Scleroza multipla in terapie naturista

Ce este scleroza multipla ?

Scleroza multipla este o boala degenerativa de tesut nervos, localizata in creier si/sau maduva
spinarii. Neuronul este considerat celula activa nervoasa, iar altele (astrocite, oligodendrocite) ca avind
rol de sustinere. Neuronul raspunde de activitatea nervoasa, prin influxuri electrice transmise in
lungul prelungirilor neuronale. Buna circulatie a influxului nervos electric este asigurata de invelisul
de mielina din jurul axonilor. Acest invelis este alcatuit din prelungiri ale celulelor numite
oligodendrocite care se infasoara precum o rulada pe axon. Subliniez ca mielina nu este o substanta ci
parte componenta dintr-o celula. E important, caci atunci cand vine vorba de tratament ne adresam
direct unei celule, ci nu unei secretii celulare.
In anumite conditii, mielina respectiv oligodendrocitele sufera, si sunt distruse, adica degenereaza.
Atunci apar demielinizarile specifice sclerozei multiple, care mai e numita scleroza in placi sau
leuconevraxita. Fenomenul e insotit periodic de o inflamatie locala, pe care se pare ca corpul o initiaza
spre a curata resturile de oligodendrocite.
Trebuie precizat ca sunt si persoane sanatoase care ajung sa aiba demielinizari in perioade de mare
consum si stres fizic, nervos si emotional. Chiar daca ei nu pot fi considerati bolnavi de leuconevraxita,
e un lucru serios ca in organismul lor a aparut un fenomen de degenerare, iar acesta trebuie stopat si
inlaturat prin tratament adecvat, fiindca, daca conditiile persista, la un moment dat boala se va instala.
O alta boala degenerativa neurologica oarecum similara, este scleroza laterala amiotrofica, in care
insa este implicat direct neuronul motor spinal, nu oligodendrocitul. Evolueaza tot cu paralizie
progresiva, insa de regula mai sever si mai rapid.
Cum se diagnosticheaza SM
Principalul mijloc este RMN-ul pentru ca vizualizeaza leziunile de demielinizare. Dar se apreciaza
ca la circa 3% din pacienti nu se evidentiaza leziuni. Iar uneori se vizulizeaza tardiv dupa debutul
clinic. Se mai fac examinarea potentialelor electrice evocate, o analizare a lichidului cefalo-rahidian si
alte investigatii pentru diferentierea de alte boli. Uneori recunoasterea afectiunii e anevoioasa, ceea ce
intarzie terapia.
Am vazut in 11 ani de cand tratez pacienti cu leuconevraxita, numeroase situatii de acest gen. Va
dau doar un exemplu relatarea prin corespondenta a unei doamne din Buzau: in luna Februarie
2012 am fost diagnosticata cu scleroza multipla forma primar progresiva. Dar simtomele bolii le am
din 2008 prin scaderea acuitatii vizuale, si apoi 2010, cu furnicaturi la degetele de la picioare pe fond
de frig. Cu toate ca am fost la foarte multi medici neurologi si le-am spus ca eu am scleroza, dupa ce
simt, ei ma trimiteau la psihiatrie, zicandu-mi ca sunt doar inchipuiri, pentru ca nu este posibil ca la 49
de ani aceasta boala sa debuteze. La examenul RMN la coloana nu se vedea nici o leziune
demielinizanta. Doar la cap se vedea o leziune foarte mica, infracentimetrica. Nici un doctor neurolog
vazind filmul RMN nu zicea ca boala este de la aceea leziune. Am mai facut multe investigatii -

virusologie, Borellia, reumatologie, antifosfolipidice, de imunologie, EMG si altele si toate au iesit

