari.
Doar pentru ca ati platit putin pe pasarea voastra nu inseamna ca trebuie sa spuneti atunci
cand este bolnava "lasa ca imi iau alta !".Nu va permiteti o vizita la medicul veterinar?
Aceasta nu este o scuza si trebuia sa va ganditi inaite sa aduceti aceasata minunata pasare
in casa voastra.
Doua vorbe despre veterinari : Daca medicul va recomanda medicatie in apa exista o
singura solutie: Gasiti alt medic!!
Orice medic veterinar calificat stie foarte bine ca medicatia in apa este complet
ineficientaiar dozajul nu este niciodata la fel totul depinzand de cata apa si cat de des bea
perusul. Daca pasarea este foarte bolnava sunt sanse sa nu bea deloc (sau foarte putin)
.Un medic veterinar calificat va va arata cum sa administrati medicatia pe gura.
Probleme de comportament
Indiferent ce ar face pasarea gresit, scormoneste semintele ,ciupeste , tipa, fuge de
dumneavoastra NU le loviti niciodata.Nu doar ca s-ar putea sa omorati pasarea (au gatul
foarte fragil) ,dar s-ar putea ca pasarea sa nu mai aiba incredere in dumneavoastra iar
aceasta duce la inrautatirea relatie. Perusii si pasarile in general nu inteleg lovitul
,stropitul cu apa ,tipatul etc. ca metode de corectie.
Cea mai importanta comanda pe care pasarea trebuie sa o invete este " SUS " . Chiar daca
ea sare pe deget de buna voie ar fi bine sa va faceti un obicei in a spune de fiecare data
"SUS" inaite ca ea sa sara pe deget
Vorbitul perusilor
Pentru a invata un perus sa vorbeasca este nevoie de un singur lucru: repetitie repetitie si
iara repetitie. Oricum tineti minte ca perusii nu sunt cunoscuti pentru abilitatile lor de
vorbire si marea majoritate a lor nu vorbesc De retinut este si faptul ca doar masculii
vorbesc.Vocile lor, daca vorbesc, sunt foarte greu de inteles .Chiar daca abilitatea de a
vorbi exista aceasta nu inseamna neaparat ca si pasarea dumneavoastra va vorbi.In
concluzie nu fiti dezamagiti daca pasarea voastra nu va vorbi niciodata.Majoritatea NU o
fac!
Somnul
Pasarea dumneavoastra are nevoie de 10 -12 ore de somn. Daca nu beneficiaza de aceasta
perioada de odihna devine agitata.Daca nu doarme 10 ore odata la doua zile nu apar
probleme de comportament dar ganditi-va ce agitati sunteti cand nu dormiti cateva
nopti.Acelasi lucru se intampla si la pasarea voastra. Pentru a o ajuta sa doarma este
indicat sa le acoperiti colivia astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineata
deoarece la prima raza de soare se vor trezi.
Daca pasarea are "frica" de noapte (zboara isteric prin cusca , tipa noapte) dezveliti
colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana se calmeaza. Tine-ti minte ca pasarile
sunt animale preventive in salbaticie si sperie repede din motive intemeiate .
Alte animale
Cainii si pisicile in special trebuiesc tinute departe de pasarea voastra in general.. "Dar
pisica mea este foarte dulce si ea stie ca pasarile nu sunt snacksuri" .Cand se fac afirmatii
de genul acesta ar trebui sa se tina seama de facptul ca pisicile si cainii sunt predatori.
Chiar si cea mai dulce pisica sau caine poate sa fie cuprins de acest instinct si sa omoare
pasarea intr-o fractiune de secunda. Mai mult saliva pisicii contine bacteria pasturella
care este in general fatala pasarilor. Chiar daca coltii pisicii nu strapung prin piele
bacteria ramane pe pene ,ea fiind inghitita ulterior cand pasarea isi curata penele
Dieta
Dieta perusului vostru este foarte importanta si este cheia pentru a avea un perus
sanatos.Hraniti pasarea voastra cu mixuri de seminte de cea mai buna calitate.Aceastea se
gasesc in toate magazinele de specialitate.Dieta trebuie suplimentata cu fructe si legume
proaspete deoarece semintele asigura doar 50 % din necesarul perusului
Incercati urmatoarele:
FRUCTE : Mere , Grepfruit ,Kiwi , Mango , Nectarine , Portocale, Piersici, Pere, Capsuni
, Rodie, Prune
PLANTE :Trifoi
bine spalate
taiate in bucatele mici
la temperatura camerei
proaspete
Unii perusi s-ar putea sa nu manance fructe si legume imediat mai ales daca a fost hranit
doar cu seminte.Perseverati deoarece s-ar putea sa dureze si pana la un an inaite sa se
obisnuiasca cu ele si sa le manace
Totodata evitati : Varza , Cofeina (ceai si cafea) , mancare veche , lapte si creme , cartof
crud
Curatatul coliviei
De fiecare data cand hraniti perusul acesta in mod inevitabil va scapa o parte din mancare
pe podeaua coliviei , mancare ce va aduna si adapostii o gramada de bacterii. Este indicat
ca podeaua coliviei sa fie dotata cu o grila de metal astfel incat perusul sa nu aiba acces la
resturi.
Cocenii de porumb nu sunt indicati pentru a acoperii fundul coliviei chiar daca aveti
grilaj de metal! Daca perusul apuca sa manance din coceni vor aparea probleme la
sistemul digestiv rezultand moartea prin infometare.Totodata asternutul din coceni
dezvolta bacteria aspergillus ,o ciuperca care atunci cand este antrenata in aer de catre
aripile perusului poate fi inhalata.
Schimbati podeaua coliviei la fiecare 2 - 3 zile (sau mai des daca este posibil). Spalati
podeaua coliviei saptamanal iar o data pe luna dezinfectati intreaga colivie. Un agent de
inalbire bazat pe clor este cel mai indicat si totodata ieftin dar trebuie sa CLATITI bine
colivia inainte de a pune perusul la loc.
Cumpararea perusului!
Cand planuiti sa cumparati un perus de la un pet shop sau de la un crescator privat este
bine sa fiti informat si trebuie sa tineti minte ca chiar daca perusul in sine nu costa foarte
mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include
colivia,mancarea,vizite la veterinar si mult mult timp petrecut in compania lui.
*NU cumparati un perus din impuls! Inaite de a cumpara un perus faceti cateva cercetari.
Consultati o carte referitoare la ei, vorbiti cu alti propietari de perusi ,faceti investigatii pe
internet.
