Sunteți pe pagina 1din 3

Identificarea gandurilor negative la copii

Gandurile negative nu sunt percepute in mod constient, de aceea mintea omeneasca nu


le poate distinge separat. Identificarea lor se face greu si de catre adulti, de aceea trebuie sa
acordam o atentie deosebita in cazul copiilor, unde problema se complica si mai mult, pentru
ca ei nu au dezvoltate abilitatile necesare, datorita imaturitatii cognitive.
Un parinte care-si cunoaste bine copilul, il asculta, il intelege si-l sprijina in dobandirea
aptitudinilor necesare fiecarei varste, sesizeaza orice schimbare pe fata si in comportamentul
copilului si-l poate ajuta sa interpreteze obiectiv fiecare situatie. In caz contrar, dintr-o
interpretare subiectiva a realitatii de catre copil, acesta poate ajunge usor la concluzii eronate
de forma nu mi-a reusit lucrul asta, nu sunt bun de nimic, nu o sa reusesc asta niciodata,
nimeni nu ma place,etc. Astfel de concluzii pot umbri fericirea copilariei, de aceea un copil
are nevoie sa fie ajutat sa iasa dintr-un cerc vicios care-l face sa nu se poata bucura de
realizarile lui si de compania celorlalti. Un copil convins ca nu e placut de cei din jur, are
impresia ca va fi respins, devine retras si se indeparteaza de copii inainte ca acestia sa-l
respinga. O remarca de tipul ,,mereu strici tot ce faci il face sa fie convins ca nu-i reuseste
nimic si-atunci nu mai are incredere in propriile forte, asteapta tot timpul sa i se arate ce sa
faca, devine dependent de ceilalti.
Studiile au dovedit ca incepand cu varsta de 5 ani, unui copil i se poate explica faptul ca
exista o voce in mintea noastra care ne impiedica sa ne simtim bine, ne franeaza actiunile si
ne indeamna sa fim tristi si nefericiti. Un parinte il poate ajuta sa gaseasca dovezi rationale
pentru fiecare situatie in care vede ca un copil se blocheaza, investigand ce crede copilul
despre situatia respectiva, ce a gandit in momentul respectiv, facandu-l sa inteleaga ca acel
gand a deformat adevarul, ca e un mincinos care nu joaca cinstit si vrea sa-l puna la incercare
cat e de puternic. Copilul poate fi pus sa exprime prin desen, prin modelaj gandul respectiv si
pe marginea acestuia sa descifreze mai usor ce i s-a spus si de ce simtea trist si inutil.
Astfel, cu timpul, daca parintele persevereaza in a-l ajuta, copilul devine suficient de
puternic pentru a reusi sa-si invinga gandurile negative, incepe sa comunice mai bine si ori de
cate ori intampina o dificultate va reusi sa identifice impreuna cu parintele gandurile
distructive.
La varste mici copiii copereaza mai bine daca parintele imbraca explicatiile cu o haina
de poveste.
Stephen Briers in Ghid practic pentru parintirecomanda tehnici simple precum :
-

gandul negativ poate fi inchis intr-o cutie de chibrituri ca sa nu mai poata iesi;

gandul negativ poate fi aspirat cu un aspirator ca sa nu-l mai poata influienta pe


copil in actiunile sale.

Fiecare parinte poate gasi tot felul de strategii, pentru ca stie mai bine ca oricine la ce
reactioneaza copilul mai usor, ce-l poate ajuta sa se simta stapan pe situatie, sa-i dezvolte
abilitatea de a-si putea controla gandurile si emotiile.
Identificarea gandurilor negative este o perioada importanta, deoarece permite
identificarea emotiilor generate de acestea. In loc sa se pedepseasca un compartament urat al
copilului, parintele ar trebui sa inteleaga motivul ce determina acel comportament si sa-l poata
ajuta pe copil sa descifreze gandurile negative din spatele motivului. O reevaluare a situatiei
ajuta mai mult decat orice pedeapsa.
De multe ori, in spatele motivului pot exista chiar mai multe ganduri negative(nu merg
in vizita la prienii de familie pentru ca baiatul lor e mai bun decat mine si el construieste si
deseneaza mai frumos decat mine si-atunci parintii mei o sa ma iubeasca mai putin ca nu sunt
ca el; nu merg pentru ca baiatul nu ma suporta si precis nu o sa vrea sa se joace cu mine, nu
merg ca baiatul va rade de mine ca m-au tuns ca pe un bebelus, etc). In aceasta situatie
parintele trebuie sa manifeste multa intelegere si rabdare si sa-l ajute sa descifreze fiecare
gand in parte.
E foarte important sa intelegem perceptia copilului fata de fiecare situatie in parte si ce
credinte distorsionate are fata de situatia data. Dar pentru a reusi e nevoie ca parintele sa aiba
o relatie interactiva cu copilul sau, sa nu actioneze doar atunci cand observa un comportament
gresit si sa-l pedepseasca ci sa-i anticipeze reactiile si trebuintele si sa incerce sa satisfaca
nevoile elementare ale copilului.
Educatia eficienta se bazeaza pe satisfacerea nevoilor emotionale si de iubire ale
copilului, pe asigurarea unei pregatiri pline de iubire, dar si disciplina, a unei protectii fizice si
emotionale, precum si pe invatarea acestuia cum sa-si explice si controleze mania. Obiectivul
final avut in vedere sa fie pregatirea copilului pentru o existenta responsabila, fericita si plina
de reusite.
Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, consilier psihologic familie-cuplu
Cabinet individual de psihologie Bucuresti,Sector 6
Str.Nicolae Oncescu 4, Etaj 2, Ap.14 (Crangasi)
Telefon 0724878966
Bibliografie:Ross Campbell-Educatia prin iubire,Curtea Veche,2001
Stephen Briers Ghid practic pentru parinti,Polirom,2009