Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
i-a produs un disconfort psihic major, nu atat din cauza repatrierii in sine cat cel al separarii de
sotie. Nevoia rezolvarii problemei de sanatate precum si timpul relativ scurt (2 luni) pana la
intoarcerea in tara a sotiei, constientizate in prealabil de pacient, au contribuit la dezvoltarea unei
capacitati suportive a acestuia de a traversa acea perioada.
- La inceputul anului 2005 sotia pacientului obtine un nou contract de munca in Spania si pleaca
impotriva vointei acestuia, moment care declanseaza o stare de dispozitie anxioasa, dezvoltanduse progresiv pana la momentul internarii.
ingrijorati de starea de dispozitie a pacientului, membrii familiei de origine ai acestuia il aduc la
spital si pacientul este internat (20.04.2005).
Relatiile familiale
- Copil dorit, creste in familia de origine.
- Familia de origine :
Tatal autoritar, aducator de venituri, excesiv de exigent, influentabil, deseori tiranic aplica
sanctiuni corporale copiilor, adeseori fara motiv.
Mama hiper protectoare, educativa incearca sa compenseze atitudinea nejustificata a tatalui.
Comportamentul afectiv hiper protector al mamei a dezvoltat la pacient (pe fondul unei structuri
melancoliforme) un atasament exagerat fata de mama si, implicit, ceea ce numim dependenta
materna a acestuia.
- Relatia de cuplu a parintilor pacientului a cunoscut o deteriorare semnificativa la nivelul anilor
*80, fapt care declanseaza episodul depresiv al mamei acestuia. in fapt, din informatii mai mult
sau mai putin verificate, mama pacientului dezvolta un delir de gelozie, avand ca efect
destructurarea relatiilor dintre soti (inclusiv intentia de divort), eveniment la care pacientul este
martor, atras ca aliat de catre mama si traind alaturi de aceasta drama. Dupa cca. 1 an si jumatate,
cuplul parental reuseste sa rezolve conflictul (si gratie tratamentului urmat de mama), iar relatiile
re intra in normal.
- Tipurile de relatii :
- pacient tata reci, distante; usor ameliorate dupa incident;
- pacient mama atasament afectiv.
Ruta scolara
Pacientul a urmat formele de invatamant primar si gimnazial (8clase finalizate cu rezultate
mediocre) si scoala profesionala de lacatus sudor. Pe timpul satisfacerii stagiului militar a
urmat scoala de soferi profesionisti.
Relatii, prietenii
- Pacientul afirma ca relatiile cu prietenii si colegii de munca sunt bune, ii ajut atunci cand au
nevoie de mine , ii respect pe parintii mei si pe ai nevesti-mi , ma am bine cu fratii mei si ai
ei .
- Afirma ca nu are relatii extraconjugale pentru ca n-o pot face cu alta femeie .
Diagnostic diferential
Axa I
episod depresiv usor.
Axa II tulburare de dispozitie pe o structura de personalitate dependenta cu elemente
melancoliforme.
Axa III astm bronsic; hepatita de tip A.
Axa IV problema psihosociala de mediu produce fenomenul separarii temporare a cuplului
marital pe criterii economico-financiare, fenomen pe care pacientul il traieste ca pe un
simtamant de separare de sotie, declansand in plan inconstient un sindrom al abandonului
Demersuri terapeutice
a.Interventia farmacologica :
- A constat in administrarea unei polimedicatii cu :
ZYPREXA (olanzapina)(antipsihotic) doza = 10 mg / zi;
diazepan (anxiolitic) doza = 10 mg / zi;
FEVARIN (antidepresiv) doza = 10 mg / zi.
- Pacientul a raspuns tratamentului administrat, fapt validat si de stabilitatea dozelor (dozele nu
au fost modificate pe timpul tratamentului).
b.Interventia psihoterapeutica :
Interventia cognitiv comportamentala a inceput dupa o saptamana de la momentul internarii
pacientului, timp in care acesta a urmat tratament psihiatric specific.
Situatia in fapt ne-a determinat sa adoptam un sistem de interventie structurat in doua etape :
Etapa I-a : interventia psihoterapeutica desfasurata intra-spitalicesc ca strategie suportiva,
complementara tratamentului psihiatric.
Etapa a-II-a : continuarea terapiei in regim ambulatoriu (psihoterapie de suport, in care vor fi
inclusi membrii de familie, in speta sotia pacientului.
