VREAU O PISICĂ!? VREAU ÎNCĂ O PISICĂ?! VREAU ȘI O PISICĂ?!

Dorin Dumitriu Felisa Outstanding Cats*RO

Acest curs este dedicat celor fără pisici (deocamdată), celor cu pisici, celor cu alte animale care
vor și o pisică.

MODULUL 1

CE ÎNSEAMNĂ SĂ AM O PISICĂ?

A avea o pisică poate însemna un lucru diferit pentru o persoană care își dorește un contact
apropiat, mângâieri, dormit împreună sau pentru cineva care locuiește la curte și vrea ca aceasta
să fie mai mult liberă să îşi facă nevoile în natură, să între rareori sau deloc în casă.

Dacă faci parte din prima categorie trebuie să iți dai seama cât de mult dorești să interacționezi
cu pisica ta, ele fiind diferite în funcție de rasă, personalitate și experientele din copilărie (modul
în care au fost crescute) acești factori determinând gradul în care acestea sunt prietenoase cu
oamenii și/sau cu alte animale. Studiile arată că o mare parte din personalitatea puiului este
dobândită de la părinți (genetic), o alta din modul în care mama și-a petrecut perioada de gestație
(cât de liniștită a fost în acele 65 de zile) și, cel mai important, modul în care au crescut puii (să
fi stat minim 3 luni alături de mama lor, să fi fost crescuți într-o casă în care au avut parte de
contact uman, în special între 2 și 8 săptămâni, iar în toată această perioadă sa fi fost expuși la
zgomotele normale ale unei case și anume datul cu aspiratorul, muzică, discuții între oameni,
televizor, sonerie etc. Este de asemenea recomandat ca puii să fi fost atinși de mai mulți oameni
pentru a fi obișnuiți cu diferite mirosuri umane, ceea ce contribuie la o adaptare mai ușoară și la
o socializare mai bună). Trebuie luat în considerație și faptul că puii de pisică preiau foarte mult
din atmosfera noilor cămine (fumatul este foarte dăunător, atmosfera de conflict, muzică
zgomotoasă, televizor care merge încontinuu, lipsa unui loc liniștit și retras, lipsa atenției, timpul
de joacă, prezența altor animale, copii care să le agaseze, timpul îndelungat în care sunt lăsate
singure, zgomotele din vecini, alte animale ale vecinilor).

CE AR TREBUI EU SA FAC?

Să îi acorzi atenție, să te joci cu ea să îi oferi un mediu stimulant, sa o iubești

Să îi asiguri hrană și apă proaspătă
Să îi asiguri un culcuș curat și confortabil
Să îi asiguri o litieră curată
Să o perii (cele long-hair zilnic)
Să o vaccinezi, deparazitezi, duci la veterinar
Să te asiguri că ai un venit suficient pentru a îi asigura toate condițiile (inclusiv intervenții
medicale)

CÂT TIMP ÎMI OCUPĂ O PISICĂ?

Spre deosebire câine, pisica nu necesită mult timp și mai ales nu necesită să iasă sau să fie scoasă
la plimbare spre a își face nevoile sau pentru dresa, ceea ce implică de cele mai multe ori și o
baie sau o curățire serioasă la intrarea în casă. Pisica iși face nevoile în litieră (litiera se curăță de
două ori pe zi, fiecare curățare durează cam 30 de secunde) , iar de dresat te dresează ea pe tine,
de unde și expresia câinii au stăpâni, pisicile au sclavi. În ceea ce privește baia, pisicile se spală
rar, de cele mai multe ori o dată la câțiva ani, multe neavând nevoie niciodată de baie, mai ales
cele shorthair (cu părul scurt). Periatul pisicii cu părul scurt durează un minut (perioadă ce poate
fi prelungită cu un pieptănat de răsfăț), cel al pisicilor cu părul lung durează minim 10 minute și
trebuie făcut zilnic, altfel părul se încurcă, acele noduri fiind dureroase deoarece trag pisica de
păr atunci când aceasta se mișcă. Curățatul urechilor se face la câteva săptămâni și durează
câteva minute, la fel și tăiatul unghiilor.

Joaca trebuie să fie o activitate zilnică, nu durează mult și oricum o vei face de plăcere. Chiar și
5 minute, de două ori pe zi, pentru a ține pisica alertă, pentru a îi întării mușchii, tendoanele,
ligamentele prin acele exerciții de vânătoare în care pisica fie urmărește o undiță, fie o lumină
laser, o mingiuță sau orice îi mai place ei (de multe ori joaca v-ați ascunselea cu tine, se joacă cu
o hârtie făcută ghem, mai ales hârtia de copt care foșnește).

Hrănirea, spălatul castronașelor, schimbatul apei, toate acestea îți consumă extrem de puțin timp.

POT ȚINE PISICA DOAR ÎN CASĂ?

