DIHORUL CA ANIMAL DE COMPANIE

Dihorul, ca animal de companie (ferret), este mamifer domestic din

familia Mustelidae. Mai exact, Mustela Putorius Furo.

Familia Mustelidelor este foarte veche si include diferite subgrupe (25 de

genuri si 70 specii):

-grupa “nevastuici” – nevastuica, nurca, dihorul salbatic si dihorul domestic;

- grupa “jderilor” - jderii mari (Martes);

- grupa ‘sconsilor’ – toate tipurile de sconcsi;

- grupa ‘viezurelor’ – bursucii si wolverine (Gulo gulo);

- grupa ‘vidrelor’ – vidre de rau si vidra de mare.

 Mustelidele native se gasesc pe toate continentele (mai putin Australia,
Antarctica si cateva insule oceanice) si sunt printre cele mai intalnite carnivore.

Istoria domesticirii dihorului nu este precisa; apar mentiuni in documente

grecesti din anul 450 i.e.n., precum si alte documente de origine romana, care
sustin ca dihorul era folosit pentru vanarea iepurilor in perioada lui Iisus.

O alta teorie spune ca e posibil ca egiptenii sa fi fost primii care au

domesticit dihorul, insa nu este atestata stiintific.

Cel mai probabil ca dihorul era folosit de clasele inferioare in scop de

vanatoare si acesta este motivul care explica lipsa unei documentatii care sa dateze
din acea perioada.

Originea dihorului domesticit ramane obscura, cu o data de aproximativ

2500 ani in urma.

Dupa parerea unor autori, dihorul este un metis rezultat din incrucisarea
speciilor de dihori salbatici cu dihorul african, o varietate domestica albinotica a
dihorului.
Din anul 1926, dihorul alb a devenit animal de laborator in special in
cercetarile de virusologie. Pana in anul 1930, cresterea dihorilor albi era foarte
extinsa, in special in Canada ocupand locul 3 dupa vulpi si nurci.
TAXONOMIE

Clasa: MAMMALIA
v Subclasa: THERIA
v Infraclasa: PLACENTALIA
v Superordinul: LAURASIATHERIA
v Ordinul : CARNIVORA
v Subordinul: CANIFORMIA
v Familia: MUSTELIDAE
v Subfamilia: MUSTELINAE
v Genul: MUSTELA
v Specia: MUSTELA PUTORIUS
v Subspecia: MUSTELA PUTORIUS FURO

Popular se numeste “ghihor”, “dihor comun” sau “dihor puturos”.

 •ASPECTE POZITIVE •ASPECTE NEGATIVE

• Este adecvat ca și animal de •Când este lăsat prin casă trebuie

companie supravegheat
•Este inteligent, amuzant, plin de• Cheltuieli cu întreținerea sanitar veterinară
viață și îi place să se joace (vaccinarea, sterilizarea și eventualele
•Este foarte atașat de proprietar probleme de sănătate)
•Este curat și liniștit (face puțin
• predispuși la diverse probleme de
zgomot) sănătate, în special la tumori
•Trebuie neapărat sterilizați. Masculii
nesterilizați pot deveni agresivi și emană un
miros puternic neplăcut. Femelele
nesterilizate dezvoltă o anemie letală
•Chiar dacă sunt sterilizați emană un miros
specific
•AVANTAJE •ERORI MAJORE DE MANAGEMENT
•nu-i place singurătatea necesită •Alimentație inadecvată (este un carnivor și
atenție în cazul în care sunt necesită un regim alimentar specific)
ținuti singuri. •Ingerarea corpurilor străine, în special de
•nu este potrivit pentru copii către tineret
mici. • Menținerea constantă într-o cușcă, care
•nu poate fi ținut în permanență în timp devine mică
închis într-o cușcă. •Eșec în sterilizarea femelelor.
 10 MOTIVE PENTRU CARE
TREBUIE SA AI UN DIHOR CA ANIMAL DE COMPANIE!
Desi dihorii nu sunt pentru oricine, sunt animale de companie formidabile
pentru stapanul potrivit. Sunt foarte afectuosi si legati de stapanul lor si sunt foarte
de jucausi in perioada de activitate.

