Parte I, subiect mare

Legatura ionica (W Kossel 1916) conform teoriei formarea combinatiilor chimice

are loc ca urmare a atractiei electrostatice intre ionii cu cu sarcini electrice de
semne contrare. De exemplu, formarea clorurii de sodiu (HCl) poate fi interpretata
ca un transfer al unui electron de la atomul de clor. Atomul de HCl cu configuratia
electronica 1s2s2p3s prin cedarea unui electron trece in ionii de Na care poarta o
sarcina elementara pozitiva. Ionul de Na are configuratia electronica 1s2s2p. In
acelasi timp, atomul de Cl cu configuratia electronica 1s2s2p3s3p prin
acceptarea unui electron trece in ion de clorura care poarta o sarcina elementara
negativa. Ionul de clorura trece la configuratia electronica stabila a gazului rar
cripton (Kr): 1s2s2p3s3p. In urma atractiilor electrostatice dintre ionii de Na si
ionii de Cl se formeaza clorura de sodiu (NaCl). Formarea compusilor ionici poate fi
reprezentata cu ajutorul formulelor Lewis in care electronii din stratul exterior al
atomilor sau ionilor sunt reprezentati prin puncte. De exemplu formarea oxidului de
calciu (OCa) poate fi reprezentata:
In NaCl legaturile
ionice nu se formeaza exclusiv intre perechi de ioni de Na si Cl fiind de natura
electrostatica, legatura ionica se manifesta intre toate particulele incarcate. Cele
mai puternice interactiuni sunt cele dintre particulele mai apropiate. Asemenea
interactiuni electrostatice duc la formarea unor retele cristaline in care ionii ocupa
nodurile retelei. In cazul legaturii ionice valoarea valentei unui element numita
electrovalenta este data de numarul de electroni cedati de atomi (in acest caz
electrovalenta este pozitiva) sau acceptati (valenta negativa) la formarea ionilor.
Legatura covalenta (Lewis 1916) in cursul interactiunii dintre 2 atomi
electronegativi configuratia electronica stabila de gaz rar poate fi realizata si prin
punerea in comun a perechilor de e. De exemplu, 2 atomi de Cl ajung la
configuratia electronica stabila a Ar prin punerea in comun a cate unui electron.
Perechea comuna de electroni tine cei 2 atomi strans uniti intr-un ansamblu numit
molecula care isi mentine individualitatea in orice stare de agregare cu conditia ca
legatura dintre cei 2 atomi sa nu fie scindata. O astfel de legatura care mentine
atomii intr-o molecula se numeste legatura covalenta. In molecula de Cl invelisurile
electronice se intrepatrund. Formarea moleculei de Cl se poate reperzenta cu
ajutorul formulelor Lewis:
Legatura covalenta
realizata printr-o singura pereche de electroni se numeste covalenta simpla care
poate fi simbolizata printr-i liniuta astfel incat molecula de Cl se poate reperzenta cu
ajutorul formulei de structura Cl-Cl. In cazul moleculei de O se pun in comun cate 2
electroni:
Legatura covalenta formata prin punerea in comun a
doua perechi de electroni se numeste covalenta dubla. Molecula de O se reprezinta
cu ajutorul formulei se structura OO. Similar la formula moleculei de N se pun in
comun 3 perechi de elctroni (NN). In moleculele de Cl, O, N perechile comune de
electroni apartin in mod egal atomilor cu care interactioneaza fara a exista o
deplasare a electronilor in favoarea unuia dintre atomi. O asemena legatura este
nepolara. In molecula de acid fluorhidric, perechea de electroni este deplasata spre
atomul de fluor intrucat electronegativitatea acestuia este mult mai mare decat
electronegativitatea atomului de H. In felul acesta, H va dobandi o sarcina electrica
partial pozitiva, iar Fl o sarcina electrica partial negativa. O astfel de legatura
covalenta este polara. Legatura covalenta poate lua nastere si daca perechea
comuna de electroni provine de la acelasi atom. De exemplu, formarea ionului de
amoniu, atomul de Na are configuratia electronica 1s2s2p. Pentru a ajunge la
configuratie electronica stabila are nevoie de inca 3 e care provin de la 3 atomi de

H. In felul acesta se formeaza molecula de amoniac NH. In molecula de amoniac

atomul de Na are 2 e care nu participa la realizarea covalentelor. Acesti 2 e
neparticipanti pot fi pusi in comun cu un ion de H (proton) astfel incat se formeaza
ionul de amoniu:

Legatura metalica intr-un cristal metalic electronii de pe straturile exterioare se

distribuie intr-un nor electronic care apartine tuturor atomilor din cristalul metalic
respectiv. De exemplu, in cazul Na: 1s2s2p3s electronii 3s sunt distribuiti pe un
nor electronic care apartine intregului cristal. Intr-un cristal constituit din n atomi de
sodiu din orbitalii 3s si 3p va rezulta 4n orbitali moleculari de energii apropiate.
Acesti 4n orbitali moleculari sunt constituiti din 2n orbitali moleculari de legatura si
2n orbitali moleculari de antilegatura. Cei 4n electroni vor ocupa nivelele enrgetice
de energie inferioara in nr de n/2 pentru ca fiecare nivel enrgetic poate fi ocupat de
2e. Orbitalii moleculari de legatura formeaza banda de valenta din care orbitalii
vacanti formeaza banda de conductie:
In cazul in care cristalul metalic primeste energie din mediul exterior electronii trec
pe banda de conductie unde mobilitatea lor este ridicata. Acelasi fenomen se
intampla si daca la capetele cristalului metalic se aplica un camp electric. Acesta
este motivul pentru care metalele sunt foarte buni conducatori termici si electrici.
Legatura de hidrogen experimental s-a constatat ca proprietatile fizice ale apei,
cum sunt punctul de topire si punctul de fierbere, difera foarte mult de proprietatile
fizice ale hidrurilor elementelor invecinate O. In conditii normale de temperatura si
presiune apa este lichida. In timp ce hidrurile elementelor invecinate cum sunt
amoniacul, hidrogenul fosforat, hidrogenul sulfurat si acidul clorhidric sunt gaze.
Aceasta comportare deosebita a apei a fost explicata prin formarea unor legaturi
intre electronii orbitalilor exteriori ai O si atomii de H dintr-o molecula invecinata.
Asemenea interactiuni poarta numele de legatura de hidrogen. In stare lichida, dar
mai ales in stare solida se formeaza asociatii moleculare:
Legea transormarilor izoterme (Boyle-Mariotte) la temperatura constanta
produsul dintre presiunea si volumul unui gaz este constant: pV=k, presiunea este
exprimata in N/m , iar volumul in m. Legea transformarilor izoterme poate fi
exprimata si cu ajutorul relatiei: pV=pV, p si V reprezinta presiunea respectiv
volumul gazului intr-o alta stare. Reprezentarea grafica a presiunii unui gaz in
functie de volum conduce la obtinerea unor hiperbole echilatere care poarta numele
de izoterme:
Daca se micsoreaza volumul unui gaz se reduc distantele dintre particulele
componente, ceea ce este echivalent cu marimea nr de ciocniri a particulelor, de
peretele vasului efectul fiind marirea presiunii.
Legea transformarilor izobare (Gay Lussac) se refera la variatia unui gaz in
functie de temp la presiune constanta. La presiune constanta marirea temp cu 1C
duce la cresterea volumului unui gaz cu 1/273,16 din volumul pe care il ocupa gazul
la temp normala (0C). Relatia care exprima legea transformarilor izobare poate fi
redata cu ajutorul ecuatiei V=V(1+t), V- volumul de gaz la temperatura t, V-

