Amplasarea si dimensionarea centrelor de productie

In procesul de organizare a teritoriului si dezvoltarea unitatilor (fermelor)

agricole, amplasarea si dimensionarea centrelor de productie constituie o
competenta esentiala, realizata in concordanta cu strategia de perspectiva, profilul
si conditiile teritoriale specifice.
In forma cea mai generala, centrele de productie se pot clasifica pe baza
urmatoarelor criterii, dupa:

forma sociala a productiei determina existenta centrelor de productie

pentru unitatile agricole diferentiate: societatii comerciale agricole,
societati agricole, gospodarii familiale etc.;

rolul si functia, diferentiindu-se centre principale de productie,

complexe agroindustriale, centre de productie de tip ferma (sectoare),
centre de productie auxiliare etc.;

dependenta de teren, se disting: centre dependente de teren ca baza de

productie (fermele de vaci pentru lapte si taurine la ingrasat, intreprinderi
pentru deshidratarea furajelor verzi, centrele de vinificare etc.) si centre
cu o dependenta redusa de teren (complexele agroindustriale de porci,
pasari etc.);

ramura de productie, se disting din acest punct de vedere centre pentru

productia animala (ferme), complexe diferentiate pe specii (taurine,
porcine, pasari, ovine) sau productia realizata (lapte, carne etc.) si centre
pentru ramura productiei vegetale (centre pentru culturi de camp,
viticole, pomicole, legumicole etc.);

depozitare, conditionare, prelucrare, sunt: silozuri, fabrici de nutreturi

combinate, intreprinderi pentru deshidratarea furajelor verzi, depozite de
fructe, legume si cartofi, abatoare, centre de industrializare a laptelui
etc.).

In cadrul centrelor de productie, amplasamentul si executia diferitelor

obiecte (investitii) se realizeaza pe baza documentatiilor tehnico-economice
conform Legii investitiilor.
Centrele de productie constituie suprafata de teren cu constructiile aferente,
locul de concentrare a mijloacelor de productie si unde se efectueaza procese de
productie agricola stationare si de conducere (management) a unitatilor (fermelor).
Amplasarea, dimensionarea si amenajarea centrelor de productie se
realizeaza pe baza cunoasterii profilului (care determina destinatia), dimensiunile
ramurilor si imbinarea lor (care conditioneaza marimea), conditiile naturale,

economice si sociale (care dicteaza modul de incadrare in dezvoltarea teritoriului

unitatii si a landsaftului in ansamblu).
Amplasarea si amenajarea centrelor de productie implica analiza
urmatoarelor grupe de conditii principale:
a)

Conditiile economice cuprinzand urmatoarele aspecte:

a.

modul in care centrul de productie se incadreaza in profilul

ramurii, cu indicarea ponderii pe care o va detine noua capacitate
in cadrul unitatii;

b.

profilul centrului de productie, capacitatea si tehnologia

adoptata, care asigura realizarea economica a productiei;

c.

incadrarea in prevederile planurilor de amenajare a teritoriului si

urbanism, modul de incadrare si amplasare a acestuia fata de
perimetrul construibil al localitatii, respectiv limita intravilanului
localitatii pentru a evita investitii suplimentare in constructii
social-culturale si asigurarea cu forta de munca;

d.

posibilitati de racordare la traseele si capacitatile retelelor

edilitare, existente si propuse, cu evidentierea posibilitatilor de
cooperare in folosirea surselor de apa, a retelelor de canalizare, a
retelelor electrice, retelelor termice etc;

e.

corelarea cu amplasarea categoriilor de folosinta, masive de

teren (baza de productie), urmarind pe cat posibil asezarea centrala
fata de perimetrul unitatii si caile de comunicatie, avand bune
legaturi functionale cu unitatile vecine;

f.

terenul sa permita o extindere ulterioara a centrului de

productie in concordanta cu planul de perspectiva;

g.

apropierea de centrele de aprovizionare si desfacere a productiei,

respectiv legaturi functionale directe;

h.

utilizarea la maxim a constructiilor si instalatiilor existente;

i.

respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, urmarind pe cat

posibil amplasarea pe terenuri improprii productiei agricole,
eventuale exproprieri, scoateri de terenuri din productia agricola
sau fondul forestier, demolari deconstructii;

j.

posibilitatea dezvoltarii unor centre sau unitati existente,

folosindu-se la maximum spatiile libere in care sa fie amplasate

noile constructii, in vederea marimii densitatii constructiilor

existente.
b) Conditiile naturale si tehnico-constructive sunt factorii preponderenti in
stabilirea rationala a amplasamentelor care evidentiaza urmatoarele elemente
principale:

conditiile orografice si microclimatice impun ca terenul sa nu

prezinte fenomene de alunecare, eroziune, denivelari accentuate si
sa fie in panta usoara pentru a asigura scurgerea apelor meteorice,
vor fi evitate terenurile situate la baza pantei, a zonelor de
acumulare a apelor meteorice sau albia vailor unde nu exista
asigurarea impotriva inundatiilor, zonelor supuse alunecarilor si, pe
cat posibil, terenurilor macroporice, expozitia sa fie sudica, sudvestica si sud-estica la adapost de vanturile reci. In cazul in care nu
se pot realiza, se vor prevedea perdele de protectie forestiera;

