TEMA (nr.

16): MICROBIOLOGIA SI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL

INFECTIILOR PROVOCATE DE BACILI ACIDO-REZISTENTI

1. Clasificarea micobacteriilo. Agentii cauzali ai tuberculozei si micobacteriozelor si

caracterele lor morfologice. Factorii de patogenitate.
Familia Mycobacteriaceae
Genul Mycobacterium
Specii:
Responsabile de tuberculoza uman: M.tuberculosis, M.bovis, M.africanum (complex
tuberculosis)
Agentul leprei: M.leprae (strict uman)
Micobacterii atipice, condiionat patogene: M.avium, M.ulcerans, M.fortuitum, M.kansasii,
M.marinum, etc. Cauzeaz micobacterioze la persoane imunocompromise
Micobacterii nepatogene: M.smegmatis, M.gastri, M.phley
Caracteristica general a micobacteriilor: Bastonae G+ drepte sau uor ncurbate,
necapsulate, asporogene, imobile, peretele celular este bogat n acizi micolici, acidoalcoolorezisten la colorarea Ziehl-Neelsen.
M.tuberculosis este o bacterie patogen strict uman, responsabil de tuberculoz. Este
sensibil la cldur, lumin solar direct, raze UV sau X. Rezistent la frig sau
desicare. Este puin sensibil la acizi, baze (se utilizeaz n decontaminarea
prelevatelor) sau detergeni i foarte sensibil la soluia de alcool de 70.
Mycobacterium tuberculosis a fost cauza "Pestei Albe" n sec. 17 i 18 n Europa. n
aceast perioad 100 % din populaia Europei a fost infectat cu M.tbc i 25 % din
aduli au decedat.
Tuberculoza (TB) n prezent este prima cauz de deces din lume dintre toate infeciile
bacteriene. Maladia afecteaz 1.7 mlrd persoane/an
RM incidena TBC: 1990 49 cazuri la 100.000 (2149 anual); 2006 132 cazuri la
100.000 (5461 anual/3623), 2007 3578 cazuri, 2008 3399 cazuri
Caractere morfotinctoriale
M.tbc este un bastona fin sau uor ncurbat, n frotiu se observ izolat, n grmezi sau
corzi. Se coloreaz n rou prin tehnica Ziehl-Neelsen
Caractere de cultur
M.tbc este o bacterie strict aerob, foarte exigent la cultivare. Toate mediile de izolare au
la baz ou coagulat. Mediul de referin Lowenstein-Jensen (ou, glicerin,
asparagin, verde de briliant). Alte medii solide Popescu (acid glutamic n locul
asparaginei), Finn (glutamat de Na).

Micobacteriile patogene cresc lent (perioada de generaie 20 ore), la 37C, pH 6,8-7,0.

Coloniile de M.tbc apar peste 2-4 sptmni, sunt rugoase, friabile, conopidiforme, opace,
de culoare crem-bej (colonii R).
M.bovis i M.africanum formeaz colonii S, mici, netede, nepigmentate, vizibile peste 4-8
sptmni.

Mediul lichid Sauton. Conine sruri minerale, asparagin, glicerin. M.tbc crete n 8-10
zile sub form de voal. Este utilizat i pentru repicarea tulpinilor de BCG.
Activitatea biochimic a micobacteriilor patogene
Toate micobacteriile patogene produc o catalaz termolabil, distrus la 68C timp de 20
min. Celelalte micobacterii posed catalaz termostabil.
M.tbs i M.bovis hidrolizeaz ureea
M.tbc produce acid nicotinic (niacin), reduce nitraii n nitrii. M.bovis nu manifest astfel
de activitate.
Compoziia chimic i
factorii de patogenitate ai micobacteriilor
Lipidele constituie 20-60% din masa celulei. Se cunosc 3 componente lipidice majore:
Acizii micolici. Previn distrugerea micobacteriilor n macrofage, protejeaz micobacteriile
extracelulare de complementul din ser. Condiioneaz transformarea macrofagelor
n celule epitelioide i celule gigante Langhans.
Cord-factorul (sulfo-lipid) perturb respiraia n mitocondrii i inhib migraia PMN. Induce
cultivarea n corzi (cosie) a M.tbc.
Cerurile.

Lipidele din peretele celular al Mycobacterium tuberculosis sunt asociate cu urmtoarele

proprieti ale bacteriei:
Impermeabilitate la colorare
Rezisten la multe antibiotice
Rezisten la substane acide i alcaline
Rezisten la activitatea litic a complementului
Rezisten la oxidare i supravieuire n interiorul macrofagelor
Polizaharidele joac un rol important n formarea Ac serici, conferind specificitatea
imunologic.
Proteinele reprezint suportul imunitii celulare i a hipersensibilitii tardive.
2. Sursa de infectie, mecanismele de transmitere. Patogeneza infectiei. Formele
clinice primare si secundare de tuberculoza.