Pentru prima etapa ne-am propus urmatoarele obiective :
Ameliorarea si optimizarea comunicarii cu echipa terapeutica (psihiatru si psiholog).
Dezvoltarea relatiei si compliantei terapeutice.
Conceptualizarea problemelor pacientului si stabilirea prioritatilor.
Identificarea, intelegerea si acceptarea de catre pacient a gandurilor si sentimentelor negative;
Corectarea / reformularea gandurilor despre sine (imaginii de sine) si fata de sotie (intelegerea
motivelor alegerii statutului ocupational actual de catre sotie si eludarea ideilor cu privire la
infidelitatea acesteia fata de pacient).
Reducerea medicatiei antidepresive.
Pentru cea de-a doua etapa ne-am propus urmatoarele obiective :
Dezvoltarea capacitatii de recunoastere si exprimare a gandurilor si sentimentelor prin
comunicarea verbala a experientelor;
Dezvoltarea la pacient a increderii de sine, a increderii in capacitatile proprii;
Dobandirea competentei sociale prin responsabilizarea pacientului in raport cu statutul de
parinte, sot, intretinator de familie.
Sustinerea pacientului pentru participarea la anumite activitati in cadrul grupului de prieteni,
rude in absenta sotiei.
Tehnici cognitiv comportamentale utilizate :
Tehnica precizarii sensului termenilor;
Tehnica examinarii avantajelor si dezavantajelor;
Tehnica transformarii unui eveniment negativ intr-un avantaj;
Tehnica descoperirii dirijate;
Tehnici de relaxare ;
Tehnica sarcinilor pentru acasa.
sedinta I-a :
Mi-am propus ca prim obiectiv construirea relatiei terapeutice, prezentandu-mi calitatea de
specialist psiholog, comunicandu-i motivul pentru care ne-am intalnit si propunerile pentru ce
aveam sa realizam impreuna.
Am parcurs impreuna protocolul de terapie si i-am solicitat acordul privitor la stabilirea si
respectarea indeplinirii sarcinilor din planul pe care aveam sa-l adoptam impreuna. Am stabilit
ca ne vom intalni de trei ori pe saptamana luni, miercuri si vineri.
Am continuat completarea datelor anamnestice si am identificat si conceptualizat impreuna
problemele sale, astfel :
Atitudinea hiper-protectoare a mamei asupra copilului Marius, determinata in principal ca
consolidarea increderii in fortele proprii (poate sa faca si singur lucrurile, fara ajutorul cuiva).
Pacientul s-a prezentat cu o stare de dispozitie vizibil ameliorata, fara a mai acuza stari de
neliniste, ingrijorare excesiva si insomnii. Tratamentul medicamentos a continuat, neimpunanduse modificarea dozelor. Din referirile personalului medical al sectiei si conform datelor din foaia
de observatie a pacientului, s-a semnalat o remisie progresiva a sindromului, sustinute de
comportamente alimentare
, hipnice, relationale si de comunicare semnificativ ameliorate.
sedinta a inceput cu un antrenament de relaxare (exercitiu de respiratie), la cererea pacientului
care s-a aratat dornic sa ne arate ca deja stapanea tehnica, incurajarea pacientului de a lua
initiativa si de a demonstra capacitatea de a duce la bun sfarsit actiunea intreprinsa, constituind
unul din scopurile propuse in demersul terapeutic.
A urmat discutarea temei, pacientul relatandu-ne detaliat pasiunile sale pentru repararea
aparatelor de uz casnic, a radiourilor, televizoarelor si masinilor. Interventiile noastre au urmarit
identificarea perceptiilor beneficiarilor percepute de pacient si implicit auto perceptia acestuia
referitoare aptitudinile sale tehnice. Am urmarit de asemenea nivelul satisfactiei pacientului
generata de recunoasterea de catre ceilalti a aptitudinilor sale in aceste registre de activitate.
Redam un fragment din conversatiile cu pacientul :
T : din tot ce mi-ai spus pana acum, inteleg ca esti un veritabil mester . de unde ai invatat toate
astea ?
P : pai de la tata si de la scoala profesionala, ca mi-a placut.
T : dar tu ai invatat mecanica auto in scoala
P : da, da m-am bagat si in alelalte, ca maistru meu electrician auto repara si televizoare si eu
stateam tot timpul pe langa el si pana la urma imi dadea si mie ca el avea prea multe si n-avea
timp destul.
T : si dupa ce ai terminat scoala ai continuat impreuna cu maistrul tau ?