conditiile hidrologice si geotehnice - terenul trebuie sa fie

permeabil, cu nivelul panzei freatice la cel putin 1,5 m sub talpa
fundatiei, apa subterana sa aiba un debit care sa satisfaca necesarul
cantitativ si calitativ pentru alimentarea cu apa. Sunt indicate
terenuri care ofera posibilitatea de a folosi direct apele de
adancime medie (100 200 m), iar in zonele cu foraj, panza de apa
freatica sa fie la cel putin 5 m, in vederea prevenirii infectarii cu
apele uzate. Se vor prefera terenuri cu structura granulometrica
mare (nisipuri, pietrisuri), precum si cele saraturate, terenul sa aiba
o rezistenta a solului de cel putin 2 kgf/cm2, amplasarea in
apropierea unui emisar natural care sa preia apele reziduale dupa o
prealabila epurare.

c) Conditiile sanitar veterinare impun in primul rand ca apa folosita sa

corespunda stasurilor in vigoare, iar terenul trebuie sa se gaseasca in afara zonei de
actiune a nocivitatilor provenite de la intreprinderi industriale, evitandu-se o
apropiere prea mare de centrele populate, pentru ca apa sau aerul sa nu fie supuse
unor poluari reciproce.
In acelasi timp, trebuie sa se asigure distantele minime specifice fiecarei
specii de animale, fata de centrele populate, caile de comunicatie sau intre
diferitele sectoare etc., apreciind de la caz la caz distantele ce urmeaza a fi luate in
considerare la alegerea unui amplasament cu cerinte obligatorii.
In general, centrele de productie trebuie sa fie amplasate acolo unde
raspunsul optim cerintelor si functiilor pentru care sunt destinate asigura conditiile
pentru sistematizarea constructiilor, obiectivele fiind grupate pe functiuni
corespunzator fluxului tehnologic optim, adecvat particularitatilor fiecarei ramuri.

Astfel, se impun respectarea unor particularitati de amplasare a centrelor de

productie agricola:

centrele (sediile) administrative sedii centrale si ferme sunt

conditionate de suprafete, specializarea si volumul productiei, integrate
conditiilor specifice ale teritoriului unitatii, caile de comunicatie si
localitatile apropiate;

centrele de productie pentru culturi in mediul controlat (sere) se

amplaseaza in zonele cu cele mai scurte perioade de nebulozitate si avand
acces la utilitatile edilitare in conditii economice avantajoase (energie
termica si electrica, apa, canalizare etc.) cuprinzand spatiul pentru
amplasarea tuturor obiectivelor (pavilion administrativ, centrala (punct)
termica, hala de sortare si depozit, remiza si depozit de utilaje, post de
transformare energie electrica, blocuri sera corepunzator capacitatii,
drumuri si platforme;

rasadnitele si solariile - amplasarea acestora este dependenta de sursa

de caldura, iar suprafata determinata de sarcinile de productie, avand
asigurate surse de apa proprii;

centrele de vinificare (crame) si prelucrarea strugurilor avand caracter

industrial amplasamentul este dependent de masivele cu plantatii de vii.
In practicarea promovarii investitiilor, acestea au fost diferentiate in
centre de vinificare de tip I(in care se efectueaza prelucrarea strugurilor,
produsul fiind expediat altor centre in vederea conditionarii si depozitarii
in continuare pana la valorificare), a caror amplasare se poate face in
orice unitate cu sursa de materie prima si centre de vinificare de tipul
II (care prelucreaza, conditioneaza, invecheste, imbuteliaza si
depoziteaza vinul pe un timp nelimitat), a caror amplasare se realizeaza
in unitati cu masive de plantatii din podgorii. Amplasamentele trebuie sa
aiba legaturi directe cu masivele viticole, iar suprafata afectata sa permita
amenajarea sectiilor corespunzator fluxului tehnologic, respectiv la cele
de tipul I (corpul de vinificare, corpul de depozitare si anexele), iar cele
de tipul II (corpul de tratare si cupajare si conditionare, corpul de
invechire, imbuteliere, centrala termica, corp de valorificare a
subproduselor, pavilion administrativ etc.);

depozitele de fructe-legume si cartofi au amplasamentul conditionat de

caracterul sezonier al produselor, ceea ce impune constituirea rezervelor
de produse pentru consum, prelucrare, export, in corelare cu amplasarea
centrelor de consum si a cailor de comunicatie. In mod obisnuit,
depozitele sunt specializate pentru depozitarea unui singur produs (mere,
struguri, cartofi, ceapa, radacinoase etc.) si sunt amplasate in zonele de

productie, iar cele universale (sortiment complet de legume si fructe) se

amplaseaza in apropierea centrelor de consum;

centrele de productie provizorii (temporare) se amplaseaza conditionat

de existenta unor procese de productie sezoniere, corespunzator ramurii
si activitatii pe care o servesc, volumul productiei ce se realizeaza si
pozitia masivului de teren in ansamblul teritoriului. Astfel, taberele de
camp se amplaseaza pentru a evita deplasarea neeconomica a masinilor,
tractoarelor, fortei de munca in perioada campaniilor agricole pe terenuri
situate la distante mari de 8-10 km de centrul de productie
(localitate).Halele de sortare, soproane etc. se amplaseaza in special pe
terenurile fermelor de legume si pomi, pe cat posibil in centrul
perimetrului si avand legaturi directe cu caile de comunicatie si sediile de
ferma;

taberele de vara se amplaseaza pe pajistile situate la distante

neeconomice (mari) de centrele de productie (fermele zootehnice), avand
asigurata alimentarea cu apa.