negative. Am mers mai departe la Bucuresti, unde mi s-a recoltat lichid cefalo-rahidian si in final aici
testele au iesit pozitive. Acum insa, picioarele mele de la genunchi in jos sunt aproape intepenite. Mi sa spus ca pentru aceasta boala nu exista nici o forma de tratament... Asa sa fie oare ?
Pe de alta parte multi dintre cei care prezinta leziuni demielinizante pur si simplu nu primesc nici
un diagnostic, caci nu se incadreaza in criteriile standard; ei sunt chemati peste sase luni la o noua
investigatie RMN. Iar unii care au mai multe leziuni si mai multe RMN-uri facute, sunt diagnosticati
cu sindrom demielinizant sau boala demielinizanta. Indiferent de cuvintele sub care le este definita
starea, mai grav este ca in acest timp de incertitudine diagnostica, ei nu beneficiaza de un tratament
adecvat.
De ce sperie atat de mult aceasta boala ?
Dupa descrierea oficiala si in evolutia de sub terapia conventionala sau fara nici o terapie, duce in
principal la paralizie progresiva. Dar lucrul trist este ca marea sperietura este indusa pacientilor chiar
de catre unii medici, care se grabesc sa le spuna, uneori cu duritate, ca nu se poate face nimic si vor
ajunge in scaun cu rotile. Poate ca incapacitatea medicinei oficiale de a face ceva, pe de o parte, cat si
orgoliul personal, pe de alta parte, ii determina pe acei medici sa incerce sa arunce raspunderea asupra
pacientilor, fiindca s-au imbolnavit de asa ceva. Deci n-au decat sa traga ponoasele. E totusi de mirare,
fiindca profesiunea medicala, prin definitie, trebuie sa aline suferintele. Iar una dintre indatoririle
morale ale celor care au imbratisat-o este sa caute. Sa caute mereu cai de rezolvare a problemelor celor
care li se adreseaza fiindca au nevoie de ajutor. In cazul de fata, natura este cea care ne-a oferit solutii
autentice.
Au venit la mine, adusi adesea de parinti, destui tineri cu figuri descompuse si dezadajduiti, incat
nici macar nu vroiau sa lupte pentru viata lor. Dar sub tratamentul propus si-au revenit progresiv, iar
unii sunt acum insurati si chiar au copii.
Cum apare aceasta boala si de ce medicina conventionala nu are tratament ?
Suferinta este multifactoriala. Cine incearca sa gaseasca un motiv punctual nu va reusi nici sa o
explice, nici sa o trateze. Trebuie analizat si tratat intregul context.
In medicina se vehiculeaza mai multe teorii cauzale, dar finalmente e imbratisata cea auto-imuna,
probabil dictat de medicamentele disponibile pe piata. Adica corpul si-ar exacerba imunitatea si ar
asmuti-o contra propriilor oligodendrocite. Faptul nu e complet demonstrat, dar pe aceasta se bazeaza
majoritatea medicatiilor administrate, de la interferon de mai multe tipuri, trecind prin glatiramer
acetat, anticorpi monoclonali, imunosupresoare severe gen Imuran si ajungind in mod absurd pana la
administrare de citostatice. Adica tramentul nu include nimic contra degenerarii, aceasta fiind cea
care, de fapt, conduce la paralizie; ba mai mult, o produce sau intretine direct ori indirect. Citostaticele
sunt degenerative prin definitie, ele impiedicind multiplicarea celulara.
Cei mai multi pacienti care fac interferon au fenomene secundare de la neplacute pana la foarte

