Cap I:Relatia psihoterapieconsiliere.

1.Adresabilitate: Dupa opinia lui

Braeumer si Shostrom,consilierea
se ocupa de probleme constiente,
conditionate de anumite situatii pe
care subiectul invata sa le resolve
cu ajutorul consilierului; in timp ce
psihoterapia se ocupa de conflictele
inconstiente,ale
unor
subiecti
afectati
de
grave
tulburari
emotionale. Consilierea se aplica
persoanelor sanatoase,dar care
datorita unor dificultati de ordin
psihic
sau
unor
deficiente
educationale,prezinta
un
risc
crescut de imbolnavire. De
asemenea, se ocupa si de probleme
orientate spre realitate,probleme ale
mediului,de
alegeri
scolare,
profesionale si este centrata pe
problemele cognitive. 2.Gradul de
severitate al problemei clientului:
consilierii se ocupa de subiectii
normali, pe cand terapeutii se
ocupa cu deviantii de la
normalitate.
3.Scopurile
consilierii: L.E.Tyler-psihoterapia
este directionata spre o schimbare
de
personalitate,in
timp
ce,consilierea,repr un process a-l
carui scop este de a-l face pe
individ sa utilizeze resursele pe
care le are pentru a face fata
problemelor.
4.Metodologie(metode si tehnici
utilizate): Nu exista diferente
vizibile,cu privire la metodele si
tehnicile utilizate,in cele 2 domenii
de activitate. H.D. Blocher:
diferentele dintre consiliere si
psihoterapie tin deprofunzime si
intensitate.Consilierea repr o
activitate
de
dezvoltare,iar
psihoterapia,o
activitate
de
remediere. Metodele si tehnicile
utilizate
in
consiliere
si
psihoterapie
sunt:comunicarea
verbal,accentul este pus pe
convingere si persuasiune si
obtinerea cooperarii. Consilierea
este centrata pe schimbarea
evolutiva,in timp ce Psihoterapia
,pe
schimbarea
rezolutiva
(presupune
schimbari
mai
profunde).
5.Impactul asupra
pacientului:
L.E.Tyler,introduce
conceptual terapia minimei schimbarieste un fel de teren de mijloc(o activitate
de consiliere, in care accentual se pune
problem personale si sociale),aceasta
activitate poate fi indeplinita de consilier
atata timp cat ramane in cadrul
limitelor
si
scopurilor
minimei
schimbari. L.E.Tyler defineaminima
schimbare=schimare de directive aleasa
in timpul sedintelor de consiliere. O alta
distinctive facuta de el,se refera la cadrul
in care se desfasoara active de consiliere
si psihoterapie.C. se desfasoara atat in
cabinet cat si la scoala,in familie,in
societate,pe cand P.doar in cabinet.
6.Finalitatea: Ambele activitati urmaresc
sa ajute prin mijloace psihologice o
persoana in rezolvarea unor problem
critice.Scopul P. este schimbarea
structurii fundamentale a personalitatii si
a modelelor personale de relationare ale
unui individ,in timp ce scopul C.,consta
in a-l pune pe individ sa-si utilizeze
resursele pt a-si reolva problemele.
In concluzie,atat consilierea cat si
psihoterapia sunt procese de influentare
reciproca.

Cap. II:
Consilierea in
psiho clinica
1.Tipuri de consiliere psihologica
si sociala:
a)consilierea
marginalilor si a excluderii
sociale,de suport a copiilor strazii;
b)C. persoanelor afectate de SIDA
si a familiilor lor; c)personalul care
asista persoanele aflate in iminenta
mortii(medici,asistente,etc); d)C.
toxicodependentilor si a familiilor
lor; e)C. persoanelor abuzate fizic
si sexual;
f)C. familiilor si
copiilor adoptati sau aflati in
plasament; g)C. parental-filiala;
h)C. manageriala si terapia
organizationala.
In
ultimii ani, a luat amploare
consilierea in domeniul scolar si al
orientarii profesionale astfel ca se
disting: C. preventive programe
de educatie sanitara,de alegere a
carierei;
C. de facilitare si
mediere(urmareste
optimizarea
comportamentului
relational
individual/de grup);
C. de
dezvoltare
personala,individuala
sau in grup(isi propune stimularea
creativitatii,a
maturizarii
affective,cognitive si spirituale,a
competentelor
profesionale).
Consilierea stimuleaza conceptual
de sine,modificarea stilului de viata
pt cresterea bunastarii si acceptarea
modificarilor firesti care tin de
varsta.
C. centrata pe situatiile
de criza(are ca scop resemnificarea
si acceptarea momentelor de criza
ca momente decrestere personala
si interpersonala).
Consilierea
ajuta clientul aflat in situatie de
criza(pierderi,abuzuri,tentative
suicidare,pierderi
de
sarcina,
pierderea
lucului
de
munca,deces,divort,etc)
sa-si
reformuleze noi obiective,sa ierte
sis a accepte,oertandu-si si
acceptandu-se pe sine.Il invata sa
faca
fata
traumei,deceptiei,dezamagirii.
2.Etapele
unui
proces
de
consiliere
Sunt asemanatoare
celor
ale
unui
process
psihoterapeutic,cu
diferenta
ca,durata si amplitudinea explorarii
sunt mai reduse in cazul
consilierii.Etapele
sunt
urmatoarele:-evaluarea completa a
cazului in contextual situatiei de
viata cu care se confrunta;
-identificarea
problemei
de
baza;schitarea
obiectivelor
consilierii impreuna cu clientul si
acceptarea contractuala a cadrului
consilierii; -realizarea relatiei si
stimularea
aliantei
terapeutice;
-explorarea
problemei,analiza
rasp
emotionale,cognitive
si
comportamentale
la
problema
identificata;reformularea obiectivelor de
lucru;
-facilitarea insight-urilor si
descoperirea impreuna a solutiilot;
-conceperea si alegerea personala a
noilor raspunsuri,comportamente si
scenarii de viata;
-implementarea
deciziilor si strategiilor alternative;
-evaluarea
finala
a
rezultatelor
consilierii; -incetarea de comun accord
a consilierii,cu mentinerea,de reluare a
unui
nou
ciclu
in
caz
de
nevoie(principiul usilor deschise).