Patogeneza i formele clinice de tuberculoz

Sursa de infecie omul bolnav cu TBC cu leziuni pulmonare cavitare deschise n bronii
(M.tbc, M.africanum) sau bovinele bolnave (M.bovis).
Transmiterea se efectueaz pe cale aerian (picturi, praf). Rareori este posibil
contaminarea prin obiecte, alimente (lapte nepasteurizat) sau mini contaminate.
Receptivitatea este influenat de vrst i factorii de mediu: carene nutritive, alcoolism,
stare imunosupresiv, etc

Primoinfecia tuberculoas
Reprezint un ansamblu de manifestri clinice, umorale i anatomice care se desfoara
n organism n urma primului contact cu agentul TBC.
Dup contaminare (mai frecvent in copilrie), bacteriile ptrund n alveolele pulmonare (90
%), unde sunt captate de macrofage n care se multiplic (bacterii facultativ
intracelulare, mpiedic formarea fagolizosomei). Apare o leziune inflamatoare
exsudativ nespecific.

Peste cteva sptmni (4-12) se dezvolt o imunitate celular i leziunea exsudativ

evolueaz n leziune granulomatoas. Sub aciunea unor citokine secretate de
limfocitele T (n special IFN gamma) are loc activarea macrofagelor, care devin deja
capabile sa distrug micobacteriile. n acelai timp macrofagele activate se
difereniaz n celule epitelioide i celule multinucleate gigante. Ele sunt nconjurate
de limfocite i fibroblaste. Acesta este granulomul tuberculos, semn caracteristic
primo-infeciei. Infecia se extinde pe cale limfatic, cu afectarea ganglionilor
regionali.

- Primoinfecia inaparent. La cca 85% leziunile se vindec i se pot autosteriliza. Nici o

expresie clinic sau radiologic.
Infecia primar subclinic. Dac multiplicarea bacteriilor este masiv, n leziunile
tuberculoase se realizeaz o necroz cazeoas (tuberculom). Frecvent are loc
calcifierea tuberculomului (complexul Ghon, leziunea este vizibil radiologic), cu
autosterilizarea spontan sau cu persistena unor bacterii n leziune.
Consecinele primoinfeciei inaparente sau subclinice: dezvoltarea imunitii
antituberculoase i a sensibilizrii tuberculinice.
Tuberculoza primar manifest necomplicat. Pacienii au febr, astenie, pierdere n
greutate, etc. Etapa ganglionar poate fi depit cu diseminri hematogene i
afectarea pleurei, meningelui, mduvei osoase, parenhimei organelor. Leziunile pot
evolua fie spre fie spre cicatrizare, fie spre agravare.

Tuberculoza primar cu complicaii. Rareori (10% cazuri), evoluia este defavorabil:

masele necrotice sunt evacuate n bronii, vase sanguine, pleur sau pericard cu
formarea unei caverne, unde bacteriile se multiplic intens. Fistulizarea ntr-un vas
sangvin disemineaz infecia sistemic (tuberculoza miliar). Starea general este
alterat, apare febr, tuse, uneori hemoptizie. Bolnavul este contagios, eliminnd
bacterii cu sputa.

Tuberculoza secundar. Se manifest n condiii de scdere a reactivitii imune, prin

reinfecii masive sau reactivarea unor focare latente. Focarele noi apar n ritm lent i
evolueaz cronic fr tendin de vindecare spontan.
Alte forme clinice de tuberculoz: ganglionar, meningean, osteo-articular, urogenital.
Imunitatea antituberculoas este celular, nesteril. Hipersensibilitatea tardiv nsoete
imunitatea celular. Ac circulani nu au rol protector.

3. Diagnosticul de laborator al tuberzulozei: produsul patologic, recoltarea,

prelucrarea prealabila, metodele de diagnostic.
Diagnosticul de laborator al tuberculozei
Prelevate: n funcie de forma clinic: sputa matinal (5-10 ml), tubaje gastrice, urin, lichid
pleural, articular, peritoneal, LCR, bioptate, etc
n caz de necesitate se efectueaz omogenizarea /decontaminarea cu NaOH i
concentrarea (prin centrifugare) a prelevatelor.
Metode de diagnostic
1. Examenul microscopic frotiuri colorate Ziehl-Neelsen (bastonae purpurii izolate) sau
cu auramin (bastonae galbene pe fondul negru). Sensibilitatea 104 bacili/ml