Depinde de casă, depinde de rasă!

Pisica se poate adapta până la un punct și nu este bine să încercăm să facem ceva cu ea împotriva
firii acesteia pentru că nu vom reuși (cel puțin nu într-o generație), tot ce vom obține este o pisică
stresată și nefericită și un stăpân furios și dezamăgit. Există suficiente informații legate de
caracteristicile fiecărei rase.

Dacă pisica va sta numai în casă trebuie să ne asigurăm că are parte de acțiune! Este indicat să ne
jucăm cu ea cel puţin de două ori pe zi, jocuri ce imită comportamentul ei de vânător.

Există o serie de probleme ce trebuiesc evitate atunci când hotărâm să ne luăm o pisică ce va
petrece aproape sau tot timpul în casă. Trebuie să îi acordăm acces la aer curat, zgomotele de
afară (aici există tot felul de plase, sisteme de protecție prin care se pot lăsa geamurile rabatate).

ZGÂRIE MOBILA?

Instinctul de vânător al pisicii nu va dispărea niciodată și de aceea trebuie să ne asigurăm că îi

oferim noi ocazia de a și-l exersa, altfel o va face ea oricum. Sunt jucări mânuite de noi (undițe,
lumini laser, pene, mingiuțe), altele care pot fi acționate de pisică (circuite cu mingiuțe, păturele
de joacă similare cu cele pentru bebeluși) și jucării ce sunt acționate de baterii, cheițe cu arc etc
(turn cu laser, șoricei mecanici). Așa cum spuneam, dacă nu inițiem noi această
acțiune/interacțiune, pisica va găsi ceva ce îi va trezi instinctul de vânător și, de cele mai multe
ori acel ceva nu o să ne placă (va ataca frunzele plantelor, perdelele, va alerga necontrolat prin
casă). De asemenea sunt pisici care se simt bine la înălțime (în natură ar sta urcate în copaci, pe
acoperișuri) și pisici se preferă să se ascundă la nivelul solului (așa cum ar face-o în natură dacă
s-ar ascunde după sau într-un tufiș). Potolindu-i setea de vânătoare prin joacă, nu numai ca
reducem la minim sau chiar la zero posibilele pagube/stricăciuni în casa noastră, dar rezolvam o
problema extrem de des întâlnită la pisicile de apartament și anume plictiseala ce duce atat la
depresie cat si la obezitate. Depresia la pisici este la fel ca și la oameni o problema extrem de
serioasa, cu grave implicații psiho-somatice. Având o pisica fericita rezolvam o alta problema și
anume marcatul teritoriului prin zgâriat și prin fecale.
Este indicat să îi cumpărăm un cat tree (loc de joacă) și una sau mai multe plăci de zgâriat
mobile, pe care să le putem muta prin casă. Pisica se emoționează de multe ori în prezența
stăpânului și simte nevoia să zgârie pentru a-l marca cumva, pentru a-i arăta că acesta aparține
habitatului ei. Dacă aceste plăci de zgâriat sunt puse la dispoziția pisicii atunci și acolo unde este
nevoie, ea nu va mai căuta să zgârie mobila, covorul etc.

FACE PIPI PRIN CASĂ?

Marcatul teritoriului este un lucru absolut normal la pisici, este modul lor de viata, este ceea ce le
conferă siguranță și liniște. În natură nu există teritoriu nemarcat, asa ca o felină fie marchează
un teritoriu nou pentru a și-l însuși, fie marchează un teritoriu deja marcat pentru a-și face simțită
prezenta și a transmite anumite semnale către celelalte animale. Atunci de ce marchează pisica
un teritoriu care este deja al ei, cum este cazul unei pisici ce locuiește într-o casă în care nu mai
sunt alte animale? Doua motive, unul legat de mirosurile aduse de afara (ați observat cat de mult
le place sa miroasă încălțămintea, desi acesta este ultimul lucru pe care ni-l dorim noi oamenii,
cunoscând pericolele de contaminare, aceasta fiind principala cale de transport a bacteriilor,
virușilor, în casa noastră), al doilea legat de intensitatea mirosului lăsat de pisica în habitatul ei.
Trebuie sa ne gândim la casa noastră ca având un echilibru de mirosuri intre lucruri, oameni și
pisică. Dacă aducem înăuntru un lucru nou asta înseamnă un miros nou, miros ce determina un
dezechilibru intre mirosurile existente, ceea ce determina pisica să își crească ponderea mirosului
ei pentru a readuce acel echilibru. La fel cand vin oameni în vizită, nu mai vorbim de alte
animale, pisica încearcă să restabilească acest echilibru. Toate bune și frumoase atâta timp cat
pisica este nestresată. În momentul în care pisica se simte amenințată, are nevoie de și mai multă
siguranță din partea celui care o protejează, respectiv stăpânul ei uman și de aceea simte nevoia
sa marcheze într-o zonă în care mirosul acestuia este mai puternic, pat, canapea, căștile audio etc.
Din punctul sau de vedere pisica iși lasă o amprenta puternică de miros, direct proporțională cu
gradul sau de stres, de insecuritate. Este bine de știut că stresul este cel mai mare dușman al
pisicii și al relației acesteia cu noi oamenii și evident, cu alte animale.