serioase, ajungind in timp sa adauge suferinte ale ficatului, tiroidei, depresii secundare si altele, fara
macar sa scape de SM. Iar rezultatele pozitive raportate de ani de zile in intreaga lume sunt de
numai 20 pana la 30 %. Unde pozitiv nu inseamna vindecare, ci doar prelungirea perioadelor dintre
pusee si eventual diminuarea amplitudinii simptomelor. Cam putin pentru un produs considerat
medicament, mai ales cand are niste costuri pe care nici un om nu si le-ar permite din propriul
buzunar.
Ce se mai face in spitale este administrarea de antiinflamatoare puternice in pusee, adica corticoizi.
Dar acestea nu rezolva degenerarea, ci doar inflamatia periodica si sunt de evitat datorita efectelor
adverse de temut, in care intra si scaderea capacitatii de refacere in organism. Nu vorbim nici despre
simptomatice, gen decontracturante, care nici ele nu se adreseaza fenomenului degenerativ.
Pe scurt, nu exista nici un medicament in spitale care sa aiba efecte regeneratoare. Iata motivele
pentru care medicii spun nu se poate face nimic. In realitate acolo nu se poate face nimic, in spitale,
dar in afara lor s-au gasit practic cai de reconstructie.
Aceasta si pentru ca in medicina inca persista o idee invechita si gresita, anume ca odata ceva
deteriorat in creier, nu se mai poate reface. Inca se mai spune ca nu apare nici un neuron nou, iar
numarul lor scade de la nastere pana la batranete.
Ei bine, in Japonia s-au facut studii pe culturi de celule nervoase sub administrarea de laptisor de
matca, in care s-au urmarit 4 linii celulare: neuroni, oligodendrocite, astrocite si celule stem nervoase.
Ce s-a observat ? Apar neuroni noi, ca si oligodendrocite si astrocite noi, in timp ce numarul de celule
stem scade, semn ca ele s-au diferentiat in celelalte celule specializate. Celulele nou aparute sunt
fotografiate si au fost masurate cantitativ prin metode imuno-histo-chimice. Ulterior s-a facut acelasi
tip de studiu pe fiinte vii, adica soareci de laborator, cand s-au obtinut rezultate similare atat calitativ
cat si cantitativ. Deci celulele nervoase se regenereaza, ceea ce reprezinta o descoperire medicala
revolutionara. Iar pentru scleroza multipla vestea buna e ca oligodendrocitele se pot regenera. Doar ca
acest lucru s-a intamplat nu sub administrarea unui medicament, ci a unui remediu naturist complex
laptisorul de matca.
Si ca sa va intariti convingerea ca organismul nostru stie sa se autointretina, aflati ca in alte studii
japoneze, s-a gasit ca intr-o zona din partea centrala a creierului, are loc o reproducere permanenta a
neuronilor mici. S-a comunicat si o rata de 9000 de neuroni pe zi. Cu mult mai mult decat estimarea
zero neuroni noi pretinsa de medicina oficiala intr-o viata intreaga. In aceasta zona se pare ca este
izvorul din care neuronii migreaza in creier pana la periferia lui, spre a-l intretine.
Organismul nostru are o capacitate de regenerare uimitoare si, foarte important, detine intreaga
informatie in oricare nucleu, ca sa poata reconstrui tot ce are nevoie. Trebuie doar sa il punem in
conditiile in care acest lucru sa se petreaca.
Ca sa continuam cu determinismul SM, devine evident ca esecul din medicina conventionala care
incearca o explicatie doar prin mecanisme microscopice, cu tratament in consecinta, e dovada clara ca