Elementele de
evaluarea clinica.

baza

in

Evaluarea clinica psihologica

parcurge
urmatoarele
secvente(David,2006):
-descrierea tabloului clinic
(Fazele 1 si 2-se realizeaza prin
interviu clinic si testare
psihologica);-particularizarea,
detalierea si sintetizarea datelor
culese in Fazele 1 si 2.Aici se
detaliaza tabloul clinic in
probleme concrete de viata
pentru fiecare pacient(Faza 3-se
realizeaza prin interviu si
testare psiho). Faza1(focalizare
pe
tabloul
clinic
si
mecanismele etiopatogenetice
psihologice). In aceasta faza se
face anamneza clientului,unde
se incorporeaza si urmatoarele
aspecte:descrierea acurata a
tabloului
clinic,debutul
si
evolutia acesteia,prezenta altor
boli somatice,conditiiloe socialeconomice. Faza2 (focalizare
specific ape tabloul clinic si
mecanismele etiopatogenetice).
In aceasta faza se face o
investigare
detaliata
a
comportamentului si fct psihice
atat parte a tabloului clinic cat
si
a
mecanismelor
etiopatogenetice.Investigarea
prin interviu trebuie sa fie
dublata de o investigare
obiectiva prin teste psihologice.
Faza3
(focalizare
pe
consecintele psiho-sociale ale
tabloului clinic si a modului in
care acesta se particularizeaza
pt fiecare pacient). Analiza din
aceasta faza vizeaza,cele 4
niveluri
de
analiza
a
subiectului:uman,subiectiv

afectiv,cognitive,comportament
al
si
biologic/fiziologic.
Reguli
facilitatoare
ale
diagnosticarii si evaluarii
clinice :-alternanta intrebarilor
deschise cu intrebari inchise;
-comunicarea
non-verbala
adecvata; -reflectari empatice
frecvente; -atentie, la ce spune
clientul,dar si la cum spune;
Tehnici de reducere a
rezistentelor.
Sursele de
rezistenta pot fi: a)clientul este
prea afectat-in cazul acesta se
apeleaza la obtinerea de
informatii de la familii,rude;
b)expectantele sale fata de
consilier sau terapie sunt nesatisfacute-in
acest caz,spargerea rezistentelor se
bazeaza pe urmatoarea regula:pe masura
ce clientul impartaseste clinicianului
experiente personale,clinicianul incepe
sa fie perceput mai pozitiv de catre
pacient;
c)a fost adus la consilier
impotriva
vointei
lui-mecanismul
angajat este acelasi, ca la cazul b.

Interventia
psihologica.
Aceasta este de 3 tipuri:
interventie
psihologica
de
baza(realizata
de
psiho
clinician);consiliere psihologica
si
psihoterapie.Interventia
psihologica realizata de psiho
clinician consta in:educatie pt
sanatate,consiliere si terapie
suportiva,consiliere in sit de
criza,terapii
de
scurta
durata,managementul
conflictului
si
negociere.
Interventia
efectuata
de
consilier :Consilierea se poate
realiza in regim:individual,in
grup,degrup.
Interventiile
consilierului
presupun:
optimizare,
dezvoltare
si
autocunoastere,problem psiho
subclinice,consiliere de cuplu si
familie.
Principii ale
interventiei psihologice in
grup.
Implementarea
interventiilor psiho in grup,nu
angajeaza
modificari
semnificative in modul de
utilizare a tehnicilor. Pentru
construirea unui grup in
consiliere se vor atinge
urmatoarele aspecte: subiectul
trebuie sa beneficieze de pe
umra grupului si invers; nu se
introduce in grup subiecti cu
grad mare de agresivitate; nr
membrilor este cuprins intre 612 persoane.Aceste sedinte au
loc de aproximativ 2 ori/sapt.O
atentie deosebita se acorda
sedintelor
initiale.
Mecanismele interventiei in
psihoterapia
de
grup
Psihoterapia
de
grup,
actioneaza prin mecanisme
specifice.Factorii reusitei in
aceasta
psihoterapie
sunt:accesul la o cantitate mai
mare de informatii despre
particularitatile
consilierii,
instalarea sperantei, invatarea
prin modelare si imitatie;
suportul social al grupului;
universalitatea.Interventia de
grup este recomandata,in cazuri
mai putin severe,adesea cu rol
educative si profilactic.Inainte
de psihoterapia de grup,este
indicata,o
secventa
de
interventie individuala.