volumul gazului la 0C, - coeficient de dilatare a gazelor in conditii izobare,

valoarea lui =1/273,16
Pe scara Kelvin a temperaturilor vom avea: T=273,16+t=T+t , T temp
termodinamica care se exprima in Kelvin, t temp exprimata in C
Prin urmare ecuatia care exprima legea transformarilor izobare se poate scrie sub
forma
Reprezentarea grafica a relatiei care exprima legea transformarilor izobare sub
forma ecuatiei V= k*T este o dreapta care intersecteaza abscisa la o valoare care
pe scara Celisus este de -273,16C. Aceasta valoare reprezinta reperul 0 pe scara
termodinamica a temperaturilor.
Legea transformarilor izocore (Charles) se refera la variatia presiunii unui gaz
in functie de temp la volum constant. La volum constant, marirea temp cu 1C duce
la cresterea presiunii cu =1/273,16 parti din presiunea pe care o are gazul la
temp normala 0C. Este exprimata de relatia p=p(1+t) , - presiunea gazului la
temp t, p- presiunea gazului la 0C. Pe scara termodinamica a temperaturilor
ecuatia care exprima legea transformarilor izocore este data de forma:
Experienta lui Rutherford si modelul planetar al atomului
Descoperirea radioactivitatii si a transformarilor radioactive au dovedit faptul ca
atomul are o structura complexa si nu este indivizibil. Experientele efectuate de
catre Rutherford in 1911 au condus la elaborarea primelor modele rationale ale
atomilor. Schema principala a dispozitivului folosit in experienta lui Rutherford
1. Sursa de radiatii (radiu intr-o incinta de plumb)
2. Ecran metalic cu o fonta pentru directionarea fascicului
3. Foita foarte subtire de aur
4. Ecran luminiscent pe baza de sulfura de zinc
5. Un microscop cu ajutorul caruia sunt numarate scintilatiile de pe ecranul 4
Elementele componente de la 1 la 4 sunt introduse intr-un tub de sticla vidat. La
trecerea particulelor prin foita de aur majoritatea particulelor traverseaza metalul
fara a fi deviate. Un nr foarte mic de particule sunt deviate, iar un nr extrem de mic
de particule ricoseaza in momentul in care lovesc foita de aur. Pe baza acestor
experiente a fost elaborat modelul planetar al atomului. Faptul ca majoritatea
particulelor care traverseaza foita de aur sunt nedeviate demonstreaza ca atomii de
aur au o structura afanata, fiind constituiti dintr-un nucleu de dimensiuni mult mai
mici decat dimensiunea atomului in care este concentrata aproape intreaga masa a
atomului.
Modelul planetar al atomului contrazice insa legile electrodinamicii clasice conform
carora in deplasarea lor continua in jurul nucleului ar trebui sa piarda energie prin
radiatie si in final sa cada pe nucleu. Aceasta contradictie a fost rezolvata de catre
Bohrr prin formularea a 3 postulate care nu sunt in acord cu electrodinamica clasica:
Postulatul 1: electronii se deplaseaza in jurul nucleului doar pe anumite orbite
impuse.
Postulatul 2: deplasarea electronilor pe orbitale impuse se face fara absortie sau
radiatie de energie.
Postulatul 3: atomul poate absorbi sau radia energie doar de anumite frecvente care
corespund tranzitiilor electronice de pe o orbita pe alta.
Ordinea de ocupare cu electroni a orbitalilor. Regula n+l
Ordinea de ocupare cu electroni a orbitalilor unui atom in stare fundamentala se
face pe baza urmatoarelor reguli:

-principiul ordinii crescatoare a energiei: orbitalii se ocupa cu electroni in ordinea

crescatoare e energiei lor.
-principiul excluziunii lui Paulli: un orbital poate fi ocupat cu maxim 2 electroni de
sens opus.
-regula lui Hund: orbitalii de aceeasi energie a unui substrat se ocupa pe rand, la
inceput cu un e de spin paralel si numai dupa semiocuparea totala are loc
ocuparea cu al doilea e de spin opus.
In atomii polielectronici succesiunea orbitalilor in ordinea crescatoare a energiei
este: 1s2s2p3s3p4s3d4p5s4d5p6s4f5d6p....
Exista mai multi algoritmi de stabilitate a succesiunii de ocupare a orbitalilor. Unul
dintre acesti algoritmi e cunsocut sub numele de regula n+l min.
Conform acestei reguli orbitalii sunt ocupati cu electroni in ordinea crescatoare a
valorii sumei dintre nr cuantic principal n si nr cuantic secunadar l. La valori egale
energia cea mai mica corespunde orbitalilor pt care nr cunatic principal n este mai
mic. Regula n+l min poate fi reprezentata sub forma de tabel. Pe prima linie se trec
numerele cuantice principale, pe a doua linie nr cuantice secundare urmate de
simbolurile orbitalilor, iar pe ultima linie se trece suma n+l.

Modul de exprimare a concetratiei solutiilor

1. Concetratia procentuala (de masa, masica)-Cp, C% :
-reprezinta masa de substanta dizolvata in 100 g de solutie.
2. Concentratia procentuala de volum
-reprezinta volumul de substanta in m dizolvata in 100m de solutie
3. Concentratia molara ( CM, M (mol/L))
4. Constanta normala (CN, N (vol/L))
-reprezinta numarul de echivalenti gram de substanta dintr-un litru de solutie
5. Concentratia molara (Cm)
-exprima numarul de moli de substanta dizolvata intr-un litru de solutie
6. Titrul solutiilor
-reprezinta masa de substanta dizolvata intr-un ml de solutie
7. Concentratia molala
-exprima numarul de moli de substanta dizolvata intr-un kg de solvent
8. Functia molara:
Consideram o solutie constituita din doi componenti A si B. Daca notam cu n
numarul de moli de component A si cu n numarul de moli de component B atunci
functia molala a componenetului A va fi:
Similar fractia molara a lui B va fi:
A

