Contul de venituri ale

sectoarelor
Contul de venituri ale
sectorului firme
Veniturile acestui sector
provin din profitul
activitatii de productie, din
patrimoniu (divedende,
rente, dobanzi), din
transferuri curente
provenite de la stat si
gospodarii private. Daca
din aceste venituri brute
se scad impozitele directe
pe profit si patrimoniu,
profiturile distribuite
(dividendele) si
transferurile curente
prestate (asigurarile
sociale, ajutoare de
somaj), se obtine soldul
contului care este venitul
disponibil al sectorului sau
economiile sectorului. Prin
urmare, in dreapta
contului se cuprind
profituri din activitatea de
productie si din patrimoniu
si transferurile curente
primite de la alte
sectoare. Acestea
formeaza venituri brute
ale sectorului. In stanga
cuprinde impoz directe,
profituri distribuite,
transferuri curente
prestate altor sectoare si
soldul contului care este
ven/econ sect.
Contul de venituri ale
sect public

Veniturile sect public se

formeaza prin transferuri
curente primite (impoz
directe si indirecte),
venituri din patrimoniu,
venituri din dividende
provenite din participarea
la activitatea econ a
firmelor. Din aceste
venituri se finanteaza
transferurile curente catre
gospodariile private
(asigurari sociale), catre
firme (subventii), si catre
strainatate. De asemenea,
din aceste venituri se
acopera cheltuieli pt
consumul public si pt
dobanzile la datoria
publica. In dreapta vom
avea impozite indirecte,
venituri din patrimoniu si
din participarea la
activitatea econ a
firmelor, transferurile
curente primite de la alte
sectoare. In stanga avem
transferuri curente catre
alte sectoare ( gospodarii,
firme, strainatate),
consum public si soldul
contului.
Contul de venituri
pentru sectoarele
gospodarii private
In dreapta sunt
evidentiate veniturile
sectorului: venituri din
munca si din patrimoniu si
venituri din transferuri
curente primite de la alte
sectoare (burse, pensii,

ajutoare). In stanga se
evidentiaza cum sunt
utilizate aceste venituri:
1.impozite directe,
transferuri curente platite
catre alte sectoare
( contributii la asigurari
sociale, ajutoare de
somaj), precum si
cheltuieli pt consum. Tot in
stanga este soldul contului
(venituri disponibile ale
sectorului gospodarii
(economii realizate)).
Contul de modificare a
patrimoniului
sectoarelor
Acest cont se determina
prin agregarea datelor din
conturile modificarii
patrimoniului ale
subiectelor economic. Ca
si la celelalte conturi
sectoriale si la acesta in
procesul agregarii nu se
iau in calcul transferurile
de patrimoniu dintre
subiectele economice ale
sectorului. In dreapta
avem economiile,
amortizarea si transferurl
de patrimoniu primite de
la alte sectoare. In stanga
se cuprind investitiile
brute in bunuri de capital,
investitiile in stocuri si
transfer de patrimoniu
cate alte sectoare. Tot in
stanga avem soldul
contului (finantari). Pentru
sect public si gospodariile
private continu acestui

cont este similar cu cel

prezentat pentru
subiectele economice. Prin
agregari speciale, norme
metodologice specifice pe
baza datelor din conturile
sectoarelor se obtin
conturile macroec si
indicatorii macroec.
Delimitari conceptuale
si principia de baza
Conturile macroec nu
reprezinta o simpla
insumare a datelor din
conturile sectoarelor.
Constructia conturilor
macroec se deosebeste
intro oarecare masura de
constructia costurilo
sectoarelor. Aceasta
deosebire provine din
faptul ca obiectivele
cunoasterii macroec difera
fie si partial de cel al
analizei la nivelul
subiectelor economice sau
altor sectoare. Dintre
aceste obiective
exemplificam: analiza
formarii miscarii repartitiei
si utilizatorii veniturilor.
Analiza
interdependentelor
macroec, cunoasterea
starii economiei,
stabilitatii preturilor, a
gradului de ocupare a
fortei de munca.
Elaborarea conturilor
macroec necesita prin
urmare unele conventii,

delimitari conceptuale: 1.
Activitatea de productie in
conceptia SCN activitatea
de productie este acea
activitate care are drept
scop obtinerea de bunuri
care sa satisfaca nevoile
de consum ale societatii,
ale exportului si pentru
acumulare (investitii). In
principiu, se considera
bunuri produse numai
acelea care prin
intermediul tranzactiilor
de piata trec de la un
subiect la altul, care au
deci caracter de marfa. In
realitate acest concept al
productiei de piata se
incalca de multe ori
deoarece se apeleaza la o
serie de exceptii cum ar fi:
serviciile statului desi nu
se realizeaza prin
intermediul tranzactiilor
de piata, se incadreaza in
activitatea de productie;
bunurile de capital din
productia proprie si
modificarea stocurilor cu
toate ca nu sunt realizate
prin intermediul pietei, ele
sunt considerate activitati
de productie;
autoconsumul din
productie proprie se
include in rezultatele
productiei. Aceasta
includere se bazeaza pe
ipoteza ca daca nu s-ar fi
produs acele bunuri
incluse in autoconsum, ele