ȘI PISICĂ ȘI COPIL?

În general da! Trebuie să ne cunoaștem bine copilul, să vedem cum reacționează în preajma altor
animale, cat de ascultător este atunci când primește o indicație legată de interacțiunea sa cu un
animal. Cu cât este copilul mai mic, cu atât este mai puțin probabil să înțeleagă ce i se cere, lucru
care se aplică și în cazul interacțiunii sale cu animalele. Mulți crescători refuză să ofere animale
familiilor cu copii mai mici de 3-4 ani, dar asta nu este o regulă. Teama lor este legată de faptul
că, așa cum spuneam, cel mai mare dușman al pisicii este stresul, acesta ducând la
imunodepresie, o scădere considerabila a răspunsului imunitar al pisicii, lucru ce evident duce la
îmbolnăvirea și în multe cazuri moartea animalului. Reținerea crescătorilor nu este legată de
copilul în sine ci de expunerea la un stres repetat a pisicii, aceștia căutând să ofere cei mai
sociabili pui familiilor cu copii mici. De asemenea o felisă serioasă vă va invita să le vizitați puii
împreună cu copiii dvs pentru a vedea care dintre ei nu se sperie de copiii mici, de vocea lor, de
modul în care sunt manipulați de un copil.

ȘI CÂINE ȘI PISICĂ?

Depinde evident de rasa ambilor (probabil că un câine de vânătoare nu și-ar dori o pisică pe post
de companion), de relația dvs cu câinele (cât de ascultător/iubitor/gelos este), de vârsta ambilor,
de sexul lor (masculii sunt de obicei mai războinici și mai teritoriali), de experiențele trecute ale
ambelor animale (dacă a mai conviețuit cu o pisică, sau dacă puiul de pisică a crescut în
compania unui câine). În general cei doi concurează pentru aceleași resurse și nu ar trebui să fie
probleme dar trebuie luată în considerație situația în care puiul nu se adaptează. Dacă ați luat
puiul de la o felisă serioasă veți fi obligat să îl înapoiați lor spre a i se găsi un cămin potrivit. De
obicei, prețul puilor scade cu vârsta (toată lumea dorind un pui cât mai tânăr), iar în acest caz
puiul returnat va trebui să stea câteva săptămâni în casa din care a plecat (la felisă). În cazul în
care aceștia găsesc o familie care va plăti mai puţin pe pui vă vor returna doar acea sumă.
Problema nu sunt atât banii cât despărțirea de acel suflet drag și stresul la care este supus datorită
acestor schimbări pe care el în niciun caz nu și le dorește.

DOI MAI BINE DECÂT UNU

Da! Este evident că doi pui vor fi mai fericiți și mai sănătoși decât unul. Mai sănătoși în sensul că
atât emoțional cât și fizic vor fi într-o situație mult ceva bună decât o pisică singură. Așa cum
aminteam mai sus, pisica are nevoie de mişcare, de imitarea sau exercitarea comportamentului
său de vânător, lucrul acesta ducând la o stare fizică dar și mentală mai bună, ceea ce se întâmplă
și la oameni atunci când fac sport, nu numai că au un organism mai puternic dar și hormonal se
reglează mult mai bine.

Oricât timp liber ar avea omul modern, nu poate petrece ore întregi zilnic implicându-se în
activități dedicate pisicii sale și chiar dacă ar fi așa, nu poate să imite comportamentul unei alte
pisici mai bine decât aceasta. Este exact motivul pentru care copiii merg la grădiniță, oricât s-ar
strădui un adult, nu poate sa suplinească interacțiunea cu un alt copil. Interesant în această
dinamică este faptul că, de cele mai multe ori când omul dorește să interacționeze cu unul sau cu
ambii pui, aceștia se opresc din joacă și fie unul dintre ei, fie amândoi interacționează cu
companionul uman.

Dacă tot ne hotărâm să începem cu două pisici, cel mai bine este să începem cu doi frați din
același cuib, sau cu mama și unul dintre puii săi, multe felise ce scot din programul de breeding o
femela, de obicei în jurul vârstei de 4-5 ani, aleg ca primă opțiune familia ce își dorește atât puiul
cât și mama.

LA CE VÂRSTĂ?