*Alegeti un magazin sau un crescator care ofera conditii bune perusilor.Aceste conditii
includ o COLIVIE curata si loc de joaca, multe jucarii, APA proaspata, MANCARE
proaspata si angajati care pot sa va ofere informatii utile
*Alegeti o pasare care are partea dorsala curata.O parte dorsala murdara este o indicatie a
unei proaste igiene, probleme digestive sau a altor probleme medicale
*Aveti grija ca fosele nazale sa fie curate ! Evitati sa cumparati pasari care prezinta pe
cioc sau pe fosele nazale o mucoasa.Aceasta este o informatie clara ca pasarea are
probleme respiratorii
*Un perus jucaus si atent la ce se petrece in jurul lui este preferat perusului mic,tacut care
sta singur in coltul coliviei
*Penele si aripile. Un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele . Chiar daca penele de pe
aripi trebuiesc scurtate fiti siguri ca sunt toate la locul lor.Penele trebuiesc sa fie
stralucitoare.
*Cautati un perus cu aptitudini sociale.Un perus social fericit va fi jucaus cu alti perusi
din colivie
In orice locuinta a unui crescator -indiferent daca aveti un perus sau mai multi- trebuie sa
existe un colt destinat produselor faarmaceutice de uz veterinar. E adevarat ca unele
medicamente sau adjuvante naturale de uz uman pot fi utilizate cu real succes si in cazul
perusilor insa exista si produse speciale , numai pt animale, care sunt absolut necesare in
"coltul dvs farmaceutic" . Iata , in cele ce urmeaza , o parte din ele, cele considerate de
majoritatea crescatorilor profesionisti ca fiind indispensabile :
-antibiotice (streptomicina, oxitetraciclina)
-dezinfectante(apa oxigenata, rivanol, aloe-first, albastru de metil, hipermanganat de
potasiu)
-betisoare cu vata ( din cele care se folosesc pt bebelusi)
-comprese sterile
-bandaje
-vata medicinala
-leucoplast
-pudra antiseptica
-unguente oftalmologice
-unguente cu antibiotice
-fiole cu vitamina B12
-ulei mineral (sau ulei alimentar)
-pliculete cu ceai de musetel
-miere de albine
-gel stabilizat de aloe-vera
-fiole cu vitamina k
-fiole cu vitamina C
Bolile ochilor
Scurgerile oculare intalnite uneori sunt determinate de prezenta unui corp strain la nivelul
ochiului sau eventual de o infectie. In acest caz, se va curata cu grija ochiul si se va aplica
o solutie cu antibiotice.
Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt determinate in principal de
carenta in vitamina A. Se pot distinge mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a
ploapelor, ploape lipite de un lichid muco-purulent etc.
Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt inglobate vitamina A si
administrarea unor ratii bogate in vitamina A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot
administra injectii cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie
excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa cum a-a aratat in acest
capitol.
Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv extern fac ca timpanul sa
fie foarte superficial, practic la nivelul pielii. Maladia se manifesta sub forma unei
umflaturi ce se gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura labiala care
ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.
Este provocata de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care traieste la suprafata sau
in grosimea epidermului afectand picioarele in zonele lipsite de pene iar in cazul
papagalilor cuprinde si narile si ciocurile acestora. Femela acestui parazit formeaza sub
solzii epidermici loje, microtunele in care depune larve vii fiind vivipare. In anumite
conditii depune si oua dar nu se stie daca ele au importanta in perpetuarea speciei.
Ciclul biologic al parazitului cuprinde un stadiu larvar si doua stadii nimfale si dureaza
20-26 zile.
Se intalneste mai des in crescatorii unde pasarile sunt supra-aglomerate dar s-au semnalat
si cazuri la pasari izolate provenite din aceste crescatorii.
Boala se manifesta printr-o dermatita crustoasa, de culoare alb varoasa sau crem. In cazul
perusilor, unde este cel mai des intalnita, crustele pot acoperi si ochii, narile si ciocul
formand adevarate peruci. La o examinare mai atenta a acestora putem observa o
structura spongioasa si tare.
Tratamentul este la nivel local si consta in 3 faze succesive dupa cum urmeaza:
1.Initial inmuiem crustele formate cu apa calda glicerinata sau saponata eventual apa
distilata sau ceai de musetel. Aceasta se poate realiza prin tamponarea locurilor afectate
cu tampoane de vata inmuiate in respectivele solutii. Trebuie avuta mare grija la modul in
care manipulam pasarea deoarece se poate intampla ca in urma prinderii si contentionarii
indelungate sa survina socul de prindere, fracturi si chiar moartea. De aceea se va umbla
cu grija nebruscand si nestresand pasarea inutil.
2.Odata inmuiate crustele le vom indeparta printr-un raclaj usor dar nu foarte profund
incat sa ajungem la tesutul viu vascularizat. Dupa ce sunt indepartate crustele putem
aplica neguvon fie in amestec cu solutii uleioase gen solutie de vitamina A uleioasa fie
amestec cu unguente pe baza de lanolina gen osmatim. Dozarea neguvonului trebuie
facuta cu mare grija datorita toxicitatii acestuia, nedepasind o concentratie de 2 la mie.
3.Aplicarea se va face prin tamponari ale zonelor afectate operatia trebuind a fi repetata
zilnic pana la inmuierea si indepartarea tuturor crustelor existente.
Concomitent se va trece la o dezinfetie severa a amplasamentului incluzand oparirea
custii si folosirea unui antiparazitant, aruncarea betelor pe care sta pasarea si montarea
unora noi, spalarea cu apa fiarta clocotita a tuturor vaselor de hrana, apa,cuibare.
Trebuie avut in vedere si spalarea mainilor ori de cate ori intram in contact cu pasarea sau
cu ustensile coliviei.
SEMINTE INCOLTITE SI GRAUL VERDE
De doua sau trei ori pe luna este indicat sa administrati perusului dumneavoastra seminte
incoltite. Acestea sunt foarte bogate in nutrienti si vitamine, reprezentand pt papagal ceea
ce reprezinta energizantele pt noi oamenii.
Semintele incoltite pot fi preparate astfel : se ia o lingura de seminte din cutia cu hrana a
perusului , se spala bine, in cateva ape, dupa care se lasa la inmuiat intr-un vas cu apa,
pana a doua zi. Atunci se spala din nou si se intind pe prosoape de hartie.Se lasa la
incoltit stropind din cand in cand prosoapele de hartie ca sa se pastreze umede.Atunci
cand semintelor le da coltul, se iau si se pun la uscat pe o tavita de metal.
ATENTIE!!! A NU SE ADMINISTRA PERUSILOR SEMINTE INCOLTITE
UMEDE!!! Daca nu sunt preparate cum trebuie semintele incoltite pot mucegai,
devenind un real pericol pt sistemul digestiv al pasarilor.
Un alt aliment natural pt perusul dumneavoastra este graul verde sau trifoiul . Semanati
in tavite grau sau trifoi, pt a-i oferi prietenului dumneavoastra cateva mese sanatoase si
placerea de a ciuguli frunzulite proaspete, crude, gustoase si hranitoare.