acel drum e neincapator pentru aceasta suferinta. Dar intr-o logica fireasca, e usor sa ne ne gandim ca
daca ceva degenereaza, adica simplu spus se strica, inseamna ca s-a consumat, ori s-a utilizat mai
mult decat trebuia, sau ca a fost incorect intretinut. Ca sa reparam, trebuie sa intelegem cum s-a
stricat. Un fenomen atat de grav nu poate fi pus doar pe seama unei molecule implicate, fara a tine
cont ca mecanismul s-a declansat in anumite conditii. Daca aceste conditii sunt ignorate in dezordinea
care a condus la boala, ea va ramane. E ca si cum pe o conducta de apa am incerca sa oprim curgerea ei
punind un dop, in loc sa inchidem robinetul. La spitale nu se face o anamneza completa. In realitate,
este nevoie de o analiza minutioasa a intregii situatii de viata. Ceea ce poate dura multe ore.
Asa se descopera ca probabil cel mai frecvent implicat in SM este stresul intens, de durata. Sau
efortul exagerat la servicii cu program prelungit, ori la mai multe locuri de munca. De asemenea viata
de noapte, indiferent ca presupune munca ori distractie. Chiar si efortul intelectual exagerat la elevi si
studenti a devenit un factor determinant. Numarul de ore la scoala este prea mare, in conditiile unor
programe de invatamant si cerinte exagerate, incat am vazut la pacienti copii de clasa a IX-a cum sunt
nevoiti sa munceasca minim 10 ore pe zi, adica peste maximumul legal al adultului.
Ce se petrece de fapt in aceste situatii ? Voi incerca o paralela prozaica, pornind de la ce spuneam
la inceput, ca activitatea in creier este de tip electric. Putem considera creierul un fel de retea electrica
extrem de complicata si complexa. Acum sa ne gandim la una foarte simpla dintr-o casa, unde este
calibrata pentru un anume consum. Daca se pun in priza mai multi consumatori, ce depasesc valoarea
calibrata, va creste prea mult intensitatea curentului electric in retea si aceasta se va arde undeva.
Gratie sigurantelor electrice, aparatura e ferita de daune. Dar creierul nu are o siguranta similara de
protectie. Cand intensitatea influxurilor nervoase electrice e prea mare, pentru timp mai lung, el va
ceda undeva. Sa-mi iertati exprimarea, dar in anumite zone se strica.
Am atins pe scurt doar cateva subiecte din categoria s-a consumat, ori s-a utilizat mult mai mult
decat trebuia. Sa trecem la cealalta, a fost incorect intretinut.
In discutiile detaliate cu pacientii, am gasit multe greseli facute din nestiinta. Uneori alimentatia
este principala incriminata, prin consum prea mare de toxine din alimente si bauturi prea procesate
ori aditivate sintetic. Mese sarite in mod constant, cel mai frecvent cea de pranz; ori mese total
neregulate, sau foarte tarzii, seara. Toate acestea duc la o incompleta si incorecta hranire a tuturor
celulelor din corp, motiv care determina labilitate si lipsa de rezistenta. Sau multi sunt deshidratati
cronic; beau 0,5 1 l/zi de lichide, cand necesarul este de 1,5-2 l/zi (cu un plus de 0,5-1 l vara). Sa ne
amintim ca organismul uman are cea mai mare parte apa, iar procentul din creier este de circa 75 %.
Daca cineva il usuca sistematic, sa nu se mire cand se imbolnaveste.
O alta mare greseala este viata de noapte. Intre orele 22-02 functioneaza mai multe mecanisme de
refacere si reconstructie in corp si mai ales in creier, cu conditia ca omul sa fie inactiv. In somn, pe
langa faptul ca nu depunem eforturi care sa consume energie, organismul isi reduce drastic toate
functiile vitale; ca exemplu digestia scade la jumatate. In acest fel, intreaga energie vitala se

canalizeaza spre refacere. Dar daca in acel interval omul lucreaza sau merge la club, intretinerea nu se
mai poate realiza. Oamenii au impresia ca pot recupera daca dorm mai mult dimineata. Gresit, caci
atunci sunt alte circuite la maxim, specifice vietii active, iar recuperarea ramane in deficit.
Tot ca situatie de toxicitate, este incriminat mercurul drept cauza a SM, din diverse surse stomatologie (vechiul amalgam dentar), profesional, vaccinuri, s.a. Ori fluorul despre care s-a
demonstrat in studii facute in mai multe centre din lume ca determina leziuni in creier. Sa ne
reamintim ca fluorul s-a administrat inca de la sugari, sub pretextul dovedit fals in practica, de a
proteja dantura. De asemenea e in cantitati mari in pastele de dinti, de unde se absoarbe prin mucoasa
bucala.
Referitor la vaccinuri se cunoaste situatia din Franta, de acum vreo 15 ani, cand dupa administrarea
de vaccin antihepatitic B, s-au instalat fenomene de SM dupa circa 3 saptamani de la injectare, la un
mare numar de oameni, aprox 10.000. Ei au constituit o asociatie, care a intentat proces
producatorului, dar in final nu s-a recunoscut nimic.
Spre a surprinde cat mai multe fatete implicate in boala, privim pacientul si din perspectiva
medicinelor orientale. Conform cu Ayurveda, de exemplu, in leuconevraxita gasim in mod specific
exces de Vata-dosha, ce apare mai frecvent in stres, hiperactivitate mentala / fizica, prin uscaciune,
somn neregulat sau insuficient, alimentatie deficitara.
Din doar cateva elemente enumerate mai sus, ne putea da seama ca sunt multe motive sa apara
daune. Bine, intreaba unii, dar am facut asta dintotdeauna si n-am avut nimic; acum de ce a aparut
boala? Raspunsul e simplu: corpul uman are anume rezerve care ii asigura functionarea pana cand,
progresiv, se consuma. Atunci apar problemele. La fel cum si o lanterna lumineaza continuu, pana
cand se termina bateriile. Altii mai sunt nelamuriti: de ce creierul? Pentru ca acolo a fost concentrat
efortul, sau acela este punctul Dvs mai slab. Altii, in conditii similare se imbolnavesc de stomac, daca
acela e mai sensibil, unii de ficat ori alte organe, fiecare dupa cum s-a nascut.
Mai sunt si cauze de tip energetic la unii pacienti, dar acestea sunt destul de dificil de depistat. In
asemenea situatii, tratamentul e mai dificil.
Cat de frecventa este aceasta boala ?
Din pacate tot mai multe persoane sunt fie suspecte fie cert diagnosticate cu scleroza multipla. Mai
ingrijorator este faptul ca sunt din ce in ce mai multi tineri si adolescenti. Cea mai tanara pacienta a
mea are 15 ani. E deosebit de grav c? o boala degenerativa apare in perioada din viata caracterizata
prin crestere si formare. Dar varsta cea mai frageda la care stiu ca s-a pus diagnosticul, de la prieteni ai
familiilor respective, este la copii de 3,5, respectiv 4 ani. Ceea ce denota o profunda afectare a structurii
organice in populatie, cu radacini in primii ani de viata sau chiar prenatal. Gandul ma duce in primul
rand la alimentatia tot mai denaturata, mai ales pentru sugari si copiii mici, care nu e capabila sa
asigure o structura stabila si rezistenta.
Acum 10 ani erau raportate un numar de 600-700 de cazuri de scleroza multipla la nivel de tara.