Cu toții ne dorim un pui mic și jucăuș, cu cât mai mic cu atât mai bine (zicem noi). Trebuie să ne
scoatem ochelarii de om și să ne punem ochelarii de pisică, adică să vedem prin prisma ei dacă și
ea își dorește același lucru? Evident că nu! Ce bebeluș vrea să plece de lângă mama sa, ce pui
vrea să părăsească cuibul? La pisici vârsta minimă este de 3-3.5 luni, din mai multe motive,
evidente sau nu.
Primul motiv este legat de socializarea puiului. Atâta timp cât mamele încep să îşi gonească puii
abia după 4 luni, înseamnă că instinctul lor, dezvoltat în milioane de ani le spune că abia atunci
sunt gata să înceapă să trăiască pe picioarele lor. Un pui care nu și-a terminat socializarea în
cuibul său nu se va adapta complet nici la viața alături de o familie umană. Va fi fie timid, fie
excesiv de agitat, va face pe lângă litieră, va fi instabil emoțional, ceea ce va duce la un
comportament de zgâriat excesiv, marcat excesiv chiar și agresivitate.
Al doilea motiv este unul medical, legat de vaccinare. Sistemul imunitar al puiului este stimulat
de primul lichid pe care îl suge de la mama lui și anume colostrul. În primele 24 de ore de viață
puiul primește acest lichid miraculos prin supt. Colostrul trece ușor prin pereții intestinali subțiri
de unde ajunge în sânge, oferind organismului micuțului anticorpii necesari pentru supraviețuirea
în următoarele două luni, până când va începe să îşi producă proprii anticorpi. Precum bine știm,
vaccinarea înseamnă introducerea în organism a unor viruși modificați (atenuați) în vederea
creării unui răspuns imunitar din partea acestuia. Problema care apare cu vaccinarea unei pisici
înainte de vârsta de 2 luni este legat de faptul că anticorpii pe care îi primește din laptele mamei
reduc semnificativ răspunsul imunitar, mai simplu spus, fac vaccinul oarecum inutil. Cei mai
mulți breederi folosesc un vaccin trivalent împotriva rinotraheitei virale feline FVR, a
calicivirozei feline FCV și a panleucopeniei virale feline FPL, cei mai mari ucigași în rândul
populației feline actuale. La 3 săptămâni distanță se face un rapel la acest vaccin și astfel puiul
ajunge la vârsta de 3 luni fără o săptămână. Nu avem nevoie de multe cuonștințe medicale pentru
a ne da seama că nu putem expune un pui proaspăt vaccinat unui stres provocat de mutarea sa
într-o nouă casă, lucru ce ar duce la imunodepresie, ceea ce ar putea face ca puiul sa se
îmbolnăvească inclusiv de virușii împotriva cărora a fost vaccinat. Și uite așa ajungem la 3 luni,
3 luni și o săptămână ca fiind vârsta minimă la care un pui poate să plece din cuibul său. Studiile
arată că cea mai sigură vârstă din punct de vedere al imunității este cea de 16 săptămâni.
Referitor la o pisică adultă există și avantaje cum ar fi faptul că știm deja cum s-a dezvoltat fizic
(greutate, lungime, culoarea blănii, a ochilor, modelul de pe blană), comportamental (dacă este
sau nu o pisică activă, iubitoare, liniștită) și evident avem o reprezentare mai bună a stării ei de
sănătate, multe din testele genetice sau ecografii sunt mult mai relevante după vârsta de un an (de
asemenea majoritatea bolilor genetice cum ar fi PKD, HCM se declanșează de cele mai multe ori
după vârsta de doi, trei ani).

BĂIAT SAU FATĂ?