Trebuie sa tineti insa cont ca nu orice planta rasarita in ghiveci sau tavite este buna pt
perusi. Sfatul crescatorilor este sa nu lasati in camera in care zboara papagalul plante sau
flori naturale, fiindca perusul, vazandu-le verzi, le poate ciuguli, iar unele dintre ele, cum
este, de exemplu, muscata, il pot otravi
O dieta constand in hrana moale si sanatoasa este foarte importanta pentru pasari. Trebuie
sa le oferiti adesea seminte inmuiate sau incoltite. Deoarece pasarile au nevoie de
vitamina B, trebuie sa adaugati si grau la mixul de seminte.
Graul incoltit contine multi nutrienti sanatosi si vitamina B. Fructele sau legumele
proaspete trebuie de asemeni sa faca parte din dieta zilnica.
Semintele incoltite reprezinta o “ tratatie” foarte sanatoasa pentru pasari, daca sunt
preparate cum trebuie. Ele se altereaza repede , si pot aduce prejudicii serioase sananatii
pasarii daca sunt mancate alterate. De aceea, unii experti si crescatori sfatuiesc impotriva
hranirii cu seminte incoltite, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o reactie exagerata.
Daca preparati semintele cu grija, si nu le pastrati in conditii inadecvate sau pentru prea
mult timp, acestea reprezinta un supliment foarte gustos la meniul pasarii
Dumneavoastra, fara a prezenta vreun risc pentru sanatatea acesteia.
Ce seminte sa folositi?
Aproape toate mixurile de hrana contin ovaz decorticat, pasarea nemaitrebuind sa separe
taratzele. Acestea nu sunt potrivite pentru a fi puse la incoltit, deoarece se degradeaza
repede. De cele mai multe ori, aceste seminte decorticate de ovaz nu incoltesc, ci numai
se inmoaie. De aceea, nu trebuie sa folositi pentru prepararea semintelor incoltite mixuri
ce contin ovaz decorticat.Destul de putini dealeri specializati ofera mixuri de seminte
bune de pus la incoltit, pentru perusi sau pentru alte specii de pasari. Se pot cumpara
astfel de mixuri de pe internet, si puteti fi siguri ca sunt potrivite pentru a fi puse la
incoltit.
In primul rand, si cel mai important: IGIENA!
Prepararea si pastrarea semintelor incoltite trebuie facuta in conditii stricte de igiena.
Semintele incoltite se altereaza repede, si vor mirosi a acru, ranced sau mucegait.
NICIODATA SA NU HRANITI ANIMALELE CU MANCARE MUCEGAITA SAU
RANCEDA! Aruncati mancarea alterata, chiar daca numai o mica parte a acesteia este
stricata – va rog aruncati TOT, deoarece este foarte posibil ca mucegaiul sa fi atacat deja
toata mancarea, si acest lucru sa nu poata fi observat cu ochiul liber. De asemeni, nu
lasati niciodata semintele incoltite in colivie pentru mai mult de patru ore, mai ales vara,
deoarece se vor altera potrivit, pentru a elimina posibilele bacterii, mucegai, etc.
Mod de preparare
Puneti semintele intr-o strecuratoare ( de preferat din material plastic), si clatiti sub
robinetul de apa, acoperiti-le cu apa si lasati-le sa se umfle maxim 8 ore. ( de exemplu,
peste noapte). Eu folosesc un recipient obisnuit ( oala, cana, etc), si le las neacoperite in
bucatarie. Nu le lasati mai mult de 8 ore, deoarece vor incepe sa fermenteze. Dupa maxim
8 ore, clatiti din nou semintele in sita sub robinet. Lasati sa se scurga apa, apoi suspendati
strecuratoarea peste vas. Acoperiti usor strecuratoarea cu capacul vasului pentru a tine
praful la distanta. Lasati semintele la incoltit pentru 24 maxim 48 de ore la o temperatura
constanta. O strecuratoare de plastic reprezinta alegerea cea mai potrivita, deoarece una
de metal poate oxida, desi cele mai multe strecuratoare sunt confectionate din otel
inoxidabil. Experienta, insa, a aratat ca cele mai multe strecuratoare confectionate din
otel inoxidabil nu au trecut “testul semintelor incoltite”. Pentru a evita mucegairea, eu
clatesc semintele incoltite sub robinet, la fiecare 12 ore. Dupa procesul de incoltire si
dupa clatiri repetate puteti hrani pasarea cu semintele incoltite. Pasarile mele prefera
semintele lasate la incoltit intre 12 si 36 ore. Nu le plac la fel de mult semintele lasate mai
mult la incolti. Se pare ca semintele “ prea-incoltite” nu sunt la fel de gustoase ca si cele
care au muguri mici, aproape invizibili.
Puteti tine semintele incoltite in frigider pentru pana la 3 zile, dar trebuie sa le serviti
repede si sa le clatiti foarte bine inaite de a hrani pasarea. Va rog NU UITATI sa le lasati
sa ajunga la temperature camerei inainte. Daca pasarea le va manca direct de la frigider,
semintele vor fi prea reci gusa acesteia, si vor provoca inflamatii serioase. Pasarilor nu le
plac semintele incoltite care sunt umede. Dupa clatire, lasati apa sa se scurga de pe
semintele incoltite, inainte de a hrani pasarea cu ele. Uitati cum se face: clatiti semintele
intr-o strecuratoare mica din plastic. Luati un “prosop de ceai” ( in text este “tea towel”,
nu stiu exact care e corespondentul in limba romana) CURAT si impaturiti-o de cateva
ori. Puneti strecuratoarea pe prosop si lasati-o acolo cateva minute. In acest timp,
prosopul va absorbi excesul de apa.
Preparati cantitatea potrivita
O lingurita de seminte incoltite/ pasare/ zi. La inceput, e posibil ca pasarea sa evite sa
guste mancarea. Aveti rabdare! Odata ce se obisnuieste cu semintele incoltite, le va adora
si va devora cu placere portia zilnica.
Pont: Imediat inainte de a hrani pasarea cu ele, presarati deasupra semintelor incoltite
verdeata proaspata, tocata. Verdeata uscata e o alternativa gustoasa, daca nu exista
proaspata la indemana. Pasarile mele savureaza semintele incoltite “ asezonate” cu
verdeata.
Sanatatea perusilor
Chiar daca pe proprietarii de perusi nu-i incanta ideea ca perusii lor sa se imbolnaveasca,
acestia se pot imbolnavi grav. Exista un numar mare de boli, pe care perusii le pot suferi.
Cel mai important aspect este acela ca daca perusul tau este bolnav, trebuie sa-l duci
neaparat la veterinar. Sistemul imunitar al unui perus este foarte slab, si chiar cea mai
inofensiva infectie il poate omori. Ajutand perusul imediat, ii poate salva viata!.
