Clasa a X-a. Religiile orientale.

Hinduismul
Hinduismul, fiind una dintre cele mai importante religii politeiste din Asia, se
deosebeste de celelalte religii prin faptul ca nu are un ntemeietor
care sa le descopere oamenilor calea adevarata, cunoasterea divinitatii sau legile
de conduita n aceasta viata. Religia hindusa propune mai multe cai prin care
oamenii pot sa ajunga la adevarul suprem (astfel fiecare om putnd primi
iluminarea).
Istoricii plaseaza nceputul hinduismului n jurul anului 1500 . Hr., cnd au aparat
si primele texte considerate de origine divina.
Dupa nvatatura pe care o sustine si dupa perioadele istorice n care a aparat si
s-a dezvoltat, hinduismul poate fi mpartit n:
- hinduism vedic;
- hinduism brahmanic;
- hinduism medieval;
- hinduism modern;
- hinduismul contemporan.
Hinduismul vedic (1500 - 450 . Hr.)
Punea accent pe importanta vietii din lumea aceasta, acordnd importanta
deosebita naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Stiinta sacra) de
origine
divina, contin multe imnuri nchinate unor elemente sau puteri din natura,
zeificate. Rugaciunile, invocatiile rituale si laudele aveau ca scop ndeplinirea
cererilor catre zei: viata ndelungata, recolte bogate, sanatate etc. n unele dintre
aceste texte se observa ntrebari legate de originea lumii, a timpului, de
structura personalitatii umane.
La nceput, ceremonialul religios era condus de catre capul familiei si cuprindea
ritualuri de initiere, ritualuri de purificare precum si ofrande zilnice aduse
zeilor. Apoi a aparat un cult public, templul fiind n centrul preocuparilor
religioase.
Hinduismul brahmanic (450 . Hr. - 600 d. Hr.)
A luat nastere din credinta ca jertfele de animale erau necesare a se face n mod
repetat, pentru a se mentine ordinea n Univers si n societate.
Scrierile de baza ale hinduismului brahmanic - Brahmana (comentarii
brahmanice) descriu rolul si importanta sacrificiului pentru viata religioasa.

S-a ajuns la diminuarea credintei n zei, considerati muritori caci viata lor era
dependenta de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus preotii
(brahmanii),
care au ajuns sa fie considerati egali cu zeii. Potrivit textelor considerate sacre,
mntuirea putea fi obtinuta prin aducerea unei jertfe sau prin achitarea
taxei pentru savrsirea ei.
Ca urmare a abuzurilor aparute n acest context, s-au dezvoltat noi religii jainismul si budismul. Textele Upanisadelor propun ca alternativa asceza si
meditatia contemplativa.
nvatatura hindusa are n centrul sau doua concepte: karma (fapta) si samsara
(rencarnare). Astfel, sufletul participa la un ciclu existential continuu
nastere-moarte-renastere determinat de faptele bune sau rele pe care le-a
savrsit ntr-o viata anterioara.
Eliberarea din succesiunea rencarnarilor se face prin efort propriu, prin
purificarea vietii si prin exercitii psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la scopul
ultim al existentei umane, cnd, n lipsa constiintei si personalitatii care dispar,
sufletul ajunge sa se identifice cu Brahman (Fiinta suprema), principiul
absolut si impersonal, n care se regasesc toate sufletele individuale ajunse la
eliberare.

Tehnica yoga presupune nsusirea mai multor exercitii fizice si spirituale:

1.Infranarile, adica ferirea de ucidere, minciuna, furt, avaritie si ncurajarea
abstinentei sexuale;
2.Disciplinele, adica purificarea interioara a organelor, dar si a psihicului, prin
cunoasterea de sine, mpacarea;
3.Asezarea corpului n anumite pozitii;
4.Disciplinarea ritmului respiratiei;
5.Suprimarea fluxului de gnduri;
6.Fixarea atentiei ntr-un singur punct;
7.Meditatia, concentrarea;
8.Dobndirea cunoasterii adevarate a sinelui, ultima treapta a tehnicii yoghine,
care elibereaza pe om de ciclul rencarnarilor, acesta ntorcndu-se n
Absolutul din care a emanat.

