VREAU O PISICĂ!? VREAU ÎNCĂ O PISICĂ?! VREAU ȘI O PISICĂ?!

Dorin Dumitriu Felisa Outstanding Cats*RO

Acest curs este dedicat celor fără pisici (deocamdată), celor cu pisici, celor cu alte animale care
vor și o pisică.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ AM O PISICĂ?

A avea o pisică poate însemna un lucru diferit pentru o persoană care își dorește un contact
apropiat, mângâieri, dormit împreună sau pentru cineva care locuiește la curte și vrea ca aceasta
să fie mai mult liberă să îşi facă nevoile în natură, să între rareori sau deloc în casă.

Dacă faci parte din prima categorie trebuie să iți dai seama cât de mult dorești să interacționezi
cu pisica ta, ele fiind diferite în funcție de rasă, personalitate și experientele din copilărie (modul
în care au fost crescute) acești factori determinând gradul în care acestea sunt prietenoase cu
oamenii și/sau cu alte animale. Studiile arată că o mare parte din personalitatea puiului este
dobândită de la părinți (genetic), o alta din modul în care mama și-a petrecut perioada de gestație
(cât de liniștită a fost în acele 65 de zile) și, cel mai important, modul în care au crescut puii (să
fi stat minim 3 luni alături de mama lor, să fi fost crescuți într-o casă în care au avut parte de
contact uman, în special între 2 și 8 săptămâni, iar în toată această perioadă sa fi fost expuși la
zgomotele normale ale unei case și anume datul cu aspiratorul, muzică, discuții între oameni,
televizor, sonerie etc. Este de asemenea recomandat ca puii să fi fost atinși de mai mulți oameni
pentru a fi obișnuiți cu diferite mirosuri umane, ceea ce contribuie la o adaptare mai ușoară și la
o socializare mai bună). Trebuie luat în considerație și faptul că puii de pisică preiau foarte mult
din atmosfera noilor cămine (fumatul este foarte dăunător, atmosfera de conflict, muzică
zgomotoasă, televizor care merge încontinuu, lipsa unui loc liniștit și retras, lipsa atenției, timpul
de joacă, prezența altor animale, copii care să le agaseze, timpul îndelungat în care sunt lăsate
singure, zgomotele din vecini, alte animale ale vecinilor).

CE AR TREBUI EU SA FAC?

Să îi acorzi atenție, să te joci cu ea să îi oferi un mediu stimulant, sa o iubești

Să îi asiguri hrană și apă proaspătă
Să îi asiguri un culcuș curat și confortabil
Să îi asiguri o litieră curată
Să o perii (cele long-hair zilnic)
Să o vaccinezi, deparazitezi, duci la veterinar
Să te asiguri că ai un venit suficient pentru a îi asigura toate condițiile (inclusiv intervenții
medicale)

