Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C10-11 Stresul Ocupational
C10-11 Stresul Ocupational
Curs 10-11
STRESUL OCUPATIONAL
1. Definirea stresului
2. Surse ale stresului ocupational
3. Consecinte ale stresului
4. Managementul stresului
1. Definirea stresului
Stresul ocupational este una dintre multiplele probleme cu care se confrunta societatea moderna. El
este generat de viata profesionala, de mediul muncii si are consecinte nemijlocite asupra activitatii profesionale,
dar si asupra sanatatii celor care presteaza munca respectiva. Sursele de stres se regasesc in schimbarile
profunde ale societatii moderne, in general si a locurilor de munca, in special, modificarile explozive ale
tehnologiilor, procesele de informatizare, modernizarea sistemelor manageriale. Competitia economica dura
in care este angrenata viata sociala prezenta este considerata ca una din semnele sau reactiile generatoare a
ceea ce a intrat in limbajul cotidian prin sintagma de stres sau stres profesional ori stres ocupational.
Cannon foloseste primul termenul de "stres". El a studiat reactiile umane si animale in situatii
periculoase si a specificat ca atat animalele, cat si oamenii adopta raspunsuri adaptative la situatiile stresante
fata de care decid sa lupte sau sa le evite (Cannon numeste acest comportament reactia lupta sau zbori fight or flight).
Stresul poate fi definit ca:
reactie acesta abordare considera stresul ca fiind o variabila dependenta, adica un raspuns la un stimul
deranjant sau amenintator. Originile acestei definiri sunt identificate in medicina, unde stresul este
abordat dintr-o perspectiva fiziologica. H. Selye defineste stresul ca un raspuns nespecific al corpului
uman la solicitarile exercitate asupra sa.
stimul aceasta abordare se centreaza pe identificarea potentialelor surse de stres si isi are originea
in fizica si inginerie. Stresul este definit ca o forta externa ce actioneaza asupra organismului intr-o
maniera distructiva.
interactiune aceasta abordare se bazeaza pe interactiunea statistica intre stimul si raspuns. Este o
abordare statica, de tip cauzal.
tranzactie intre individ si mediu - stresul este abordat din perspectiva tranzactionala, ca un apect
relational, ca rezultat al unui schimb intre individ si mediu. Stresul nu este un factor care tine doar de individ
sau de mediu, ci este incadrat intr-un proces permanent in care individul tranzactioneza in diferite medii,
evalueaza factorii stresori. Stresul este conceptualizat ca o stare cognitiva dinamica, un dezechilibru ce
impune o restaurare a homeostaziei. Sunt importante evaluarea cognitiva a situatiei si resurselor disponibile
1
pentru gestionarea stresorilor. Lazarus (1991) vede stresul ca un proces directionat in care individul
procedeaza la o evaluare a mediului si incearca sa lupte cu stresorii. Aceasta evaluare atrage dupa sine un set
de raspunsuri de lupta din partea organismului. Aceasta actiune poate fi un succes in stresul episodic, dar
negativa in cel cronic. Cele mai multe din aceste reactii sunt automate.
Fizicianul si endocrinologul Hans Selye a fost primul care a facut distinctia intre stresul benefic
(eustres) si stresul nociv (distres). Primul motiveaza individul antrenindu-l intr-o munca dificila, al doilea,
daca persista in timp produce reactii negative asupra sanatatii.
Selye a observat ca secventa de raspuns la aproape orice distres sau trauma este aproape identica. El
o numeste sindrom general de adaptare (General Adaptation Syndrome - GAS), fiind compus din trei
etape:
Reactia de alarma corpul isi mobilizeaza resursele sa lupte cu stresul (cresc bataile inimii si
hormonii stresului adrenalina, noradrenalina, epinefrina si cortizolul).
Rezistenta - corpul lupta cu sursa originara de stres, rezistenta la alti stresori fiind insa diminuata.
Epuizarea - cade rezistenta generala si apar consecintele adverse: burnout-ul, imbolnavirea si chiar
moartea. Ceea ce sugereaza GAS este rolul factorilor psihologici
factori legati de rolul in organizatie: ambiguitatea rolului (obiective neclare), conflictul de rol
(cerinte contradictorii), grad redus de participare la procesul decizional, responsabilitate mare pentru
oameni si lucruri, adaptarea la schimbari tehnologice rapide.
factori vizind dezvoltarea carierei: lipsa perspectivelor de promovare sau promovarea prea rapida,
teama de a fi disponibilizat, teama de activitati repetitive, rutiniere.
Acestora li se pot adauga:
alte caracteristici si conditii organizationale: securitatea locului de munca, orele lucrate si durata
sarcinilor, structura organizationala, sistemele de comunicare, politicile si procedurile legate de
personal, sistemul de evaluare.
2
conditiile si cerintele externe organizatiei: distanta dintre locul de munca si domiciliu, sindicatele,
legile si reglementarile guvernamentale, temperatura.
Studiile privitor la stresorii fizici sunt numeroase, la fel si cele asupra efectelor sau reactiile
organismului la acestia. In acord cu multe studii experimentale si de teren, zgomotul necontrolat (de ex. in
cazinouri) este un stresor important si duce la scaderea performantei si a motivatiei in munca.
Stresorii psihologici
Lipsa de control/predictibilitate. Absenta controlului s-a constatat ca este un factor de stres
puternic. Perceptia individului asupra controlului sau predictibilitatii va determina raspunsul lui la situatia
respectiva. Aceasta perceptie poate fi afectata de caracteristicile locului de munca si ale mediului muncii (de
ex. orarul si ritmul muncii). De exemplu, orarul de munca flexibil sporeste sentimentul de control al unui
angajat. Perceptia controlului la locul de munca este legata si de autonomie, masura in care un salariat poate
controla cand si cum sa-si realizeze sarcina de munca.