Cei care practica yoga au nevoie de un guru pentru a fi initiati.

n perioada hinduismului brahmanic, societatea hindusa a cunoscut mpartirea n
patra caste, ordonate ierarhic: preotii {brahmanii), domnitorii si razboinicii

(kshatriya), negustorii si agricultorii (vaisyas) si servitorii (sudras). Cei aflati n

afara sistemului de caste erau numiti paria (pauchamas).
Doar rencarnarea putea face trecerea de la o casta la alta.

Hinduismul medieval (600 - 1000 d. Hr.)

Brahma, Shiva si Vishnu

Doctrina acestei perioade cuprinde reinterpretari ale perioadelor anterioare,
unele pastrndu-se si astazi. Gndirea si viata religioasa aveau n prim plan trei
zei:
Brahma, Shiva si Vishnu, care sunt de fapt cele 3 ipostaze ale realitatii ultime,
Brahman, fiecare cu roluri diferite. Astfel, Brahma este considerat creatorul lumii.
Fiind nsa mai departe de viata acesteia, este mai putin popular. Shiva este
Marele Distrugator, dar si regeneratorul vietii, cel care ajuta lumea sa se purifice
prin rencarnare si sa se nalte spiritual. Considerat protectorul ascetilor, el
dispretuieste ierarhia sociala, fiind venerat de membrii tuturor castelor. Vishnu
este pastrator al ordinii cosmice. Simboliznd suprematia castei brahmanilor,
stabilitatea sociala si bunastarea.

Hinduismul modern (dupa anul 1000 d. Hr.)

Interpretnd diferit Vedele, unii hindusi savrsesc ritualuri din perioada vedica,
altii, ritualuri sacerdotale sau idolatrizeaza zeitati ale hinduismului medieval.
Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu la care se nchina zilnic, dar face apel si
la alte zeitati, atunci cnd trebuie sa depaseasca anumite obstacole n viata.
In lumea contemporana, hinduismul trece printr-un curent reformator, fiind
influentat de crestinism si de cultura europeana.
Templele sunt locasuri nchinate anumitor zeitati, ntruct se crede ca fiecare
zeitate locuieste n templul nchinat ei. El pastreaza statuia zeului venerat de cei
care vin la templu. Cu prilejul anumitor sarbatori, templul devine loc de pelerinaj.
Acesta are ca scop atragerea bunavointei zeului venerat la templul respectiv,
prin aducerea de jertfe.

Spalari rituale n rul sacru Gange

La rul Gange, considerat sfnt, se desfasoara anumite ritualuri ntruct se crede
ca izvoraste din picioarele lui Vishnu si se rostogoleste peste capul si parul zeului
Shiva, care locuiesc n ceruri. Hindusii intra n apa Gangelui pentru a se purifica
de pacate. Ofrandele se aduc adesea vacilor, considerat animale sacre si mame
ale naturii. Ei cred ca fiecare parte a corpului acestui animal este locuita de o
anumita zeitate.

Din casta brahmanilor fac parte astazi profesorii universitari, ziaristii, oamenii
politici. Kshatria cuprinde printii si militarii. A treia casta, vaisyas, cuprinde pe
agricultori, mestesugari si negustori, a caror responsabilitate este de a face ca
tara sa prospere. Din ultima casta, sudras, fac parte mestesugarii, croitorii,
pescarii. Categoria paria cuprinde maturatorii de strazi, care nu au nici un fel de
drepturi.
Concluzie
Hinduismul nu este o religie unitara, ci un complex de curente religioase,
acumulate pe parcursul a cinci milenii de viata religioasa. Mai mult, hinduismul
nici nu este o religie n ntelesul propriu al cuvntului, ci mai degraba un sistem
socio-religios, un mod de viata.

Material bibliografic: Biblia sau Sfnta Scriptura; Dorin Opris, Religie- manual
pentru clasa a X-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pp. 46-49; Corneliu Muha,
Religie-clasa a X-a Auxiliar didactic pentru elevi, Editura Sf. Mina, Iasi, 2009, pp.
56-62; Ene Braniste, Ecaterina Braniste, Dictionar enciclopedic de cunostinte
religioase, Editura Diecezana, Caransebes, 2001, pp. 190-192.