Dacă intenționăm să avem doar o pisică în viața noastră nu prea contează sexul, este o chestiune
de preferință personală legată de cele mai multe ori de aspect (spre exemplu la British Shorthair
masculul are o gușă impresionantă). Masculii sunt de obicei mai mari dar și mai puţin curați
uneori, au de obicei blana un pic mai bună, sunt de obicei mai atașați de femei. Femelele de
obicei sunt mai gingașe și se atașează de obicei de bărbatul casei, dar nu este neapărat o regulă.
Dacă avem deja o pisică în casă vom prefera femela acolo unde avem mascul, pentru că doi
masculi sunt prea teritoriali și de obicei intră în conflict. Contează evident dacă sunt castrați.
Acolo unde avem o pisică adultă preferăm să luăm un pui, deoarece acesta nu prezintă un pericol
pentru pisica rezidentă, iar până va crește se vor obișnui împreună (vor avea deja teritoriul
împărțit).
PEDIGREE SAU ADOPȚIE?
Dacă vorbim despre un pui oferit spre adopție (fie de către o organizație specializată, cabinet
veterinar sau pur și simplu pisica din vecini), trebuie să înțelegem două aspecte, primul legat de
fenotip, cel de-al doilea legat de genotip. Fenotipul se referă la totalitatea trăsăturilor fizice
(vizibile cu ochiul liber evident). Surpriza care apare aici este legată de necunoașterea ambilor
părinți și drept urmare, un pui ce are aparent părul scurt, se poate dezvolta ca o pisică cu părul
lung. Nici în ceea ce privește culoarea ochilor, forma corpului (mărimea sa, lungimea botului,
mărimea urechilor) nu putem avea prea multe informații deoarece acestea încep să se contureze
mai clar mult după vârsta de adopție, undeva la minim 6 luni. În ceea ce privește genotipul
(totalitatea genelor), surprizele pot apărea tot datorită necunoașterii unuia sau a ambilor părinți în
unele cazuri, dar mai ales imposibilitatea cunoașterii celorlalte generații care în mod normal ar
apărea într-un pedigree și anume bunici, străbunici (un pedigree standard arată minim 4 generații
în urmă). Așa cum știm cu toții, genele dictează comportamentul, astfel, un pui rotunjor și grăsuț
ce pare a fi un British liniștit poate deveni o pisică extrem de activă și agitată datorită unor gene
provenite de la rase caracterizate de acest comportament.
Există nenumărate informații legate de caracteristicile (atât fizice cât și comportamentale) ale
fiecărei rase de pisici. Sunt tot felul de clasificări fie în funcție de caracteristicile fizice, lungimea
părului, nivelul activității (pisică de apartament sau pisică ce necesită fie o casă mare, fie un loc
special amenajat în curte). După ce ați stabilit ce rasă vă doriți ar fi bine să vorbiți atât cu
crescători, cât și cu posesorii unor astfel de exemplare (aceștia vă pot da un feedback foarte bun
atât în ceea ce privește rasa cât și felisa de la care au luat pisica, pentru că veți fi extrem de
surprinși cât de greu este să găsești un pui frumos, sănătos și prietenos în același timp). Posesorii
de pisici sunt oameni foarte deschiși, au trecut și ei prin calvarul căutării unui pui sănătos, mulți
dintre ei au început cu stângul și, neavând răbdare să se pună pe lista de așteptare a unei felise
serioase (acestea nu aproape niciodată pui disponibili imediat) au luat un pui fie de la o persoană
bine intenționată dar fără cunoștințe de breeding care a înmulțit pisicile fără să facă analizele
medicale specifice rasei), fie de la așa numiții samsari despre care nici măcar nu merită să
vorbim.
Dacă avem de ales între aspect și sănătate, alegem sănătatea! Sunt anumite rase modificate
pentru a avea un aspect atrăgător dar au foarte multe probleme de sănătate. Există extrem de
multe informații legate de problemele care apar la fiecare rasă, părerea mea este că nu merită pe
de o parte să te chinuiești nici pe tine și nici pisica, pe de altă parte nu trebuie încurajată
înmulțirea unor pisici ce duc la apariția unor pui ce se vor avea sigur probleme în viitor.

CE ESTE UN PEDIGREE?
Trebuie să începem prin a spune ce este o asociație felină (vom vorbi despre felise într-un capitol
separat). O asociație felină cuprinde mai multe felise. Aceasta trebuie să fie afiliată unei federații
feline naționale, care la rândul său ar trebui să fie afiliată unei federații internaționale. Sunt 3
mari federații internaționale FIFE, TICA și WCF.
FIFE ( Fédération Internationale Féline) fondată în 1949 este prezentă în peste 40 de țări, cu
peste 100.000 de felise afiliate (în prezent cam 3.000 pe an, felise ce dau naștere anual la
aproximativ 110,000 de pui cu pedigree), organizează 700 de competiții pe an, unde sunt
prezentate aproximativ 200.000 de pisici (un show bun are minim 100 de pisici, spre exemplu
evenimentul bi-anual organizat în Romania are aproape 300 de pisici per show). În Romania sunt
aproape 100 de felise afiliate FIFE, reprezentând aproape 20 de rase de pisici. Anumite rase,
precum Scottish Fold nu sunt acceptate datorită problemelor de sănătate. FIFE este prezentă în
Romania de aproape 15 ani.
WCF (World Cat Federation), înființată în 1988, înregistrată în Germania, are 280 de organizații
pe 6 continente. Este prezentă și în Romania.
TICA (The International Cat Association), este o organizație americană, cea mai mare federație
din lume, cu peste 4.000 de membri și a fost înființată în 1979. Este prezentă din 2018 și în
Romania.
Fiecare federație impune anumite reguli membrilor săi și face anumite recomandări legate de
condițiile de trai ale pisicilor din felise, numărul de monte (de câte ori pot face pui, aici spre
exemplu sunt unele care recomandă minim 6 luni între pui, altele precum FIFE, recomandă
maximum 3 cuiburi în 2 ani). Evident că sunt reglementate tot felul de aspecte, de la modul în
care se denumesc puii (numele puiului înainte sau după cel al felisei), până la regulile de
concurs, rasele admise etc.
Deși tot Pedigree se numește, depinde foarte mult de cine este emis. Seriozitatea unei federații
internaționale, integritatea unei federații naționale, integritatea crescătorilor, modul în care
federația națională monitorizează activitatea membrilor săi, sunt factori care fac ca și aceste
pedigree-uri să poarte o anumită greutate.

