Suport Curs 1 BD

Sisteme de Gestiune pentru Baze de date Distribuite (SGBDD)

Un SGBDD este format dintr-o colecţie de baze de date locale, amplasate geografic în
puncte diferite (noduri ale unei reţele de calculatoare) şi legate logic prin relaţii
funcţionale, astfel încât pot fi văzute la nivel global ca o singură baza de date.
Obiectivele principale ale unui SGBDD sunt:
‰ definirea şi manipularea colecţiilor de date distribuite pe calculatoare diferite, ca
un singur ansamblu logic (baza de date distribuită);
‰ distribuirea datelor trebuie să se facă după criterii foarte variate care să răspundă
tuturor necesităţilor utilizatorilor;
‰ utilizatorii manipulează datele fără a cunoaşte locul unde sunt memorate;

‰ pentru creşterea gradului de fiabilitate sau de performanţă, datele pot fi duplicate

pe mai multe sisteme, fără ca utilizatorii să cunoască acest lucru;
‰ asigurarea coerenţei bazei de date în cazul operaţiilor de actualizare şi de reluare în
caz de incidente la unul sau la mai multe din nodurile reţelei;
‰ exploatarea bazei de date în regim de multi–acces;

‰ controlul accesului la date.

4. Niveluri de reprezentare a datelor in BD

În demersul realizării unei baze de date există trei niveluri de percepţie a acesteia (figura 4):

1
 Ţ

Figura 4

5. Nivelul conceptual (modelul conceptual)

Nivelul conceptual este nivelul central care reflectă datele structurate astfel încât acestea
să poată fi preluate şi prelucrate cu ajutorul unui SGBD.
În proiectarea bazelor de date, la nivel conceptual, se pot utiliza mai multe modele, dintre
care cel mai frecvent utilizat în ultima vreme este modelul Entitate-Atribut-
Corespondenţă.
Modelul EAC abstractizează lumea reală şi o transpune, pe de o parte, în agregări de date
elementare, numite entităţi, iar pe de altă parte, în legături între entităţi, denumite
corespondenţe (sau asocieri). Aşadar, o entitate corespunde unui obiect din lumea reală,
identificat, în general, printr-un nume (o factură, un produs finit, un furnizor, un client
etc.). O entitate este un model de obiect identificat în lumea reală - material (o persoană,
un lucru etc.), imaterial (un eveniment) sau abstract - al cărui tip este definit de un nume
şi de o listă de proprietăţi (atribute). Un atribut se defineşte ca fiind o proprietate a unei
entităţi sau a unei corespondenţe, caracterizată printr-un nume şi un tip. Realizare a unei
entităţi se numeşte mulţimea formată din câte o valoare pentru fiecare atribut al entităţii.
Identificatorul unei entităţi este atributul (sau grupul de atribute şi roluri) a cărui
realizare (valoare) caracterizează în mod unic o realizare a entităţii. În reprezentarea
grafică, de regulă, identificatorul se subliniază cu o linie continuă.
O corespondenţă sau asociere reprezintă o legătură logică între două sau mai multe
realizări de entităţi. La nivelul limbajului natural, este definită printr-un verb. O
corespondenţă (asociere) poate avea proprietăţi particulare, date de atribute specifice.

2
Rolul unei entităţi este un nume care desemnează modul de participare al entităţii la o
asociere. Identificarea asocierilor se realizează prin rolurile entităţilor participante deci,
concret, cu ajutorul identificatorilor entităţilor participante.
O corespondenţă între realizări diferite ale aceleeaşi entităţi se numeşte asociere
reflexivă, caz în care este recomandată precizarea rolurilor fiecărei entităţi în cadrul
asocierii.
Reguli:
‰ o asociere nu poate exista decât o singură dată între aceleaşi entităti;

‰ numele entităţilor, corespondenţelor, rolurilor, atributelor trebuie să fie unice în

cadrul modelului conceptual, iar apoi în baza de date definită.
Conceptele prezentate sunt utilizate în modelarea diferitelor situaţii descrise în limbaj
natural. În exemplul următor este ilustrată abstractizarea unui ansamblu de date, extras
din limbajul natural, aplicând modelul EAC.
Exemplu:
Produsele finite ale unei fabrici, reprezentând articole de încălţăminte, sunt livrate
clienţilor. La livrare se întocmesc facturi, care conţin data livrării, articole de
încălţăminte, fiecare dintre ele într-o anumită cantitate şi la un anumit preţ unitar, cota
TVA corespunzătoare articolului respectiv, cu ajutorul cărora se calculează valoarea
totală a facturii. O asemenea situaţie s-ar putea reprezenta prin următoarea schemă
entitate-corespondenţă:
‰ Entităţi: {Articol_încălţăminte, Factura_livrare};

‰ Corespondenţă: {Se_facturează}; nu are identificator;

‰ Atribute:

9 {cod, denumire, model, culoare, mărime – pentru Articol_încălţăminte};

9 {nr_factura, data_factura, cota_TVA – pentru Factura_livrare};
9 {cantitate_facturata, pret_livrare – pentru corespondenţa Se_factureaza};
‰ Identificatori: {cod - pentru Articol_încălţăminte, nr_factura - pentru
Factura_livrare}.
Grafic se reprezintă astfel:

numele
entităţilor

corespondenţă
(asociere)
(asociere)
Articol_încălţăminte Factura_livrare

cod nr_factura
denumire Se_facturează
data_factura
model cantitate_facturată cota_TVA
culoare pret_livrare
mãrime

atribute entităţi
 Figura 5

Se ştie că o factură poate cuprinde mai multe articole livrate, cu alte cuvinte, va conţine
cel puţin un articol. De asemenea, într-o anumită perioadă de timp, un articol poate să nu
fie comandat de către clienţi sau poate fi solicitat de mai mulţi dintre aceştia, adică poate
face obiectul niciuneia sau mai multor facturi. În proiectarea bazei de date trebuie să se
ţină seama şi de faptul că un cod de produs finit trebuie să se regăsească printre codurile
articolelor facturate. Toate acestea se numesc reguli de gestiune.
Pe baza regulilor de gestiune se stabilesc cardinalităţi între realizările atributelor din
entităţi şi cele ale proprietăţilor din asocieri (corespondenţe). Acestea exprimă maniera de
participare a valorilor atributelor din entităţi la fiecare apariţie de valori din asocieri.
Putem vorbi despre o cardinalitate minimă (0 sau 1) şi una maximă
(1 sau n).
În exemplul anterior, pentru stabilirea corectă a cardinalităţilor se va ţine seama de
următoarele reguli, observate în activitatea de facturare şi livrare:
‰ un articol de încălţăminte, într-un anumit interval de timp, poate fi cuprins în
minim zero facturi (se poate întâmpla ca un anumit produs fabricat să nu mai fie
comandat de către clienţi) sau se poate factura de mai multe ori, adică - vom spune
– se poate regăsi în maxim n facturi;
‰ factura întocmită la o anumită dată poate conţine, în cantităţi şi la preţuri diferite,
minimum un articol de încălţăminte, maximum n (adică unul sau mai multe
produse finite ce urmează a fi livrate unui client al fabricii).
Figura 6 prezintă partea de model conceptual anterioară, la care s-au adăugat
cardinalităţile:

Articol_încălţăminte Factura_livrare

cod 0,n nr_factura

denumire Se_facturează 1,n
data_factura
model cantitate_facturată cota_TVA
culoare pret_livrare
mãrime

cardinalitate minimă cardinalitate maximă

Figura 6

4
5