Parte I, subiect mic

Particule elementare, simboluri, caracteristici

Prticulele elementare sunt acele particule cu dimensiuni mult mai reduse decat
atomul. Numarul de particule elementare descoperite pana in prezent este mult mai
mare, peste 30, dar pentru chimie, relevante pentru proprietatile substantelor sunt
e, p si n.
Caractristici si simboluri:
Numar de masa si numar atomic
Numarul atomic notat cu Z reprezinta numarul de atomi din interiorul unui atom,
respectiv numarul de atomi din invelisul electronic.
Numarul de masa noatat cu A este reprezentat de numarul de nucleoni. Inseamna
ca numarul de neutroni din nucleul unui atom este dat de diferenta dintre numarul
de masa si numarul atomic: N=A-Z
Intrucat atomul este neutru din punct de vedere electric, numarul de protoni este
egal cu numarul de electroni.
In situatiile in care este necesar, de exemplu ca reprezentarea izotopilor, pe partea
stanga a simbolului ca exponent se noteaza numarul de masa A, iar ca indice
numarul atomic Z.
Cunoscand numarul atomic Z si numarul de masa A pentru un element, se poate
stabili structura atomului acelui element.
Ce este electronul distinctiv?
Electronul prin care un element se deosebeste de cel precedent se numeste
electron distinctiv. De obicei se gaseste pe orbitalul cu energia cea mai mare.
Ce sunt izotopii?
Izotopii sunt specii atomice care au acelasi numar atomic Z, dar difera prin numarul
de masa A. ( hidrogenul are 3 izotopi)
Ce este deuteriul?

Deuteriul este reprezentat de hidrogenul greu care are in nucleu un proton si un

neutron. Simbolul va fi:
Definiti notiunea de orbital
Un orbital reprezinta acea portiune a spatiului in care exista posibilitatea de a gasi
electronul.
Tipuri de orbitali si simetria corespunzatoare
Orbitali de tip s simetrie sferica (se afla in primul strat k(n=1))
Orbitali de tip p-au forma a doi lobi simetrici fata de nucleu
Orbitali de tip d sunt in numar de 5, apar pe al treilea strat electronic, numarul
cuantic secundar e=2
Orbitali de tip f sunt in numar de 7, apar pe al patrulea strat electronic, numarul
cuantic e=3
Tipuri de numere cuantice si semnificatie
Numar cuantic secundar e
Numar cuantic magnetic m
Numar cuantic principal n
Stratul k(n=1) numerele cuantice care caracterizeaza e de pe stratul k sunt
urmatoarele: l=0, m=0.
Pentru stratul L(n=2): l=0, m=0,
l=1, m=-1,0,1
Pentru stratul M(n=3): l=0, m=0
l=1, m=-1,0,1
l=2, m=-2,-1,0,1,2
Pentru stratul N(n=4): l=0, m=0
l=1, m=-1,0,1
l=2, m=-2,-1,0,1,2
l=3, m=-3,-2,-1,0,1,2,3
Numarul cunatic magnetic m: arata cum sunt orientati orbitalii
Numarul cuantic secundar l: caracterizeaza tipul de simetrie al unui orbital
Numarul cuantic principal n: arata apartenenta unui electron la un anumit strat
electronic
Ce reprezinta parametrii Clark?
Abundenta elementelor in scoarta exterioara Pamantului este redata de parametrii
Clark. Sub numele de parametrii Clark este redata compozitia scoartei Pamantului
pana la o adancime de 16 km, la care se adauga apa si aerul.
Tabla de sah a lui Goldanski
Cea mai sugestiva reprezentare a regulii n+e este tabla de sah a lui Goldanski in
care, pe diagonala principala se trec orbitalii de tip s, pe urmatoarea diagonala
orbiatlii p, apoi d si f. Ordinea de ocupare este redata cu ajutorul sagetilor incepand
cu orbitalul 1s.
Principiul excluziunii a lui Paulli
Stabileste faptul ca in invelisul electronic al unui atom nu pot exista electroni care
sa fie caracterizati de aceleasi 4 nr cuantice. Consecinta acestui principiu este
faptul ca un orbital poate fi ocupat cu cel mult 2 electroni de spin opus.
Regula lui Hund

Orbitalii de aceeasi energie a unui substrat se ocupa pe rand, la inceput cu un

electron de spin paralel si numai dupa semiocuparea totala are loc completarea
orbitalilor cu al doilea electron de spin opus.
Configuratia electronica a carbonului, borrului, azotului, oxigenului,
fluorului

Ce sunt elementele electropozitive si electronegative?