Un Pedigree este un fel de act de identitate combinat cu un arbore genealogic. De obicei în

format A4 conține informații legate de numele pisicii, rasă, sex, culoare, data nașterii, microcip,
asociația felină emitentă, federația felină internațională la care aceasta este afiliată, felisa în care
s-a născut pisica (felisa ce deține mama puilor îndeplinește formalitățile de înregistrare a acestora
și de obținere a pedigree-ului), datele de contact ale federației emitente. Partea de arbore
genealogic conține informații legate de liniile ambilor părinți pe minim 4 generații, ceea ce face
ca acesta să conțină informații despre 30 de pisici (cei 2 părinți, cei 4 bunici, cei 8 străbunici și
cei 16 stră-străbunici). Informațiile se referă la nume, culoare, felisa în care s-au născut, nr de
microcip, titlurile câstigate (care sunt în permanență actualizate atunci când unul dintre bunici,
străbunici etc a primit spre exemplu titlul de Campion Suprem, el poate apărea ca și campion în
pedigreeul mamei iar în cel al puiului ca și Campion Suprem în cazul în care în intervalul de
timp dintre nașterea mamei și cea a puiului acesteia pisica respectivă și-a câștigat titlul). Un
Pedigree bun are cod de bare, are apostilă, poate fi verificat printr-un simplu email trimis
asociației feline emitente.

CE ESTE O FELISĂ?
O felisă ar trebui sa fie formată dintr-o familie de oameni iubitori de animale, pasionați, pricepuți
dar mai ales responsabili, care să dețină una sau mai multe pisici. Aceste pisici ar trebui tratate,
iubite și îngrijite la fel ca un membru al familiei. Orice crescător are nevoie de un mentor, nu
poate face breeding din cărți sau informații online. Evident că și aici avem variații atât în ceea ce
privește numărul membrilor familiei umane (poate fi o singură persoană, evident) cât și cel al
felinelor (este dificil cu mai mult de 5, dar dacă se respectă anumite reguli simple, acest lucru
este perfect realizabil). Există felise ce au o singură pisică, fie mascul, fie femelă, două pisici de
sexe diferite sau de același sex (spre exemplu două femele ce se montează cu motanul altei
felise). Majoritatea feliselor încep cu o femelă, uneori chiar cu una ce a mai dat naștere unor pui,
deoarece prima naștere este de multe ori cea mai dificilă. Femela este dusă la montă de obicei la
motanul mentorului, care știe ce caracteristici să urmărească, atât din punct de vedere al
fenotipului cât și al genotipului.
Nicio pisică nu ar trebui să fie dată la montă înainte de a i se face toate analizele specifice rasei
sale (FIV, FELV,PKD, HCM etc), iar monta nu ar trebui să se producă decât între două pisici
testate la zi, pentru că deși unele teste genetice sunt valabile pe viață, testele ce se fac prin
ecografii trebuiesc repetate periodic (unu, maxim doi ani), nemaivorbind de cele virale care
evident că trebuiesc făcute la intervale regulate. În cazul testelor genetice, chiar dacă ambii
părinți sunt testați negativ, pisica ce urmează să devină mamă trebuie testată neapărat deoarece
genele au un mod ciudat de exprimare și de multe ori sar o generație.
Este foarte dificil pentru o felisă să țină într-un apartament atât un mascul cât și una sau mai
multe femele, deoarece atunci când intră în călduri aceștia trebuiesc separați, ceea ce duce la
izolarea aproape permanentă a masculului într-o cameră, acesta începând să marcheze, rezultând
un miros insuportabil. Majoritatea feliselor de succes au o curte unde de obicei stă
masculul/masculii, fie liber peste zi și închis noaptea într-un fel de căsuță de obicei de lemn, cu
încălzire și toate condițiile necesare, fie se face o îngrădire mai largă, ca un țarc, pentru a se evita
atât ca motanul să fugă cât și ca alte animale să între la el. Alte felise îi țin la mansardă, unde se
bucură de tot confortul și unde au extrem de mult spațiu.
Numărul mare de pisici duce la ușurința transmiterii bolilor virale, formula de calcul fiind una
extrem de simplă n la puterea 2, minus n, unde n este numărul de pisici. Într-o felisă cu 3 pisici,
acest factor este de 3 la puterea 2 adică 9, minus 3, rezultă 6. La 5 pisici este 25-5=20, adică
riscul transmiterii bolior virale crește de mai bine de două ori. Evident că dacă toate condițiile de
igienă sunt respectate, pisicile controlate regulat, vaccinările la zi și mai ales, dacă pisicile sunt
fericite, fenomenul de imunodepresie nu mai apare, o pisică sănătoasă are anticorpi extrem de
puternici și riscul de contaminare scade foarte mult.
O felisă ar trebui să dețină un număr de pisici proporțional cu spațiul locativ și cu numărul de
oameni care se ocupă de ele și asta din diferite motive. Primul, cel legat de spațiu este evident,
dar și configurarea acestuia este importantă, pisicile trebuie să se simtă în siguranță, cele cu pui
trebuiesc separate de celelalte datorită pericolului expunerii puilor la viruși, bacterii etc. Dacă
anumite pisici nu se înțeleg între ele, trebuie să existe posibilitatea de a locui separat pentru că,
de multe ori acest lucru nu se rezolvă, ele intrând în conflict de fiecare dată când se întâlnesc. În
ceea ce privește atenția acordată fiecărei pisici atât în ceea ce privește atât igiena (pieptănat,
curățat urechi, ochi, tăiat unghii) cât și perioada de interacțiune (fie de alint, fie de joacă) trebuie
menționat faptul că fiecare operațiune în parte necesită timp și înmulțit cu 5-6 pisici, se ajunge
ușor la un full time job. Atunci când pisica stă să nască, adică după ziua 62 (din cele 65-67 cât
poate să dureze gestația) este indicat să fie supravegheată în permanență din doua motive, primul
legat de faptul că are nevoie de liniște și de siguranța conferită de prezența stăpânului, al doilea
legat de nașterea propriu-zisă, unde trebuie ajutată, lucru deloc simplu.
În mod normal dacă pisica naște înainte de ziua 62 există toate șansele ca puii să nu se poată
angaja în respirație, datorită insuficientei dezvoltări a plămânilor.
Spațiul destinat pisicilor depinde de rasă, de temperamentul lor, multe felise au construcții
speciale pentru pisici dar întotdeauna puii se nasc și cresc în casa în care locuiesc stăpânii lor,
atât pentru a fi supravegheați cât și pentru a se obișnui cu traiul unei case normale, cu mirosurile
și zgomotele pe care le vor întâlni atunci când vor merge la noile lor familii.
Toate felisele serioase au fie o pagină de web, fie o pagină de Facebook unde sunt postate
fotografii, filmulețe cu pisicile felisei, cu puii disponibili, cu puii așa numiți absolvenți
(graduates), adică puii trecuți de 3 luni care acum se află la noile lor case. Sunt postări legate de
concursuri, premii câștigate de pisicile lor, de puii plecați fie la alte felise, fie la familii care vin
cu ei la expoziții, totul este transparent, ușor de urmărit. Se poate vedea foarte ușor cât timp a
trecut de când pisica mamă a avut ultimul cuib (recomandat minim 8 luni, în funcție de cât de
multe cicluri de călduri are pisica mamă în această perioadă și de modul în care și-a revenit,
pentru că un breeder serios va face un set complet de analize înaintea fiecărei monte). Există de
asemenea avantajul de a vedea comentariile și review-urile celor care au pisici de la felisa
respectivă, totodată este o practică normală ca o persoană ce își caută un pui să ceară un feedback
de la cei care au deja una.

