Albert Einstein

Viaa i opera lui Einstein

Atunci cnd unei persoane i se cere sa numeasc un zician, aproape
ntotdeauna numele care ii vine n gnd este cel al lui Albert Einstein, cel mai
celebru om de tiin al secolului 20. Cunoscut pentru crearea i dezvoltarea
teoriei speciale i generalizate a relativitii, ca i pentru ndrznea sa
ipoteza cu privire la natura luminii, Einstein a fost fara ndoial una din cele
mai strlucite mini stiince ale umanitii.
Fizician american de origine germana, Einstein s-a nscut pe 14 martie
1879 la Ulm. Tinereea i-a petrecut-o la Munchen, unde familia sa avea un
mic magazin care producea aparate electrice. Desi nu a vorbit pana la vrsta
de 3 ani, inca de tnr a artat o curiozitate vie pentru natura i o abilitate
inascuta n nelegerea conceptelor matematice dicile. La 12 ani a nvat
singur geometrie euclidiana.
Einstein ura rutina i spiritul lipsit de imaginaie al scolii din Munchen.
Atunci cnd falimentul repetat al afacerii a determinat familia sa plece din
Germania ctre Milano, n Italia, Einstein, care avea 15 ani, a folosit ocazia ca
sa se retrag de la coal. A petrecut un an cu prinii sai la Milano si, atunci
cnd i-a fost clar ca va trebui s-i croiasc propriul drum n viaa, a terminat
liceul la Arrau, n Elveia, i s-a nscris la Politehnica din Zurich. Tnrului nu-i
plceau metodele de instruire de aici, de aceea lipsea adesea de la ore,
folosindu-i ntregul timp pentru a studia zica pe cont propriu sau pentru a
canta la iubita sa vioara. i-a dat examenele i a absolvit n 1900 studiind
lucrarea unui coleg de clasa. Profesorii sai nu aveau o prere buna despre el
i nu l-au recomandat pentru un post universitar.
Urmtorii doi ani Einstein a lucrat ca meditator i suplinitor. In 1902 ia asigurat un post de examinator la Biroul de Patente din Berna. In 1903 s-a
cstorit cu Mileva Maric, cu care fusese coleg la Politehnica. Au avut doi i,
dar n cele din urma au divorat. Einstein s-a recstorit mai trziu.
Primele lucrri tiinice.
n 1905 Einstein i-a susinut doctoratul la Universitatea din Zurich cu
o dizertaie teoretica asupra dimeniunii moleculelor, publicnd de asemenea
trei articole tiinice care au avut o mare importanta pentru dezvoltarea
ulterioara a zicii secolului 20. In primul dintre aceste articole, cu titlul
Micarea Browniana, a fcut predicii semnicative asupra micrii
particulelor rspndite aleatoriu ntr-un uid. Aceste previziuni au fost
conrmate experimental mai trziu. Cea de-a doua lucrare, dedicata efectului
fotoelectric, coninea o ipoteza revoluionar privitoare la natura luminii.