Proprietarii care detin mai multi perusi, ar trebui sa aiba cel putin o colivie de recuperare,
unde pasarea bolnava poate fi tinuta.
Picioare reci/fierbinti
Daca picioarele sunt fierbinti, atunci temperatura perusului este mai mare de 40 °C.
Acum priveste cu atentie penajul pasarii. Penele perusului sunt apropiate de corp?
Pasarea isi tine aripile ca si cum ar sta pe un ou ? Atunci perusului ii este foarte cald.
Vara , acest comportament este normal (este indicat sa-i asigurati o cadita cu apa ). O alta
varianta, ar fi aceea ca perusul sa fi suferit un atac de panica.
Picioare fierbinti pe o durata mai mare de timp
Daca picioarele perusui raman fierbinti mai mult timp, cel mai probabil motivul este o
infectie la rinichi.
Daca organismul pasarii nu este vindecat , in totalitate, din urma infectiei, corpul acesteia
se supraincalzeste. Daca se intampla asa ceva, pasarea trebuie dusa imediat la veterinar.
Aceasta boala, daca nu este tratata la timp, este mortala pentru pasare.
Atentie! Perusii mai "dolofani", au picioarele mai calde. In acest caz, picioarele calde, nu
reprezinta un motiv de alarmare.
Daca perusul are picioarele reci, din cand in cand, acesta poate fi stresat. O alta explicatie
a picioarelor reci , poate fi aceea ca perusul sa fi facut baie. Daca penajul pasarii, chiar si
picioarele, sunt ude, temperatura corpului este putin mai mica ca de obicei. In cateva
minute, temparatura ar trebui sa creasca la loc, deci nu aveti vreun motiv de ingrijorare.
Daca picioarele perusului sunt reci cateva minute, de mai multe ori pe zi, poate fi un
semn de boala ( disturbari ale sistemului cardiovascular ). Este important sa duceti
pasarea la veterinar, cand apar astfel de simptome.
Cand picioarele perusului sunt reci, mereu, pasarea pare apatica, penele sunt pufoase si
doarme mai mult decat o face in genaral, aceasta sufera, probabil, de o boala severa. In
acest caz, este recomandat sa duceti pasarea la veterinar.
1. Tumori
2. Gusa - insuficienta iodului va duce la apariatia gusei
3. Febra (Psittacosis or parrot fever) - aceasta este cauzata de bacteria 'Chlamydia
psittaci', si poate fi transmisa si la oameni.
4. Cnemodocoptes mites
5. Afectiuni ale ficatului
6. Virusul Polyoma
7. Afectiuni ale ciocului si ale aripilor.
8. Hipertrofie
9. Megabacteria
10. Infectii cu organisme straine
Daca perusul pe care l-ati achizitionat a invatat sa zboare repede si acum toata casa ii
apartine, nu trebuie sa uitati ca un singur moment de neatentie din partea dumneavoastra
ii poate fi fatal micutului papagal. De aceea, este necesara cunoasterea principalelor
riscuri cu care se poate confrunta pasarea si modul in care puteti preveni aparitia
accidentelor de orice natura.
La fel ca orice alt animal de companie, si perusul trebuie protejat de pericolele care vin
din afara sau din interiorul mediului ambiant al acestuia, care in acest caz se refera la
apartamentul sau casa in care locuiti. De aceea, nu uitati niciodata usile de acces, spre
exterior ,deschise, deoarece perusul ar putea fi tenta sa "arunce" o privire in afara
perimetrului locativ, iar sansele de a se intoarce sunt de cele mai multe ori nule.
* Daca, pe langa perus, mai detineti si alte animale de companie, caini sau pisici, este de
preferat sa nu le tineti impreuna. Chiar daca s-au acomodat unii cu ceilalti si par sa se
ignore, este de preferat sa-i tineti in camere separate. In caz contrar, cainii sau pisicile vor
incerca sa prinda perusul, fie doar din joaca.
Un accident frecvent este cand perusul se loveste de geam, deoarece acesta nu cunoaste
materialul de sticla si il confunda cu zona din afara perimetrului locativ. Va sfatuim ca,
atunci cand lasati perusul liber prin camera, sa acoperiti toate ferestrele cu perdele sau cu
draperii, pentru a preveni riscul accidentarii. Daca ferestrele sunt acoperite cu draperii
lungi, cu falduri ample, este de dorit ca acestea sa fie confectionate dintr-un material
usor, diafan. Materialele bogate si grele pot deveni adevarate capcane pentru perusii care
se pot infasura in acestea. In incercarea disperata de a se elibera, pasarea se va zbate si se
va rani.
Se stie faptul ca aceste pasari nu pot inota si se pot ineca in cazul in care vor patrunde in
acvarii sau in alte recipiente care contin apa. Asigurati-va ca acvariile sunt in permanenta
acoperite, astfel incat perusul sa nu poata patrunde in acestea.
Fiti atenti si la modul de utilizare a surselor de foc, cum ar fi aragazul, lumanarile, etc.
Daca in casa aveti plante otravitoare, un sfat bun este sa renuntati la acestea in momentul
in care achizitionati un perus sau sa amenajati o camera speciala pentru plante, unde
perusul sa nu aiba acces.
Trucuri alimentare
In aceasta sectiune voi incerca sa va ofer cateva trucuri , cu care sa convingeti perusul sa
manance orice.
1. Daca veti pune in colivie seminte necunoscute perusului, alaturi de cele pe care el e
obisnuit sa le consume, cu siguranta le va ignora. In cazul in care perusul nu va avea
acces la semintele cu care este obisnuit, in scurt timp va fi atat de flamand, incat va trebui
sa manance noul tip de hrana. Nu trebuie, insa, sa infometati pasarea, 2-3 ore sunt de
ajuns pentru a incuraja perusul sa consume noua hrana. Daca perusul refuza sa consume
noua hrana, dati-i din nou hrana obisnuita.
3. Daca aveti mai multi perusi care au deja un meniu variat, plasati-i in aceeasi colivie cu
cei mofturosi.
4. Bolul cu seminte trebuie asezat , in colivie, cat mai sus. (pentru a fi la indemana
perusilor).
O pasare ar putea refuza un anume tip de hrana intr-o anumita perioada a anului, in alt
anotimp consumand-o fara nici o ezitare.
Conform recomandarilor veterinarilor, crescatorilor cea mai buna mancare este cea din
pet-shop-uri, avand posibilotatea sa alegeti din mai multe sortimente (Kiri Kiri,Menu,
Vitakraft).
Reproducere
Atunci cand sunteti hotarat sa cumparati unul sau mai multi perusi, primul pas pe care
trebuie sa-l faceti este sa achizitionati sau sa confectionati un cuib. In magazinele de
specialitate veti gasi cu siguranta astfel de cuiburi, de diferite modele si dimensiuni.