LA CE VÂRSTĂ?
Cu toții ne dorim un pui mic și jucăuș, cu cât mai mic cu atât mai bine (zicem noi). Trebuie să ne
scoatem ochelarii de om și să ne punem ochelarii de pisică, adică să vedem prin prisma ei dacă și
ea își dorește același lucru? Evident că nu! Ce bebeluș vrea să plece de lângă mama sa, ce pui
vrea să părăsească cuibul? La pisici vârsta minimă este de 3-3.5 luni, din mai multe motive,
evidente sau nu.
Primul motiv este legat de socializarea puiului. Atâta timp cât mamele încep să îşi gonească puii
abia după 4 luni, înseamnă că instinctul lor, dezvoltat în milioane de ani le spune că abia atunci
sunt gata să înceapă să trăiască pe picioarele lor. Un pui care nu și-a terminat socializarea în
cuibul său nu se va adapta complet nici la viața alături de o familie umană. Va fi fie timid, fie
excesiv de agitat, va face pe lângă litieră, va fi instabil emoțional, ceea ce va duce la un
comportament de zgâriat excesiv, marcat excesiv chiar și agresivitate.
Al doilea motiv este unul medical, legat de vaccinare. Sistemul imunitar al puiului este stimulat
de primul lichid pe care îl suge de la mama lui și anume colostrul. În primele 24 de ore de viață
puiul primește acest lichid miraculos prin supt. Colostrul trece ușor prin pereții intestinali subțiri
de unde ajunge în sânge, oferind organismului micuțului anticorpii necesari pentru supraviețuirea
în următoarele două luni, până când va începe să îşi producă proprii anticorpi. Precum bine știm,
vaccinarea înseamnă introducerea în organism a unor viruși modificați (atenuați) în vederea
creării unui răspuns imunitar din partea acestuia. Problema care apare cu vaccinarea unei pisici
înainte de vârsta de 2 luni este legat de faptul că anticorpii pe care îi primește din laptele mamei
reduc semnificativ răspunsul imunitar, mai simplu spus, fac vaccinul oarecum inutil. Cei mai
mulți breederi folosesc un vaccin trivalent împotriva rinotraheitei virale feline FVR, a
calicivirozei feline FCV și a panleucopeniei virale feline FPL, cei mai mari ucigași în rândul
populației feline actuale. La 3 săptămâni distanță se face un rapel la acest vaccin și astfel puiul
ajunge la vârsta de 3 luni fără o săptămână. Nu avem nevoie de multe cuonștințe medicale pentru
a ne da seama că nu putem expune un pui proaspăt vaccinat unui stres provocat de mutarea sa
într-o nouă casă, lucru ce ar duce la imunodepresie, ceea ce ar putea face ca puiul sa se
îmbolnăvească inclusiv de virușii împotriva cărora a fost vaccinat. Și uite așa ajungem la 3 luni,
3 luni și o săptămână ca fiind vârsta minimă la care un pui poate să plece din cuibul său. Studiile
arată că cea mai sigură vârstă din punct de vedere al imunității este cea de 16 săptămâni.
Referitor la o pisică adultă există și avantaje cum ar fi faptul că știm deja cum s-a dezvoltat fizic
(greutate, lungime, culoarea blănii, a ochilor, modelul de pe blană), comportamental (dacă este
sau nu o pisică activă, iubitoare, liniștită) și evident avem o reprezentare mai bună a stării ei de
sănătate, multe din testele genetice sau ecografii sunt mult mai relevante după vârsta de un an (de
asemenea majoritatea bolilor genetice cum ar fi PKD, HCM se declanșează de cele mai multe ori
după vârsta de doi, trei ani).

BĂIAT SAU FATĂ?

Dacă intenționăm să avem doar o pisică în viața noastră nu prea contează sexul, este o chestiune
de preferință personală legată de cele mai multe ori de aspect (spre exemplu la British Shorthair
masculul are o gușă impresionantă). Masculii sunt de obicei mai mari dar și mai puţin curați
uneori, au de obicei blana un pic mai bună, sunt de obicei mai atașați de femei. Femelele de
obicei sunt mai gingașe și se atașează de obicei de bărbatul casei, dar nu este neapărat o regulă.
Dacă avem deja o pisică în casă vom prefera femela acolo unde avem mascul, pentru că doi
masculi sunt prea teritoriali și de obicei intră în conflict. Contează evident dacă sunt castrați.
Acolo unde avem o pisică adultă preferăm să luăm un pui, deoarece acesta nu prezintă un pericol
pentru pisica rezidentă, iar până va crește se vor obișnui împreună (vor avea deja teritoriul
împărțit).