1. Dihorii sunt draguti foc!

Cu mutrisoare dulci si diabolice in acelasi timp, dihorii sunt adorabili, fara

doar si poate. Vezi galeria de poze pentru a te convinge!

2. Dihorii sunt foarte jucausi si curiosi.

Te vor distra cu siguranta! Se joaca foarte frumos cu prietenii lor dihori,

cu tine sau cu jucariile lor preferate. Privelistea pe care ti-o ofera iti va ridica
starea de spirit! Este deja demonstrat faptul ca un animal de companie este foarte
benefic si terapeutic, atat pentru adulti, cat si pentru copii.

3. Dihorii sunt sociabili, prietenosi si afectuosi.

Este recomandat, desi nu esential, sa ai mai mult de unul. Doi sau chiar
mai multi dihori vor creste gradul de distractie pentru stapan, dar si intre ei. In
ciuda faptului ca au alti semeni cu care sa se joace dihoriceste, nu vor renunta la
afectiunea ta!
4. Dihorii sunt inteligenti.
Conform unui studiu facut in SUA, dihorii, nurcile si sconcsii sunt mai inteligenti
decat pisicile. Sunt dresati si folositi de catre NASA in diverse operatiuni militare si
nu numai.
Uimitor, nu? Cu toate acestea, noua ne este greu sa le intelegem acest tip de
inteligenta ‘salbatica’, de multe ori si pentru ca nu trecem peste anumite prejudecati
de genul “este un animal mic, cu un creier mic’’. Eu am dezvoltat o groaza de reflexe
de cand am dihori, am invatat sa comunic cu ei pe limba lor si suntem cei mai buni
prieteni.

5. Dihorii sunt tacuti.

Nu latra, nu miauna! Uneori vocalizeaza atunci cand sunt foarte fericiti, speriati, raniti
sau cand interactioneaza cu alti dihori in teritoriu. Nu scot sunete nici macar cand le
este foame.
Pe langa asta, dorm aproape 20 de ore pe zi si isi ajusteaza programul de somn in
functie de tine. Ce vrei mai mult de atat?

6. Dihorii sunt mici.

Deci nu au nevoie neaparat de custi enorme! Bineinteles, cu cat e mai mare, cu atat
mai bine. Custile ideale pentru dihori sunt cele etajate (deci nici in acest caz nu
ocupa mult loc). Au nevoie totusi de timp liber afara din cusca, pentru folosirea
musculaturii, evitarea depresiilor si joaca.
7. Dihorii sunt usor de hranit.
Stiti deja ce implica acest subiect, insa sper sa adaug un plus la acest punct atunci
cand mai multe tipuri de mancare speciala pentru ei vor fi disponibile pe piata. Cu
rabdare, le vom avea in curand!

8. Dihorii pot fi invatati la ladita.

Poate ca nu cu aceeasi sansa de reusita ca la pisici, adica 100%. Se mai intampla
accidente.

9. Dihorii nu trebuie neaparat scosi la plimbare.

Acestia pot exersa pe langa tine, in casa. Desigur, daca vrei, poti sa ii scoti la
plimbare, nu vor refuza! Mai ales daca esti pus pe agatat, garantat dihorul iti aduce
mai multe sanse decat un copil in carut.

10. Dihorii au personalitati distincte.

Fiecare dihor este unic si are personalitate proprie. Unii sunt mai independenti, altii
mai afectuosi, dar fiecare este un individ aparte si trebuie tratat ca atare!
VARIETATI DE CULOARE

Standard (Sable, Black Sable)

Cel mai comun tip de dihor intalnit si

variaza pe nuante de gri inchis pana la negru.

Stratul de baza: alb/galbui/crem

Firele de suprafata: gri/maro inchis

Nas: maro inchis/deschis sau patat,

uneori cu contur in forma de T

Ochi: maro inchis, aproape negri

Ciocolată (Chocolate)
Acest dihor este descris asa deoarece blana sa are o nuanta de maro asemanatoare
cu ciocolata.

