Vitamina E ( Vitamina contra sterilitii, sau de fecunditate : Tokoferolul )

Istoric. nc din anul 1922, Evans i Bishop au artat c pentru ca o sarcin s decurg normal i s se
obin urmai sntoi trebuie ca organismul s aib un factor dietetic
( alimentar )liposolubi, care se gsete n uleiul din germenii de plante. Sure a numit aceast substan
n 1926 vitamina E. Existena vitaminei E a fost totui recunoscut numai cnd Evans i Burr au pus
la punct o metod biologic pentru determinarea acestui factor, i cu ajutorul creia s-a putut arunca o
privire asupra modului de aciune i semnificaiei fiziologice.
Dup ce Evans i colaboratorii au izolat n 1936 dou substane chimice uniforme cu
activitate de vitamin E, i tokoferoli din uleiul de germeni de gru, i n urmtorii doi ani au
lmurit constituia chimic i s-a fcut sinteza tokoferolului cam n acelai timp n laboratoarele
germane, elveiene i americane, a crescut interesul pentru vitamina E n ceea ce privete partea
clinic i s-a vzut c aceast vitamin poate s desfoare o aciune puternic i la om. n consecin
vitamina E este i pentru oameni un important factor dietetic
Chimie. n natur se gsesc mai multe combinaii cu aciune de vitamin E, i anume cel puin trei.
Sunt desemnate cu , i tokoferol ( Evans ).Mai bine cunoscut i rspndit este tokoferolul.
n forma sa cea mai pur este un ulei vscos, galben deschis, cu un indice de refracie de nD = 1,5052
i cu greutatea specific 0,953 ( 15 0 ), care se dizolv n alcool, eter i grsimi; este insolubil n ap i
rspunde la formula brut C29H50O2. Este uor dextrogir i manifest un maxim de absorbie n
ultraviolet la 298 m. Este foarte rezistent la cldur, acizi i baze, poate fi distilat n vid intens la
200 0, nedescompus i nu se altereaz prin fierbere, frigere i coacere. Dimpotriv vitamina este
sensibil la aciunea oxigenului atmosferic, n deosebi n prezena metalelor grele care acioneaz
catalitic. Vitamina se distruge n uleiurile n care a fost dizolvat, cnd acestea rncezesc. n afar de
oxigen, vitamina E se distruge prin lumin ultraviolet.
Tokoferolul sintetic are aceeai activitate biologic ca i cel natural.
Mai ales n uleiul de germeni de cereale i uleiul din semine de bumbac, ca i n alte surse naturale de
vitamin E, tokoferolul este nsoit de o alt substan cu activitate E, -tokoferolul. Seamn cu
un ulei i are proprieti asemntoare celor ale -tokoferolului, de care se deosebete ns chimic prin
puternica deviere spre dreapta a luminii polarizate ( + 7 0)i prin coninut mai mic n grupe metilice.
Are formula C28H48O2 i urmtoarea constituie chimic :
-tokoferolul a fost de asemenea preparat pe cale sintetic. D un alofanat cristalin cu P.F. 146
147 0 C. Aciunea sa biologic este cam de 2 1/2 ori mai mic dect a tokoferolului.
Determinarea vitaminei E . Pentru aflarea coninutului n vitamin E al alimentelor i altor substane
biologice, ne stau la dispoziie metode biologice precum i metode chimice. Ca metod bazat pe teste
biologice avem metoda primitiv a lui Evans i Burr modificat apoi n mai multe rnduri.
Dezvoltarea metodelor chimice pentru determinarea vitaminei E a fost posibil deoarece s-a aflat c
vitamina E este substan oxidabil n anumite condiii. Karrer a gsit c tokoferolul se oxideaz
repede i complet prin clorur de aur ( Au Cl 3)n soluie alcoolic i c aceast reacie servete la
dseterminarea vitaminei E pe cale poteniometric. Procedeul const n aceea c se titreaz soluia
care conine vitamina E cu AuCl 3 ( circa 0,02 N ) n alcool 80 %, la 50 0 C., cu ajutorul unui electrod
de platin fa de un electrod de calomel ( normal ).
Un alt procedeu colorimetric const n oxidarea tokoferolului cu clorur feric
( FeCl3) iar sarea feroas format prin dipiridil n fero dipiridil de culoare roie a crei intensitate de
culoare se determin pe cale fotometric.
Cea mai bogat surs de vitamina E este germenul de cereale i uleiul obinut prin presare din
aceti germeni. Varietile obinuite de pine, nu conin germeni de cereale dar pinea neagr i
integral conine vitamina E. Principalele aportoare de vitamin E din hrana noastr de toate zilele
sunt zarzavaturile verzi, salata precum i grsimile i uleiurile vegetale; de asemenea n uleiul de
semine de bumbac, palmier i soia; untul conine de asemenea ceva vitamin E.