2. Examenul bacteriologic izolarea culturii pure pe mediile speciale, identificarea ei,

testarea sensibilitii la chimioterapice (prin metoda diluiilor n mediu solid)
3. Metoda biologic (inocularea la cobai). Servete uneori pentru confirmarea virulenei
micobacteriei
4. PCR pentru detectarea rapid a micobacteriilor direct n prelevate
5. Intradermoreacia la tuberculin (reacia Mantoux). Se cerceteaz starea de
hipersensibilitate cutanat la tuberculin. Tuberculina reprezint un filtrat dintr-o
cultur bulionic autoclavat de M.tuberculosis.
Pe faa anterioar a antebraului se injecteaz i/dermic 2, 5 sau 10 UI de tuberculin n
volum de 0,1 ml. Lectura peste 72 ore. Reacia pozitiv se manifest printr-o

induraie i congestie cu diametrul superior sau egal cu 5 mm. Interpretarea se

efectueaz n funcie de contextul clinic
Reacia + indic c subiectul a fost infectat cu micobacterii (primoinfecie), a fost vaccinat
cu BCG sau este bolnav de tuberculoz (n acest caz diametrul depete 10 mm).
Reacia negativ exclude diagnosticul de tuberculoz i indic receptivitatea individului la
tuberculoz.
4. Particularitatile imunitatii antituberculoase. Profilaxia si tratamentul specific al
tuberculozei.
Imunitatea
- omul poseda o imunitate naturala fata de tuberculoza
- administrare de BCG
- rol important - factorul genetic
Tratamentul tuberculozei
DOTS (Directly Observed Treatment Short Course Chemotherapie). DOTS este o
strategie a OMS implementat n 1993.
Principiile DOTS
- tratament standardizat
- tratament bifazic constituit dintr-o faz intensiv i faza de continuare
- asocieri de medicamente antituberculoase
- supraveghere direct a regularitii administrrii tratamentului antituberculos
Din 2005 Program Naional de Control i Profilaxie a Tuberculozei (2006-10)

Antibiotice cu spectru larg: rifampicin, streptomicin, kanamicin, D-cicloserin

Fluorochinolone
Chimioterapice care inhib sinteza acizilor micolici (Izoniazida, Pirazinamida, Etambutolul,
Etionamida)
Exigenele terapiei antituberculoase: a mpiedica selecia mutanilor rezisteni i a steriliza
definitiv focarul.
n acest scop se utilizeaz asocierea a 3-4 droguri pe o perioad de 6-12 luni.

Profilaxia specific
Vaccinarea obligatorie cu vaccinul BCG. El reprezint o tulpin vie avirulent de M.bovis. A
fost obinut de Calmette i Guerin n 1921 dup multiple repicri (230 pasaje) pe
mediu cu cartof, bil i glicerin.
Vaccinul se administreaz i/dermic la vrsta de 4-5 zile de la natere. Revaccinarea la 7
ani, apoi peste fiecare 5 ani (persoanele cu reacia Mantoux negativ).
MICROBIOLOGIA I DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL TUSEI CONVULSIVE
5. Micobacteriile leprei si caracterele lor morfobiologice. Sursa de infectie,
mecanismul, caile de transmitere, patogeneza si diagnosticul de laborator al
leprei. Profilaxia si tratamentul specific.

Morfologie
- bacili drepti sau usor incurbati (unerori se intilnesc forme granulare sau clavetate)
- dispuse frecvent in grupuri (ca tigarile in pachet), sau in gremezi (sfere)
- Gram+, imobile, nu formeaza spori si capsule
- sunt polimorfe (diferite forme)
- dupa compozitia chimica seamana cu m.tuberculoase
Caractere de cultura
- nu creste pe mediile de cultura folosite pentru m. tuberculoase
- se pot cultiva in organismul Armadiilor (), din cauza ca au temperatura
relativ joasa (30-35C) m.leprae se dezvolta bine, si apar granuloame tipice numai
ca in catitati mai mari.
Caractere enzimatice
- difenoloxidaza, participa la multipilacarea bacteriilor
- peroxidaza, citocromoxidaza, dehidrogenaza - enzime respiratorii.
Toxinogenitatea
- nu produc exotoxine
- produc endotoxine si alergene (presupus), din pacate nu se poate de studiat mai
aprofundat din cauza ca nu s-a putut gasi animal de laborator sensibil la m. leprei
Rezistenta
- forte inalta
- in afara organismului uman isi pierde repede vitalitatea
Patogenitatea pentru animale
- se cunosc afectiuni leproide la sobolani, bivoli, unele specii de pasari - dar ele difere de
lepra umana.
- studiul acestor afectiuni au facut posibil presupunearea ca m.leprae se apropie in sens
genetic de ag. patogeni ai tuberculozei si paratuberculozei deoarece la animale se
trateaza cu preparate antituberculoase.
Patogenia afectiunii la om
- sursa de infectie: omul bolnav.
- transmiterea: aerogen, prin rinofaringe, piele lezata, diferite obiecte. Contact indelungat
cu persoana bolnava.
dupa
patrunderea agentului leprei in organism, el de inoculeaza in celulele diferitor
tesuturi si organi apoi ajung in vasele limfatice si sangvine. Daca rezistenta
organismului este inalta ele mor, daca persoana traieste si lucreaza in conditii
defavorabile forma lenta trece in activa.
- Perioada de incubatie: 3-5 - 20-35 ani
- are evolutie cronica
- Sunt 3 tipuri (clinic): lepromatos, tuberculoid, nediferentiat
1)Tipul lepromatos - rezistenta minima a organismului
2)Tipul tuberculoid - rezistenta mare a organismului. Intradermoreactia alergica
Mitsuda de regula pozitiva.
3)Tipul nediferentiat - rezistenta variata (mai mult minim). Examenul bacterioscopic
releva inconstant mycobacteriile de lepra.
Imunitate
- seamana cu imunitatea de tuberculoza (dupa mecanism) - celulara
- la persoanele cu rezistana ridicata - se fagocitteaza de histiocite -> distruse