Stratul de baza: auriu

Firele de suprafata: ciocolatiu

Ochi: maro/caprui/visinii

Nas: roz, bej sau caramiziu, uneori cu contur in forma de T

Sampanie (Champagne)

Practic varietatea de sampanie este dihorul ciocolatiu putin ‘diluat’.

Stratul de baza: alb-crem

Firele de suprafata: ciocolatiu deschis

Ochi: visiniu inchis-deschis/maro inchis

Nas: roz/bej, cu contur in forma de T

Negru (Black)

Stratul de baza: complet alb sau cu nuante subtile de galbui

Firele de suprafata: negru

Nas/ochi: negru

Desi Back Sable aparent arata ca dihorul negru, la o examinare mai atenta este de
fapt un maro foarte inchis.
 Albino
Variaza de la alb crem pana la alb ca zapada.

Ochi/Nas: roz

Dihorul alb sau albino nu are culoare; blanita lui este

complet alba, are ochii rosii si nasul roz.

Un albino pur nu are nici un fel de de alta pata

de culoare sau decolorare.

Alte variatii de Albino includ dihorii cu ochii

negri sau cei cu pete de culoare de la crem la galben
pal.
Dihorii albino pot avea probleme cu vederea,
insa nu este un aspect important, mai ales ca acest
fapt se compenseaza cu alte simturi, cum ar fi auzul si
mirosul.

Dihorii se adapteaza foarte bine la acest gen

de probleme de sanatate si duc o viata absolut
normala.
Albino cu ochi negri (Dew)

Se aseamana soiul albino, adica e de culoare alb sau crem, cu nasucul

roz.

Spre deosebire de albino, acest tip de dihor are ochii de culoare neagra-
visinie.
Aceasta varietate este predispusa la surditate, rezultat al sindromului
Woardensburg.
MODELE

Mitts – are labutele albe si

ar putea avea, de asemenea,
petice albe pe genunchi sau
varful cozii alb.

Panda – are capul aproape alb,

inclusiv zona gatului si poate
avea petice albe pe genunchi
sau varful cozii aproape alb.

Blaze – alb in zona fruntii pana

spre gat si umeri, labutele albe
si poate avea petice albe pe
genunchi sau varful cozii
aproape alb.
DENUMIRI: DIHOR, DIHOR PUTUROS.

Descriere: Specie comuna, de talie mica (0,6 - 1,8 kg), cu corpul alungit si
coada putin stufoasa, cu picioare scurte, urechi mici si rotunjite si gatul gros.
Culoarea generala data de spic, este bruna-inchis, cu puf galbui sau alburiu sub
acesta.

De remarcat sunt, in jurul botului, in dosul ochilor si in varful urechilor, pete

de nuante alburii specifice.

Glanda perianala este urat mirositoare, caracteristica mustelidelor, care i-a

adus denumirea de dihor puturos.

Nu prezinta dimorfism sexual.

Longevitate: Traieste 8-10 ani.

Simturi: Dintre simturi, mirosul pare a fi cel mai dezvoltat. Are insa, atat
auzul, cat si vederea destul de fine.

Sunete: In caz de pericol sau in timpul imperecherii scoate tipete stridente.

Uneori pufaie cu intentia de a speria adversarii.
 Urme: Dihorul are talpa lipsita de par, motiv pentru care imprima curat
urmele-tipar. Ghearele se vad si ele clar in urma si, spre deosebire de jderi,imprima
vizibil cel de-al cincilea deget lateral.

Are mersul in salturi, insa urmele-partie, doua cate doua, nu prezinta

aceeasi regularitate ca la jder, in sensul ca apar frecvent cate 3-4 urme tipar, de
multe ori piciorul stang fiind asezat in fata celui drept. Din acestpunct de vedere
poate fi confundat cu jderul de piatra.

Excrementele, cu miros caracteristic, sunt lasate in gropi, uneori chiar in

jurul vizuinilor si in depozite special amenajate in interiorul acestora.

Habitat: Prefera luncile, mlastinile, padurile umede, gramezile de piatra,

stogurile de paie, cladirile abandonate, dar si versantii nisiposi impaduriti in care isi
sapa vizuini. Este insa foarte frecvent intalnit si in interiorul asezarilor omenesti, in
fanarii, grajduri, magazii, pivnite si constructii parasite. Nu se departeaza mult de
locul sau obisnuit de trai si nu produce daune in apropierea vizuinii sale.