In medie legumele contin:

0,5-1,5% proteine (in cartofi 2% si in mazare verde 5-6%);

carbohidrati (glucide) in cantitati variabile (1-5% in salata, dovlecei, rosii, vinete, castraveti,
verdeturi; 5-10% in fasole verde, ceapa, bame, morcovi, praz, sfecla, telina, mazare verde, varza de
Bruxelles, carote; 15-20% in cartofi, hrean, fasole uscata fiarta, mazare uscata fiarta) si celuloza cu o
structura mai fina decat cea din cereale; legumele si leguminoasele verzi contin aminoacizi esentiali (in
special triptofan), dar nu in proportie optima ca in proteinele animale.

grasimi in cantitati foarte reduse;

70-95% apa (in castraveti, tomate, salata si ridichi chiar 93 - 95%);

vitamine: C in verdeturi, ardei gras, rosii, sparanghel, cartofi si ceapa cruda, caroten in spanac,
loboda, morcovi, patrunjel, ardei rosu, ceapa verde, vitamina K in conopida, urzica, spanac, varza,
laptuci, vitamine din complexul B in fasolea si mazarea verde, cartofi, sfecla rosie, varza, spanac si
salata si vitamina E in mazare verde, varza si spanac;

minerale: potasiu in morcovi, ridichi, cartofi, salata, castraveti; calciu in spanac, loboda, sfecla; fier in
fasolea si mazarea verde, papadie, patrunjel, urzici, spanac, varza de Bruxelles; fosfor in mazarea
verde boabe.

Fibrele din legume scad viteza de absorbtie a carbohidratilor; daca sunt fierte, celuloza este distrusa,
amidonul se absoarbe mai repede si acestea ingrasa mai mult. Nici sucul de legume (rosii, morcov) nu
contine celuloza (fibre insolubile).

Legumele se impart in:

legume radacinoase:

morcovul contine vitamine (B1, B2, caroten) si elemente minerale (fier, cupru, calciu, fosfor).
Este cea mai bogata sursa de beta-caroten, un antioxidant cu efect protector impotriva
cancerului. De asemenea contine si o cantitate apreciabila de substante pectice care se
umfla in prezenta apei, avand proprietati absorbante, detoxifiante si antiseptice in
intestin din acest motiv aceasta leguma este utila in terapia dietetica a colitei si diareei;

patrunjelul - este bogat in vitamine C si A si in uleiuri volatile (din acest motiv este utilizat ca
planta condimentara);

pastarnacul - este bogat in B1, B2 si C; deoarece cuprinde uleiuri eterice se foloseste ca

planta condimentara;

telina - este bogata in vitamine A, C si complexul B, saruri de calciu si unele substante

aromate;

ridichia este bogata in vitamine B1, B2 si C si compusi sulfurati specifici ce ii confera gust
intepator;

sfecla - este bogata in carbohidrati (9%), vitamine (B1, B2, C) si elemente minerale (potasiu,
calciu, fosfor); contine radicali liberi metil implicati in numeroase biosinteze si in
detoxifierea organismului; prin continutul de fibre solubile ajuta la scaderea LDLcolesterolului; de asemenea, datorita zaharului continut, usor absorbabil, poate fi
folosita de sportivi dupa efort fizic.

legume bulbifere - sunt legume bogate in carbohidrati, vitamine (B si C), uleiuri volatile si elemente
minerale (calciu, fosfor); identificam:

usturoiul scade LDL-colesterolul si creste HDL-colesterolul, scade cantitatea de lipide

din sange, reduce tensiunea, are proprietati antibacteriene si antivirale, creste eliberarea
de oxid nitric in sange (are ca rezultat imbunatatirea erectiei);

ceapa contine quercetina (un antioxidant);

prazul;

legume tuberculifere - reprezentantul principal este cartoful. Contine proteine (2%), aminoacizi
liberi (asparagina), vitamine C, B1, iar ca minerale indeosebi fier. Datorita continutului bogat in
amidon (20%) el poate substitui in alimentatie cerealele si glucidele concentrate. Amidonul
continut se absoarbe mai repede decat cel continut in paine, orez sau inghetata (indice glicemic
85) deci cartofii ingrasa nu numai prajiti ci si fierti, copti sau piure. S-a stabilit ca aceasta leguma
are mai multe valente alcaline decat apele minerale alcaline, fiind utila in combaterea tendintei de
acidifiere pe care o creeaza carnea si derivatele sale, cu care de altfel se asociaza adesea sub forma
de garnituri. In coaja lor se gaseste solanina o substanta care, ingerata in cantitati mari, provoaca
intoxicatii grave; din acest motiv coaja trebuie curatata bine, mai ales la cartofii incoltiti;