CE ESTE UN PEDIGREE?
Trebuie să începem prin a spune ce este o asociație felină (vom vorbi despre felise într-un capitol
separat). O asociație felină cuprinde mai multe felise. Aceasta trebuie să fie afiliată unei federații
feline naționale, care la rândul său ar trebui să fie afiliată unei federații internaționale. Sunt 3
mari federații internaționale FIFE, TICA și WCF.
FIFE ( Fédération Internationale Féline) fondată în 1949 este prezentă în peste 40 de țări, cu
peste 100.000 de felise afiliate (în prezent cam 3.000 pe an, felise ce dau naștere anual la
aproximativ 110,000 de pui cu pedigree), organizează 700 de competiții pe an, unde sunt
prezentate aproximativ 200.000 de pisici (un show bun are minim 100 de pisici, spre exemplu
evenimentul bi-anual organizat în Romania are aproape 300 de pisici per show). În Romania sunt
aproape 100 de felise afiliate FIFE, reprezentând aproape 20 de rase de pisici. Anumite rase,
precum Scottish Fold nu sunt acceptate datorită problemelor de sănătate. FIFE este prezentă în
Romania de aproape 15 ani.
WCF (World Cat Federation), înființată în 1988, înregistrată în Germania, are 280 de organizații
pe 6 continente. Este prezentă și în Romania.
TICA (The International Cat Association), este o organizație americană, cea mai mare federație
din lume, cu peste 4.000 de membri și a fost înființată în 1979. Este prezentă din 2018 și în
Romania.
Fiecare federație impune anumite reguli membrilor săi și face anumite recomandări legate de
condițiile de trai ale pisicilor din felise, numărul de monte (de câte ori pot face pui, aici spre
exemplu sunt unele care recomandă minim 6 luni între pui, altele precum FIFE, recomandă
maximum 3 cuiburi în 2 ani). Evident că sunt reglementate tot felul de aspecte, de la modul în
care se denumesc puii (numele puiului înainte sau după cel al felisei), până la regulile de
concurs, rasele admise etc.
Deși tot Pedigree se numește, depinde foarte mult de cine este emis. Seriozitatea unei federații
internaționale, integritatea unei federații naționale, integritatea crescătorilor, modul în care
federația națională monitorizează activitatea membrilor săi, sunt factori care fac ca și aceste
pedigree-uri să poarte o anumită greutate.

Un Pedigree este un fel de act de identitate combinat cu un arbore genealogic. De obicei în