Einstein considera ca lumina poate privita ca o suma de particule n

anumite condiii i pe lng aceasta emitea ipoteza ca energia purtata de
orice particula luminoasa, numita foton, este proporional cu frecventa
radiaiei. Formula care exprima aceasta este E=hp, unde E este energia
radiaiei i h este o constanta universala cunoscuta sub denumirea de
constanta lui Planck.
Ipoteza sa si anume ca energia coninut de o unda luminoasa se
transfera n uniti sau cuantecontrazicea o tradiie de 100 de ani care
considera emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu. Aproape
nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein. In consecin, zicianul american
Robert Andrews Millikan care a conrmat experimental teoria un deceniu mai
trziu a fost el nsui descumpnit de rezultat.
Einstein, a crui principala preocupare era sa neleag natura radiaiei
electromagnetice, a urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care sa reecte
dualismul particula-unda al luminii. Din nou, foarte putini zicieni nelegeau
sau erau de acord cu ideile sale.
Teoria speciala a relativitii.
Cea de-a treia lucrare importanta publicata de Einstein n 1905,
Asupra electrodinamicii corpurilor n micare, coninea ceea ce avea sa e
cunoscuta mai trziu ca teoria relativitii. Inca de la Newton, losoi naturali
(denumirea sub care erau cunoscui zicienii i chimitii) ncercaser sa
neleag natura materiei i a radiaiei, precum i felul n care interacionau
ntr-o imagine unicata a lumii. Ideea ca legile mecanicii sunt fundamentale
era cunoscuta drept concepia mecanicista asupra lumii, n timp ce ideea ca
legile electricitii sunt fundamentale era cunoscuta drept concepia
electromagnetica asupra lumii. Totui, niciuna dintre idei nu era capabila sa
ofere o explicaie coerenta asupra felului cum radiaia (de exemplu lumina) i
materia interacioneaz atunci cnd sunt vzute din sisteme de referin
ineriale diferite, adic interaciile sunt urmrite simultan de un observator n
repaus i un observator care se mica cu o viteza constanta.
n primvara anului 1905, dup ce a reectat la aceste probleme timp
de 10 ani, Einstein i-a dat seama ca esena problemei consta nu ntr-o teorie
a materiei, ci ntr-o teorie a msurrii. Esena acestei teorii speciale a
relativitii era constatarea ca toate msurtorile timpului i spaiului depind
de judeci asupra simultaneitii a doua evenimente diferite. Aceasta l-a
condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe doua postulate: principiul
relativitii, care arma ca legile zicii sunt aceleai n toate sistemele de
referin ineriale, i principiul invariabilitii vitezei luminii, care arata ca
viteza luminii n vid este o constanta universala. Prin aceasta a fost capabil sa
ofere o descriere consistenta i corecta a evenimentelor zice din diverse
sisteme de referin ineriale fara a face presupuneri speciale cu privire la
natura materiei sau a radiaiei, sau a felului cum ele interacioneaz. Aproape
nimeni nu a neles demonstraia lui Einstein.
Primele reacii.
Greutile pe care ceilali savani le aveau cu teoriile lui Einstein nu se
datoreaz faptului ca teoriile sale sunt complexe din punct de vedere

matematic sau obscure tehnic; problema decurge mai degrab din

convingerile lui Einstein asupra naturii teoriilor valabile i asupra relaiei
dintre experiment i teorie. Desi credea n continuare ca singura sursa de
cunoatere este experienta, era convins de asemenea de faptul ca teoriile
tiinice sunt creaiile libere ale unei intuiii zice bine formate i ca
premisele pe care se bazeaz teoriile nu pot asociate logic experimentului.
De aceea, o teorie buna este teoria care necesita un numr minim de
postulate pentru vericarea ei practica. Aceasta economie de postulate care
este o caracteristica a ntregii sale opere tiinice este i ceea ce a fcut ca
opera sa sa e neleas att de greu de colegii sai.
Totui Einstein a avut i susintori importani. Primul care l-a sprijinit a
fost zicianul german Max Planck. Einstein a rmas la Biroul de Patente patru
ani dup ce steaua sa a nceput sa se ridice n comunitatea zicienilor. Apoi
s-a ndreptat rapid ctre lumea academica de limba germana. Primul sau post
academic a fost n 1909 la Universitatea din Zurich. In 1911 s-a mutat la
Universitatea de limba germana din Praga i n 1912 s-a ntors la Politehnica
din Zurich. In sfrit, n 1913, a fost numit director al Institului de Fizica din
Berlin Kaiser Wilhelm.
Teoria generalizata a relativitii.
Chiar nainte de a prsi n 1907 Biroul de Patente, Einstein i-a nceput
munca pentru extinderea i generalizarea teoriei relativitii pentru toate
sistemele de coordonate. A nceput prin enunarea principiului echivalentei,
un postulat prin care campurile gravitaionale sunt echivalente cu
acceleraiile sistemelor de referin. De exemplu, oamenii care cltoresc
ntr-un lift nu pot, n principiu, sa decid daca fora care acioneaz asupra lor
este cauzata de gravitaie sau de o acceleraie constanta a liftului. Teoria
generalizata a relativitii nu a fost publicata n forma ei completa pana n
1916. In aceasta teorie, interaciunile corpurilor, care pana atunci fuseser
circumscrise forelor gravitaionale, sunt explicate ca ind o consecin a
inuentei corpurilor asupra geometriei spatio-timpului (spaiul
cvadrimensional, o abstracie matematica, avnd cele trei dimensiuni ale
spaiului euclidian i timpul a patra dimensiune). Pe baza teoriei generalizate
a relativitii Einstein a justicat variaiile neexplicate ale micrii pe orbita a
planetelor i a prezis curbarea luminii stelare n vecinatea unui corp masiv-ca
de exemplu Soarele. Conrmarea acestui din urma fenomen n timpul eclipsei
de soare din 1919 a devenit un eveniment mediatic, i faima lui Einstein s-a
rspndit n ntreaga lume.
Restul vieii Einstein l-a dedicat pentru a-i generaliza teoria chiar mai
mult. Ultimul sau efort, de realizare a unei teorii unicate a campurilor, care
nu s-a dovedit reuit ntrutotul, s-a bazat pe ncercarea de a nelege toate
interaciile zice-incluzand interaciunile electromagnetice i interaciunile
nucleara tare i slaba-ca pe modicri ale geometriei spatio-timpului intre
entiti care interacioneaz.
Prerea celor mai multi dintre colegii lui Einstein este ca eforturile sale
nu au fost ndreptate ntr-o direcie buna. Intre 1915 i 1930 principala
tendina a zicii era dezvoltarea unei noi concepii cu privire la caracterul