Hrana: Consta in principal din soareci si sobolani, completandu-se cu oua

de pasari, cu insecte, broaste, pesti, serpi, pasari de curte si salbatice, iepuri, fructe,
miere de albine.

.Este foarte periculos pentru iepurii de vizuina.

 Dusmani: Cainii, vulpea, pisica salbatica, acvilele si ulii, precum si bufnita
mare si huhurezii.

Sociabilitate: Dihorul duce o existenta solitara. Exceptie face femela cu

pui. Frecvent se intalnesc mai multe femele cu pui si uneori masculi in acelasi grup
apropiat de vizuini.

Reproducere: Imperecherea are loc din martie pana in iunie. Dupa o

gestatie de 40-43 de zile, femela fata 4-8 pui orbi si fara par. Dupa 3-4 saptamani
puii vad, dupa 6-8 saptamani isi urmeaza mama, iar dupa 3 luni sunt intarcati.

Maturitatea sexuala o atinge la 9 luni.

Obiceiuri: Este animal cu activitate nocturna, care se deplaseaza pentru

agonisirea hranei pe distante scurte comparativ cu jderii.

Vanare: Se vaneaza in perioada 15 septembrie-31 martie, cu arma lisa si

cartuse de 2,5 -3 mm. Se poate impusca la panda. Cu totul intamplator poate sa
apara si la goana.

Singura metoda eficienta de capturare, folosita pana de curand in

Romania, dar frecventa in Europa, este prinderea cu capcane. Blana este
considerata semivaloroasa, iar trofeul neconventional.
ALIMENTAȚIA DIHORILOR DOMESTICI

Hrana pentru dihori ar trebui sa o contina:

- proteina (bruta) 32-40%;
- grasimi (animale, nu vegetale) 18-30%;
- fibra 2% (peste 3% poate cauza tulburari digestive);
- nivel scazut de cenusa, sub 7%;
-carbohidrati (orez), aminoacizi, taurina etc.

Dupa varsta de 3.5 ani, este bine sa il treci pe o alimentatie cu procent

mai scazut de proteina, intrucat incepand cu aceasta varsta, rinichii animalului
incep sa se degradeze. Pentru protejarea acestora si scaderea riscului problemelor
renale de orice fel, este indicata trecerea pe o dieta cu continut mai mic de proteina
(nu sub 20%).
ALIMENTAȚIA DIHORILOR DOMESTICI

NU hraniti dihorul cu mancare de caini!

Taurina este un acid organic esential in

alimentatia dihorilor (lipsa acestuia
provoaca orbire sau alte afectiuni) si pe
care bobitele pentru caini nu il contin.

Mancarea si apa se lasa la discretie!

NUSE FOLOSESC ÎN HRANA DIHORUL

Alimente care nu ar trebui consumate de un dihor:

-Mâncare gătită mult prea sărată sau piperată.

-Băuturi carbogazoase, siropuri cu mult zahăr sau băuturi alcoolice.

-Ciocolata, cacao: sub nici o forma. Cofeina pe care o contin este fatala dihorului.

-Fasole, mazăre sau porumb: acestea balonează şi provoacă probleme intestinale.

-Roşii: conţin mult acid.

-Citrice: mandarine, portocale, ananas, kiwi – pot provoca gastrită.

-Lactate: dihorii au o intoleranţă la lactoză la fel ca aricii; aceasta poate provoca

diaree şi dezhidratare.

- Să nu dăm dihorului nostru carne de porc. Este cel mai nesănătos! De ce? Pentru
că favorizează apariţia unei boli – Aujeszky, o boală incurabilă!
-carne cruda, dar NU NUMAI carne;

-iepurele, care face parte din hrana naturala a dihorului, contine cantitatea de
taurina de care el are nevoie;

-Oul crud este in regula, doar galbenus insa!

