Patul lui procust

de Camil Petrescu (autor canonic)

roman subiectiv modern
roman subiectiv de analiza psihologica
Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai
trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru
literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul
romanesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin
opera lui, fundamenteaza, principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea
literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea
unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea
personajului intelectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale
vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura
trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un
mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta: "Eroul de roman presupune un
zbucium interior, lealitate, convingere profunda, un simt al raspunderii dincolo de
contingentele obisnuite. Sau cel putin, chiar fara suport moral, caractere monumentale, in
real conflict cu societatea" ("Teze si antiteze. Eseuri alese"). Analizand estetica literal a lui
Marcel Proust ("Noua structura si opera lui Marcel Proust" - titlul conferintei si al articolului
publicat) si luand ca opera exemplificatoare cel mai sugestiv roman al scriitorului francez "In cautarea timpului pierdut"- Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata
pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea
ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i
singura realitate pe care o pot povesti... Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu
nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest
decat la persoana intai...".
Structura si compozitia romanului
Novator al autenticitatii, substantialitatii si al relativismului in literatura romana,
Camil Petrescu realizeaza in romanul "Patul lui Procust" adevarate "dosare de existenta",
toate fiind confesiuni de constiinta, pe care fiecare personaj-narator le face - fireste, la
persoana I - pe baza reflectarii realitatii in propria constiinta. Despre acest roman, Nicolae
Manolescu opina ca e "o forma de garantare a autenticitatii realitatii si impresiilor, inraurita
de Stendhal si de Gide, creatorii dosarului de existente".
Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", autorul se substituie
personajului stefan Gheorghidiu, ilustrand realitatea printr-o singura constiinta, in "Patul lui
Procust", vocea auctoriala" se face auzita prin fluxul constiintei personajelor-naratori care se
confeseaza (Fred Vasilescu, G.D.Ladima, Doamna T., Emilia Rachitaru), a celorlalte
personaje secundare (Penciuiescu, CibSnoiu, procurorul etc.) si a autorului insusi (in
ineditele note de subsol), toate insa exprimand, intr-o unitate evidenta, viziunea artistica a
lui Camil Petrescu.
Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenfa marcilor formale ale
naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de
catre personaj. Perspectiva temperala este discontinuea bazata pe alternanta temporala a
evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed-back. Perspectiva spatiala
reflecta un spatiu real, casa Emiliei, redactia ziarului, etc., dar mai ales un spatiu imaginar
inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajelor.
Ca modalitate estetica, se manifesta aici memoria afectiva, cea care aduce, in timpul
obiectiv al relatarii, intamplarile petrecute in timpul subiectiv al amintirilor.

Structura romanului este complexa, determinand compozitia pe mai multe planuri narative
care se intersecteaza si se determina reciproc:

trei scrisori ale Doamnei T. adresate autorului;

jurnalul lui Fred Vasilescu, o confesiune care cuprinde si scrisorile lui G.D.Ladima si
comentariile Emiliei Rachitaru, fiind partea cea mai extinsa din roman si avand titlul
"Intr-o dupa-amiaza de august";

"Epilog I" care apartine lui Fred Vasilescu;

"Epilog II", subintitulat "Povestit de autor", apartinand, asadar, scriitorului insusi;

Notele de subsol ale autorului, care expliciteaza si incheaga intr-un tot unitar
planurile narative ale romanului.

Tema romanului ilustreaza problematica fundamentala a prozei Camil Petresciene,

drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil si intransigent, insetat de atingerea
absolutului in iubire si in demnitate umana.
Elementele de noutate estetica ale romanului Camil Petrescian sunt bine conturate in
romanul "Patui lui Procust": substantialitatea este evidenta prin cele doua aspecte ale
existentei umane, iubirea si demnitatea, ca substanta a vietii; relativismul este prezent prin
viziunea diversiflcata a iubirii si a demnitatii, reflectate diferit in constiinta mai multor
personaje; autenticitatea este receptarea realitatii in propria constiinta, de catre fiecare
personaj in parte ("dosare de existenta"); naratiunea este la persoana intai este modul de
relatare al fiecarui erou care se confeseaza; stilul anticalofil (impotriva scrisului frumos)
presupune exprimarea concisa si exacta a ideilor, trairilor, conceptiilor, "ca intr-un procesverbal".

