Amintirile nu sunt stocate ca copii ale experientelor noastre, ci ca amintiri

supuse la erori de memorie, la inexactitati si distorsiuni. Aceste distorsiuni de

multe ori sunt retinute sau imbunatatite in timp, iar contributia somnului duce la
dezvoltarea amintirilor false cu caracter necunoscut.
Tot mai multe dovezi sugereaza ca somnul joaca un rol important in
consolidarea memoriei. In anumite circumstante somnul poate provoca amintiri
false, care dupa somn acestea pot fi mai putin precise. Somnul are un beneficiu
aparte in procedurile memoriei.
Procesul de memorie este adesea conceptualizat ca un proces dependent de
timp, care stabilizeaza amintiri impotriva interferentelor de degradare, care sa le
permita sa persiste in timp. Exista dovezi care confirma ca amintirile pot sa
devina din ce in ce mai distorsionate in timp. Majoritatea cercetarilor au
concretizat ca formarea de amintiri false sunt doar evenimentr care nu au avut
loc, dar se petrec in subconstientul persoanelor. S-a testat daca somnul
influenteaza rechemarea flasa, folosind o lista de cuvinte.Studii anterioare au
demonstrat ca memoria pe termen lung pentru cuvinte critice depaseste de fapt
memoria veridica pentru cuvinte studiate.
Intelegerea daca somnul afecteaza formarea de amintiri false este
importanta deoarece acestea sunt in legutura directa cu intrebari despre modul
in care sunt consolidate si depozitate amintirile, cum reprezentarile de memorie
sunt schimbate in timp si daca aceste modificari sunt utile in adaptare.
Exista un consens in crestere in literatura de specialitate, ca, consolidarea
amintirilor de hipocampus sunt dependente de somnul adanc si de unde lente
(SWS). SWS este caracterizata de unde lente, de amplitudine in valuri mari in
emisferele cerebrale si este asociata cu hipocampus( unda de valuri ascutite),
evenimente care pot furniza un mijloc de comunicare intre hipocampus si
memoria de inmagazinare neocorticale, ar fi supuse procesului de consolidare.
Sarcina DRM difera de aceste sarcini, cu toate acestea, ea atrage pe
ambele dintre componentele majore ale memoriei episodice: declaratica si
semantica.
In urma unui experiment, 14 subiecti de control au suferit paradigma DRM,
crearea de amintiri false: cuvintele amintite nu sunt prezentate in liste in jurnalul
de psigologie experimentala: de memorie, invatare si cognitie. Exista doua
conditii experimentale. In ambele conditii participantii au studiat 8 liste de
asocieri semantice, iar in urma prezentarilor fiecarei liste, participantii au fost
testati. In recunoasterea standard, conditia de testare a fost, ca dupa prezentarea
tuturor listelor participantii sa raspunda. In timp ce in proximal, conditia a fost,
ca dupa fiecare prezentare, participantii sa recunoasca sase elemente. Toate
grupurile de pacienti au amintit o proportie mai mica de obiective si atrag critici,
decat au facut subiectii de control, dar contradictoriu si au amintit mai multe
cuvinte care nu au legatura cu listele studiate .
Analiza a experientei fenomenologice arata ca amintirile adevarate si false
cu informatii irelevante sunt legate de elementele de testare.
Taifas este un simptom care implica productia de ,,eronate amintiri, fie
fals in sine sau care rezulta din amintiri reale deplasate in context si inadecvat
recuperate sau interpretate. Acest simptom este intalnit adesea la pacientii
amnezici. Moscovith argumenteaza ca un deficit de monitorizare poate