Conceptualizarea
cazului.
Conceptualizarea
(explicarea/interpretarea) facuta
tabloului
clinic,
este
fundamentala in reducerea
simptomatologiei si implementarea tratamentului.Exista mai
multe
tipuri
de
conceptualizare:cognitivcomportamentala;
dynamicpsihanalitica;
umanistexistential-experientiala.
Conceptualizarea
clinica,
trebuie sa raspunda la 3
intrebari: ce probleme are
clientul?,de ce au aparut aceste
probleme?,ce trebuie facut pt a
ameliora aceste probleme?
.Este important sa facem
distinctia intre conceptualizare
clinica profesionala(ea asigura
comunicarea intre profesionisti)
si
conceptualizarea
de
interfata(asigura
intelegerea
clientului si ne asiguram ca el
poate raspunde la cele 3
intrebari,indifferent de nivelul
sau educational.Caracteristicile
esentiale
ale
unei
conceptualizari clinice eficiente
sunt:sa fie acceptata de
pacient;sa
conceptualizeze
theoretic problemele clientului;
sa sugereze existenta unor
tehnici de interventie eficiente;
sa fie fundamentata stiintific.
Tehnici
de
interventie.
Tratamentul utilizat este strans
legat
de
conceptualizarea
clinica si vizeaza,modificarea
elementelor patogeneticesau de
sanogeneza.Tehnicile
de
interventie,pot fi de baza sau
specific
modalitatilor
de
consiliere
psihologica/
psihoterapeutica:
cognitivecomportamentala
(pt
restructurari
cognitive)
;dynamic-psihanalitice(asociatii
libere);umanist-existentialexperientiale
(tehnici
paradoxale).
Relatia cu clientul.
Relatia
terapeutica este in general
caracterizata ca o alianta de
lucru si este descrisa,ca o
atitudine colaborativa si de
incredere,a clientului fata de
consilier si de acceptare
neconditionata a clientului,de
catre consilier.Ea poate reduce
anxietatea clientului,ceea ce
reduce
la
randul
sau,simptomatologia.In
consilierea
psihologica
si
psihoterapie, relatia terapeutica
este
strans
legata
de
conceptualizaea clinica: a)in
abordarea
cognitivecomportamentala, consilierul
adopta o atitudine colaborativ-

empatica,de ault/model; b)in

abordarea
dynamicpsihanalitica,se genereaza o
relatie de tip tranferential; c)in
abordarea umanist-existentialexperientiala,se
creeaza
o
relatie
dominate
de
empatie,acceptare
neconditionata.
Inregistrarea
rezultatelor
interventiei si urmarirea
evolutiei cazului.
Aceasta
sectiune include concluziile
asupra cazului si evolutia
acestuia in timpul tratamentului
si prezentarea planului de
urmarire a evolutiei clientului,
dupa incheierea tratamentului.
Evaluarea rezultatelor se face
prin
2
modalitati:
subiectiv(declarativ/autoevalua
rea
clientului);
obiectiv
(inregistrarea
datelor
comportamentale). Evaluarea
rezultatelor interventiei este
importanta deoarece:ofera un
feedback pozitiv consilierului si
clientului;datele culese pot face
obiectul unor analize stiintifice.

Cap
III.Particularitati ale
comunicarii
in
consiliere.
Definire,caract,functii si forme.
Comunicarea
este
forma
fundamentala de interactiune
psihosociala,pt
ca
este
mediatorul si instrumental de
realizare al interactiunii si
influentei.
Functii ale
comunicarii.
a)in rap cu
individul:fct de integrare a
idividului in mediul sau;fct de
dezvaluire si autodezvaluire;fct
de valorizare;fct reglatoare a
conduitei
altora;fct
therapeutica;
b)in rap cu
grupul: fct productive-eficienta;
fct de facilitare a coeziunii de
grup; fct de valorizare a
grupului;fct
rezolutiva
a
problemelor
grupului.
Fct
fundamental a comunicarii si
limbajului,este
cea
reglatoare,din aceasta deriva si
se pot explica,toate celelalte.
Forme ale comunicarii. Ele se
clasifica dupa mai multe
criterii:
a)Implicarea
activa:unilaterala,bilaterala,poli
-interactiva.
b)Finalitate:de
consum;de
influentare,i
nstrumental si sustinere psiho.
c)Nr
de
personae
implicat:comunicare
interpersonala;comunicare de
grup si comunicare de masa;
d)instrumentul de codificare si
transmitere:comunicare verbal
si non-verbala. Comunicarea
verbal-d.pd.v
psihosocial,comunicarea
realizata
prin
mijloace
verbale
comporta:forme
stabile
si
recunoscute;ocazii de recurgere
la forme det de limbaj ;situatii
in care pot fi abordate anumite
teme.Dupa
gradul
de
influentare
prin
comunicare,exista:comunicarea
verbal-simpla(nu implica o
influenta
mare);convingerea(implica
restructurari
de
montaj
psiho);sugestia(implica
restructurari de limbaj,dar pe
baza perceptiei necritice a
mesajului).
Comunicarea
non-verbala