Cuiburile destinate perusilor difera in functie de locatia acestora. Cele mai inalte sunt
prevazute cu un capac care poate fi ridicat, in acest mod devenind mai lesne de examinat.
Pentru ca ouale sa fie pastrate in siguranta in mijlocul cuibului, baza acestuia trebuie sa
aiba o forma concava.
Imperecherea perusilor se poate face atat intr-un sistem de colonie, cat si doi cate doi.
Este esentiala crearea unui mediu propice imperecherii, prin asigurarea a cel putin 12 ore
de iluminare, naturala sau artificiala, dar si prin mentinerea unei temperaturi usor mai
ridicate in vederea diminuarii riscului ca femelele sa scoata un numar mic de oua. Daca
se doreste obtinerea unei anumite varietati de perus sau de culoare trebuie stiut faptul ca
acest lucru nu se poate controla. Femela perus are, de multe ori, un comportament greu de
anticipat; este posibil ca aceasta sa respinga masculul sau sa-si atace ouale sau puii, deci
"imperecherea programata" poate esua.
Daca totusi rezultatele imperecherii sunt satisfacatoare si ati devenit stapanul unui numar
mare de pui trebuie luata in calcul eventualitatea in care nu veti gasi cumparatori pentru
toti acestia. In acest caz este necesara asigurarea conditiilor propice unei bune dezvoltari
a acestora.
Atat femelele, cat si masculii devin apti fizic pentru imperechere de la varsta de 12-18
luni. De la aceasta varsta, femelele pot face fata cu succes reproducerii si ingrijirii oualor.
Multi crescatori au facut greseala de a imperechea perusii de la o varsta frageda, pasarile
fiind expuse la probleme de sanatate.
Pentru ca imperecherea sa aiba succes, cele doua exemplare trebuie sa fie apte fizic si
psihic pentru acest proces, in caz contrar existand posibilitatea ca femela sa cloceasca oua
infertile. In cazul in care, la o pereche cu probleme de sanatate, rata infertilitatii este
mare, puii care rezulta totusi din aceasta imperechere pot fi bolnavi si lipsiti de vigoare.
Daca insa dintr-o pereche de perusi au iesit pui sanatosi, nu este indicat sa despartiti cei
doi parinti; exista riscul ca din femela ce a fost imperecheata cu alt partener sa rezulte oua
infertile. Nu este de dorit ca un perus care a avut probleme de sanatate sa convietuiasca
cu celelalte pasari, de preferat fiind mutarea acestuia din voliera pentru a nu le afecta si
pe celelalte.
Primele oua sunt depuse la 14 zile de la imperechere. Stiind ca femela perus depune oua
in ziel alternante, puii vor iesi din ou tot in zile alternante. Perioada de incubatie dureaza
19-21 de zile, iar masculul o intovaraseste pe toata durata clocitului, hranind-o.
Inspectarea prin care se poate verifca daca un ou este fertil se poate face usor, cu ajutorul
unei lanterne cu spot, fara a necesita mutarea lor din cuib. Daca osbervati ca oul este
"curat" si aproape transparent inseamna ca este infertil, iar daca veti observa o culoare
opaca, acest lucru indica un ou fertil.
Celor care abia au intrat in randul crescatorilor de perusi este indicat sa lase destul timp
pentru dezvoltarea normala a oualor si sa intervina doar cand acestea nu vor permite
puilor sa iasa. Daca ouale se dovedesc a fi infertile, acestea trebuie aruncate, iar femala
va incepe sa scoata o serie noua de pui.
Proprietarii trebuie sa stie ca, inca din timpul sezonului de imperechere si pe tot parcursul
cresterii puilor, perusilor le va fi marita ratia de proteine din dieta. Un supliment
important este calciul, care este esential unei bune dezvolari a sistemului osos al puiului
de perus.
Stiu ca sunt crescatori care efectiv dau antibiotic pasarilor cica preventiv, e o mare
tampenie din punctul meu de vedere si eu NU as face asa ceva niciodata. Pai prin toamna
trecuta am aflat eu cu stupoare ca inainte sa-i bage 'la produs', tipul de la care l-am luat eu
pe Gogu le da perusilor antibiotic in apa - am intepenit cand am auzit. Tot cu el m-am
certat anul asta in ianuarie, ca-mi arata cu mandrie un flacon de Enteroguard capsule, din
care le dadea pasarilor care aveau probleme cu kk. Stiu ca ma repet, dar pe cat posibil
evitati administrarea de antibiotice (in special in apa de baut); daca situatia nu o cere,
organismul perusului nu va avea decat de suferit (metabolismul i se da peste cap si exista
riscul sa dezvolte ulterior rezistenta la antibiotice, iar cand va fi intr-adevar nevoie de un
astfel de tratament medicatia nu va mai avea nici un efect).
Nu va lasati pacaliti de faptul ca pe prospectele antibioticelor se indica un spectru larg de
afectiuni pe care le-ar vindeca, multe tin de marketing (pai daca ar fi asa cum zic ei pe un
prospect, atunci cum se justifica numarul mare de antibiotice de pe piata?!); un vet bun va
sti care este medicamentul potrivit pentru pasare.
Ideea de baza este insa ca voi sa nu ajungeti in astfel de cazuri, sunt cateva reguli destul
de simple de urmat pentru ca pasarea sa nu aiba nevoie toata viata de vizite la vet (mai
putin situatiile absolut nefericite si care nu pot fi controlate - ex. tumori):
- alimentatia corespunzatoare: meniuri preparate special pentru perusi, achizitionate in
pungi ermetice; dupa desfacerea pungii, se verifica 'interiorul' (sa nu contina seminte
mucegaite, etc.). Vizavi de verdeturi si legume: daca nu aveti certitudinea ca sunt 100%
naturale, de gradina, renuntati la ele; cazurile nefericite de intoxicari cu legume tratate cu
chimicale sunt deja prea multe ca sa mai explic de ce trebuie sa fiti atenti (e). In curand
vine primavara si o sa putem sa le servim pasarilor frunze de papadie, nu moare nimeni
doar cu seminte intre timp.
- apa: PLATA, fratilor, nu dati perusilor mizeria care curge prin robinetele noastre.
Schimbati apa macar o data pe zi iarna si cel putin de 2 sau mai multe ori pe zi vara, cand
e ff cald. Cand schimbati apa, spalati adapatoarea bine de tot sub jet de apa fierbinte.
- igiena: curatenie zilnica in tavita coliviei (indepartat excremente), dezinfectarea
completa a coliviei si accesoriilor MACAR o data pe luna; spalati-va bine pe maini cand
veniti de afara, INAINTE de a intra in contact cu pasarea - la fel, e de dorit sa va
schimbati de hainele 'de strada' inainte ca perusul sa aterizeze pe stapan.
