Umanismul

Semnificatiile termenului umanism sunt numeroase, in functie de o

abordare sau alta. Sensul larg al conceptuluiare in vedere o viziune optimista asupra
omului: increderea deplina in puterea acestuia de a se perfection. Exista si un sens
mai strestrans al umanismului, vazut ca o miscare intelectuala caracteristica
Europei renascentiste, accentual principal fiind pus pe om sip e activitatile sale
superioare, pe acele studia humanitatis(gramatica, retorica, poezie,
istorie,morala). Umanismul redefineste, de fapt, omul, asezandu-l in centrul gandirii
sale.
In linii mari, intelectualul umanist este format la scoala maestrilor antici. Il
preocupa domenii diverse: literature, picture, sculptura, arhitectura, teologie,
filozofie, istorie, stiinte natural, matematica. Uneori exceleaza, precum da vinci, in
toate aceste discipline. El reprezinta prototipul ideii de Homo Universalis.
Umanismul romanesc, legat in mod deosebit de activitatea cronicarilor
moldoveni si munteni, dar si de personalitatea carismatica a lui D Cantemir, nu se
sincronizeaza cu cel occidental. Anumiti medievisti sustin ca umanismul autohton ar
fi o sinteza intre elementele occidentale si cele rasaritene, byzantine. Umanismul,
intr-un sens mai apropiat de cel renascentist European, se manifesta la noi in sec
XVII, intr-o forma moderata, in lucrarile lui ureche si costin, autori care au subliniat
adesea rolul educative al istoriei si importanta romanitatii noastre, ipoteza ce atesta
ascendenta nobila a unei natiuni: originea Latina.
Scrisul cronicresc s-a nscut dintr-o necesitate stringent: provinciile
romneti parcurseser veacuri de istorie, care riscau s fie necate n uitare. Prima
intenie a istoricilor cronicari a fost s recupereze trecutul: ca s nu s nece a
toate rile anii trecui i s nu s tie ce s-au lucrat ( Gr. Ureche ); ca s nu s
uite lucrurile i cursul rii ( Miron Costin ). n viziunea umanitilor notri, un
popor fr istorie, care i ignor trecutul, nu va ti s-i construiasc prezentul i
nici s-i imagineze viitorul. Un astfel de popor nu are contiin, nici for vizionar,
asemnndu-se fiarelor i dobitoacelor celor mute i fr minte ( Gr. Ureche ).
Aadar, istoria unui neam este purttoarea unor valori educative i scrierea ei
devine o responsabilitate integral asumat: Eu voi da sam de ale mele, cte
scriu( Miron Costin )
In continuare vom identifica trasaturile umanismului romanesc in opera lui
Grigore Ureche (1590-1647), "Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-a descalecat tara
si de cursul anilor si de viata domnitorilor de la Dragos Voda pana la Aaron Voda"
(1359-1594). Intentiile educative sunt clar exprimate de autor, "sa ramaie feciorlor
si nepotilor, sa le fie de invatatura,despre cele rele sa se fereasca si sa socoteasca,
iara despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze", acesta subliniind
caracterul formator al istoriei.
In opera "Predoslovie catre cititor", Grigore Ureche reproduce o perioada
sangeroasa, plina de intrigi, batalii si crime. Aminteste chiar si de legenda

intemeierii Moldovei, cand Dragos-Voda, ajutat de personajul fabulos al catelusei

Molda, stabileste inceputurile tarii pe acele meleaguri.

Din dorinta de a lasa mostenire posteritatii faptele si evenimentele petrecute in

acele vremuri, autorul aminteste in cronica sa si de neamul Musatinilor. O atentie
speciala este acordata domniei lui Stefan cel Mare, simbol al libertatii si dreptatii
nationale. Totodata, avem de-a face cu primul potret al domnitorului roman: "Fostau acest Stefan Voda un om nu mare de statu,manios si de graba varsatoriu de
sange nevinovat;de multe ori la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om
intreg la fire, nelenesu,si lucrul sau stia a-l acoperi,si unde nu gandeai, acolo il aflai.
La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie, insusi se varaia,ca vazandu-l ai sai,
sa nu indarapteze, si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde il biruia altii, nu
pierdea nadejdea,ca stiindu-sa cazut gios,sa radica de-asupra biruitorilor".
Un aspect esential in opera umanista a lui Grigore Ureche este reprezentat de
cronologia faptelor, care releva unul dintre motoarele acestei miscari culturalsociale la romani, si anume consemnarea istoriei prin documente. Dintre bataliile
purtate de Stefan cel Mare cu turcii, o atentie deosebita este acordata luptei de la
Podul Inalt (1475).
Originea latina a poporului si a limbii romane si unitatea tuturor romanilor din
provinciile romanesti sunt exprimate clar in capitol "Pentru limba noastra
moldoveneasca", in care este mentionat ca "de la Ram ne tragem". Inca o data,
putem observa caracterul obiectiv si impersonal al autorului, care nu se lasa condus
de mraja latinitatii si recunoaste ca exista si cuvinte imprumutate de la vecini "Ce
fiindu tara mai de apoi ca la o slobozie, de primprejur venindu si discalicandu, din
limbile lor s-au amestecat a noastra: de la ramleni, cle ce zicem latina, paine, ei zic
panis, carne, ei zic caro, gaina, ei zic galena, muiaria, mulier, fameia, femina,
parinte, pater, al nostru, noster si altele, multe din limba latineasca, ca de ne-am
socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-am intelege".
Dupa cum anuntam mai sus, una din temele umanismului romanesc este
reprezentata de unitatea romanilor din toate provinciile romanesti. "cati se afla
locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoros, de la un loc sunt cu
moldovenii si toti de la Ram se trag". Aceste scrieri nu sunt facute la intamplare,
dintr-un soi de simtamant patriotic, ci pe baza unui studiu si a unei documentatii
stiintifice. Inca o data este subliniat caracterul obiectiv, istoric al primelor forme de
literatura romana.
Umanismul reprezint un ideal, unul care din fericire nu poate fi atins.
Da, suntem toi oameni, dar nu, nu suntem egali. Nu pot s-l compar pe Nikola
Tesla, de exemplu, cu un cretin i s spun c sunt egali. Nu pot, i consider c
nimeni nu poate fr s fie ipocrit sau cretin la rndul su.

i privesc cu dispre pe cei inferiori mie i cu admiraie pe cei superiori. Nu pot s

le cer celor din urm s m trateze pe un egal, cum nici eu nu-i tratez pe cei din
prima categorie ca pe un egal. E o manifestare a simului dreptii.
Referitor la beneficiile aduse in cadrul culturii romane, Umanismul i renaterea ne-au

redat sentimentul comunitii de civilizaie, limb i cultur cu rile Europei Apusene, contiina
unitii teritoriale a provinciilor romneti, idealuri din care ne-am tras nvmintele duratei
noastre ca neam, permanen spiritual i ca misiune istoric.