format A4 conține informații legate de numele pisicii, rasă, sex, culoare, data nașterii, microcip,
asociația felină emitentă, federația felină internațională la care aceasta este afiliată, felisa în care
s-a născut pisica (felisa ce deține mama puilor îndeplinește formalitățile de înregistrare a acestora
și de obținere a pedigree-ului), datele de contact ale federației emitente. Partea de arbore
genealogic conține informații legate de liniile ambilor părinți pe minim 4 generații, ceea ce face
ca acesta să conțină informații despre 30 de pisici (cei 2 părinți, cei 4 bunici, cei 8 străbunici și
cei 16 stră-străbunici). Informațiile se referă la nume, culoare, felisa în care s-au născut, nr de
microcip, titlurile câstigate (care sunt în permanență actualizate atunci când unul dintre bunici,
străbunici etc a primit spre exemplu titlul de Campion Suprem, el poate apărea ca și campion în
pedigreeul mamei iar în cel al puiului ca și Campion Suprem în cazul în care în intervalul de
timp dintre nașterea mamei și cea a puiului acesteia pisica respectivă și-a câștigat titlul). Un
Pedigree bun are cod de bare, are apostilă, poate fi verificat printr-un simplu email trimis
asociației feline emitente.
CE ESTE O FELISĂ?
O felisă ar trebui sa fie formată dintr-o familie de oameni iubitori de animale, pasionați, pricepuți
dar mai ales responsabili, care să dețină una sau mai multe pisici. Aceste pisici ar trebui tratate,
iubite și îngrijite la fel ca un membru al familiei. Orice crescător are nevoie de un mentor, nu
poate face breeding din cărți sau informații online. Evident că și aici avem variații atât în ceea ce
privește numărul membrilor familiei umane (poate fi o singură persoană, evident) cât și cel al
felinelor (este dificil cu mai mult de 5, dar dacă se respectă anumite reguli simple, acest lucru
este perfect realizabil). Există felise ce au o singură pisică, fie mascul, fie femelă, două pisici de
sexe diferite sau de același sex (spre exemplu două femele ce se montează cu motanul altei
felise). Majoritatea feliselor încep cu o femelă, uneori chiar cu una ce a mai dat naștere unor pui,
deoarece prima naștere este de multe ori cea mai dificilă. Femela este dusă la montă de obicei la
motanul mentorului, care știe ce caracteristici să urmărească, atât din punct de vedere al
fenotipului cât și al genotipului.
Nicio pisică nu ar trebui să fie dată la montă înainte de a i se face toate analizele specifice rasei
sale (FIV, FELV,PKD, HCM etc), iar monta nu ar trebui să se producă decât între două pisici
testate la zi, pentru că deși unele teste genetice sunt valabile pe viață, testele ce se fac prin
ecografii trebuiesc repetate periodic (unu, maxim doi ani), nemaivorbind de cele virale care
evident că trebuiesc făcute la intervale regulate. În cazul testelor genetice, chiar dacă ambii
părinți sunt testați negativ, pisica ce urmează să devină mamă trebuie testată neapărat deoarece
genele au un mod ciudat de exprimare și de multe ori sar o generație.
Este foarte dificil pentru o felisă să țină într-un apartament atât un mascul cât și una sau mai
multe femele, deoarece atunci când intră în călduri aceștia trebuiesc separați, ceea ce duce la
izolarea aproape permanentă a masculului într-o cameră, acesta începând să marcheze, rezultând
un miros insuportabil. Majoritatea feliselor de succes au o curte unde de obicei stă
masculul/masculii, fie liber peste zi și închis noaptea într-un fel de căsuță de obicei de lemn, cu
încălzire și toate condițiile necesare, fie se face o îngrădire mai largă, ca un țarc, pentru a se evita
atât ca motanul să fugă cât și ca alte animale să între la el. Alte felise îi țin la mansardă, unde se
bucură de tot confortul și unde au extrem de mult spațiu.
Numărul mare de pisici duce la ușurința transmiterii bolilor virale, formula de calcul fiind una
extrem de simplă n la puterea 2, minus n, unde n este numărul de pisici. Într-o felisă cu 3 pisici,
acest factor este de 3 la puterea 2 adică 9, minus 3, rezultă 6. La 5 pisici este 25-5=20, adică
riscul transmiterii bolior virale crește de mai bine de două ori. Evident că dacă toate condițiile de
igienă sunt respectate, pisicile controlate regulat, vaccinările la zi și mai ales, dacă pisicile sunt
fericite, fenomenul de imunodepresie nu mai apare, o pisică sănătoasă are anticorpi extrem de
puternici și riscul de contaminare scade foarte mult.
O felisă ar trebui să dețină un număr de pisici proporțional cu spațiul locativ și cu numărul de
oameni care se ocupă de ele și asta din diferite motive. Primul, cel legat de spațiu este evident,
dar și configurarea acestuia este importantă, pisicile trebuie să se simtă în siguranță, cele cu pui
trebuiesc separate de celelalte datorită pericolului expunerii puilor la viruși, bacterii etc. Dacă
anumite pisici nu se înțeleg între ele, trebuie să existe posibilitatea de a locui separat pentru că,
de multe ori acest lucru nu se rezolvă, ele intrând în conflict de fiecare dată când se întâlnesc. În
ceea ce privește atenția acordată fiecărei pisici atât în ceea ce privește atât igiena (pieptănat,
curățat urechi, ochi, tăiat unghii) cât și perioada de interacțiune (fie de alint, fie de joacă) trebuie
menționat faptul că fiecare operațiune în parte necesită timp și înmulțit cu 5-6 pisici, se ajunge
ușor la un full time job. Atunci când pisica stă să nască, adică după ziua 62 (din cele 65-67 cât
poate să dureze gestația) este indicat să fie supravegheată în permanență din doua motive, primul
legat de faptul că are nevoie de liniște și de siguranța conferită de prezența stăpânului, al doilea
legat de nașterea propriu-zisă, unde trebuie ajutată, lucru deloc simplu.
În mod normal dacă pisica naște înainte de ziua 62 există toate șansele ca puii să nu se poată
angaja în respirație, datorită insuficientei dezvoltări a plămânilor.
Spațiul destinat pisicilor depinde de rasă, de temperamentul lor, multe felise au construcții
speciale pentru pisici dar întotdeauna puii se nasc și cresc în casa în care locuiesc stăpânii lor,
atât pentru a fi supravegheați cât și pentru a se obișnui cu traiul unei case normale, cu mirosurile
și zgomotele pe care le vor întâlni atunci când vor merge la noile lor familii.
Toate felisele serioase au fie o pagină de web, fie o pagină de Facebook unde sunt postate
fotografii, filmulețe cu pisicile felisei, cu puii disponibili, cu puii așa numiți absolvenți
(graduates), adică puii trecuți de 3 luni care acum se află la noile lor case. Sunt postări legate de
concursuri, premii câștigate de pisicile lor, de puii plecați fie la alte felise, fie la familii care vin
cu ei la expoziții, totul este transparent, ușor de urmărit. Se poate vedea foarte ușor cât timp a
trecut de când pisica mamă a avut ultimul cuib (recomandat minim 8 luni, în funcție de cât de
multe cicluri de călduri are pisica mamă în această perioadă și de modul în care și-a revenit,
pentru că un breeder serios va face un set complet de analize înaintea fiecărei monte). Există de
asemenea avantajul de a vedea comentariile și review-urile celor care au pisici de la felisa
respectivă, totodată este o practică normală ca o persoană ce își caută un pui să ceară un feedback
de la cei care au deja una.