P : nu, ca nu m-am angajat ca n-am avut unde, da colegii ma stiau si mi s-a dus vestea
T : ai multi clienti ?
P : hmm toti vecinii de prin cartier vin la mine, ca eu nu-mi bat joc si nu le iau mult si le
convine.
T : ti-ai amenajat un atelier in acest scop ?
P : nu, lucrez in camera, da am tot ce-mi trebuie, ca mi-am luat cu ce-am castigat la inceput.
T : cat de mult iti place sa faci munca asta ?
P : pai, stau ore in sir, uit si de masa de multe ori vine nevasta-mea, sau soru-mea si ma ia la
trei pazeste, ca ce m-am uitat acolo, c-o sa ma-mbolnavesc, ca dalea si dalea.
T : clientii tai sunt multumiti ?
P : foarte multumiti, ca d-aia si vin.
T : dar tu, Marius, esti multumit ?
P : da, ca sunt cel mai linistit cand fac asta si vad ca-mi iese, ca v-am mai spus eu, ca eu nu-s de
ala care sa se duca la carciuma sau cu baietii pe la meciuri sau mai stiu eu pe unde mie-mi
place sa stau acasa cu ai mei.
T : te ajuta cineva dintre ai tai la reparatiile pe care la faci ?
P : nu ca nu se pricep.
T : asta inseamna ca te descurci singur. Poti sa le faci singur.
P : sigur ca numai eu ca ma pricep si si-mi place.
T : sotia te ce spune despre asta ?
P : ii place si ei, zice ca n-o sa murim niciodata de foame cu ce fac eu.
T : ma bucur sa aud toate astea. Esti un om de toata isprava. Esti tipul de om care n-are prea
multa nevoie de ajutor din partea celorlalti, ba dimpotriva, tu esti cel care-i poate ajuta pe altii.
P : pai am facut-o de multe ori, ca de-aia le place la toti de mine, ca-mi place sa-i ajut pe oameni.
in finalul sedintei l-am intrebat pe pacient ce mai stie despre cei de-acasa si despre sotie. Detasat,
acesta a raspuns ca totul este bine, ca a mai reusit sa vorbeasca telefonic cu sotia (buna dispozitie
instalandu-se) si ca a inceput sa-si faca planuri pe care sa-le comunice si sotiei la intoarcere, in
legatura cu aveau sa faca in continuare. A afirmat ca ii pare chiar bine ca au luat o asemenea
hotarare, cu toate ca nu este usor pentru nici unul dintre ei.
Tema pentru sedinta urmatoare a solicitat pacientului sa se gandeasca si sa noteze variantele cu
care crede ca ar fi putut duce la indeplinire planurile lor.
sedinta a VI-a :
Pentru aceasta sedinta ne-am propus sa intarim gandurile pozitive si convingerile dobandite in
sedintele anterioare, utilizand tehnica transformarii evenimentului negativ intr-un avantaj, astfel
incat plecarea sotiei la munca in Spania sa constituie avantajul punerii in practica a planurilor pe
care sotii si le-au facut.
sedinta a inceput cu relatarea de catre pacient a impresiilor din perioada scursa de la ultima
sedinta. Afirmatiile acestuia ne-au condus la concluzia ca nu a avut momente de recadere
(confirmata atat de tinuta, cat si de starea dispozitionala), dimpotriva s-a profilat fenomenul de
acceptare a situatiei.
Discutiile s-au centrat pe tema care i-a fost solicitata pentru rezolvare. Astfel, pacientul a afirmat
ca nu a prea gasit si alte variante de realizare a planurilor. Termenul de prea nefiind pe
placul nostru (in consonanta cu scopurile pe care le urmaream), am insistat pentru demontarea
acestuia din gandirea pacientului. Redam un fragmentul final al dialogului :
T : din cate mi-ai spus pana acum, crezi ca ar fi fost si alte variante sau nu prea au fost ?
Ce vrei sa spui cand afirmi ca nu prea am gasit ?
P : pai m-am tot gandit si nu prea am gasit.
T : Marius, mi-am adus aminte un banc. iti plac bancurile ? P : da, tare mult, chiar va rog .
T : .. Conductorul trenului il intreaba pe un oltean daca are bilet, iar olteanul ii raspunde :
pai, nu cam am . Eu cred ca olteanul nu avea bilet. Tu ce crezi ?
P : si eu cred la fel.
T : atunci, te intreb si eu precum conductorul : ai gasit alte variante prin care sa-ti realizezi
planurile voastre de familie ?