tonul,privirea,expresia
facial,sunt la fel de importante
pt comunicare,ca si informatia
transmisa
verbal.Fct
comunicarii non-verbale sunt
de
a
accentua,complete,contrazice,re
gla,repeta,substitui,disimula,co
municarea vb.
Structura vb a procesului de
consiliere. Arta de a pune
intrebari:meta-modelul
pt

limbaj,este unul din primele

modele realizate de fondatorii
NLP.Pt a intelege acest
model,trebuie sa intelegem
universal nostrum interior(este
alcatuit
din
imagini,trairi,cuvinte).De cele
mai multe ori,nu gasim cuv
necesare pt a exprima ce
simtim.Mai
adecvat,este
limbajul
metaforic.Lingvistii
deosebesc
2
forme
ale
limbajului:
structura
superficiala :este discursul oral
sau
scris
al
unei
personae,cuprinde si enunturile
utilizate in dialogul nostruinterior.Structura profunda a
limbajului,este
rareori
exprimata in comunicarea
vb,repr
discursul
nerostit.
Oamenii se comporta in fct de
imagine ape care o au despre
lume;schimband
harta/imaginea,schimbam
comportamentele eronate.Cand
comunicam,realizam
un
process de derivare,informatiile
sufera
o
serie
de
transformari:selectia-spunem
doar
o
parte
din
informatii;simplificarea:inform
atiile
cat
mai
pe
scurt,declansand o distorsiune
inevitabila a sensului
si
generalizarea .

Tipuri de bariere in

comunicare si depasirea lor.

1.Omisiunile:repr un fenomen
de modelare a exprientei.Este
intalnita in majoritatea frazelor
pe care le pronuntam. Tipuri de
omisiuni:
a)Vb nespecifice:
acest
tip este cel mai
frecvent,deoarece majoritatea
vb au un character nespecific..
b)Substantive nespecifice :sunt
situatii in care subiectul active
al
unei
fraze,este
omis,suprimat.(pt clarificare,
intrebam: Cine sau ce?)
c)Comparatiile
:-at
cand
comunicam,de cele mai multe
ori,lasam in umbra,cel de-al
doilea termen al comparatiei.
(astfel de omisiuni se clarifica
prin intrebarea: Comparativ cu
cine?)

Ascultarea.
Generalizarile.
Generalizarea are un character
foarte limitative,ne impiedica sa
vedem diferentele ,sa identificam
exceptiile.Ele ne ofera o harta a
realitatii,uneori
nebuloasa
si
inexacta,in baza careia avem
tendinta sa luam decizii de tipul
totul sau nimic.Din categoria
generalizarilor,fac
parte:
a)cuantificatorii universali: acestia
sunt cuv si expresii care introduc o
suprageneralizare(tot,toata
lumea,nimeni,nimic).Cuantificatori
i univesali,pot fi pusi sub semnul
indoielii prin intrebari care vizeaza
specificarea contextului sau a
exceptiilor. b)Nu pot sau nu
trebuie-sunt operatori modali ;ei
stabilesc limite postulate de regului
nescrise.Operatorii modali sunt:
de posibilitate(pot/nu pot)-indica o
limita,o
imposibilitate,fara
a
specifica felul in care functioneaza
aceasta limita.(Ce va impiedica
sa..?); de necessitate(trebuie/nu
trebuie)-vehiculeaza reguli de
conduit ale caror motivatie si
consecinte, nu sunt in mod explicit
formulate.(Ce
s-ar
intampla
daca..?)
c)Judecati de valoare
fara origine specificanta
-in
aceasta categ intra afirmatiile,a
caror origine este ignorata,pierduta.
(intrebari: Cine face aceasta
afirmatie?Pe ce se bazeaza?)
Distorsiunile:Implica
procese
importante
de
modelare
a
exprientei
noastre.Creativitatea,inventivitatea,
inlantuirile ideilor si imaginilor
noastre,au
la
baza,procesele
distorsiunii. A)Nominalizarile sunt
cuvinte nespecifice,care au ca
principala caract aceea de a
ingheta
un
process
transformandu-l
in
ceva
fix,static.Prin nominalizare,vb se
transforma in substantive.(intrebari:
Cum anume va..?, ce doriti sa.?)
B)Echivalentele complexe-produc
distorsiuni prin stabilirea unei
analogii,intre o propozitie specifica
si una generala.(se pun intrebari ce
vizeaza identificarea de contraexemple)
C)Presupozitiile-sunt
credintele,asteptarile,ipotezele,care
au la baza expereinta noastra
anterioara.Ele au un rol pozitiv,dar
ne pot limita comportamentele,capac de
decizie.(Ce va face sa credeti ca..?)
D)Relatiile
cauza-efect
ele
securizeaza,pt ca introduce o anumita
ordine,ce
asigura
intelegerea
evenimentelor pe care le traiesc.Deseori
este greu sa acceptam,ca noi suntem
responsabili
de
starile
noastre
affective,astfel ca ii invinovatim pe cei
din jur.
E)Lectura gandurilor este
fenomenul care face ca unele personae
sa
creada,ca
stiu
ce
gandesc
ceilalti.Exista
2
modalitati
de
manifestare: -o persoana crede ca stie ce
gandeste altcineva:vb a gandi, a
presimtii, trebuie sa ne retina
atentia.Lectura gandurilor poate duce la
adoptarea de comportamente eronate.

persoana crede ca ceilalti trebuie sa

stie ce gandeste,simte.

