Focul vnt

poezie [ ]
------------------------de serghei esenin [serghei_esenin]

Focul vnt e gonit de vnt Zrile-au uitat s m mai doar, De iubirentia oar cnt, La scandal renun ntia oar. Am fost crng prginit pe loc La femei i votc dam nval, Nu-mi mai place azi s beau s joc, S-mi pierd viaa fr socoteal. Crciumile le-a uita pe veci, N-a mai ti nici versul ce nseamn De-a atinge aceste brae reci i-al tu pr ca floarea cea de toamn. Tu mers ginga, tu sursul meu, Dac-ai ti cu inima-i pustie Cum poate iubi un derbedeu i ct poate de supus s-i fie. Venic te-a urma pe-acest pmnt, Deprtarea mi-ar prea uoar. De iubirentia oar cnt, La scandal renun ntia oar.

Serghei Esenin CNTECUL CELEI

Spre ziu, sub cpia de secar, Pe auriul snopilor plecai,

NU REGRET, NU M JELESC, NU STRIG

Nu regret, nu m jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberat.

Ceaua, n vifornia de-afar, Ftase apte celui rocai. Pn-n amurg, veghind ncovoiat, I-a rsfat, lingndu-i ne-ntrerupt. i se topea ninsoarea spulberat, Pe fierbineala pntecului supt. Iar seara, cnd ginele s-aeaz, Stpnul casei a ieit posac i unde mama plpia de groaz, El pe toi apte i-a bgat n sac. n urma lui, fugind dup desag, Ceaua da-n nmeii de pe drum Rpindu-i puii, apa din viroag Scncea curgnd sub botul ei, acum. Apoi, cnd se-nturna ovitoare i singur nspre culcuul ei, Deasupra casei i-apru pe zare, n locul lunii, unul din cei. Strin, zgribulit i-n netire, Privea la chipu-i nalt i deprtat, Iar luna plin, lunecnd subire, Dup colini a disprut treptat. i cum atunci, cnd cineva-n ograd, Drept pine-i zvrle-o piatr dinadins, Ca stele mari de aur n zpad, Ceaua ochii triti i i-a prelins.

Vetejit de-al toamnei mele frig, Nu voi mai fi tnr niciodat. N-ai s mai zvcneti ca pn-acum Inim rcit prea devreme S-o pornesc din nou descul la drum, Stamba luncii n-o s m mai cheme. Dor de duc! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacra pornirii O, pierdutul prospeimei har Cu vioiul clocot al simirii! n dorini ncep zgrcit s fiu, Te-am trit sau te-am visat doar, via ? Parc pe un cal trandafiriu Vesel galopai de diminea. Toi sntem vremelnici pentru veci, Rar ning fagii frunzele dearte... Binecuvntat s fie deci C triesc i c m duc spre moarte.