trebuiau cumparate de pe
piata pt consum;
inchirierea locuintelor este
considerate activitate
productiva. Delimitarea
tranzactiilor legale sau
nelegale care vizeaza
activitatea de productie a
necesitat exceptii si
conventionalisme;
productia intermediara
reprezinta valoarea
rezultatului activitatii de
productie dintr-o perioada
de timp si consumata in
aceeasi perioada de timp
pt a produce noi bunuri si
servicii. Productia finala
reprezinta acea parte din
rezultatele activitatii de
productie ajuns in alt
stadiu al circuitului
economic care se
foloseste in aceeasi
perioada de timp pt
realizarea de noi produse.
Teoretic, consumul
intermediar +
Productia finala ar
reprezen productia bruta.
Marimea acestui indicator
nu este o marime reala
care sa reflecte productia
deoarece ar cuprinde un
calcul repetat.
Delimitarea intre
consumul final,
investitii si amortizare
Consumul final cuprinde
valoarea cumpararilor
facute de gospodariile
private si rezultatele

sectorului care nu
conduce la modificarea
patrimoniului material. In
consumul privat cuprind si
cumpararile de bunuri
durabile cu exceptia
constructiilor de locuinte
desi acestea nu fac
obiectul tranzactiilor de
piata, ele fiind consumul
intermediar. Consumul
statutului se determina
scazand din valoarea
productiei sectorului
public incasarile din
vanzarile unor servicii
publice si a investitiilor din
activitatea proprie.
Teoretic valoare productiei
sectorului public rezulta
din chelt curente cu
angajatii din sectorul
public cu amortizarea
bunurilor de capital si cu
consumul intermediar.
Amortizarea pt sectorul
public se calculeaza numai
pt constructii, masini si
utilaje. Nu se amortizeaza
obiective de investitii care
au o durata
nedeterminata ( sosele,
poduri, canale). A aparut
notiunea de sector public
privat cu contributie
mixta. Investitiie brute
sunt concretizate in bunuri
de capital si in modificarea
stocurilor ( investitii de
inlocuire / amortizare)
(investitii nete din
acumulare). De la acest

concept exista o exceptie:

prin conventie nu se
include bunurile durabile
ale populatiei si a
bunurilor durabile cu
destinatiile militare.
Conceptul intern si
national (domestic).
Economia nationala nu
poate fi privita astazi ca o
simpla delimitarea
geografica. Aceasta
inseamna ca in statistica
macroec delimitarea se
bazeaza pe 2 criterii: unul
la institutii iar celalalt la
persoanele care apartin
tarii respective. Prin
urmare dupa primul
criteriu ec national ar
reprezenta totalitatea
institutiilor care au centrul
de interes pe teritoriul
economic al tarii. Dupa al
doilea criteriu, economia
nationala ar reprezenta
totalitatea persoanelor
care au centrul de interes
pe teritoriul econ al tarii.
Rezultatele calculelor
macroec in functie de cele
2 crieterii nu sunt identice.
Veniturile realizate de o
firma straina in Romania
conform primului criteriu
se cuprind in calculele
macroec. Daca delimitarea
o facem dupa al doilea
criteriu, aceste venituri
apar ca venituri luate in
calculele tarii de care
apartine proprietarul

firmei. Calcul macroec se

realizeaza dupa criteriul
intern si dupa conceptul
national daca se ia in
calcul soldul veniturilor in
raport cu strainatatea.
Problema evaluarii
In principiu baza de
evaluare a tranzactiilor si
rezultatelor din ec
nationala o reprezinta
pretul pietei. problema
determinarii pretului pietei
nu este usoara deoarece
acelasi bun se vinde pe
piete diferite la preturi
diferite. Asta inseamna ca
pretul pietei luat in
evaluare se calculeaza cu
media preturilor effective.
Pt bunurile care nu sunt
realizate prin intermediul
pietei, evaluare se
realizeaza la costul
factorului de productie.
Trecerea de la costul
factorilor la pretul pietei
se realizeaza prin impoz
indirecte percepute pt
bunurile respective.
Evaluarea rezultatelor se
realizeaza la preturi
curente care sunt preturi
ale perioadei curente in
care sunt realizate
bunurile evaluate si la
preturi constante sau
comparabile. Evaluarea la
preturi comparabile se
realizeaza tocmai pt a
elimina inflatia si a estima

vol fizic realizat intro

perioada.