Cinci ani mai tarziu o organizatie din Judetul Hunedoara care si-a propus sa adune bolnavii de SM din
zona, a inscris in primul an 400 de persoane. Simplu de inteles ca numarul celor bolnavi a crescut
exponential sau ca raportarea initiala nu a fost corecta. Actual, Platforma Europeana de scleroza
multipla estimeaza pentru tara noastra un numar de 8.000-10.000 de bolnavi. Cu permisiunea Dvs.,
as avansa o cifra cel putin dubla. De ce ? Pentru ca dupa cum ati observat dintru inceput, pana si
obtinerea diagnosticului cert este o problema, in sistemul nostru de sanatate.
Ca sa ne incadram in morbiditatea generala, o sa o iau mai pe departe si veti vedea de ce. In 1990
potrivit unei anchete asupra morbiditatii populatiei Romaniei, (22 mil. pe atunci), am avut: 2.917.000
cazuri de hipertensiune arteriala, 2.800.000 de dislipidemii, 2.069.000 cardiopatie ischemica cronica,
1.115.000 anemii, 646.000 boli pulmonare cronice, 502.000 diabet zaharat, 488.000 boli obstructive
cronice, 318.000 boli cerebro-vasculare, 300.000 hepatite cronice si ciroze. Ceea ce totalizeaza un
numar absolut de 11.155.000 de titluri de boala. Desigur unele suferinte erau suprapuse, deci numarul
bolnavilor cronici per total a fost mai mic, dar oricum enorm. Si asta in conditiile in care nu
beneficiaseram inca de alimentele societatii de consum occidentale. Nici de stresul impus de
competitia capitalismului salbatic de dupa anii 1990 si nici de depresia indusa de o criza care nu se mai
sfarseste. Azi vorbim de cifre dramatice: 54% din Romani sunt supraponderali, 40% sufera de
hipertensiune arteriala, 19,7% sufera de o boala cronica. Nu in ultimul rand, peste un milion de romani
sufera de o boala rara, iar 75% din acestia sunt copii, potrivit Aliantei Nationale pentru Boli Rare din
Romania. Totusi, Ministerului Sanatatii in Raportul sau pentru anul 2012, in 125 de pagini nu gaseste
loc pentru o dare de seama asupra morbiditatii populatiei in cifre absolute. In plus ca sa revenim la
SM, observam ca nu exista raportari pentru numarul de boli neurologice, psihice si induse de stres. Ori
potrivit raportarilor organismelor Uniunii Europene a crescut neasteptat de rapid numarul de boli
psihice, din care depresia si anxietatea ocupa acum primele locuri in morbiditatea generala, cu mari
costuri. O cifra aproximativa ? Peste 700 de miliarde de euro in UE pentru 2012
(www.europeanbraincouncil.org)
Cam cat cheltuieste statul roman pentru bolnavii de SM ?
Greu de spus. Dupa cate stiu, interferonul costa cam intre 3000 si 5000 lei/luna pentru un pacient.
Oricum, conform bilantului realizat de Platforma Europeana de scleroza multipla, Romania se afla pe
ultimul loc dintre tarile UE in ceea ce priveste tratamentul ei. In 4 Martie 2013, a avut loc la Bucuresti
conferinta Traind cu SM in Romania unde Dr. Raed Arafat, Secretar de Stat in Ministerul Sanatatii, a
aratat: in evidenta CNAS se afla circa 8.000 de pacienti diagnosticati. Sistemul de asigurari de sanatate
apreciaza ca nu toti au nevoie de tratament.... Doar 2.300 sunt in tratament printr-un program
national si 500 pe o lista de asteptare. Insa la aceeasi conferinta, Secretarul de Stat in Ministerul
Muncii Dl. Codrin Scutaru, a apreciat ca SM ar trebui considerata o urgenta sociala. In UE sunt
diagnosticati aproape o jumatate de milion de oameni, adica un bolnav la 1.000 de locuitori, dar de
fapt numarul celor afectati este cel putin triplu, pentru ca au de suferit si membrii familiilor si colegii