P : .. n-am gasit.
T : crezi ca este totuna cu n-am prea am gasit ?
P : e altceva, da eu ma gandeam ca la tot ce am cautat nu mergea pana la capat.
T : adica, te-ai gandit la tot felul de variante, dar fiecareia ii lipsea ceva care sa o faca sa fie
aplicabila in practica. Asta ai vrut sa spui ?
P : asta e, da nu stiam cum sa spun, ca una care ar fi fost, era sa vanda ai mei locul de la ai
batrani ai lor si un manzat, da tot ne-ar fi mai trebuit mult.
T : acum am inteles. Ma gandesc acum ca, puse cap la cap, cu banii cu care se va intoarce sotia,
cu ceea ce mai aveti stransi si cu ajutorul de parintii tai, veti putea sa va luati casa voastra.
Gresesc ?
P : nu ! . chiar asa este.
T : imi pare ca plecarea sotiei este precum zala de la un lant
P : asta e cu adevarat, cu zala asta legam lantul.
T : iti aduci aminte de o vorba din popor ca tot raul spre bine ?
P : daaa au fost destepti oamenii.
T : acum nu mai sunt ?
P : ba da, s-acum
T : la ce te gandesti, Marius ?
P : ca vorba asta se potriveste si la mine.
T : crezi acum ca altfel n-aveati de ales ?
P : n-aveam cum altfel e sigur ca n-aveam cum altfel
Dupa cum reiese din fragment, scopul sedintei, intarit de dispozitia pacientului a fost atins.
inainte de despartirea de pacient, i-am sugerat acestuia sa profite de timpul frumos de afara si sa
se plimbe cat mai mult gandindu-se la intoarcerea sotiei si la tipul pe care il vor petrece impreuna
cu copilul lor.
sedinta a VII-a :
in aceasta sedinta ne-am propus, ca prin discutiile purtate, sa-l incurajam in continuare pe pacient
sa-si exprime gandurile si sentimentele prin comunicarea verbala a proiectelor, aspect care avea
sa-l ajute sa-si consolideze increderea in sotie si in fortele proprii (stie, poate si vrea sa se
descurce si in situatii mai dificile).
sedinta a debutat cu invatarea unui exercitiu de relaxare (antrenament autogen Schultz) de care
pacientul a fost deosebit de incantat, pentru ca a spus acesta m-a facut sa ma simt bine si mam gandit numai la lucruri frumoase .
in continuare i-am solicitat pacientului sa ne povesteasca cum si-a petrecut timpul si la ce anume
s-a mai gandit. Ne-a relatat despre faptul ca, asa cum l-am sfatuit, si-a petrecut majoritatea
timpului plimbandu-se prin curtea spitalului, bucurandu-se de vremea frumoasa, ca i-au venit
in minte numai lucruri frumoase, ca a stat pe banca si a vorbit cu tot felul de oameni care erau
internati ca si el (exprimandu-si parerea de rau pentru unii care erau cu adevarat bolnavi , ca
seara a privit la televizor etc. Fara sa-i fi cerut, a initiat discutia despre faptul ca se gandeste tot
timpul la ceea ce am discutat si ca acest lucru il ajuta sa cantareasca toate vorbele pe care
si le spune.
Din discutiile avute cu pacientul, au reiesit concluzii referitoare la progresele semnificative
facute de acesta privind organizarea si argumentarea gandurilor, implicit acceptarea situatiei care
i-a generat sindromul.
Pentru sedinta urmatoare i-am cerut lui Marius sa se gandeasca daca, din tot ce a facut in viata,
exista ceva pe care nu l-a facut de mult si daca isi doreste sa-l faca.
sedintele a VIII-a si a IX-a:
in aceasta sedinta ne-am propus, ca prin discutiile purtate, sa exploram posibilele evenimente de
viata, ale caror ganduri asociate sa-i destructureze increderea in sine.
Am inceput sedinta cu un antrenament de relaxare (Schultz), despre care i-am spus ca-l va putea
folosi amintindu-si si repetand pasii pe care ii facem impreuna, alternandu-l cu exercitiul de
respiratie pe care deja il stapaneste. Ne-a asigurat ca nu are cum sa uite ce-am facut impreuna,
pentru ca mi-au placut mult - a spus el.