- ambianta: feriti perusul de frig, curent, fum, prajeli.
La toate astea, adaugati in programul zilnic ca perusul trebuie supravegheat de fiecare
data cand este lasat liber prin casa, pentru a preveni incidentele de tot felul (sa nu roada
ceva ce n-ar trebui, sa nu se loveasca, etc.).
Cam asta ar fi reteta de baza pentru un perus sanatos - nici nu e un efort prea mare, nu?
Later edit: uitam un aspect important. Cand aduceti un nou perus in casa in care deja se
afla o pasare, noul venit va intra OBLIGATORIU in perioada de carantina, eliminandu-se
total posibilitatea ca cele 2 pasari sa intre in contact direct pentru cel putin o saptamana -
daca nu chiar 2 saptamani, timp in care se poate vedea daca noul venit are 'bagaje' dupa el
(afectiuni digestive, raie, etc.).
E bine sa ai in casa un fel de trusa de prim ajutor pentru perusi, ca nu stii cand se
intampla ceva neprevazut. Un dezinfectant in caz de ranire, seringi mici (fara ac!!!!!!),
comprese sterile, niste vitamine solubile (Multivitaminico sunt cele mai recomandate),
Diropur pentru diaree, Bronchipur pentru raceala, gel stabilizat de aloe vera si lista ar
putea continua.
RABDARE si IUBIRE
Daca vrei sa stea pe deget sau sa nu se sperie de tine, trebuie sa ii capeti increderea.
Cu un perus trebuie sa stai minim jumatate de ora pe zi, sa ii vorbesti, sau sa ii tii
companie. De asemin conteaza foarte mult tonul vocii care i se adreseaza, trebuie sa fie
calma, de preferat de copil sau de femeie, pentru ca e mai subtire.
Incearca, atunci cand ai timp liber, sa faci niste mici "sedinte" de acomodare cu el, spre
exemplu:
-la inceput trebuie sa stai la o distanta mai mica de un metru de colivie, si sa vorbesti cu
el, pana cand vezi ca se linisteste, deoarece e posibil sa se sperie, sau pana cand nu te mai
baga in seama, mananca, isi aranreaja penele sau doarme. Cel mai bine este ca aceste
"sedinte" nu fie seara tarziu, sau dimineatza, cand este mai agitat. de asemeni, sa nu fie
zgomot in camera sau ceva care sa ii atraga atentia, televizor, radio etc.
-dupa ce ai observat ca nu se mai sperie in prezenta ta, o sa pui degetul aratator pe una
din ostretele colivei, si o sa plimbi usor degetul de sus in jos, apoi pe una din barele
orizontale, totul cu miscari lente, si daca se poate chiar sa ii vorbesti. E posibil ca la
inceput sa ii fie frica, sa sara de pe un perete pe altu al coliviei, atunci te opresti putin, sa
se linisteasca, si reiei exercitiul.
-daca vezi ca din nou nu te mai baga in seama, sau urmareste degetul cu atentie, dar nu isi
mai schimba locul prin colivie, devenind agitat, poti sa deschizi usor portita si sa
introduci degetele, usor, iar el o sa inspecteze situatia, dupa care din nou va zbura
bezmetic, atunci tu nu mai faci nici o miscare, si astepti sa se linisteasca.
-apoi poti ridica mana pana la nivelul bentitei de sus, unde cred ca sta de obicei, si, te
"joci" cu el, apropiind degetul de piciorusele lui, cand nu este atent. nu te astepta sa iti
iasa din prima, pentru ca se speri, din nou RABDARE
-daca nu se mai sperie si se uita atent la deget, poti sa il impimgi usor cu degetul de pe
bentita, dar degetul sa fie pus ca si cum ai vrea sa se urce pe el, in lateral, nu sa il impingi
cu varful degetului, sau chiar sa ii urci usor degetul la piept, si sa il impingi usor. Daca se
urca e foarte bine, deoarece faci progrese considerabile.
-In momentul in care ai reusit sa il urci pe deget de vreo 2-3 ori, poti sa repeti cuvantul
"SUS", cand vrei sa se urce pe deget, ca in acest mod, mai tarziu, cand v-a auzi acest
cuvant si v-a fi prin camera, sa vina la tine pe deget, umar sau cap.
Apoi totul v-a decurge destul de rapid, ca in urmatoarele 2 zile sa vina fara retinere pe
deget.
Totul ar trebui sa se petreaca in maxim 2 saptamani, dar depinde de perus.
O "sedinta" nu trebuie sa dureze mai mult de jumatate de ora ca sa nu plictisesti perusul.
Trebuie sa ai multa rabdare, si asa cum a spus Anutza, cand o sa iasa afara, prin casa, o sa
vina mai des la dupa dupa vreo 2 zile de acomodare
Mult succes, daca am uitat ceva o sa mai scriu, sper sa iti fie de folos
Codul de drept al perusilor
1) TE ROG NU MA PEDEPSI
Nu tipa la mine si nu da în mine. Am urechi sensibile si s-ar putea sa nu mai am încredere
în tine daca ma lovesti.
Mâinile sunt uneori lucruri înfricosatoare pentru noi.
Si ce e mai important, noi nu învatam prin pedepsire... suntem creaturi gentile care lovesc
înapoi doar pentru a se apara, învatam prin rabdare si iubire.
7) TINE MINTE
Oricum ma vei trata, n-o sa uit niciodata.
8) DREPTURILE TALE
Tu ai multe drepturi... dar eu pot sa-ti asigur numai unul singur... acela ca, daca ma vei
trata cum ti-am zis mai sus, o sa te rasplatesc cu frumusete, inteligenta, iubire
neconditionata, si tot ceea ce n-ai mai simtit din copilarie. Când m-ai luat acasa ai devenit
Conducatorul meu de grup, si în acelasi timp universul vietii mele.
Îti aduc luna si stelele de pe cer daca pot.
Suntem un SUFLET si o INIMA !
--------------------------------------------------------------------------------
Este o boala parazitara intalnita mai ales la galinacee: gaini, curci, fazani fiind mai rar
intalnita la pasarile de colivie, indeosebi la papagali.
Este provocata de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care traieste la suprafata sau
in grosimea epidermului afectand picioarele in zonele lipsite de pene iar in cazul
papagalilor cuprinde si narile si ciocurile acestora. Femela acestui parazit formeaza sub
solzii epidermici loje, microtunele in care depune larve vii fiind vivipare. In anumite
conditii depune si oua dar nu se stie daca ele au importanta in perpetuarea speciei.
Ciclul biologic al parazitului cuprinde un stadiu larvar si doua stadii nimfale si dureaza
20-26 zile.
Se intalneste mai des in crescatorii unde pasarile sunt supra-aglomerate dar s-au semnalat
si cazuri la pasari izolate provenite din aceste crescatorii.