-sa se combine in dieta carnea cruda (carne si oase de pui, preferabil fierte sa nu
se inece, cartilagii, inima si ficat de pui, dar nu in cantitati mari, carne de vita, carne
de curcan, iepure ) cu mancarea uscata (junior, pentru pisici de buna calitate sau
mancare speciala uscata pentru dihori).

Mancarea uscata face bine la mentinerea unei dentitii sanatoase.

 METABOLISM

Dihorii sunt animale strict carnivore (mancatori de carne – prada

întreaga).

Au ca particularitate lipsa cecumului (o parte din intestin). Acest lucru face

ca digestia mancarii cu continut mare de fibra si carbohidrati sa fie foarte dificila, in
special a legumelor, fructelor, grauntelor si poate avea consecinte serioase, cum ar fi
blocajul intestinal sau diferite probleme de sanatate.

Mancarea trece foarte repede prin sistemul lor digestiv (3 ore), avand
un metabolism rapid. Din aceste motive, dihorii au nevoie de un regim bogat in
proteine animale, grasimi si scazut in fibre.

Este recomandat sa aiba hrana la indemana in orice moment.

Majoritatea mananca numai atat cat au nevoie si nu devin obezi daca

au acces la alimente de calitate tot timpul. Apa trebuie schimbata de cateva ori
pe zi.
GESTATIA SI INGRIJIREA PUILOR DE DIHOR

-femela a ramas gestanta dupa imperechere primul semn vulva se diminueaza in

marime pe masura ce trec zilele. Daca acest lucru nu se intampla in decurs de 4-5
zile, inseamna ca imperecherea nu a avut succes si trebuie dusa din nou la monta.

-gestația este de 42 de zile de la data imperecherii,

-O dihorita gestanta poate fi mai instabila din punct de vedere emotional, prin
urmare poate musca.

- Evita sa pui mana pe puiuti cat sunt foarte mici. Exista riscul ca mama sa ii
respinga.

-Puiutii se nasc orbi, surzi, fara blana si isi petrec timpul sugand, plangand, dormind
si…crescand Si sunt foarte mici!

-O dihorita gestanta are nevoie de extra proteine, extra calorii pentru a putea sa isi
hraneasca puiutii cum trebuie, dar si mai multa apa decat in mod normal
-Dupa fatare, se recomandă o dieta mai ‘umeda’ (eventual ii umezesti bobitele),
pentru a ingera mai multe fluide, prin urmare si productia de lapte va fi mai mare.

- Daca sunt multi pui si mama nu face fata, acestia pot fi intarcati putin mai devreme
(in jur de varsta de 3 saptamani) cu inlocuitor de lapte fara lactoza.

-Trebuie hraniti la intervale de 2-3 ore cu pipeta, pentru ca nu vor manca singuri.

-In jur de varsta de 5 saptamani, poti sa incepi sa le dai mancare semisolida: carnita
de pui tocata si amestecata cu supa de pui.

-se le adaugă suplimente sub forma de vitamine, si lor si mamei, insa numai sub
indrumarea veterinarului.

-Dupa varsta de 6 saptamani, pot fi trecuti pe bobite inmuiate in apa timp de 10

minute, dupa care vor fi invatati usor pe varianta uscata.

- Nu se elimina carnea din alimentatia lor si nu se alinta cu dulciuri.

-Dihorii nu mananca dulciuri, niciodata!-

Miros şi igienă

-dihorii încep să emane un miros puternic odată ce au împlinit 6 luni.

-E recomandat să-l castraţi. Problema mirosului va dispărea iar dihorul va fi fericit

şi la fel de voios. Dacă nu-l vei castra şi nici nu-l vei da la montă, rişti ca animalul
tău să se îmbolnăvească.

-Pentru baie se foloseşte un şampon pentru bebeluşi sau un şampon special

pentru dihori. Îi place să se bălăcească însă nu exagera cu băile.

-Dihorul a fost folosit de oameni pe post de pisică. Vânează cu plăcere rozătoare

mici, şerpi sau prădători de dimensiuni mici. Însă în apartament, nu e cazul să-l
învăţaţi să vâneze.

-De obicei sunt despărţiti de părinţi de la vârsta de 6 săptămâni.