Suflet singuratic.

Ploaia incepuse sa cada peste Paris. Strazile era complet pustii din
cauza furtunii ce se abatuse asupra acestui minunat oras. Champs Elyses nu
mai era acel bulevard insorit si aglomerat ca alta data, acum, furtuna gonise
toti vizitatorii din centrul Parisului reusind sa aduca peste aceasta strada
faimoasa, o liniste mormantala. Turnul Eiffel, odinioara luminos si plin de
viata, acum, ploaia il facea sa para un urias soldat fara viata ce sta in
apararea patriei mama.
Stropii de ploaie imi ating pielea palida. Stau pe terasa si privesc in gol,
gandindu-ma la vremurile in care obisnuiam sa fiu sufletul petrecerii, cand
aveam prietenii aproape, iar familia ma sustinea. Acum nu mai am nimic,
sunt un suflet singuratic si pustiit, pierdut in lumea grabita si egoista.