- la persoanele cu rezistenta scazuta - m.leprei se multiplica chiar si in fagocite

(fagocitoza incompleta)
imunitatea
depinde de starea generala a organismului
Diagnosticul de laborator
- prelevate: raclat de pe mucoasa nazala, continut de lepra cutanate, sputa, eliminari din
ulcere
metoda
principala de diagnosticare - examenul microscopic
- colorat Ziehl - Neelsen
- pentru diferentierea leprei de tuberculoza - se infecteaza cobaii (cobaiul nu este receptiv
la lepra)
RFC,
RHAI
- proba alergica pentru stabilirea tipului de lepra - injectare de lepromina (0.1ml) - 48-72
ore -> eritrem + o papula nu prea mare.
Tratament
- preparate sulfonice (diafenilsulfon, solusulfon, dimocifon, diucifon)
- + refampicina, etionamida, protionamida, lampren
- se recomanda preparate desensibilizante si corticosteroizi (cortizon, prednizolon),
imunoterapie, vitaminoterapie
Profilaxia
- izolarea bolnavilor
- imunizarea copiilor in regiunile endemice pare sa aiba perspectiva.
6. Agentii cauzali al actinomicozei. Clasificarea. Caracterele lor morfobiologice.
Factorii de patogenitate.
Clasificare
- Familiile: Actinomycetaceae, Streptomycetaceae
- Patogeni: A.bovis, A.israelii
Morfologie
- se multiplica prin germinarea sporilor fixati pe sporozoare, prin diviziune simpla
strangulare si imugurire
- multi reprezentanti pot elebora antibiotice
Caracterele de cultura
- anaerobi facultativi
- temperatura optima - 35-37C, dar se dezvolata si la 25-30C
- medii uzuale, pH- 4,4-9,0.
- acidorezistente, in culturi prospete formeaza granulozitate
- colonii S, altele colonii R, diferite culori
Toxicogeneza
- se presupune ca contin edotoxine
Rezistenta
- foarte rezistente
- suport temp. pina la 60C timp de 1 ora
- sporii sunt deosebit de rezistenti
Patogenitate pentru animale
- ataca bovinele, mai rar porcii si caii

- cronic, cu focare inflamatorii si fistule

Patogenia afectiunii la om
- Sursa de contaminare: animale cit si obiecte ale mediului ambiant.
- boala este favorizata de praumatisme ale pielii si mucoasei si mai ales a dintilor cariati.
- apar focare purulente, fistule
- in puroi se constata granule (druze) compuse din filamente de actinomicete.
7. Diagnosticul de laborator al actinomicozei: produsul patologic, recoltarea,
prelucrarea prealabila, metodele de diagnostic.
Diagnosticul de laborator (4 etape)
- examenul preparatelor de puroi colorate/necolorate pentru decelarea druzelor
- insemintarea pe BGlucozat (pH6,8), geloza glucozata, mediul Sabouraud, conditii
aerobe/anaerobe, 35-37C, izolarea culturii pure si identificarea ei
RFC
cu serurile bolnavilor
- intradermoreactia alergica cu extract din actinomicete
Tratament
- actinolizate, vaccin actinomicetic polivalent, antibiotice si sulfanilamide
- in unele cazuri radiografia si interventie chirurgicala
Profilaxia
- respectarea igienei personale
- lichidarea factorilor ce favorizeaza dezvoltare bolii: traumatisme, asanarea cavitatii
bucale si faringelui, ingrijirea dintilor, spalarea pe miini.
Specia

Forma
coloniilor

Hidroliza
amidonului

Fermentarea

Sensibilitatea la

A. bovis

arabinozei
-

ribozei
-

xilozei
+-

amidonului
+

rafinozei
-

streptomicina
+

cloramfenicol
-

A. israelii

+-