Legenda privighetorii

Fiind odat mpratul psrilor foarte bine dispus i voind s tie care dintre supuii si cnt
cel mai frumos, mai plcut i mai fermector, ddu porunc n toat mpria s se adune la curtea
mprteasc cei mai vestii cntrei ca s-i cnte la mas.
Cum auzir psrile de aceast porunc mprteasc, ndat se adunar toate la un loc,
inur sfat i aleser apoi din mijlocul lor trei reprezentani, pe care i trimiser la curtea
mprteasc. Fur alese urmtoarele psri: gangurul, mierla i privighetoarea. Acestea nu rmaser
mult pe gnduri, ci se pornir degrab spre curile mprteti, fiindc timpul cnd trebuia s se
nfieze mpratului se apropia.
Gangurul, ca unul care avea mbrcmintea cea mai aleasa, fiind acoperit cu pene aurii, care
strluceau foarte frumos la lumina soarelui, fu lsat s mearg nainte. Ba nu numai c-l lsara, ci el
singur se puse n fruntea celorlalte dou i nici pe una n-o ls defel s mearga naintea lui.
Mierla venea n urma lui, zicand ca ei, ca una care avea cioc auriu, ca i penele gangurului, i
mbrcmintea neagr i strlucitoare ca mtasea, i se cuvenea aceast cinstire.
Privighetoarea ns, fiind mai mic la fptur i avnd mbrcmintea cea mai simpl,
rmase n urm i mergea cu capul plecat i umil spre curtea mpratului.
Cum ajunse gangurul la curtea mprteasc i intr nuntru, mpratul, vzndu-l aa de
frumos aranjat i cu o statur att de impuntoare, l primi cu cea mai mare cinste, l puse n fruntea
mesei i-l pofti s cnte. Gangurul, mandru si plin de fala, incepu a canta. Imparatul fu foarte
multumit cu cintecul lui si-l lauda.
Intra apoi mierla. Imparatul, cum o vazu si pe aceasta, indata ii intinse si ei un scaun poftindo sa stea langa masa si sa cante. Incepind a canta, mierla impresiona mult mai placut si canta mult
mai frumos decat gangurul.
La urma sosi si privighetoarea si se pleca plina de umilinta pana la pamint dinaintea
imparatului. Vazind-o ca e asa de mica, de prizarita, umila si nebagata in seama, imparatul se mira ce
cauta la curtea lui si de aceea o intreba, cam rastit, cu ce treburi a venit, fara insa sa o pofteasca sa
saza, cum facuse cu ceilalti doi oaspeti care intrasera inaintea ei.
- Apoi, de, Inaltate Pmparate, - zise privighetoarea umil de langa usa, unde ramasese de cand
intrase inauntru -, sa nu va fie cu suparare si cu banat, sunt aleasa si trimisa de catre neamurile mele
la Inaltimea voastra ca si eu sa va cant un cantec.
- Canta-mi, dara - zise imparatul zimbind -, sa te vad si pe tine ce poti.
Privighetoarea, necutezind macar sa-si indrepte privirea spre imparat, isi drese mai intii
glasul si apoi incepu a canta, dar colea, cum stie ea sa cante, nu cum cantara celelalte...
Imparatul, cand o auzi cantind, ramase uimit de frumusetea cantecului ei. Un glas asa de
duios, dulce, placut si fermecator n-a mai auzit de cand s-a trezit el pe lume. Privighetoarea, prin
cantecul ei, a bagat sub covata pe ceilalti doi cintareti de mai inainte. Si dupa ce a sfirsit ea acuma de
cintat, imparatul n-o mai lasa sa stea la usa, ci o puse pe dinsa in locul gangurului, in fruntea mesei,
totdeodata si prima", adica darul cel mai mare, mai frumos si mai pretios, care era menit pentru cel
mai bun cintaret, iar dupa ce s-a sfarsit acuma masa, dupa ce toti oaspetii, citi au fost la acea masa
poftiti, s-au sculat de la dinsa, ea a fost aceea care a pornit prima in fruntea celorlalti doi cintareti,
chiar daca imbracamintea ei e cu mult mai simpla decat a gangurului si a mierlei.
Mierla, care cantase ceva mai frumos decat gangurul, sa dus in urma privighetorii. Gangurul
insa, cu toata statura lui cea domneasca, cu toata frumusetea imbracamintei sale, ramase indarat si,
iesind umilit si rusinat de la imparatul, se duse acuma cel din urma.
Si de atunci apoi, de cand au fost aceste trei pasari la imparatul lor ca sa-i cante la masa, a
ramas privighetoarea cea mai renumita si mai maiastra cantareata dintre toate neamurile pasarilor.
Fiecare pasare cantatoare trebuie sa-si plece capul si sa se inchine inaintea ei.