produceun taifas. Taifas in viziunea altor autori reprezinta incapacitatea de a

distinge o amintire derivata din edxperienta directa de la unul generat de acte
pline de imaginatie.
Cativa autori au demonstrat ca pacientii cu amnezie(MTL) prezinta leziuni
la un nivel mai scazut de recunoastere adevarata si recunoastere falsa care atrag
critici, dar nivelurile mai ridicate de recunoastere false pentru a atrage nu au
legatura comparativ cu controalele normale.
S-a propus ca niveluri relativ ridicate de recunoastere falsa pentru a atrage
independenti si niveluri scazute de recunoastere false la atragerea criticilor ar
putea fi din cauza unor probleme in intelegerea sistematica a listelor studiate la
studiu sau pentru memorie esentiala la momentul de recuperare. In contrast un
nivel ridicat de recunoastere falsa atrage critice atunci cand apar indivi capabili
de a extrage si aduce aminte esenta din listele studiate, dar imposibilitatea de a
distinge cuvintele studiate din constient, dar nestudiate. Acest esec se poate
datora memoriei slabe pentru cuvintele studiate.
Efectul oglinda se refera la un fenomen in care rata de succes este mai
mare de cuvintele de frecventa joasa in timp ce alarma falsa este mai mare
pentru cele de inalta frecventa. Folosind o paradigma de memorie falsa, au
examinat daca memoria falsa pentru momeli nonprezentate ar putea fi
influentate de mirajul si familiaritate. Memoria veridic a aratat o mai mare
precizie pentru cuvintele familiaritate mici. Aceste rezultate sunt discutate din
perspectiva teoriilor actuale de efect de memorie falsa si se sugereaza ca
acestea sprijina un cont de activare si monitorizare a efectului, conform careia
atrage non-prezentate care sunt activate in timpul de codare.
Deese a dezvoltat o paradigma in care participantii au prezentat liste de
cuvinte, fiecare lista continand 12 asociatii primare de un critic nu a fost
prezentat cuvant (nada). Dupa prezentarea fiecarei liste, participantii au fost
rugati sa-si aminteasca cuvintele expuse. Surprinzator cuvantul nada cu a fost
prezentat in lista, acesta a fost rechemat in mod fals la niveluri ridicate, ajungand
la rate de intruziune de 44% pentru unele momeli. Paradigma a fost reinnoita de
Roediger si McDermott care a replicat studiu original cu un nou set de stimuli, in
plus ele modifica paradigma prin introducerea unui test de recunoastere in urma
listelor prezentate. Rata de fals de alarma pentru a atrage critice a fost aproape
echivalata cu rata de succes pentru cuvintele care apar in liste.
Exista o dzbatere in curs de desfasurare sau de pacienti posttraumatic cu
tulburare de stres sunt mai predispusi de a produce false amintiri. Paradigma
vizuala a fost administrata la 48 de persoane traumatizate cu si fara PTSD si 28
non controlate traumatizat.
Mai multe rapoarte despre amintirile traumatice fabricate i incorecte , n special
cele legate de copilrie sexual J. Behav si Exp . Psychiat, au condus la o
dezbatere enorm i multe controverse n ultimii ani. Cercetarile au aratat ca
amintiri , n general, sunt sensibile la distorsiuni i fals amintiri pot fi induse cu
destul uurin.
Rezultatele sunt nc neconcludente . Pe de o parte , Bremner i colab .
( 2000) a artat c a abuza sexual femeile cu PTSD au fost mai predispuse la fals
amintiri atrage critice dect femeile abuzate fara PTSD i femeile fr un istoric
de abuz sexual . Pe de alt parte , Zoellner i colaboratorii sai au descoperit ca

traumatismele mai degraba decat PTSD au fost asociate cu amintiri false , ca in

victimele lor de studiu cu asalt si fara PTSD a amintit in mod fals atrage mai
multe critice decat non persoanele fizice traumatizate.
Dei cele dou grupuri traumatizate nu difer statistic cu privire la amintiri
false , retragerea fals de critic atrage corelatii cu severitate PTSD n grupul de
PTSD.
Rezultatele au aratat ca grupuri au fost la fel de predispuse la atrage critice de
liste non- traumatisme , n timp ce PTSD Grupul a amintit n mod incorect atrage
mai critice ale listelor legate de traume .
Rezultatele experimentale au indicat c indivizii cu o mai mare WMC si-au
amintit mai puine cuvinte critice decat persoanelor fizice cu redus WMC atunci
cnd participanii au fost prevenit despre tendina de liste asociative (de
exemplu, pat, restul, ...), pentru a obine amintiri iluzorii pentru cuvinte critice (de
exemplu, somn).
Aceste constatari sugereaza faptul ca diferentele individuale in WMC
influeneaza controlul cognitiv i capacitatea de a menine n mod activ
obiectivele de activitate.
Roediger i McDermott a prezentat participanilor cu liste de 15 cuvinte care au
fost cele mai puternice asociaii la un cuvnt lips , n asociere liber.
n ciuda acestui avertisment , participanii de obicei, au reamintit cuvinte
critice nonprezentate cu privire la aceeai probabilitate ca elemente care au
aprut n mijlocul listei de studiu .