UINIVERSITATEA DANUBIUS

FACULTATEA DE DREPT
TEORIA GENERALA A DREPTULUI
SEMESTRUL I
ROTARU CRISTI IOAN

SUBIECT
Redacteaz un eseu structurat pe 60-70 rnduri (12 Times New Roman la 1,5 rnduri), n
care s dezvoli, pe lng idei i informaii din alte surse, urmtoarele intercondiionri:
-relaia dintre Teoria general a dreptului i disciplinele juridice de ramur;
-relaia dintre drept i moral
-compar interpretarea oficial a dreptului cu interpretarea oficioas.
REZOLVARE
Teoria general a dreptului, din pespectiva maxima de generalitate a studierii
fenomenul dreptului, surprinde aparitia, dezvoltarea si transformarea dreptului, a normelor si
raporturilor juridice, problematica elaborarii, sistematizarii, interpretarii si aplicarii dreptului,
sistemului dreptului si diviziunile sale, respectarea normelor de drept si raspunderea juridica.
Din acest punct de vedere, teoria general a dreptului investigheaza dintr-o perspectiva
complementara perspectivei stiintelor juridice de ramura, care studiaza fenomenul dreptului in
mod concret, specializat si aplicat. Teoria general a dreptului este o stiinta juridica cu
domeniul juridic de cercetare fenomenul dreptului. Aceasta are un caracter general fata de
stiintele juridice de ramura, carora le ofera concepte de maxima generalizare la nivelul
fenomenului juridic. Conceptele de maxima generalizare la nivelul fenomenului juridic oferite
stiintelor juridice de ramura de catre teoria generala a dreptului sunt categoriile juridice si
anume: norma si raport juridic; act si fapt juridic; sistem de drept; ordine de drept; principii
generale.
Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca
din Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar
impresia identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care
poate fi reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul
cu morala), ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de
nediferentiere) cu morala. De pilda, regele Hammurabi centra codul sau pe normele juridice
de echitate, daruite poporului pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti.
Atat normele juridice cat si cele morale au o ipoteza (se refera la o anumiata
categorie de oameni), dispozitie(impun o anumita conduita) si sanctiune(in drept cu efecte

imediate,iar in morala blamul ). Exista o notiune intre drept si morala si anume dreptatea. Ea
este un liant intre cele doua , dreptatea este o valoare ,un scop urmarit deopotriva de
MORALA SI DREPT. Morala este intra-devar o conditie necesara (bineinteles nu si
suficienta) a legalitatii.

Normele de morala implica un model al conduitei necesare, cat si

sanctiunile cu caracter moral in caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului.

Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat,
constient de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru
normele morale, constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis
morala a opiniei publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de
normele de drept.
Interpretarea oficiala este efectuata de catre organele de stat care au competente, fie in
procesul elaborarii normelor juridice, fie in procesul aplicarii normelor juridice.
Prin interpretarea normelor de drept civil (interpretarea legii civile) se nelege
operaiunea de stabilire a coninutului i sensului normelor de drept civil. Scopul interpretrii
unei norme juridice civile const n a vedea care este sfera situaiilor de fapt concrete la care
norma juridic respectiv se refer i a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme. Deci,
interpretarea legii civile reprezint o etap n procesul aplicrii legii civile, coninutul
interpretrii fiind tocmai stabilirea sensului voinei legiuitorului, exprimat ntr-o anumit
norm de drept civil.
n practic, interpretarea normelor de drept civil este impus de mai multe
mprejurri.n primul rnd, orict de bun este o lege la data adoptrii ei, ulterior, ea este
depit de dinamica vieii, aprnd situaii care nu au fost avute n vedere de legiuitor,
punndu-se astfel problema de a ti dac situaia nou ivit poate fi ncadrat sau nu n ipoteza
unei anumite norme de drept civil. n al doilea rnd, interpretarea este impus i de
mprejurarea c legiuitorul, n grija sa de a nu scpa nereglementate anumite situaii din
practic, utilizeaz formulri generale n redactarea textelor de lege. Asemenea formulri cer
ns explicarea sensului lor, pentru a se putea stabili dac o anumit situaie se ncadreaz sau
nu n ipoteza normei juridice respective.
Interpretarea oficioasa rezulta din opiniile, expunerile unor conducatori ai organelor
de autoritate publica sau altor persoane oficiale cu ocazia prezentarii sau dezbaterilor
proiectelor de acte normative. Aceasta modalitate de interpretare este neoficiala i poate
rezulta si din opiniile unor juristi ( procurori, avocati ) cu privire la problemele de drept ivite
in procesele la care participa.