Ascultarea reala se organizeaza

in jurul intentiei constiente,de a
face unul din urmatoarele 4
lucruri:a intelege,a fi empatic,a
invata
si
a
oferi
ajutor.Prejudecatiile,anxietatile
si subiectele proprii,tre in plan
second,pt a vedea lumea,prin
ochii clientului.
Blocaje in
ascultare. 1.Comparatia-acest
blocaj apare atunci cand te
compari cu celalalt(el este mai
bun,mai
competent)
2.Recapitularea.At cand incerci
sa tii minte tot ce-ti spune
clientul si vrei sa formulezi
rasp,observatii
cat
mai
corecte,precise; nu mai ai timp
sa
asculti
povestea
clientului.Desi pari interest si
atent,mintea ta este prea
ocupata ca sa mai asculte.
3.Vederea paranormala.-este
un blocaj care apare at
cand,consilierul incearca sa
citeasca gandurile clientului.
4.Filtrarea-cand filtrele sunt
prezente,unele informatii sunt
ascultate si acceptate,iar altele
nu.Un
mod
de
filtrare
incnstienta,este hotararea de a
asculta doar anumite lucruri.
5.Condamnarea-confectionarea
de etichete,este una dintre cele
mai indragite actvitati pt cei a
caror imagine de sine,este
continuu
amenintata
.
6.Reveria-apare at cand esti
plictisit,oboist.Consilierul
viseaza in timp ce,pare a purta
un dialog cu clientul,sau isi
exprima
indirect,lpsa
de
angajare
si
interes.
7.Identificarea-este
un
process in care retraiesti
propria
poveste,at
cand
interlocutorul
povesteste.
8.Sfatuirea -este intalnita atat
la consilierii cu experienta,cat
si la cei incepatori. In
incercarea de a-l face pe
celalalt sa faca precum crezi tu
ca este mai bine,ii anulezi
posibilitatea de a se dezvalui.
9.A
avea
dreptate-nevoia
compulsive de a avea dreptate
se traduce in incapacitatea de a
asculta critica si eventualele
sugestii
pt
schimbare.
10.Contestarea acest blocaj
apare atunci cand,consilierul
este foarte nerabdator sa-si
manifeste
dezacordul.Modalitatea
alternative de contestare este
sarcasmul.
11.Deraierea
consta in schimbarea brusca a
subiectului,at cand consilierul
este plictisit sau atins emotional

si incapabil de a face
fata.Modalitatea prin care se
poate face fata unei asemenea
situatii,o
repr
gluma.
12.Placarea -este modalitatea
prin care incerci sa te faci
agreabil,dragut si suportiv.
Etapele ascultarii eficiente.
Ascultarea activa-este un
process active ce reclama
participarea.Ea este sustinuta
prin 3 tehnici:-parafrazareainseamna a formula,cu propriile
cuvinte,ceea ce crezi ca ai
auzit.Pt
o
buna
ascultae,parafrazarea
este
esentiala;
-clarificareainseamna a pune intrebari pt a
completa
si
clarifica
o
imagine.Este o modalitate de a
lupta impotriva ambiguitatii
sau
vaguitatii
exprimarii;
-feedback-ul-dupa
cele
2
tehnici,consilierul
poate
comunica clientului propriile
reactii.Intr-o maniera nonevaluativa,poti impartasi ceea
ce gandesti sau ce simti.Un
feedback
efficient
este
imediat,onest
si
suportiv.
Ascultarea cu deschidereatunci cand asculti pt a judeca,a
pedepsi,a cauta erorile si
imperfectiunile,e posibil sa
pierzi lucruri mai importante
din vedere,cum ar fi:informatii
importante;increderea
clientilor;incetarea din a mai
creste intellectual.Secretul dezv
abilitatii de a asculta cu
deschidere,este
de
a
devein,asemenea
unui
antropolog.Asculta clientul,ca
si cum ar fi de pe o alta planeta
si are foarte multe lucruri
interesante si importante de
povestit.