Centrele de productie pentru prelucrare, conditionare si depozitare prezinta

diferentieri specifice:

fabricile de nutreturi combinate (FNC) se amplaseaza obligatoriu langa

o statie de cale ferata sau drumul principal modernizat pentru transportul
materiei prime si a produsului finit in cadrul zonei de aprovizionare si
desfacere. Conditionat de procesul tehnologic pentru realizarea in
conditii economice a produselor de fainuri si granule destinate
crescatoriilor de animale si pasari, capacitatea si procesul tehnologic
permitand legatura directa tehnologica cu sectiile anexe (silozuri, statii de
primiri si livrare, uscatorii de boabe, magazii si buncare de produse,
centrala termica etc.);

silozurile, prin functia lor de receptionare, conditionare, conservare si

livrarea produselor depozitate, amplasamentul este conditionat de
totalitatea costurilor aferente (exploatare, transporturi, investitii etc.)
pentru toate tipurile functionale (zonale, de tranzit si ingrasarea
animalelor) si asigurarea suprafetelor pentru amplasarea obiectivelor
construite (corp central cu celule de depozitare si conservare, uscator,
depozit combustibil remiza, tractoare, pod bascula auto si cale ferata,
drumuri si platforme, pavilion administrativ).

Regula generala este amplasare a noilor constructii de orice fel in

intravilanul localitatilor, cu exceptia unor constructii care pot provoca efecte de
poluare care, prin natura lor, nu se pot amplasa in intravilan precum si adaposturile
de animale.

Amplasarea constructiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan, de

clasa I si a II-a de calitate a terenurilor, pe cele amenajate cu lucrari de imbunatatiri
funciare precum si pe cele plantate cu vii si livezi, parcuri naturale, rezervatii,
ansambluri arheologice si istorice este interzisa.
Liniile de telecomunicatii, cele de transport si de distributie a energiei
electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apa, canalizare, produse
petroliere, gaze precum si alte instalatii similare se vor grupa si amplasa de-a
lungul si in imediata apropiere a cailor de comunicatii: sosele, cai ferate, a
digurilor, canalelor de irigatii si desecari si a altor limite obligate din teritoriu, in
asa fel incat sa nu se stanjeneasca executia lucrarilor agricole82.
1. Modele de exploatatii agricole
Exploatarea agricola a teritoriului se realizeaza prin intermediul fermelor,
respectiv al gospodariilor taranesti din mediul rural.
Orice exploatatie agricola dispune de un teritoriu, care supus proceselor de
munca, in functie de nivelul de intensivizare, asigura necesarul alimentar al
omului.
Nivelul de intensivizare este perceput ca raport intre investitiile de munca si
capital asupra pamantului, vazute ca si input-uri, si valoarea output-urilor (a
productiei agricole).
Suprafata teritoriului unei exploatatii agricole este conditionata de un
complex de factori, dintre care enumeram:

sistemul social-politic, respectiv forma de proprietate asupra

pamantului;

conditiile particulare de relief;

tipul exploatatiilor;

traditiile, respectiv mostenirea social-culturala.

Sistemele politice totalitare au generalizat forma etatista de proprietate si au

generat exploatatii agricole extinse, in opozitie cu proprietatile private care si-au
ordonat marimea exploatatiei in raport cu principiul eficentei economice si al
cererii pietei.
Relieful foarte fragmentat si accidentat ingreuneaza accesul si solicita, in
general, eforturi mai mari de exploatare, implicand adesea forme de exploatare
extensiva. De aceea, suprafetele exploatatiilor variaza de la nivele mici, pana la
nivele foarte mari.

Exploatatiile agricole din ariile preorasenesti, profilate pe productia de

legume, dispun de suprafete mai restranse, in opozitie cu exploatatiile profilate pe
culturi cerealiere, situate la distante apreciabile in raport cu marile piete de
consum.
In unele tari, printre care si Romania, zestrea agricola a unei familii se
divide sistematic intre descendenti, rezultand o lotizare excesiva a proprietatilor
funciare. De exemplu, la noi in tara, marimea medie a unei proprietati funciare
rurale este de 2,5 ha, divizata in 15 parcele, situate la distante considerabile unele
in raport cu altele in hotarul satului.
In Germania, indiferent de numarul urmasilor dintr-o familie, sistemul de
recompensare a descendentilor este astfel statuat incat sa nu se atenteze la
integritatea teritoriala a fermei. Aceasta ramane in adinistrarea exclusiva a unui
singur urmas.