UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII

“ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI
ALIMENTARE

REFERAT LA DISCIPLINA „ANIMALE DE COMPANIE”

DIHORUL

Coordonator ştiinţific,
Șef. lucr. dr. Fotea LENUȚA

Student,
Paveliuc Șerban

2022
 DIHORUL
Prezentare generala
Dihorul domestic (Mustela putorius furo) a fost domesticit de mai bine de
2500 de ani, iar numele său provine din latinescul “furritus” care înseamnă “hoț
mic”. Dihorii măsoară 50 cm în lungime, în medie, și cantaresc intre 0,5-2,0 kg.
Culorile dihorilor sunt variate, incluzând maro, negru, albinos și argintiu.
Aceștia îsi petrec, de regulă, între șaisprezece și optsprezece ore din zi dormind,
fiind mai activi la răsarit și la apus (animale crepusculare). Față de strămoșii lor,
dihorii sălbatici, care sunt animale solitare, cei domestici pot trăi în grupuri.
În Statele Unite ale Americii, popularitatea dihorului a început să crească
încă din anii “80”, ajungând să fie supranumit “Animalul de companie al anilor
’90”, iar la ora actuală se estimează că numărul dihorilor (animale de companie)
din USA va ajunge la 10 milioane. Și la noi în țară, dihorul a început să devină
din ce în ce mai popular, numărul lor, ca animale de companie, estimându-se, la
ora actuală, la câteva mii.
Dihorii sunt animale incredibil de curioase și vor mirosi fiecare colțișor
din casă. Țineți închise zonele periculoase (debarale, subsoluri), astupați toate
găurile din locuință și nu le lăsați la îndemână substanțe periculoase, ascunzând
totodată obiectele din burete sau cauciuc, deoarece sunt favoritele lor și, cu
siguranță, vor ronțăi puțin din ele.
Dihorii au obiceiul de a mușca, mai ales în prima parte a vieții, când
sunt pui. Multe persoane nu iau în seamă acest lucru și, atunci când se văd într-o
astfel de situație, intră în panică și nu au răbdare să îi dezvețe de acest obicei.
Pentru că fiecare dihor are o personalitate diferită, nu se poate estima timpul în
care poate fi dezvățat, mai ales dacă noul stăpân nu a mai avut de a face cu alte
animale până atunci.
De asemenea, dihorii au un miros specific, mai ales masculii, până când
sunt sterilizați. Multe persoane nu găsesc acest miros deranjant, însă există totuși
un anumit procent care nu îl suportă.
Dihorii pot fi învățați să iși facă nevoile la lădiță, însă, datorită
metabolismului foarte rapid, mănâncă puțin și des, mergând frecvent la toaletă.
Din acest motiv, se mai pot întâmpla mici accidente, adică să rateze lădița și să-
și facă nevoile într-un colț din camera, lucru care poate fi destul de neplăcut
pentru unele persoane.
Dieta
 Dihorii sunt carnivori, în totalitate. De aceea, dieta lor trebuie să fie
bogată în proteine animale și grăsimi, în timp ce carbohidrații nu oferă niciun
aport de energie sau calorii.
Există însă diferite mărci de hrană pentru dihori (unele mai bune, altele mai
puțin bune, depinde pe cine întrebi), însă un lucru este cert, și anume că dieta pe
bază de carne și de organe neprocesate este cea mai sănătoasă pentru dihori. O
dietă deficitară sau necorespunzătoare stă la baza majorității afecțiunilor
metabolice.