Boala se manifesta printr-o dermatita crustoasa, de culoare alb varoasa sau crem. In cazul
perusilor, unde este cel mai des intalnita, crustele pot acoperi si ochii, narile si ciocul
formand adevarate peruci. La o examinare mai atenta a acestora putem observa o
structura spongioasa si tare.
Tratamentul este la nivel local si consta in 3 faze succesive dupa cum urmeaza:
1.Initial inmuiem crustele formate cu apa calda glicerinata sau saponata eventual apa
distilata sau ceai de musetel. Aceasta se poate realiza prin tamponarea locurilor afectate
cu tampoane de vata inmuiate in respectivele solutii. Trebuie avuta mare grija la modul in
care manipulam pasarea deoarece se poate intampla ca in urma prinderii si contentionarii
indelungate sa survina socul de prindere, fracturi si chiar moartea. De aceea se va umbla
cu grija nebruscand si nestresand pasarea inutil.
2.Odata inmuiate crustele le vom indeparta printr-un raclaj usor dar nu foarte profund
incat sa ajungem la tesutul viu vascularizat. Dupa ce sunt indepartate crustele putem
aplica neguvon fie in amestec cu solutii uleioase gen solutie de vitamina A uleioasa fie
amestec cu unguente pe baza de lanolina gen osmatim. Dozarea neguvonului trebuie
facuta cu mare grija datorita toxicitatii acestuia, nedepasind o concentratie de 2 la mie.
3.Aplicarea se va face prin tamponari ale zonelor afectate operatia trebuind a fi repetata
zilnic pana la inmuierea si indepartarea tuturor crustelor existente.
Concomitent se va trece la o dezinfetie severa a amplasamentului incluzand oparirea
custii si folosirea unui antiparazitant, aruncarea betelor pe care sta pasarea si montarea
unora noi, spalarea cu apa fiarta clocotita a tuturor vaselor de hrana, apa,cuibare.
Trebuie avut in vedere si spalarea mainilor ori de cate ori intram in contact cu pasarea sau
cu ustensile coliviei.
Mituri
Mit 1 : Pasarile isi ascund bolile. Instinctele lor le permit de asemenea sa fie bolnave fara
a-si arata vre-o simptoma a bolii pana ce , de obicei , este prea tarziu.
Adevarat
Mit 2 : Pasarile sunt fragile si mor repede si usor cand sunt bolnave.
Adevarat
Mit 3 : Multe boli ale pasarilor sunt infectii bacteriale –care, de cele mai multe ori,se pot
trata usor cu antibiotice* , iar dupa aceea isi vor reveni la normal.
Adevarat
Mit 4 : Vitaminele care suplimenteaza un mix de seminte duc la o dieta completa si
echilibrata
Adevarat
Mit 5 : Pasarilor trebuie sa li se puna vitamine in apa de baut
Adevarat
*Antibioticele nu se dau « dupa ureche » , ci doar atunci cand sunt prescrise de un medic
veterinar.
Sexul si varsta :
Sexul unui perus (Melopsittacus undulatus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales
pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni
de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila.
Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si metoda
chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre mascul si
femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de culoare albastru-
indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar albicioasa.
In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va prezenta o
ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis, ingrosata si cu
aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro numai pe durata
perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma modificandu-se. Uneori,
femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau cele care sunt bolnave prezinta o
ceroma colorata in albastrui.
In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele masculilor si
ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi, ceroma masculului
este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si prezinta un inel alb in
imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un astfel de inel, insa este mult
mai difuz si mai mic decat la femele.
Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se face totusi
cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino, Lutino, Recessive
Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de culoare roz.
Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul
perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:
- masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi;
- femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare;
- masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele (comportamente de
curtare).
De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca un cuplu,
unul curtandu-l pe celalalt.
Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este
important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul.
Chiar daca descoperiti la un moment dat ca perusul dumneavoastra ar fi trebuit sa se
numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de
pasare.
Varsta perusului se poate vedea dupa culoarea ciocului si a nasului, dupa dungile negre
de pe cap si dupa culoarea picioruselor. Un perus tanar are dungi negre incepand din
dreptul nasului si apoi peste cap, pana la codita iar pe masura ce imbatraneste dungile se
retrag si dispar de pe cap. Fac exceptie perusii care sunt dintr-o singura culoare si care nu
au dungi deloc ( ex: alb, galben). Ciocul la perusii tineri este deschis la culoare, lucios si
usor transparent.La cei mai in varsta ciocul este inchis la culoare si mat. Nasul la cei
tineri este roz sau bleu si spre maturitate se face albastru inchis la baieti si alb sau bej la
fete. O piele scortoasa a nasului si maro inchis poate arata ca perusul tau este batran.
Piciorusele sunt rozalii la cei tineri iar la cei mai batrani sunt de culoare mai inchisa. Un
semn distinctiv ar fi si ochii care sunt negrii ca margelele la cei tineri , in timp ce la cei de
peste un an va incepe sa se vada si un cerc alb care inconjoara irisul.
--Creasta foarte ridicata sau foarte lipita de cap (la speciile care au creasta) indica un
papagal foarte speriat sau foarte agitat. Acest semnal trebuie interpretat ca o avertizare si
poate fi insotit de suieraturi si de o pozitie ghemuita.
--Ciocul deschis insotit de suieraturi sau tipete si o pozitie ghemuita reprezinta un semn
clar ca pasarea va musca. Acest comportament este manifestat de papagalii speriati sau
care fac parada.
--Ciocnirea sau scrasnirea ciocului in mod repetat semnifica o avertizare de agresivitate.
Acest comportament se intalneste in special la nimfe si la papagalii cacadu si poate fi
insotit de intinderea gatului spre inainte si ridicarea unui picior. Pasarea nu trebuie atinsa
sau manipulata in aceste situatii.
--Maraitul si suieratul reprezinta vocalizari agresive. Acestea nu se intalnesc la toate
speciile de papagali si pot fi insotite de ridicarea penelor de pe ceafa si de
dilatarea/contractarea succesiva a pupilelor. Daca pasarea manifesta un astfel de
comportament nu trebuie sa o atingeti. Va trebui sa inspectati imprejurimile intrucat este
posibil ca ceva din mediul inconjurator sa o deranjeze.
--Dilatarea/contractarea succesiva si rapida a pupilelor, mai ales daca este insotita de alte
semne de agresivitate, ne atentioneaza ca pasarea este nervoasa sau speriata si nu trebuie
atinsa sau manipulata.
--Muscatura semnifica faptul ca pasarea este speriata sau se simte amenintata. Totusi,
papagalii pui trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a
explora mediul, muscand astfel si degetele stapanilor.
--Miscarea aripilor in sus si in jos poate indica agresiune, frustrare sau dorinta de atentie.