2.3. Reformularea
A reformula inseamna a spune
cu alti termeni intr-o maniera
mai concisa sau mai explicita
ceea ce clientul a spus.
Teoretizata in deosebi de C.
Rogers,
fiind
considerata
tehnica de baza in terapia
centrata pe client, aceasta se
afla la polul opus conceptiei
psihanalitice, deoarece prin
reformulare
il
consideri
expert pe client in problema
sa,
spre
deosebire
de
psihanaliza care considera
clientul a fi inconstient de
adevarata natura a problemei.
Sarcina consilierului este aceea
de a asculta, a intelege si a
returna clientului un msj care sa
fie expresia acestei intelegeri.
Consilierul face din client un
parterner
deoarece
reformularea
implica
deopotriva reflexie activa din
partea consilierului dar si din
partea clientului. Acest tip de
relatie are la baza in crederea
in
capacitatea
de
autocunoasterea si puterea de
autoreglare a omului prin el
insusi. Mucchielli evidentiaza
trei procedee
principale
de
reforumuare cu efecte progresive:
1. Reformularea-reflectare reia
o secventa importanta a discursului
ori ultimile cuvinte care sunt
urmate de o pauza lunga. (Ex: Cl: si
eram foarte deprimat (pauza)
Consil:
inteleg
erati
foarte
deprimat). Nu tb folosita in exces
deoarece creaza senzatia clientului
unui efort superficial de intelegere.,
tb utilizati alti termeni. (Ex. Client:
si eram f deprimat (pauza) COnsil:
vreti sa spunenti ca felul in care v-a
privit v-a necajit foarte mult.
Modul cel mai complex de
reformulare este reformularearezumat, care isi propune sa
evidentieze pt subiect aspectele
esentiale ale msjului sau. 2.
Reformularea ca inversare a
raportului figura-fond.
Acest
procedeu isi are originea in teoria
gestaltista si exprima expresia
rogersiana privind restructurarea
campului.(Ex: Client: sunt singurul
din clasa care nu face bine
niciodata nimic. COns: Dp parerea
dvs toti ceilalti reusesc mai bine
devat dvs?) Desi aceasta interventie
nu scoate si nu introduce nimic nou
in msjul initial, provoaca clientul
sa-si priveasca situatia sub un alt
unghi, sa-si precizeze sau sa-si
modifice ideile. 3. Reformularea
clarificae Este tipul cel mai
complex dar si cel mai dificil de
reformulare- de multe ori povestea
clientului este este confuza,
neorganizata, iar consil evidentiaza
si returneaza spre client sensul
msjului
pe
care
l-a
transmis.Consilierul tb sa fie
capabil sa recunoasca sentimentele

sau seminifcatiile exprimate de

client in cadrul unui discurs liber .

2.4. Resemnificarea
Poate fi exemplificata prin butada
conform careia in fata aceluiasi
pahar, pesimistul vede partea goala
iar optimistul partea plina a
paharului.
Resemnific
presup
schimbarea contextului conceptual
si /sau emotional al unei situatii
sau al perspectivei din care ea este
traita fiind plasand-o intr-un alt
cadru care corespunde la fel de bine
sau chiar mai bine faptelor acestei
situatii concrete, al carei sens prin
urmare se schimba complet. In
terapia strategica promovata de sc
de la Palo Alto, resemnificarea este
o interventie deosebit de utila
deoarece ea permite consilierului sa
orienteze clientul spre o gama
intreaga de conduite posibile.
Resemnificarea nu are ca scop doar
de a face clientu sa priveasca partea
plina a paharului , problemele nu
dispar spontan, dar cu cat imaginea
noastra despre ele este mai completa
si cu cat avem mai multe alternative de a
le aborda cu a atat mai mult creste
posibilitatea de a le rezolva. Utilizarea
resemnificari presupune ca consilierul sa
invete limbajul clientului, sa utilizeze
forta simptomului,a credintelor acestuia
ca intr-un judo psihologic. Consilierul
invata clientul un nou joc care il face pe
cel vechi inutil. La baza resemnificarii,
recadrarii
gasim
distinctia
intre
comportament si intentie adica distinctia
intre ceea ce facem si ceea ce incercam
sa realizam prin comportamentul
respectiv. Resemnificarea se poate
realiza prin recadrarea contextului, fie
prin
recadrarea
continutului.
Recadrarea contextului porneste de la
ideea ca aproape toate comportamentele
noastre au fost sau sunt utile intr-un
anume context spatio-temporal, astfel
ele nu ar persista. Pt a realiza aceasta
recadrare, tb sa ne punem urmatoarele
intrebari: Cd anume acest comportament
ar fi util? si in ce situatie
acest
comportament ar constitui o resursa.
Recadrarea contextuala realizeaza o
conotatie pozitiva a unor insusiri sau
comportamente,
consolidand
astfel
alianta terapeutica si facilitand aparitia
unor noi comportamente mai adecvate
situatiei
prezente.
Recadrarea
continutului Istoria fiecaruia dintre noi
nu este constituita din fapte, evenimente,
ci din semnificatiile pe care le atribuim
acestora. Pt realizarea acestui tip de
recadraj pot fi folosite urmat intrebari:
Ce alta semnificatie ar putea avea
acesta? Care este valuarea pozitiva a
acestui comportament? Cum altfel as
putea descrie acest comportament
Conotatia pozitiva a simptomului este o
etapa necesara in abordarea paradoxala
a acestuia.Conotatia pozitiva este un
procedeu dezvoltat indeosebi in cadrul
consilierii familiale practicate de
reprezentantii Scolii de la Milano, in
conceptia acestora conotatia pozitiva
este un recadraj oferit familiei sub forma
unor concluzii la sf unei intalniri
terapeutice. G. Salem distinge 2 tipuri de
recadraj in fctie de scopul de consiliere
si de gradul de accesabilitate pt client:
-recadrajul cu semnificatie deschisa
acestea sunt comentarii logice usor de
inteles de catre client si /sau membrii
familiei. recadrajul cu semnificatie
ascunsa comentarii aparent absurde si
ilogice care deruteaza clientul si /sau
sistemul familial.