Elementele ai caror atomi atrag puternic electronii se numesc elemente
electronegative, iar elementele ai caror atomi au tendinta de a pierde electroni se
numesc elemente electropozitive.
Legea generala de stare a gazelor, semnificatia simbolurilor, unitati de
masura
-exprima dependenta intre P,V,T a unui gaz ideal si este de forma:
Pentru un gaz alcatuit din n moli, ecuatia generala de stare devine:
Pentru un mol de gaz relatia devine:
In conditii normale (0C) si presiunea de 1 atm fizica, volumul molar este:
Ecuatia lui Dalton-se refera la amestecurile de gaze.
Pentru un amestec de gaze ideale ecuatia generala de stare este:
din care rezulta:
Termenul ni*(RT/V) reprezinta presiunea partiala a gazului i. Prin urmare relatia se
poate scrie: p=p+p+.....+pk
Legea proportiilor definite - arata ca orice substanta esgte compusa din
aceleasi elemente combinate in acelasi raport de masa. Cu alte cuvinte, compozitia
unei substante este constanta si bine definita. Ex sulfura de fier (FeS) care se obtine
prin reactia directa dintre Fe si S. S-a constatat ca intotdeauna masele de Fe si S
care reactioneaza se gasesc la un raport masic de 7/4.
Legea proportiilor multiple, referire la acizii azotului
Legea proportiilor multiple: daca doua elemete A si B se combina pentru a forma
mai multe substante, diferitele mase ale elementului A care reactioneaza cu aceeasi
masa de element B, se gasesc intre ele rapoarte de nr intregi si mici. Un ex in acest
caz este dat de acizii azotului:
NO (oxid de diazot)
raport masic N/O 2*14:1628:1614:8
NO (oxid de azot)
14:1614:16
NO (trioxid de diazot)
28:4814:24
NO (teraoxid de diazot)
28:6414:32
NO (pentaoxid de diazot)
28:8014:40
Legea volumelor constante, referire la reactiile dintre H si Cl, respectiv H
si N
La aceeasi temp si presiune intre volumele gazelor care se combina sau rezulta din
reactie, exista un raport de nr intregi si mici. Experimental s-a constatat ca un
volum de H reactioneaza cu un volum de Cl pentru a forma doua volume de HCl.
H+Cl2HCl

Blocurile de elemente din sistemul periodic

In sistemul periodic se pot distinge dieferite portiuni ce cuprind elemente cu
proprietati asemanatoare numite blocuri de elemente. Primul bloc de elemente este
numit blocul s intrucat in general, la aceste elemente electronul distinctiv este
plasat intr-un orbital s. In acesta categorie intra grupa metalelor alcaline si alcalinopamantoase. Al doilea bloc de elemente este blocul p la care electronul distinctiv
este plasat intr-un orbital p. Din blocul p fac parte elementele grupelor 13-18.
Elementele grupelor 12-13 alcatuiesc blocul de elemente d intrucat electronul
distinctiv e plasat pe orbitalul d. Aceste elemente mai sunt cunoscute sub numele
de metale tranzitionale. Mai exista 2 siruri de cate 14 elemente ce alcatuiesc blocul
f intrucat electronul distinctiv e plasat pe orbitalul f. Aceste elemente se numesc
lantanide si actinide.
Proprietati periodice
Volumul atomic poate fi calculat ca raportul dintre masa unui atom si densitatea
elementului respectiv. Pe baza valorilor obtinute din calcul s-a constatat ca volumul
atomic reprezinta o proprietate periodica. Daca se reprezinta grafic volumul atomic
in functie de nr atomic Z se va constata ca metalele alcaline pot ocupa maximele
curbei, maximele vor fi ocupate de elementele gr 13: B, Al, Ga, In, Tl.
Razele atomice repr o proprietate periodica. In grupele principale raza atomica
creste de sus in jos pt ca de la o perioada la alta creste nr de straturi electronice. In
perioade raza atomica scade de la stanga la dreapta intrucat odata cu cresterea nr
atomic, creste si forta de atractie ce se manifesta intre sarcina pozitiva a nucleului
si sarcina negativa a invelisului electronic.
Marimile ionilor difera mult de marimea atomilor din care provin. Marimea atomilor
creste intrucat ei se formeaza prin acceptarea unui sau mai multi electroni. In cazul
anionilor de N volumul creste mult intrucat acesta se formeaza prin acceptarea a
3 electroni.