Discutiile care au urmat le-am directionat in scopul identificarii gandurilor negative asociate
unor eventuale evenimente mai putin placute. Pacientul ne-a relatat despre accidentul suferit cu
masina in anul 1997, la volanul careia se afla, si in urma caruia a suferit un T.C.C. fara internare,
dar care s-a soldat cu o spaima serioasa. intrebat daca de atunci a mai condus masina, pacientul a
raspuns afirmativ, numai cand avea nevoie expresa, specificand ca, desi avea permis de
conducere categoria profesionist, parca nu ma mai atrage asa tare motivand ca asa este cel
mai bine si mai sigur (reiese din afirmatiile subiectului un comportament de auto-intarire
negativa prin evitare). La intrebarea daca isi mai doreste sa conduca autoturismul ca mai-nainte,
dialogul a scos in evidenta o anumita retinere confuza in dorinta acestuia da a mai sofa. in
continuare, redam un fragment reprezentativ :
T : dar te-ai gandit sa repui in practica aceasta veche dorinta ?
P : m-am gandit, dar
T : nu mai este posibil, nu mai ai masina sau vreun alt motiv ?
P : masina o am si acum, n-am uitat nimic ca-s profesionist, da inca nu mi-a venit sa ma urc pe
ea
T : treci din cand in cand pe la garaj sa te mai uiti la ea ?
P : in fiecare zi, porneste la sfert de cheie, ma ocup de ea tot timpul, stiti ca sunt si mecanic auto
T : cum sa nu stiu
P : si merg cu ea, da numai cand am treaba serioasa si nu se poate altfel, si oricum m-am jurat
ca nu mai merg singur, ca se poate intampla orice, ca atunci cand mi-au iesit gastele-n cale si ca
sa nu le calc am franat brusc s-am virat in loc si m-am dat peste cap.
T : crezi ca daca ai mai fi avut pe cineva in masina nu s-ar fi intamplat ?
P : poate ca da, ca daca nu vede soferul la timp, poate vede al din dreapta si-i face semn da
nici asta nu-i adevarat intotdeauna, daca stau sa ma gandesc bine.
T : asadar, nu este o regula, nu-i asa ?
P : pai nu, ca acum imi dau eu seama e altceva , trebuie sa fii tot timpul cu ochii cat cepele
Situatia la externare
- De la internarea pacientului pana la externarea acestuia, tratamentele farmacologic si
psihoterapeutic administrat, respectiv derulat, au condus la o remisie progresiva a simptomelor,
starea pacientului ameliorandu-se semnificativ.
Biliografie
1.POPESCU NEVEANU, P., Dictionar de psihologie, ed. Albatros, Bucuresti, 1979
2.DAFINOIU, I., Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, Iasi, 2001.
3.HOLDEVICI, I.; VASILESCU,I.P., Psihoterapia. Tratament fara medicamente,
ed.Ceres,Bucuresti, 1993.
4.HOLDEVICI, I., Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, ed.
Orizonturi, Bucuresti, 1993.
5.HOLDEVICI, I., Psihoterapie, ed. Ceres, Bucuresti 1993.
6.HOLDEVICI, I., Sugestie si psihoterapie sugestiva, ed. Victor, Bucuresti, 1995.
7.HOLDEVICI, I., Autosugestie si relaxare. ed. ALL, Bucuresti, 1995.
8.HOLDEVICI, I, Gandirea pozitiva, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2000.
9.HOLDEVICI, I., Hipnoza clinica., ed, Ceres, Bucuresti, 2001.
10.HOLDEVICI, I., Noua hipnoza ericksoniana, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2001.
11.HOLDEVICI, I., Psihoterapia cazurilor dificile, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2003.
12.HOLDEVICI, I., Psihoterapia de scurta durata, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2004.
13.HOLDEVICI, I., Psihoterapii scurte, ed. Ceres, 2004.
14.IAMANDESCU, I.B., Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, ed. Info
-Medica,Bucuresti, 2003
15.IONESCU, C., Psihiatrie Clinica, ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000.
16.Kaplan & Sadock, Psihiatrie clinica, ed. Medicala, Bucuresti, 2001.
17.MITROFAN, I., Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie. Ed. stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti, 1989.
18.MITROFAN, I.; MITROFAN, N., Elemente de psihologie a cuplului., Ed. sansa S.R.L.,
Bucuresti, 1994.
19.MITROFAN, I., Psihoterapie experentiala., Ed. Info-Medica, Bucuresti, 1997.
*** American Psychiatric Association D.S.M. IV, ed. Washington D.C. A.P.A.- 1994