Copiii de obicei se ghemuiesc. Noi nu mai stim deja cum sa facem acest lucru.

Cred
ca este o absurditate si o inerioritate a rasei noastre, a civilizatiei si a societatii
noastre. Mauss spune ca obisnuia sa mearga pe front cu australienii, dar acestia
aveau un avantaj fata de el. Cand opreau sa se odihneasca in zone cu noroi sau
apa, ei puteau sta pe vine sa se odihneasca, iar el nu. El trebuia sa stea in picioare
cu cizmele inundate de apa. Pozitia ghemuita este in opinia lui Mauss, una foarte
interesanta care ar putea fi conservata la copii si este o prostie sa indepartezi acest
obicei din viata copiilor. Se pare ca in perioadele varstelor rasei umane, aceasta
pozitie si-a piedut importanta. Ne vom aminti ca acea curbura a membrelor
inferioare era odata considerata un semn al degenerarii corpului. O explicatie
fiziologica a fost data pentru aceasta caracteristica rasiala. Ceea ce si Rudolf
Virchow a vazut-o ca pe o degerare ghinionista, este ceea ce omul de
Nearderthal avea si purta denumirea de membre curbate, deoarece el obisnuia sa
locuiasca in pozitie ghemuita mai tot timpul. Unele lucruri pe care le credem a fi
ereditare, sunt de fapt de natura fiziologica, psihologica sau sociologica. Forma
tendoanelor si a oaselor este simplul rezultat ar pozitiilor in care corpul se
obisnuieste. Prin aceasta procedura este posibil sa clasifici nu doar tehnicile, dar si
variatiile dupa varsta si sex.