GESHTALT - TERAPIA

Metoda a fost creată de psihologul şi psihoterapeutul american Perls sub

influenţa ideei gelshtat – psihologiei, existenţialismului, psihanalizei şi, în deosebi,
teoriei lui Raih despre apariţiile fiziologice ale materialului psihologic refulat. Geshtalt
– terapia a apărut în cursul apropierii fenomenale, care sublinia necesitatea
conştientizării de către pacient a prezentului şi importanţa trăirii emoţionale directe.
Informaţia, necesară pentru schimbarea terapeutică este primită direct din
comportamentul pacientului.

Apariţia şi împlinirea necesităţilor el priveşte ca pe ritmul formării şi finisării

geshtaltului. Funcţionarea sferei emoţionale are loc după principiul de autoreglare a
organismului. Omul se află în echilibru cu sine şi lumea înconjurătoare. Pentru
menţinerea armoniei este nevoie de a te încredinţa în “înţelepciunea corpului”, de a
înţelege necesităţile organismului şi a nu le împiedica realizarea. A fi sine însuţi, a
realiza propriul Eu, realizarea necesităţilor, înclinaţiilor, aptitudinilor – este drumul
spre o personalitate armonioasă şi sănătoasă. Bolnav de nevroză, în conformitate cu
psihologia existenţialist-umanistă, este omul, care cronic împiedică realizarea
necesităţilor personale şi urmarea valorilor, impuse din exterior, aceasta aducând la
distrugerea procesului de autoreglare a organismului.

În geshtalt-terapie sunt 5 mecanisme de distrugere a procesului de

autoreglare: introiecţia, proiecţia, retroflexia, deflexia, confluienţa. În cazul
întroiecţiei omul asimilează sentimente, convingeri, norme , modele de comportament
ale altor oameni, care atunci când vin în contravenţie cu experienţa personală, nu sunt
asimilate de către personalitatea lui. Această experienţă neasimilată- introiectul- este
străină pentru om şi o parte din personalitatea lui. Cei mai sensibili introiecţi sunt
învăţămintele părinteşti.

Proiecţia este antonimul introiecţiei, dar de regulă aceste 2 mecanisme se

completează unul pe altul. În cazul proiecţiei omul înstrăinează calităţile sale proprii,
deoarece nu corespund concepţiei de Eu propriu. Golurile formate în rezultatul
proiecţiei sunt umplute cu introiecte. Retroflexia - “întoarcerea spre sine”- se observă
in cazul când careva necesităţi nu pot fi realizate din cauza blocajului social, şi atunci
energia pentru manipularea în exterior se îndreaptă către sine. Aşa necesităţi nerealizate

1
sau geshtalte nefinisate sunt sentimentele agresive. Retroflexia se manifestă în
contracţiile musculare.

Deflexia - este o îndepărtare de la contactul real. Omul , pentru care este

caracteristică deflexia , fuge de contactul direct cu oamenii, problemele şi situaţiile.
Deflexia se manifestă sub formă de discuţii de salon, guralivitate, clounism, anumite
ritualuri în comportament, tendinţa de a “nivela” situaţiile de conflict. Confluenţa se
manifestă prin ştergerea graniţelor dintre Eu şi mediu. Asemenea oameni cu greu
disting gândurile, sentimentele şi dorinţele personale de cele străine. Confluenţa poate
fi uşor observată în timpul psihoterapiei de grup, atunci când pacienţii se identifică
completamente cu grupul, pentru ei fiind caracteristic, în timpul descrierii
comportamentului propriu, de a folosi pronumele “noi”, în loc de “eu”.

Variantele descrise de distrugere a procesului autoreglator, prezintă mecanisme

nevrotice de apărare, apelând la care individul se dezice de propriul Eu. În rezultatul
acţiunii mecanismelor enumerate, se distruge integritatea personalităţii, care devine
fragmentată, împărţită în mai multe părţi. Scopul principal al g-t este de a integra părţile
fragmentate ale personalităţii.

În procesul g-t , pentru a descoperi individualitatea sa, pacientul trece prin 5

niveluri, pe care Perls le numeşte nivelurile nevrozei.

Primul nivel - nivelul relaţiilor false, nivelul jocului şi a rolurilor. Personalitatea

nevrotică se dezice de realizarea Eului personal. Bolnavul nevrotic trăieşte în
conformitate cu aşteptările altor oameni. În rezultat, scopurile personale şi necesităţile
omului sunt nerealizate, el este frustrat , dezamăgit şi îşi consideră existenţa inutilă.

Al doilea nivel-fobic, este legat de conştientizarea comportamentului fals şi

manipulării. Dar când pacientul îşi imaginează ce poate avea loc , dacă el se va
comporta sincer, la el apare sentimentul de frică. Omul se teme să fie cel care este, se
teme că nu va fi acceptat de societate.

Al treilea nivel- tupicul. Se caracterizează prin aceea că omul nu ştie ce să facă

şi unde să se ducă. El retrăieşte pierderea susţinerii din exterior, dar nu este gata sau nu
doreşte să folosească propriile resurse, să-şi găsească susţinere interioeră. În rezultat
omul se menţine de statutul cvo, fiindu-i frică să treacă prin tupic.

2
 Al patrulea nivel – implozia. Este starea unei nelinişti interioare, deznădejde,
dezgust faţă de sine, care se bazează pe conştientizarea faptului că omul s-a limitat pe
sine. La acest nivel individul poate trăi frica de moarte. Aceste momente legate de
concentrarea unei cantităţi mari de energie pentru lupta de contrarii interioare, apărute
în urma acestei presiuni, cum i se pare lui, ameninţă să-l distrugă.

Al cincilea nivel - explozia. Atingerea acestui nivel înseamnă forarea unei

personalităţi autentice, care are capacitatea de trăire şi expunere a emoţiilor. Explozia -
este o trăire emoţională adâncă şi intensă. Perls descrie patru tipuri de explozie: tristeţe,
furie, bucurie, orgasm. Explozia unei tristeţi adevărate este rezultatul lucrului, legat de
pierderea sau moartea unui om apropiat. Orgasmul este rezultatul lucrului cu persoanele
blocate sexual. Furia şi bucuria sunt legate de descoperirea personalităţii autentice şi
individualităţii adevărate.

În g-t o mare atenţie se acordă lucrului cu visele pacientului. Parafrazându-l pe

Freud, Perls spunea, că ”visul este un drum regal către integrarea personalităţii ”. Spre
deosebire de psihanaliză, în g-t visele nu se interpretează, ele se folosesc pentru
integrarea personalităţii.

Perls la început folosea metoda sa , sub formă de psihoterapie individuală, dar cu

timpul a trecut numai la forma de grup, considerând-o mai efectivă şi mai econoamă.
Geshtalt-terapia este foarte efectivă la tratarea nevrozelor. În lucrul cu pacienţii
psihotici se recomandă ca g-t să fie de durată.