de serviciu.
Ce e de facut ?
Noi oferim o alternativa terapeutica naturista, un tratament complex, cu remedii regeneratoare ca
prima tinta. Corectam factorii determinanti, stilul de viata, reechilibram organismul, detoxifiem, dam
alte remedii functionale dupa cerinte, asociem cu dieta, psihoterapie, cat si masaje sau alte proceduri
necesare si care sa actioneze convergent.
Ca remedii, de prima intentie consider laptisorul de matca, care probabil este cel mai puternic
stimulator de celule stem din natura. Determina atat cresterea numarului general de celule stem din
sange, cat si diferentierea lor in celulele necesare refacerii creierului. Folosim veninul de albine care
impulsioneaza refacerea nervoasa, dar administrarea este strict individualizata si se face numai sub
urmarirea unui medic api-fito-terapeut. Propolisul e un foarte puternic anti-inflamator si imunoreglator. Polenul crud sustine functionarea creierului si aduce materii prime pentru reconstructie.
Folosim diverse plante medicinale, dupa nevoia fiecarui pacient, atat din flora noastra, cat si orientale.
Pentru echilibrare psiho-emotionala, cam toti pacientii mei primesc remedii florale Bach combinate cu
elixire ale stupului. Ghee-ul sustine creierul si calmeaza Vata dosha; Ayurveda spune ca e regenerator.
Si zeolitul linisteste Vata dosha, alaturi cu detoxifiere (mai ales eliminare de metale grele implicate) si
reglare imunitara.
Un caz special este al bolnavilor care prezinta simptome si semne de SM, dar care ajung sa fie
diagnosticati cu Boala Lyme. La ei orientam tratamentul si spre efecte anti-microbiene, contra
Borreliei. Trebuie doze mai mari de propolis, eventual si de venin de albine; asociem alte remedii, intre
care uleiuri volatile.
Tratamente cu celule stem in SM
Celulele stem sunt la mare moda, ca o posibila solutie la toate problemele de sanatate. Mai multi
pacienti de-ai mei s-au dus in China pentru tratamente cu celule stem si rezultatul a fost un fiasco atat
pentru sanatate cat si financiar. Contra 18.000-25.000 de dolari pentru doua sau trei saptamani, au
obtinut o stare de bine de una pana la trei luni, si o absenta a puseelor de 6-12 luni. Evident ulterior au
primit periodic invitatii de a reveni pentru continuarea terapiei. Dar nu stiu pe nimeni care sa fi mers
de 3-5 ori, incat sa ne relateze daca fiecare procedura ulterioara are aceeasi eficienta.
De fapt istoria celulelor stem incepe in 1962 cu primele descoperiri facute de John B. Gurdon
despre faptul ca in ADN-ul unei celule specializate se afla toate informatiile necesare pentru a da
nastere tuturor celorlaltor celule care formeaza organele unui organism matur. In 2008 G. Daley a
realizat cu ajutorul unor retrovirusuri celule stem multipotente din celule mature din piele. In 2012 s-a
acordat Premiul Nobel japonezului Shinya Yamanaka si britanicului John Gurdon, pentru
reprogramarea de celule mature in celule stem pluripotente. Tot in 2012, in SUA, Florida, la University
of Central Florida, bioinginerul James Hickman si Dr. Hedvika Davis au reusit convertirea celulelor
stem prelevate din cordonul ombilical in oligodendrocite. Perspectivele deschise ? Tratarea leziunilor