fundamental al materiei, cunoscuta i ca teoria cuantica Aceasta teorie

coninea principiul dualismului und-particul (lumina prezint att
proprietile unei particule, cat i pe cele ale unei unde) pe care Einstein il
considerase anterior ca necesarm ca i principiul de incertitudine, care arma
ca precizia n msurarea proceselor este limitata. In plus promova o
respingere la nivel fundamental a noiunii de cauzalitate stricta. Einstein nu
putea totui sa accepte asemenea noiuni i a criticat aceste teorii pana la
sfritul vieii sale: Dumnezeu, a spus odat Einstein, nu joaca zaruri cu
lumea.
Cetean al lumii.
Dup 1919 Einstein a devenit renumit international. A dobndit medalii
i premii, inclusiv Premiul Nobel n 1921, din partea a diverse societi
tiinice internaionale. Vizita sa n orice parte a lumii devenea un
eveniment national; fotogra i reporteri il urmau pretutindeni. Desi regreta
pierderea intimitii, Einstein i-a capitalizat faima spre a-i impune opiniile
politice.
Cele doua micri sociale care au primit ntregul sau sprijin au fost
pacismul i sionismul. In timpul primului rzboi mondial a fost unul din
putinii savani germani care au deplns implicarea Germaniei n rzboi. Dup
rzboi sprijinul sau pentru scopurile pacismului i sionismului l-a fcut tinta
unor atacuri din partea elementelor antisemite i de extrema dreapta din
Germania. Chiar i teoriile sale tiinice au fost ridiculizate public, n special
teoria relativitii.
Cnd Hitler a venit la putere n Germania n 1933, Einstein a decis
imediat sa emigreze n Statele Unite. A obinut un post la Institutul de studii
avansate din Princeton, New Jersey. In timp ce i-a continuat eforturile pentru
cauza sionismului mondial, Einstein a renunat la fosta sa poziie pacista n
fata teribilei ameninri asupra umanitii puse de regimul nazist din
Germania.
n 1939 Einstein a colaborat cu alti civa zicieni la redactarea unei
scrisori ctre preedintele Franklin Delano Roosevelt, n care artau
posibilitatea producerii unei bombe atomice i probabilitatea ca guvernul
german sa se angajat n aceasta direcie. Scrisoarea, care era semnata
numai de Einstein, a determinat sporirea eforturilor de construire a unei
bombe atomice de ctre Statele Unite, dar savantul nu a jucat nici un rol n
lucrare i nu a tiut nimic privitor la aceasta la momentul respectiv.
Dup rzboi Einstein a activat pentru cauza dezarmrii internaionale i
a guvernrii mondiale. i-a continuat sprijinul activ pentru sionism, dar a
respins oferta fcut de conductorii statului Israel de a deveni preedinte al
tarii. In Statele Unite, la sfritul anilor '40 i la nceputul anilor '50 a vorbit
de necesitatea ca intelectualii naiunii sa fac orice sacriciu necesar pentru
a pastra libertatea politica. Einstein a murit la Princeton pe 18 aprilie 1955.
Eforturile lui Einstein n sprijinul cauzelor sociale au fost vzute uneori
ca nerealiste. De fapt, propunerile sale erau ntotdeauna atent analizate. La
fel ca teoriile sale tiinice, ele erau motivate de o intuiie ascuit bazata pe
o evaluare precisa a dovezilor i observaiilor, Desi Einstein s-a dedicat mult

cauzelor politice i sociale, tiina a fost ntotdeauna pe planul nti, pentru

ca, spunea el adesea, numai descoperirea naturii universului ar avea un
neles de durata. Scrierile sale include: Relativitatea: teoria speciala i
generalizata (1916), Despre sionism (1931), Constructori ai
universului (1932), De ce rzboi? (scrisa mpreun cu Sigmund Freud),
Lumea aa cum o vad eu (1934), Evoluia zicii (1938), i Din ultimii mei
ani (1950). Documentele adunate ale lui Einstein sunt publicate ntr-o opera
de mai multe volume ncepnd din 1987.

SFRIT