Asistenta medicala
Asistența medicală trebuie luată în considerare, dihorii fiind animale care
necesită controale veterinare periodice, fiind predispuși la diferite afecțiuni a
căror tratament poate fi de multe ori costisitor, în timp ce găsirea unui medic
veterinar specializat pe astfel de animale exotice poate reprezenta o adevărată
aventură…
În primul an de viață, vizitele la medicul veterinar vor fi mai dese. Puii de
dihor se vaccinează pentru “distemper” la varsta de 8 săptămâni, cu rapel la
varsta de 12 săptămâni, apoi sunt vaccinati antirabic. Vaccinarea antirabică și
cea antijigodioasă se va repeta anual. Datorită reacțiilor adverse, frecvente în
urma vaccinării la dihori, este recomandat ca aceștia să rămână în cadrul clinicii
veterinare încă 30 de minute dupa vaccinare și să fie vaccinați numai cu
vaccinuri monovalente de origine murina. Vaccinurile pe cultură de nurcă sau
dihor (majoritatea vaccinurilor polivalente pentru câini) nu trebuie folosite,
deoarece pot provoca seroconversie și moarte.
Este recomandat ca deparazitarea internă să se facă doar cu produse
aprobate pentru dihori, pentru prevenirea infestațiilor cu ectoparaziți.
De asemenea, se poate opta pentru sterilizarea chirurgicală sau chimică,
pentru reducerea mirosului specific al dihorilor și a problemelor legate de
agresivitate, în perioada de împerechere. Acest lucru este recomandat mai ales în
cazul femelelor, care, având ovulția indusă de actul sexual, pot rămane în
perioada de estru timp îndelungat și, datorită hiperestrogenismului, femela se
poate anemia în timp, datorită supresiei măduvei osoase hematogene de către
hormonii estrogeni, afecțiune ce se poate dovedi fatală în timp.

Cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la dihori

 În cazul dihorilor, afecțiunile pentru care va trebui să apelăm la medicul
veterinar sunt numeroase, însă, printre cele mai frecvente, putem enumera:
• Raia auriculara – sau otita parazitară, produsă de un parazit numit Otodectes
cynotis . Același microorganism este izolat la câini și pisici, iar boala poate fi
transmisă de la o specie la alta. Diagnosticul și tratamentul sunt identice cu cele
de la câini și pisici.
• Virusul influenza uman – provoacă febră, letargie, anorexie, scurgeri nazale,
strănut și depresie. De regulă, se transmite de la om la dihor, extrem de rar
invers. Tratamentul este unul de susținere, iar recuperarea se produce de obicei
în decurs de 7-14 zile.
• Corpii străini gastrici – sunt frecvent întâlniți la dihori, din cauza naturii
curioase a acestor animale. Semnele clinice includ anorexie, hipersalivație,
durere abdominală, diaree și vomă. Corpii străini sunt, de regulă, obiecte de
cauciuc moale sau plastic, dar pot fi și tricobezoari. Tratamentul constă în
înlăturarea chirurgicală sau endoscopică.
• Hiperadrenocorticismul – la dihori este cauzat de secreția excesivă a
hormonilor sexuali de către glandele suprarenale. Semnul clinic cel mai comun
este pierderea părului începând de la coadă și crupă și progresând către flancuri
și cap. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice și a măsurării hormonilor
sexuali. Există tratament medical și chirurgical.
• Insulinoamele – sunt foarte întalnite la dihorii cu vârsta mai mare de 3 ani.
Aceste tumori funcționale ale celulelor pancreatice determină niveluri crescute
de insulină, cu hipoglicemie consecutivă și semne clinice asociate acesteia
precum slăbiciune, letargie, pareza membrelor posterioare, hipersalivație și
crize. Sunt posibile tratamentul chirurgical și cel medical, dar nu există
vindecare.
Căror categorii de oameni li se potrivește dihorul ca animal de companie
și cui nu îi este recomandat?
Dihorul poate reprezenta un animal de companie special, ușor excentric
din punctul de vedere al unor persoane, care poate fi recomandat în special celor
cu un program mai încarcat, dar care dispun totuși de câteva ore libere pentru a-i
oferi dihorului atenția și timpul necesar.
Acesta este un animal ce poate sta liber prin casă sau poate fi închis în
cușca lui cât timp stă singur, fără ca acest lucru să îl deranjeze. Este totuși un
animal care are nevoie de exercițiu fizic și atenție și nu este recomandat să își
petreacă tot timpul în cușcă.
 De asemenea, datorită firii curioase și a obiceiului de a mușca, mai ales
când sunt pui, nu este recomandat persoanelor cu copii mici.

Bibliografie:
www.dihori.ro
www.ro.wikipedia.org
www.zoomania.ro
____________///////__________