Conflictul interpersonal. Interactiunea negativa cu colegii de munca, superiorii sau clientii poate
varia de la argumente vehemente la comportament agresiv. Conflictele interpersonale pot distrage angajatii
de la sarcinile importante de munca, situatia avind consecinte asupra sanatatii fizice a acestora. Alte rezultate
negative ale conflictelor interpersonale sunt ierarhizate de la depresie si insatisfactia cu munca la agresiune,
violenta la locul de munca, comportamente contraproductive (furturi, sabotaje).
Stresorii de rol (ambiguitatea de rol, conflictul de rol si incarcarea muncii). Notiunea de baza din
spatele stresorilor de rol este ca multe activitati de munca prezinta multiple responsabilitati sau roluri si ca
aceste locuri de munca devin stresante daca intra intr-un conflict de rol unul cu altul sau sunt lipsite de
claritate. Ambiguitatea de rol apare cind angajatilor le lipsesc informatii clare asupra sarcinilor, iar
conflictul de rol atunci cind comportamentele solicitate din partea diferitelor surse sunt incompatibile.
Uneori poate sa apara un conflict de rol intre cerintele organizatiei si propriile valori ale angajatilor sau
conflictul dintre obligatiile citorva colegi de munca.
O forma mai speciala de conflict este rolul de supraincarcare sau incarcarea muncii, un stresor care
apare in contextul in care angajatului i se cere sa indeplineasca prea multe roluri in acelasi timp.
Supraincarcarea cu roluri poate cauza solicitarea unui numar prea mare de ore de munca, cresterea stresului
si a reactiilor la acesta. Exista activitati de munca in care se solicita un numar mare de ore de activitate, cum
sunt programele speciale de televiziune sau munca in schimburi. La aceste categorii de personal s-a observat
o corelatie pozitiva intre stresorii de rol si variate activitati cu probleme de sanatate, incluzand o stare de
tensiune, anxietate si o tendinta de a parasi organizatia.
Modificarile statutului profesional pot deveni o sursa de stres astfel:
organizatia poate favoriza avansarea exceptionala a anumitor angajati, fara sa tina cont de
consecintele emotionale si somatice implicate: supraincarcare si exces de activitati si responsabilitati,
aparitia unor sentimente de insecuritate si izolare fata de mediul de munca;
3
rolurile indeplinite la munca de catre angajat, cu cele indeplinite in viata personala. Acest stresor este unul
actual deoarece in familia de azi, cuplul lucreaza asa ca acest tip de conflict a devenit o sursa de stres
obisnuita. Studiile au indicat ca acest conflict are un impact semnificativ asupra sanatatii si starii de bine atit
a femeilor cit si a barbatilor. Acest tip de conflict pare sa fie un stresor egal distribuit intr-un cuplu familial.
Frone (2000b) gaseste intr-un studiu pe 2700 angajati ca la persoanele care declara prezenta unui conflict
munca-familie este de 30 de ori mai probabil sa se confrunte cu probleme mentale de sanatate, ca depresie
sau anxietate, decit angajatii care nu au raportat prezenta unui conflict munca-familie.
Incarcarea emotionala a muncii (Emotional labor). Studiul emotiilor in context organizational este
important deoarece stresul este considerat in primul rind o reactie emotionala. Incarcarea emotionala a
muncii este reglata de propriile emotii in contact cu munca sau cu cerintele organizationale. Studiul
emotiilor in contextul activitatii de munca se adreseaza stresului de management al emotiilor, aspect necesar
in domeniul relatiilor cu clientii sau cu publicul.
Inhibarea emotiilor sau afisarea unor emotii false cere un efort cognitiv si fiziologic, care probabil
va fi stresant pe termen lung. S-a constatat ca stresul incarcarii emotionale a muncii duce la insatisfactia
profesionala, burnout si intentia de a parasi locul de munca. Pentru a reduce stresul incarcarii emotionale a
muncii se recomanda apelul la umor, obtinerea de suport social din partea colegilor, depersonalizarea
ciocnirilor cu clientii.
3. Consecintele stresului
Consecintele negative ale stresului cronic pot fi divizate in trei catgorii:
fiziologice: boli cardiovasculare si infarcte, ulcere, dureri de spate si artrite, migrene, cresterea
tensiunii sanguine si a ritmului cardiac, boli endocrine.
Performanta. Ipoteza este ca pe masura ce arousal-ul (starea de activare) creste, creste si
performanta, dar numai pina la un anumit punct, dupa care performanta incepe sa scada. Cu alte cuvinte, un
nivel scazut de activare (de ex. plictiseala), ca si unul ridicat de activare (agitatie), conduc la o scadere a
performantei. O activare (arousal) moderata va duce la o motivare, energie, stare de vigilenta, crescute; acest
rezultat sprijina conceptul lui Selye de eustres.
4
la nivel individual prin: managementul timpului, exercitii fizice, tehnici de relaxare, cresterea retelei
de suport social;
lupta orientata pe problema - este directionata pe rezolvarea problemei care cauzeaza stresul.
Mijloacele utilizate pot fi: definirea problemei, generarea de situatii de solutionare, aprecierea
costurilor si beneficiilor, actiuni de rezolvare a problemei. (Ex: rezolvarea unei situatii de presiune de
timp poate fi evitata prin proiectarea unui sistem de management al timpului.)
interventii tertiare: dezvoltarea unor programe de consiliere adresate angajatilor dupa ce au fost
expusi la stresori puternici.