spinale si a SM. Le urez succes cercetatorilor si sa sper ca tratamentul ce s-ar dezvolta sa fie cu
adevarat eficient cat si accesibil omului de rand.
Rezultate obtinute in terapia aplicata SM
Lucrez cu pacienti cu SM din 2003, iar solicitarile sunt in crestere. Din pacate, as spune, caci este
trista frecventa tot mai mare a bolii. Cel mai bine raspund la tratament pacientii mai tineri si cei mai
aproape de debut, cand se pot imbunatati pana la disparitie simptomele in primul an de terapie. Pe
RMN-uri facute la un an, de regula se vad diminuari si chiar disparitii ale unor leziuni, ceea ce indica
faptul zonele respective se regenereaza. Dintre cei tineri, mai putini au fost la care RMN-ul sa fi fost
stationar.
In 2009 am facut o mica analiza a rezultatelor in primul an de terapie, pe 33 dintre pacienti, care
urmasera corect tratamentul, intre 2003-2009. Am analizat 5 simptome principale, pe grupe
constituite dupa criterii de varsta, durata bolii (de la debutul simptomatic) si psiho-emotional. Va spun
esentialul, foarte pe scurt: simptomele s-au redus pana spre disparitie (adica 80-100% fata de cum
erau la inceperea terapiei) in 70,76 % din cazuri la grupele de varsta de la 20 la 40 ani, si in 63,41
% din cazuri la cei cu durata bolii pana in 2 ani. Invers, rezultatele cele mai slabe au fost cu reducere
foarte mica (pana in 20%) a simptomelor la numai 6,15 % din cazuri la grupele de varsta de la 20 la 40
ani, si in 4,87 % din cazuri la cei cu durata bolii pana in 2 ani. Sub raport psiho-emotional, cei cu
recuperarile simptomatice mari au avut dificultati de acest tip in procent de 38,0 %, in timp ce 100%
din cei cu recuperari slabe au avut probleme psiho-emotionale. Din 23 de pacienti care facut RMN de
control la un an, 15 au avut disparitii si/sau diminuari de leziuni, la 3 RMN-ul a fost neschimbat, iar la
5 s-au observat disparitii si/sau diminuari de leziuni in paralel cu aparitie de noi leziuni. Probleme
psiho-emotionale au avut 4 din cei 15 cu RMN-uri imbunatatite, 1 din cei 3 cu imagini neschimbate si
toti cei 5 cu disparitii si aparitii concomitente de leziuni.
Desigur ca acesta este un studiu foarte mic, rezultat al muncii de cativa ani a unui singur medic, iar
concernele farmaceutice l-ar considera nerelevant statistic. Intr-adevar, acest stadiu are doar valoare
orientativa statistic, dar important e ca reprezinta semnalul ca ceva se poate face cu adevarat pentru
acesti oameni, mai ales pentru tineri si cei mai aproape de debut, care pot ajunge sa aiba o viata
normala. Rezultate bune clinic si pe RMN s-au inregstrat si la pacienti vartsnici.
Totusi am observat ca boala este mai greu de tratat la varstnici si la cei cu afectiunea mai veche, dar
nu atat fiindca organismul lor nu ar putea raspunde, ci datorita conexiunii foarte puternice psihoemotionale cu starea de boala. Ei au invatat de la spitale ca nu pot fi ajutati, au acceptat de mult ca
sunt bolnavi, si-au alcatuit un intreg context de viata in starea de bolnav, incat nu mai stiu cum sa iasa
de acolo, cum sa traiasca sanatosi, iar unii dintre ei, fara sa-si dea seama, nici nu doresc acest lucru.
Pacientilor tineri, sau care se afla aproape de debut le spun sa nu se creada bolnavi, ci sa considere
ca se afla intr-o situatie de viata nedorita, dar din care se poate iesi, iar ei doresc acest lucru si fac tot ce
trebuie spre a reusi. Sa priveasca spre un viitor in normalitate, daca acolo doresc sa ajunga. Este