2.5. Interpretarea
Interpret este actul care
evidentiaza
interdependenta
faptelor conform unei conceptii
deterministe
in
care
examinandu-se
efectele
(simptomele) se cauta cauzele.
O consiliere bine condusa
determina clientu ca in final, al
sau sens care intitial ii era
strain largindu-si astfel sfera
constiintei, el devine prin
aceasta ceva mai liber si poate
ceva mai fericit.
2.6. Metafora in consilierea
psihologica
Metafora este generatoare de noi
sensuri si cadre de referinta, de
aceea ea este indispensabila in
procesul
de
consiliere
si
psihoterapie . Povestile sunt
cronica vie autentica, dramatica, a
tuturor conflictelor traite de oamnei
in confruntarea lor cu interdictiile
si structuriile sociale, dar si cu
diverse forte ale naturii. J.A.
Malarewiez
afirma
ca
prin
intermediul povestilor, basmelor,
simbolismului,
alegoriilor,
comparatiilor
analogice
si
metaforelor, consilierul propune
clientului o noua constructie, o
noua intelegere a realitatii.Fiecare
poveste prezinta un conflict si
modul sau uneori, neasteptat de
rezolvare. O modalitate deosebita
de utilizaere a metaforei consta in a
face apel la un obiect metaforic. C.
Angelo defineste obiectul metaforic
ca fiind mijlocul de comunicare ce
vehiculeaza ca atare numeroase
mesaje legate de caracteristicile
sale structurale si intr-o maniera
mai larga , legate de semnificatiile
care ii sunt atribuite de familie si
consilier.
Obiectul
metaforic
exprima intr-o maniera vizibila si
concreta,
relatiile,
reguliile,
comportamentele familiei sau ale
unuia din membrii sai. Pt a fi
eficient obiectul tb plasat intr-un
anume moment al procesului de
consiliere, in fctie de obiectivele
acesteia, in cz contrar se poate
ajunge nu numai la esecul metodei
si al intregului proces de consiliere.
2.6.1 Alcatuirea metaforei
1. Consilierul sa inteleaga si sa
formuleze corect problema, sa
evidentieze ca solutia se afla intr-un
domeniu controlat de client. 2.
Metafora tb sa intalneasca, sa intre
in acord cu reprezentarea clientului
privind problema sa. 3. Solutia
problemei- finalul povestii, orice
metafora propune o solutie, aceasta
poate fi ori expresia intuitiei
consilierului, ori construita din
elementele
furnizate
de
client.Metafora
ne
ajuta
ca
departandu-ne
de
putin
de
elementele cotidiene ale problemei,
sa ne ofere o imagine mai clara, o
alta perspectiva. In general solutia
are 2 componente: scopul si
strategia. FOrmularea corecta a
probl implica si o formulare corecta

a scopului. Conceptele de calibrare

si recalibrare propuse de Gordon
sunt utile pt realizarea strategiei de
legatura.
a)
Calibrarea

trasnformarea
situatiei
problematice in problema, situatiile
conflictuale care se tot repeta, dar
care au un anumit prag critic de
explozie-picatura
care
umple
paharul. b) Recalibrarea cuprinde
procesul prin care clientul este
ajutat sa constientizeze momnentul
incare
proportia
diverselor
elemente ale situatiei, tinde sa
alcatuiasca un amestec exploziv
si este invatat sa folosesca diverse
mijloace pt a controla ca
elementele situatiei sa nu atinga
acest prag.
In conceptia lui Gordon, modelul
sintactic al metaforei cuprinde: a)
lipsa indiciilor de relatie- cd
povestim o metafora tb sa fim f
clari, exacti, pt a provoca clientul la
o investire de sens. Absenta
indiciilor de relatie il vor provoca
pe client sa-si puna intrebari
precum:cine? ce? etc, la care va
gasi propriile raspunsuri. b)
utilizarea unor verbe neprecizate.
verbele descriu felul in care
actionam.
c)utilizarea
nominalizarilor acest procedeu
presupune
substantivizarea
expresiilor ce denumesc in realitate
procese, actiuni. d) utilizarea in
cadrul metaforei a unor comenzi si
sublinieri metafora vehiculeaza in
mod indirect mesaje ce propun
schimbarea modelului de depasire a
unei situatii.
Etape in construirea unei
metafore eficiente:
1.Stabilirea unui cadru general al
conflictului metaforic in relatie cu
protagonistul
2Personificarea
prosceselor inconstiente sub forma
unor eroi sau a unor persoane care
sar in ajutor (reprezentand resursele
protagonistului ) si a unor
personaje negative (reprezentand
temerile si credintele negative,). 3.
Personificarea
situatiilor
de

invatare paralela in care

protagonistul a avut succes 4.
Prezentarea crizei metaforice
intr-un context al rezolvarii
inevitabile . 5. Dezvoltarea de
catre protagonist a unui nou
sentiment al identitatii, 6.
Culminarea cu o sarbatorire in
care este recunoscuta pretuirea
speciala de care se bucura
protagonistul.
2.6.2. Functiile metaforei
a)
Declanseaza
cautarea
transderivationala
b) Fctia de mediator
c) Fctia regresiva
d) Fctia de oglinda

