M ntreb, adesea, cum nite brae strine mi-au furat parfumul de pe

pielea ta? Cum, acei ochi strini, au ters din memoria ta, a mea privire.
Mai ii minte? O privire n care se zrete un haos, un infern, un ntreg.
Cum oare toate vocile care au urmat dup a mea, au avut puterea s fac
praf i cenu cuvintele mele. Cum? Dar chipul meu? i-l mai
aminteti? sau deja i el a devenit ceva necunoscut, lipsit de drag.
mi plcea s te simt, aproape, mai aproape, dar totui mereu departe,
poate lng altcineva, nu lng mine. Cum oare sentimentele devin doar
un joc neetic?
Nicicum. Asta se numete via. Asta se numete om.

n viaa fiecrui om, mai devreme sau mai trziu, dar de cele mai dese
ori n adolescen, apare ntrebarea: ce s faci ca s nu te rtceti n
abundena de preocupri care te nconjoar i cum s ancorezi pe
trmul dorit? Aceast ntrebare, la prima vedere, este destul de simpl.
Dar trebuie s cunoti malul la care vrei s ancorezi. Acesta va fi busola
care te va ndruma. Puini sunt acei care reuesc. Chiar dac te vei afla
ntr-un mediu prielnic, scopul va fi atins numai dac vei reui s te
integrezi.