--Tremurarea/frematarea aripilor si/sau a corpului semnifica de obicei nervozitate. Acest
comportament poate fi intalnit si daca pasarea este foarte agitata sau in perioada de
imperechere. Tremurarea aripilor insotita de aplecarea corpului spre inainte precede
lansarea in zbor.
--Umflarea penelor, mai ales a celor de pe cap, gat si a crestei (la speciile care au creasta)
este o strategie folosita de pasari pentru a parea mai mari in fata adversarilor, atunci cand
se simti amenintate.
--Rasfirarea penelor din coada acompaniaza deseori alte comportamente pentru a
semnifica agresivitate sau manie. ----------Desfacerea penelor din coada reprezinta o
modalitate a papagalului de a face parada de forta si vitalitatea sa.
--Batutul din picior, intalnit in special la papagalii cacadu, reprezinta o modalitate de
exprimare a dominantei asupra teritoriului si poate aparea atunci cand pasarea isi simte
pozitia amenintata.
--Marsul cu capul in jos catre cineva este un comportament agresiv, menit sa intimideze.
Daca marsul este facut cu capul sus reprezinta o invitatie la joaca.
--Postura de atac este reprezentata de o combinatie de semne: rigidizarea corpului,
aplecarea capului, desfacerea penelor din coada, ghemuirea sau inaltarea, leganarea dintr-
o parte in alta, lipirea crestei de cap, infoierea penelor de pe spate, suierarea, ciocul
deschis, dilatarea/contractarea pupilelor. Daca pasarea isi insoteste postura de atac de
marsul rapid catre dumneavoastra cel mai bine este sa va indepartati din raza ei si sa
asteptati sa se linisteasca.
--Un papagal foarte speriat va incerca deseori sa se faca invizibil, adica isi va inalta si
subtia corpul, fara a face vreo miscare, tinand privirea fixa, dar cu pupilele dilatate. In
natura acest comportament ajuta pasarile sa treaca neobservate de catre atacator. Daca
papagalul se afla in aceasta pozitie nu va apropiati pentru ca va va ataca. Asteptati intai sa
se linisteasca.
--Retineti ca unii papagali, in special papagalii cacadu, amazonieni si gri africani se pot
amuza jucand tot felul de farse stapanilor sau musafirilor. Ei fie se prefac prietenosi
urmand sa atace din senin, fie invers, se prefac nervosi pentru a speria oamenii.
Se iau 2 lingurite din semintele lor obisnuite si se lasa intr-un pahar cu apa, de seara pana
a 2a zi. Apoi se iau, se scurg de apa si se pun la incoltit pe o farfuriuta, pe un servetel
umed; servetelul se umezeste zilnic. Cand semintele incep sa incolteasca, se iau, se
clatesc, se usuca fff bine si se servesc perusilor. Mare grija sa nu li se dea pasarilor
seminte umede sau mucegaite, pot da in diaree sau alte afectiuni digestive!
Teoretic, semintele incoltite sunt o sursa bogata de vitamine pentru pasari si nu ar trebui
sa le faca nici un rau, dar cum ai mei sunt pe tratament, vet-ul mi-a zis sa le dau numai
seminte.
Naparlirea pasarilor
Desi marea majoritate a stapanilor de pasari stiu ca acestea vor naparli la un moment dat,
de multe ori ei sunt luati prin suprindere atunci cand gasesc fundul coliviei acoperit de
pene sau se ingrijoreaza atunci cand pasarea lor isi modifica atitudinile si
comportamentul.
Penele sunt structuri moarte, asemanatoare cu unghiile omului, ele in timp se uzeaza si
trebuiesc inlocuite. Naparlirea naturala are loc mai ales la trecerea de la sezonul cald la
sezonul rece si vizeaza intreg penajul, de la puf pana la penele de pe corp. Naparlirea are
loc deseori dupa clocirea oualor si cresterea puilor si este un proces influentat de
hormonii tiroidieni si cei ai organelor sexuale. In general, primele pene inlocuite sunt cele
de pe piept si cap, iar ultimele sunt cele din coada si de pe aripi.
Naparlirea este o etapa foarte importanta in viata oricarei pasari, este chiar o perioada
critica si stresanta datorita accelerarii metabolismului si consumul intens de resurse.
In medie, perioada de naparlire dureaza 4-8 saptamani si in acest timp pasarea poate
deveni mai apatica, mai tacuta (nu mai canta, nu mai vorbeste), mai putin activa decat de
obicei. Papagalii obisnuiti cu mangaierile stapanilor s-ar putea sa le respinga datorita
faptului ca pielea este iritata si chiar dureroasa datorita aparitiei noilor pene care o
strapung. Ea are nevoie de liniste si siguranta, de mai multa odihna precum si de o dieta
imbogatita cu proteine, minerale si vitamine. Oferiti-i alimente ca: ou fiert tare, bucatele
de carne de pui bine fiarta, fructe, legume, seminte, os de sepie, blocuri de minerale.
Consultati veterinarul pentru o dieta potrivita, prea multe proteine pot face rau pasarii.
Pasarea va trebui sa beneficieze de 9-12 ore de somn linistit pe noapte si va avea nevoie
de un loc unde sa se poata simti in siguranta in colivie chiar si pe timpul zilei. In natura,
unele pasari stau mai mult ascunse pe perioada naparlirii, asa ca acoperirea partiala a unui
colt al coliviei poate fi o idee buna pentru a-i oferi un astfel de loc in care sa se retraga
daca doreste.
De asemenea, colivia pasarii va trebui plasata intr-un loc linistit.
O pasare adulta naparleste de obicei o data pe an. Daca naparlirea este mai frecventa sau
dureaza mai mult decat in mod normal (uneori naparlirea poate deveni o permanenta)
aceasta poate insemna fie ca pasarea este bolnava sau stresata, fie ca nu ii sunt oferite
conditiile necesare unei vieti bune. Astfel, o dieta nepotrivita, o schimbare brusca a
temperaturii ambientale, apa de baut si/sau de imbaiat prea rece sunt factori care pot
declansa naparlirea.
Cu toate acestea, o pasare isi poate inlocui cateva pene care sunt deteriorate si in afara
perioadei de naparlire si acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze.
Naparlirea poate afecta capacitatea de zbor a pasarilor si de aceea va trebui sa aveti grija
ca ele sa nu se raneasca atunci cand le lasati libere in aceasta perioada.
Naparlirea este o perioada in care pasarea trebuie atent supravegheata. Noile pene pot
avea defecte de crestere si dezvoltare, pot fi decolorate, fragile. Daca observati astfel de
lucruri la pasarea dumneavoastra, cereti ajutorul unui medic veterinar specialist. De
asemenea, perioada de naparlire este o perioada in care pasarea este mult mai susceptibila
de a se imbolna