2.7. Interventii paradoxale in

consilierea psihologica
Au la baza ideea ca in gandirea
oricarui individ coexista mai multe
niveluri logice, in plan constient
sau inconstient. Pot fi emise
simultan
intr-o
comunicare
interumana.
Paradoxul
este
propozitie in acelasi timp F sau A
mobilizeaza un joc intre ce este
ascuns si ceea ce este aparent.
Paradoxul se manifesta la fel,
consilierul suprapunand intentionat
2 sau mai multe niveluri logice.
2.7.1 Tipuri
paradoxale.

de

interventii

Prescriptiile
paradoxale sunt
modalitati frecvent utilizate de
consilier si care conduc clientul la
un alt nivel logic, prin spargerea
automatismelor logice ce inchid
clientul in cercul vicios alsolutiilor
ce mentin problema Cele 5
solutii
(incercarea
de
autonstrangere, de a depasi teama
de un eveniment, amanand-ul; de a
ajunge la un acord intr-un conflict;
de a obt consimtamantul prin
constrangere;
confirmarea
banuielilor
acuzatorului
prin
incercarea de autoaparare.
2.7.2 Interventii generale
Sub acest nume Fisch, Weakland,
Segal
prez
cateva
atitudini
terapeutice cu larga aplicabilitate,
care inscriindu-se in acelasi context
ai interventiilor paradoxale , pot
avea prin ele insele un efect
terapeutic specific, ori pot pregati
terenul pt interventii ulterior mai
precise. AVANSEAZA LENT
( orice schimbare necesita o
perioada de acomodare cu noua
situatie , pt ca o schimbare rapida
ar solicita la maximum capacitatea
de acomodare).
PERICOLELE AMELIORARII
este o extensie a celei anterioare,
este utilizate in scopuri diferite,
este deosebit de util in anumite
cazuri de rezistenta.
AGRAVAREA PROBLEMEI
Clientul se asteapta ca interventiile
consilieruli sa-i amelioreze situatia.
aici consilierul capteaza astfel mai
bine atentia clientului.
2.7.3. Simularea simptomului
Aceasta
tehnica
deposedeaza
simptomul de beneficiile de cere le
furnizeaza purtatorului in in cadrul
sistemului relatiilor intrafamiliare.
Cand un client simuleaza un
simptom, membrii familiei sunt
rugati sa critice, performanta sa pt a
o face mai realista, in loc sa ofere
sa ofere sustinere si confort psihic,
ei tb sa se arate critici.

3. VOCEA COMPONENTA
ESENTIALA IN PROCESUL
CONSILIERII
Limbajul paraverbal se refera la
toate manifestrile vocale separate
de continutul lor verbal.
3.1 Tonul
Inaltimea sunetului se refera la nr
de vibratii pe secunda ale unui
sunet. Tonul inalt= nemultumire,
iritare, frica sau revendicarile
infantile.
Tonul
de
copil=
nesiguranta, experienta redusa. Ton
scazut= relaxare, control de
situatie, (se poate fol in hipnoza).
3.2 Accentul Este o alta forma de
modulatie a vorbirii, legata de ton.
Persoanele cu un fond afectiv mai
sarac sau social inhibate se exprima
plat
si
monoton.
3.3. Volumul Voce puternica= forta
si vitalitate, volum mare= obraznid,
dominator; volum mic= pasiv,
bleg,fricos, nesigur. Ambele sunt
modalitati de a atrage atentia. 3.4.
Dictia Arta de a pronunta corect si
clar cuvintele. Cei care vorbesc
neclar sau se balbaie isi constrang
interlocutorii sa le acorde m multa
atentie dacat le-ar acorda in mod
obisnuit. Pe cand cei care au o
dictie buna au si o exprimare
inteligibila
si
clara.
3.5. Viteza (ritmul) Ritm lent=
atunci cand informatiile sunt total
necunoscute. Riscul este sa
plictisesti. Pers echilibrate trec mai
usor, in functie de context, de la un
ritm la altul fara a exagera. Labilii
emotionali
inregistreaza
mari
fluctuatii in viteza de vorbire.
Persoanele cu o vulnerabilitate de
tip histrionic intra in aceasta
categorie.
3.6. Pauzele Pauzele subliniaza
cuvintele care au fost rostite sau
introduc idei importante. Acestea
sunt pauze retorice (de efect).
Pauzele pot transmite informatii
mai
dense/
puternice
decat
cuvintele.
4. Evaluarea muncii de consiliere
Succesul unei consilieri, ca si al
unei psihoterapii, consta in
posibilitatea clientului de a nu
ramane ancorat sau dependent de
consilier. Aceasta presupune ca
persoana/ele consiliata/e invata sa
emita solutii discriminative, sa-si
asume consecintele, si in caz de
esec, sa aiba capacitatea de a se
remotiva. Invata sa se auto-ajute
acceptandu-si limitele.
Esecul muncii unui consilier este
de observat atunci cand o pers
consiliata stagneaza in reactii de
negativism,
neajutorare
si
dependenta sau isi agraveaza
reactiile de dezadaptative. Acesta
este si semnul unei interventii
neprofesioniste ale consilierului.