Singurtate

Mihai Eminescu
Cu perdelele lsate,
ed la masa mea de brad,
Focul plpie n sob,
Iar eu pe gnduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
riesc ncet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mngioase
i se sfarm-n suflet trist,
Cum n picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
n odaie prin unghere
S-a esut pinjeni
i prin crile n vravuri
Umbl oarecii furi.
n aceast dulce pace
mi ridic privirea-n pod
i ascult cum nveliul
De la cri ei mi le rod.
Ah! de cte ori voit-am
Ca s spnzur lira-n cui
i un capt poeziei
i pustiului s pui;
Dar atuncea greieri, oareci,
Cu uor-mruntul mers,

Readuc melancolia-mi,
Iar ea se face vers.
Cteodat... prea arare...
A trziu cnd arde lampa,
Inima din loc mi sare
Cnd aud c sun cleampa...
Este Ea. Dearta cas
Dintr-odat-mi pare plin,
n privazul negru-al vieii-mi
E-o icoan de lumin.
i mi-i ciud cum de vremea
S mai treac se ndur,
Cnd eu stau optind cu draga
Mn-n mn, gur-n gur.