legume varzoase dintre reprezentatii grupei indeosebi varza contine substante care impiedica fixarea
iodului in tiroida; cuprind:

varza - este bogata in vitamina C si calciu; contine fitosteroli ce inhiba cancerul de san si
de prostata; are proprietati antiinflamatorii, amelioreaza inflamatiile articulare si acneea
(prin aplicare locala), este adjuvant in tratarea ulcerului si a constipatiei;

gulia si conopida - contin vitamine din complexul B, vitaminele C, K si caroten si elemente

minerale ca potasiu si calciu;

legume fructoasecuprind:

patlagelele rosii - sunt bogate in vitamine (caroten, B1, B2, C) si minerale (fier, potasiu, calciu,
magneziu, fosfor si clor); contin lycopen, substanta cu rol in reducerea riscului de boli
cardiovasculare, a riscului de cancer de prostata, in absorbtia razelor ultraviolete, in mentinerea
tineretii pielii, in protejarea celulelor cerebrale, a muschilor si articulatilor de efectul imbatranirii;
lycopenul nu se distruge prin gatit iar tocatul si adaosul de putin ulei elibereaza mai mult
lycopen;

ardeii - sunt bogati in vitamine (caroten, B1, B2, C) si minerale (fier, potasiu, calciu, magneziu, fosfor si
clor);

dovleceii si pepenii contin numeroase elemente minerale;

castravetii au o valoare nutritiva mai redusa; contin ascorbatoxidaza o enzima care descompune prin
oxidare vitamina C;

patlagelele vinete;

legume pastaioase si boabe (leguminoase)(fasolea, mazarea, lintea, bamele si soia) sunt bogate
in vitamine (caroten, B1, B2, C, niacina, vitamina E) si minerale (calciu, potasiu, fosfor, fier, magneziu).
In forma uscata leguminoasele au un continut ridicat de proteine, amidon, iar soia cuprinde si lipide

bogate in acizi grasi esentiali. Fasolea boabe este cea mai buna sursa de proteine vegetale; de
asemenea contine fibre insolubile care scad colesterolul, riscul de boli cardiovasculare si
incidenta cancerului de colon. Boabele de soia contin si isoflavonoide (previn aparitia cancerului
de prostat si de san, reduc LDL-colesterolul si riscul de boli cardiovasculare, previn
osteoporoza);

legume frunzoase (spanacul, salata verde, loboda, macrisul) - sunt bogate indeosebi in vitamine
(tiamina, riboflavina, caroten, vitaminele E si K) si in saruri minerale (fier, fosfor, calciu, cupru,
potasiu);spanacul contine luteina, substanta cu rol in protejarea cristalinului;

legume condimentare (mararul, patrunjelul, telina - frunzele, busteanul, tarhonul, cimbrul) sunt
bogate in uleiuri eterice, au mirosuri aromate si se folosesc atat in forma proaspata (verde), cat si
uscata;

legume perene - cele mai reprezentative sunt:

hreanul contine glucide (17,2%), vitamina C si elemente minerale (potasiu, calciu, magneziu,
fier);

sparanghelul;

anghinarea;

ciuperci comestibile contin 90-93% apa, minerale (potasiu, fosfor, fier, calciu, magneziu, cupru,
sodiu) si vitamine (A, B1, B2, C, D). Au dezavantajul ca sunt indigeste deoarece proteinele sunt
inglobate in celule vegetale cu o membrana celulozica greu de digerat, De aceea, trebuie consumate
foarte proaspete, bine fierte, bine mestecate si in cantitate mica. Singurele care pot fi consumate
crude sunt ciupercile champignons. Ciupercile nu contin fitati, fierul continut fiind usor de
absorbit. De asemenea, distrug o serie de bacterii si intaresc sistemul imunitar.

Din punct de vedere al continutului de amidon legumele se impart in:

legume cu amidon (cartofi, mazare, fasole boabe, soia) au valoare calorica mare, apropiata de a
cerealelor;

legume fara amidon (vegetale: salata, varza, ardei gras, rosii) se pot manca crude, teoretic in
orice cantitate.