Avem un umanism romanesc?

Inainte de a raspunde la intrebarea ,,Avem un umanism romanesc?”, este necesara o

definitie a umanismului. Umanismul este o pozitie filosofica care pune omul si valorile umane
mai presus de orice, oriendandu-se in special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel
valoarea suprema, este un scop in sine si nu un mijloc. Umanismul implica un devotement
pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in sprijinul intereselor
acestora. Axandu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea
justificarilor transcedentale cum ar fi dependenta de credinta sau textele pretinse a fi
revelatii divine. Cu alte cuvinte, ,,Omul este masura tuturor lucrurilor.”

Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de târziu (sec XVII) odata cu
aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si
slavona.

Un reprezentat remarcabil al iluminsimului este Miron Costin. Letopisetul Tarii

Moldovei, scris de el ia mai des in considerare cauzalitatea, ca si aspectul uman-istoric al
evenimentelor, in pofida unui moralism de esenta crestina asemanator, bazat pe cumpana
care atrage dupa orice fapta o rasplata. Factorii divini au disparut practic din scena.

Ostean el insusi pan ape la 40 de ani, cand a lasat spada si a luat pana, Costin este
primul nostru reporter de razboi. Descrie bataliile amanuntit, din toate unghiurile de vedere,
militare, politic, diplomatic, cu prezentarea tipurilor de arme si de armament, a erorilor
tactice si strategice. Tot asa sunt infatisate si celelalte evenimente insotite de informatiile
cele mai pitoresti care au putut fi culese, incat nu se mai vede doar relieful mare a lucrurilor,
ci si accidentele, neregularitatile si exceptiile. Panza ampla iesita din filmarea indelungata si
meticuloasa alterneaza cu prim-planuri in care apar chipuri si gesturi si se aud cuvintele
unora dintre eroi. Originalitatea lui Costin provine din aplecarea spre culisele istoriei. El ne
comunica, de cate ori stie, ce se afla in spatele evenimentelor, ce s-a discutat in cabinetele
principilor sau ale ministrilor, zvonurile, barfele sau conjucturile diplomatice. La Costin, tonul
este unul personal, iar impresia provine din aprecierile nemijlocite si banale ale privitorului
inspaimantat.

De asemenea, o lucrare ce merita mentionata este De Neamul Moldovenilor, din

ce tara au iesit stramosii lor ce contine idei umaniste usor identificabile, ca o expresie a
contextului cultural, filozofic si politic in care s-a format si a trait cronicarul moldovean. Exista
la începutul operei o predoslovie prin care autorul justifica scrierea acestei opere: "începutul
tarilor acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si câti sunt si în tarile unguresti cu
acest nume, români si pâna astazi, de unde sunt si din ce semintie, de când si cum au
descalecat aceste parti de pamânt a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru".
Necesitatea cautarii si afirmarii identitatii nationale l-a determinat sa argumenteze originea
latina a poporului si a limbii romane. Gandul ca ar putea ramane necunoscute radacinile
istorice ale romanilor izvoraste dintr-un profund patriotism, numit, in chip plastic, "dragostea
tarai", de care este animat in toate scrierile sale. Caracterul educativ al acestei lucrari reiese
din faptul ca Miron Costin scrie pentru vremuri mai bune, pentru "mai slobode veacuri", cand
"cetitul cartilor a face iscusita zabava", si indeosebi pentru a invata din greselile trecutului,
caci putem din "acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare."
 Un alt reprezentant al umanismului este Ion Neculce, ce aseaza In fata cronicii, asaza
42 de legende istorice, sub titlul "O sama de cuvinte" despre care spune ca sunt "audzite din
om in om, de oameni vechi si batrani, si in letopisetu nu sunt scrise" si care ilustreaza
evenimente ce au cutremurat "saraca Tara Moldova". Ion Neculce sustine in creatia sa
“Letopisetul Tarii Moldovei” ca “Deci, fratilor cetitorilor, cu cat veti indemna a ceti pre acest
letopisatu mai mult, cu atata veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare
raspunsuri la sfaturi ori de taina, ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade de
cinste”.

In concluzie, sunt de parere ca a existat umanism romanesc, scrierile lui Miron Costin
si Ion Neculce, acestand aceste fapt, prin operele lor ce sustin idei fundamentale ale culturii
românesti: originea latina a poporului si a limbii romane; continuitatea existentei acestui
popor pe teritoriul românesc, unitatea tuturor românilor din provinciile românesti; forta
educativa a istoriei;credinta în adevar si documente si dorinta de a salva oamenii de
ignoranta.