Originalitatea romanului e data de subtilitatea si profunzimea analitica a

constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de identificarea deplina a
timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca personajele sunt in acelasi timp si naratori.
Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu in roman
constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le imbina, cu maiestrie si
talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia,
autoanaliza si autointrospectia,care scot in evidenfa zbuciumul interior al personajelor,
central de aspiratia spre absolut.

Nunt n cer
de Mircea Eliade

Romanul Nunt n cer, de Mircea Eliade (1938), este un roman modern

subiectiv, roman al autenticitii i al experienei, o poveste de dragoste trit la o
distan de opt ani, de doi brbai prsii de aceeai femeie.
Nunt n cer este un roman deosebit, prin trirea intens, de ctre
personajele-narator, a unor experiene de iubire definitorii, filtrate n planul
contiinei. Autenticitatea, prin care autorul ncearc s micoreze distana dintre
realitate i ficiune, este susinut de relatarea la persoana nti, de confesiune,
analiza lucid i introspecie, fiind ntrit de caracterul de metaroman al crii.
Tema romanului este iubirea ca experien total, dragostea perfect, aa
cum afirm autorul, cartea avnd n centru, reiterat modern, mitul androginului,
preluat din Dialogurile lui Platon.
De asemenea, romanul abordeaz tema destinului: Ar fi nspimnttor s
crezi c din tot acest cosmos, att de armonios, desvrit i egal cu sine, numai
viaa omului se petrece la ntmplare, numai destinul lui n-are niciun sens,
afirm Mavrodin.
Titlul susine caracterul de metaroman al crii. Titlul romanului scris pentru
cititorii reali, de autorul real, Mircea Eliade, coincide cu titlul romanului din roman,
scris de personajul-narator Andrei Mavrodin, autorul ficional, pentru a imortaliza
marea lui iubire pentru Ileana i a-i cere astfel iertare. De aceea, romanul este o
poveste n poveste, o proiecie n abis, o dublare a creaiei, tehnic narativ a
romanului modern introdus de Andre Gide.
Romanul este alctuit din dou pri care cuprind dou povestiri, ce au n
centru aceeai eroin, Ileana/Lena, fapt sugerat abia n ultimul capitol. Dei fiecare
experien de iubire este relatat cronologic, ele sunt inversate n succesiunea
istorisirii, nct prima povestire este a experienei celei mai recente.
Prima parte cuprinde istoria de iubire mai recent, dintre tnrul scriitor
Andrei Mavrodin i Ileana, idila ncheiat brusc prin dispariia neateptat a femeii,
iar partea a doua are n centru o poveste de iubire mai veche, din urma cu vreo optnou ani, trit de tnrul i, pe atunci, aventurierul Barbu Hasna, n prezent
cstorit i tat a doi copii, i de Lena, o tnr misterioas.