CÂTE PISICI POT AVEA?

Putem avea mai multe pisici, dar pentru unii dintre noi niciodată câte ne-am dori. În casele în
care există deja două sau trei pisici este foarte posibil ca introducerea uneia noi să perturbe
echilibrul existent și să creeze tensiuni între pisici care conviețuiau în perfectă concordanță. Nu
exisă o regulă, se spune ca este numărul de camere minus unu (două pisici în trei camere, trei
pisici în patru camere) dar evident că depinde de rasă, vârstă, temperament, sex, dacă sunt
sterilizate/castrate și evident de numărul de persoane care locuiesc în acea casă, de nivelul de
agitație (spre exemplu, în patru camere poate locui o familie cu doi, trei copii mici sau poate
locui un pCÂT COSTĂ ÎNTREȚINEREA EI?

Mult mai puţin decât un pachet de țigări pe zi!

Deși 3.000 - 5.000 de lei anual poate părea o sumă considerabilă (sunt totuși două salarii medii
pe economie) cam acesta este nivelul cheltuielilor anuale care să ne permită să avem grijă de
pisică în mod satisfăcător. Dacă împărțim această sumă la 365 de zile rezultă cam 8-13 lei pe zi,
asta fără intervenții medicale, tratamente, hrană specială (de notat faptul că pisicile cu probleme
fie renale, fie diabet, pisicile geriatrice, au nevoie de hrană specială).

Mâncarea în sine nu este de loc scumpă, mai ales că, în comparație cu câinii ele consumă extrem
de puţin. O pisică are nevoie de aprox 50kcal/kg, ceea ce înseamnă cam 200kcal la o pisică
medie de 4kg. 200kcal se găsesc fie în două plicuri de mâncare umedă, fie în 50g de mâncare
uscată, fie în 80g de carne, evident că ea va fi hrănită cu o combinație de mâncare umedă și
uscată.

