Precum purtm greutatea corpului nostru fr a o simi, pe cnd simim greutatea
oricrui corp strin ce voim s-l micm, tot astfel nu vedem greelile i viciile noastre, ci numai pe ale altora. Pentru aceasta ns fiecine are n cellalt o oglind, n care poate vedea lmurit propriile sale vicii, greeli i deprinderi urcioase. Dar cei mai muli fac ca i cinele care latr la oglind, fiindc nu tie c se vede pe sine nsui, ci crede c este alt cine. Cine critic pe alii, lucreaz la propria sa ndreptare. Aadar, cei ce au aplecarea i deprinderea de a depune nuntrul lor toat purtarea altora unei critici amnunite i aspre, lucreaz la ndreptarea i perfecionarea lor proprie, cci vor avea sau destul dreptate sau cel puin destul mndrie i deertciune pentru a se feri nii de ceea ce dojenesc aa de des n alii. Cei tolerani fac dimpotriv, ei se in de versul lui Horaiu: Hanc veniam damus petimusques vicissim, cum am zice: i dau voie ie, d-mi voie i mie. Evanghelia face o foarte frumoas moral cu paiul din ochiul altuia i cu brna din ochiul nostru; ns aa este firea omului: el vede n afar, dar nu se vede pe sine: de aceea observarea critic a greelilor altora este un mijloc foarte nemerit pentru descoperirea lor n noi nine. Spre ndreptarea noastr ne trebuie o oglind. Regula aceasta este adevrat i n stil i n literatur: cine n asemenea materie admir absurditile cele nou n loc de a le critica, acela le va i imita. De aceea se i lesc n Germania aa de tare. Germanii sunt foarte tolerani; se i vede. Hanc veniam damus petimusque viciccim este deviza lor.