esential pentru tratament ca pacientul sa inteleaga ca se poate rezolva problema, daca el se deschide si
participa cu toata fiinta. Munca aceasta este una de echipa, la care participa pacientul, medicul cat si
familia.
Recomandari pentru pacienti
Dupa cum arata datele prezentate, sunt foarte multi oameni care au nevoie de ajutor, cu sau fara un
diagnostic deja stabilit. E usor de inteles ca doar cativa medici apiterapeuti care trateaza acum aceasta
afectiune, nu pot face fata numarului mare de solicitari. Asa ca, in baza experientei de pana acum,
schitez cateva recomandari terapeutice care ii pot ajuta pe pacienti, pana reusesc sa intre in urmarirea
unui medic: laptisor de matca crud 2-4 ml/zi, tinctura de propolis 2 x 2-3 ml/zi, polen crud 5
lingurite/zi. Se incepe de la doze mici si se creste progresiv pana la dozele de mai sus. Cei care
fumeaza, au consumat alcool ori prea multe tipuri de toxine alimentare, sa ia si zeolit, 1 lingurita/zi in
prima saptamana, apoi cate 2x1 lingurite/zi.
In cazul sclerozei laterale amiotrofice care are evolutie mai grava, se cer doze mai mari, de regula
cel putin duble pentru produsele apicole.
Pentru toate remediile se pot face cure de 3-4 saptamani cu pauze de una. Tinctura de propolis se
amesteca cu miere si se ia pe stomacul gol, dimineata si seara. Tot atunci se ia si zeolitul. Polenul se
dizolva in apa cu zeama de lamaie (ori in sucuri fresh, bors, iaurt), impreuna cu laptisorul de matca; se
ia dimineata, initial dupa micul dejun, apoi se poate incerca pe stomacul gol.
Pentru pacientii care au probleme mai importante de ordin psihic (ex. depresii), in locul
laptisorului de matca obisnuit este mai util laptisorul Ballot-Flurin, din care, fiind mai concentrat, se
pot lua doar 0,4 g fata de 2 ml din cel obisnuit.
In ce priveste laptisorul de matca ca forma de prezentare si sursa de procurare, recomand
laptisorul crud, care isi pastreaza bine toate proprietatile. Cel in capsule ori drajeuri este prelucrat; nu
putem sti cum a fost uscat sau liofilizat. Temperaturile prea mari distrug o serie de principii active.
Sanatatea unui om este cel mai de pret avut al sau. Asadar sa nu va imaginati ca produsele de calitate,
care va pot imbunatati sanatatea, au cum sa fie cele mai ieftine si pe toate tarabele.
Oare se poate face mai mult ?
De cand am inceput sa tratez aceasta afectiune, permanent am cautat sa imbunatatesc terapia, cu
informatiile din conferintele internationale la care am participat, ori cu lucruri preluate din medicinele
orientale, mai ales Ayurveda, cat si unele elemente energetice. In timp s-a largit paleta de pacienti cu
bune rezultate. In vara acestui an am organizat un seminar pe tema SM cu terapeuti, spre a impartasi
experienta acumulata. Prin Societatea Romana de apiterapie ne straduim sa facem cunoscute si sa
promovam terapiile noaste. Iar prin asociatia noastra Melidava avem un proiect de infiintare a unui
asezamant de terapie naturista in fostul sanatoriu de la Virlezi, unde ne-am mutat de cativa ani. Aici
vom putea aplica terapii ce nu se pot face nici acasa, nici intr-un simplu cabinet. Putem demonstra ca
se poate chiar mai mult si in SM. Insa pentru aceasta va fi nevoie si de ajutorul acelora care doresc ca

noi sa-i ajutam.

Dr. Cristina Aosan

E-mail: melidava@gmail.com
Telefoane comenzi :

0740 - 20.50.40
0768 - 19.29.39
0256 - 200.105
Preluare comenzi telefonice: de Luni pana Vineri,
orele 09:00 - 17:00.

Telefon informatii generale:

0788 - 411.477 , cu program de Luni pana Vineri,

orele 14-17.

Fax:

0336 - 816.341