Necesarul energetic este mai mare la puii în creștere, la pisicile active, gestante etc, dar tot nu
este foarte mare. Un plic de mâncare premium costă cam 3 lei (vorbim de prețul online care este
de multe ori cu 30-40% mai mic decât într-un magazin tradițional), un kg de mâncare uscată
premium cam 25-39 de lei, tot cam atât un kg de carne de calitate, deci vă dați seama că nu
necesită mai mult de 5 lei pe zi. Dar noi le iubim, le răsfățăm, mai cădem pradă marketingului
care ne bagă pe gât hrană fără cereale sau gluten (deși nu știu să existe vreun studiu serios
referitor la gluten spre exemplu), le mai luăm o pastă cu vitamine, o conservă de ton pentru
pisici, tot felul de iarba mâței, pastile care ar trebui să le curețe dinții etc.

Mai sunt cheltuieli legate de nisipul din litieră care la ora actuală este extrem de performant,
litierele sunt și ele foarte bune, ușor de curățat. Un sac de nisip bun costă cam 3-4 lei/kg, iar într-
o litieră intră între 7 și 12 kg, nisipul pentru o pisică rămânând curat chiar și o lună dacă este
curățat de cel puţin două ori pe zi (majoritatea oamenilor curăță cam de 3 ori pe zi, dimineața,
apoi după-amiaza când se întorc de la serviciu și seara înainte de culcare, ideea fiind că fecalele
cu cât stau mai mult în acel nisip cu atât transmit mai mult miros și creează mai multe bacterii).
Avem revaccinarea anuală, controlul anual în jur de 100-150 lei, un set minim de analize sau un
set mai complex care poate costa între 100 și 450 lei. Castrarea/sterilizarea sunt o cheltuială
unică, un cabinet bun va face și un set minim de analize înainte, costul total fiind de 500-700 de
lei. Există și castrări de 100 de lei dar ar trebui să știți că această sumă nu acoperă nici măcar
sterilizarea corectă a sălii de operație. Mai avem deparazitările interne și externe (în funcție de
modul de viață al pisicii). Cele interne trebuiesc neapărat făcute la 2-3 luni, o pastilă costând cam
20-30 de lei (depinde de greutatea pisicii).

Ca oriunde în viață și la pisici se aplică zicala “Suntem prea săraci pentru ceva ieftin”’. O pisică
luată de la tot felul de crescători amatori, samsari etc costă jumătate cât o pisica cu pedigree, cu
analize medicale, cu totul făcut ca la carte, unde riscurile sunt mult diminuate datorită faptului ca
există o împerechere făcută pe criterii științifice, folosindu-se la reproducție numai exemplare
sănătoase, testate medical, din linii puternice, sănătoase. Dacă putem aloca un buget lunar pentru
întreținerea ei dar nu avem bani puși deoparte, cel mai simplu este să ne imaginăm ca ne-am luat
pisica și să economisim câte 3-400 de lei pe lună până când strângem suficienți bani atât pentru
pisică cât și pentru celelalte lucruri necesare. Ne punem pe lista de așteptare a unei felise bune
care este de cele mai multe ori cuprinsă între 6 luni și un an, timp în care economisim și astfel
putem avea un exemplar deosebit de frumos, sănătos și prietenos în viața noastră.

CE CHELTUIELI INIȚIALE AM?

Înainte de a aduce pisica trebuiesc comandate foarte multe lucruri cum ar fi, geanta sau cușca de
transport, litiera, nisipul, lopățica de curățat litiera, deodorantul de litieră, preșulețul care se pune
în fața litierei pentru a nu căra nisipul în toată casa, mâncare umedă/uscată (la început exact
aceeași cu care puiul a fost crescut în felisă), castronașe de mâncare/apă (este recomandată
fântâna de apă pentru a stimula consumul, ceea ce va pune mai puțină presiune pe rinichii
pisicii), paste cu vitamine, perie sau pieptăn de păr, forfecuță de tăiat unghiile, ser fiziologic sau
soluții speciale de curățat ochii, placă de zgâriat, loc de joacă (cat tree), undițe, pene de joacă,
laser plus tot felul de alte prostii și prostioare pe care le veți cumpăra în plus (cei cu copii înțeleg
despre ce este vorba). Toate astea costă minim 7-800 de lei dacă le cumpărăm online (prețurile
din magazinele tradiționale sunt mult mai mari). Un cat tree de o calitate bună cu gananție și cu
părți ce pot fi înlocuite individual costă cam 130-150 de euro. Deci ca un nivel orientativ de preț
am putea vorbi cam de 1.000 - 1.500 de lei.

ensionar extrem de liniștit).