Ambele istorii sunt relatate la persoana I, din perspectiva unor personajenarator. Impresia este de dublare a intensitilor tririlor, cci povestind i
ascultndu-l pe cellalt, fiecare personaj-narator retriete propria poveste de
iubire. Relatarea la persoana nti, confesiunea, autoanaliza lucid, retrospecia i
introspecia, memoria afectiv, fluxul contiinei sunt procedee specifice prozei
moderne, care sporesc iluzia autenticitii faptelor i diminueaz sentimentul
ficiunii.
Conflictul erotic, interior, se afl n centrul romanului i definete experienele
de cunoatere ale celor doi brbai care, dincolo de propriul egoism, nu pot
ptrunde misterul feminitii reprezentat de Ileana/Lena, personajul care face gestul
autosacrificial. Conflictul dintre creaie i existen se afl n plan secund, al
artistului/ scriitorul Mavrodin, dei ntr-un fel comun, chiar Hasna se realizeaz din
acest punct de vedere, ca tat.
Mavrodin este primul care i spune povestea de iubire ncheiat cu un an n
urm. Aceast poveste se desfoar, n cea mai mare parte, n Bucuretii
interbelici. Scriitorul Andrei Mavrodin o ntlnete pe Ileana n casa unor prieteni, la
o petrecere banal. Fascinat de farmecul Ilenei, de inteligena ei discret, Mavrodin
este copleit de o pasiune mistuitoare, pe care femeia o accept i o mprtete.
n ciuda mpotrivirilor femeii i a susceptibilitii brbatului, care se teme s nu-i
piard independena, cei doi nu se pot sustrage pasiunii i beatitudinii care-i
nvluie.
La nceput, cei doi ndrgostii ncearc s se izoleze de lumea din jur i
cltoresc mult. n romantica poveste de dragoste se insinueaz ns o nstrinare,
un conflict ascuns. Mavrodin vrea s nu abandoneze literatura, dar nu poate scrie n
timp ce triete o mare pasiune. Ileana, dei l ncurajeaz pe Mavrodin s i
urmeze vocaia, dorete un copil (pe care deja l poart n pntece). Mavrodin
ncearc s o conving c dragostea lor nu are nevoie de o astfel de mplinire,
Ileana ns nu se las convins de aceast teorie, ba mai mult, are propriile opinii n
ceea ce privete iubirea roditoare. Consider c Mavrodin i poate gsi mplinirea
prin creaie, n timp ce ea, o simpl femeie, nu dorete s rmn nemplinit.
Rmnnd nsrcinat, Ileana i d seama c brbatul iubit nu-i poate
asuma responsabilitatea unui copil, de aceea se sacrific, renun la copil i-l
prsete pe Mavrodin pentru a nu-i ngrdi libertatea de creaie. Mavrodin scrie
Nunt n cer pentru a-i cere iertare femeii pe care o sacrificase. Tragedia dragostei
dintre Mavrodin i Ileana const n faptul c dorina femeii de ntrupare a iubirii lor
intr n contradicie cu vocaia de artist a brbatului, ceea ce amintete de mitul
jertfei pentru creaie.
Cea de-a doua istorie din roman este relatat de mai vrstnicul partener de
vntoare al lui Mavrodin, Barbu Hasna. Povestea lui, mai veche, care s-a petrecut
nainte cu aproximativ opt, nou ani, debuteaz ntr-o manier misterioas, care

trezete bnuiala cititorului: E straniu c am cunoscut i eu o asemenea

ntmplare.
Barbu Hasna fusese n tineree un Don Juan cinic, fcuse n Frana studii
incomplete de inginerie, trecuse prin rzboi fr a se implica prea mult i tria
oarecum la voia ntmplrii. Spre sfritul primei conflagraii mondiale, ntlnete n
trenul spre Brlad, o adolescent de 15 ani, Lena, discret, inocent, dar inteligent
i de un anumit rafinament intelectual. i atrage atenia faptul c ea vorbete
impecabil franceza i c citete Anna Karenina. n prima instan, ntlnirea dintre
Hasna i Lena nu pare a avea prea multe urmri. Hasna o rentlnete pe Lena n
casa lui Clody, o femeie cu care el era ncurcat. A doua ntlnire are loc la o distan
de opt ani de la prima ntlnire, atunci Lena, ndrgostindu-se de el. l urmeaz ntro cltorie n Italia. Povestea de dragoste ncepe n decorul magic al Veneiei. ntori
n ar, acetia se cstoresc i sunt considerai de prieteni perechea ideal, ns
dup trei ani de fericire conjugal, Hasna i d seama c mbtrnete i simte
nevoia de a lsa ceva n urma sa. i dorete ca iubirea dintre el i Lena s rodeasc.
De data aceasta, Lena este cea care refuz s aib un copil, venind n contradicie
cu dorina soului ei, ceea ce produce n mod inevitabil ruptura definitiv a cuplului.
Refuzul ei este cauzat de faptul c nu vrea ca i copilul, asemenea tuturor
evenimentelor din viaa ei i a lui Hasna, s fie o ntmplare.
Mircea Eliade creeaz, prin Nunt n cer, unul dintre cele mai reuite romane de
dragoste din literatura romn, un roman al experienei i autenticitii, al tririi
intense a sentimentului erotic ca experien definitorie. Iluzia realitii este
ntreinut de confesiunile i biografiile celor doi naratori, care nu bnuiesc la
nceputul relatrii lor c au trit dragostea perfect cu aceeai femeie, la distan n
timp, dragoste pe care amndoi au pierdut-o, tragic i ireversibil.