ȘI PISICĂ ȘI COPIL?

În general da! Trebuie să ne cunoaștem bine copilul, să vedem cum

reacționează în preajma altor animale, cat de ascultător este atunci când
primește o indicație legată de interacțiunea sa cu un animal. Cu cât este
copilul mai mic, cu atât este mai puțin probabil să înțeleagă ce i se cere, lucru
care se aplică și în cazul interacțiunii sale cu animalele. Mulți crescători
refuză să ofere animale familiilor cu copii, dar asta nu este o regulă. Teama
lor este legată de faptul că, așa cum spuneam, cel mai mare dușman al pisicii
este stresul, acesta ducând la imunodepresie, o scădere considerabila a
răspunsului imunitar al pisicii, lucru ce evident duce la îmbolnăvirea și în
multe cazuri moartea animalului. Reținerea crescătorilor nu este legată de
copilul în sine ci de expunerea la un stres repetat a pisicii, aceștia căutând să
ofere cei mai sociabili pui familiilor cu copii mici. De asemenea o felisă
serioasă vă va invita să le vizitați puii împreună cu copiii dvs pentru a vedea
care dintre ei nu se sperie de copiii mici, de vocea lor, de modul în care sunt
manipulați de un copil.

DOI MAI BINE DECÂT UNU

Da! Este evident că doi pui vor fi mai fericiți și mai sănătoși decât unul. Mai sănătoși în sensul că
atât emoțional cât și fizic vor fi într-o situație mult ceva bună decât o pisică singură. Așa cum
aminteam mai sus, pisica are nevoie de mişcare, de imitarea sau exercitarea comportamentului
său de vânător, lucrul acesta ducând la o stare fizică dar și mentală mai bună, ceea ce se întâmplă
și la oameni atunci când fac sport, nu numai că au un organism mai puternic dar și hormonal se
reglează mult mai bine.

Oricât timp liber ar avea omul modern, nu poate petrece ore întregi zilnic implicându-se în
activități dedicate pisicii sale și chiar dacă ar fi așa, nu poate să imite comportamentul unei alte
pisici mai bine decât aceasta. Este exact motivul pentru care copiii merg la grădiniță, oricât s-ar
strădui un adult, nu poate sa suplinească interacțiunea cu un alt copil. Interesant în această
dinamică este faptul că, de cele mai multe ori când omul dorește să interacționeze cu unul sau cu
ambii pui, aceștia se opresc din joacă și fie unul dintre ei, fie amândoi interacționează cu
companionul uman.

Dacă tot ne hotărâm să începem cu două pisici, cel mai bine este să începem cu doi frați din
același cuib, sau cu mama și unul dintre puii săi, multe felise ce scot din programul de breeding o
femela, de obicei în jurul vârstei de 4-5 ani, aleg ca primă opțiune familia ce își dorește atât puiul
cât și mama.

POT ȚINE PISICA DOAR ÎN CASĂ?

Depinde de casă, depinde de rasă!

Pisica se poate adapta până la un punct și nu este bine să încercăm să facem ceva cu ea împotriva
firii acesteia pentru că nu vom reuși (cel puțin nu într-o generație), tot ce vom obține este o pisică
stresată și nefericită și un stăpân furios și dezamăgit. Există suficiente informații legate de
caracteristicile fiecărei rase.

Dacă pisica va sta numai în casă trebuie să ne asigurăm că are parte de acțiune! Este indicat să ne
jucăm cu ea cel puţin de două ori pe zi, jocuri ce imită comportamentul ei de vânător.

Există o serie de probleme ce trebuiesc evitate atunci când hotărâm să ne luăm o pisică ce va
petrece aproape sau tot timpul în casă. Trebuie să îi acordăm acces la aer curat, zgomotele de
afară (aici există tot felul de plase, sisteme de protecție prin care se pot lăsa geamurile rabatate).