Secolul XX, intre democratie si totalitarism

Caracteristici generale ale evolutiei regimurilor politice din Europa in sec. XX

1.-Forma de stat/de guvernare se refera la formarea, organizarea si competentele institutiilor
de stat
Clasificare:
a) monarhie,
b) republica (presidentiala, parlamentara, semipresidentiala)
2.Regimul politic- se refera la modul de guvernare (de conducere) efectuat de institutiile de stat
Exista 2 principii de clasificare a regimurilor politice:
-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre institutiile de guvernare(curentul
liberal propriu-zis);
-participarea cetatenilor la conducerea societatii (curentul liberal radical sau democrat-liberal
sau democrat);
3.Monarhiile si republicile (ca forme de guvernare) Europei sec. XX au avut regimuri politice (ca
moduri/practici de guvernare):
I.democratice (liberale)
II. autocratice
III.totalitare (dictatoriale)

Europa sec. XX a cunoscut urmatoarele evolutii ale regimurilor politice

-inainte de Primul Razboi Mondial: o varietate de regimuri
-in timpul Primului Razboi Mondial: regimuri autoritare, militare specifice necesitatilor
desfasurarii razboiului
Practic, Primul Razboi Mondial este castigat de guverne care isi proclamau atasamentul fata
de principiile liberale, dar care in realitate au aplicat un sistem de conomie dirijata si o dictatura
militara.

La inceputul perioadei interbelice majoritatea statelor Europei au preferat regimuri

democratice, chiar si cele recent constituite pe ruinele fostelor imperii multinationale:
Cehoslovacia,
Polonia,Iugoslavia, Austria, Germania (Republica de la Weimar); Exceptie Rusia (devenita URSS
din 1923), unde s-a instaurat regimul comunist totalitar (1917-1990)
In a doua parte a perioadei interbelice, statele Europei au fost dominate de regimuri nedemocratice:
fascist (Italia, 1923-1944 si Spania, 1939-1978), nazist (Germania, 1930-1945), hortyst (Ungaria,
1920-1944), inclusiv in Romania (monarhic autoritar, 1938-1940 si antonesciano-legionar (19401941)
in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: regimuri dictatoriale, militare specifice necesitatilor
date de razboi, multe din ele subordonate regimului nazist german; In Romania, regimul militaroantonescian nu a fost fascist - ci in alianta cu Germania nazista si Italia fascista. Razboiul a
demonstrat falimentul istoric al regimurilor nedemocratice care se afirmasera
dupa Al Doilea Razboi Mondial (perioada postbelica): majoritatea Europei Vestice a revenit la
regimuri democratice monarhice sau republicane; doar in Spania regimul fascist s-a mentinut pana in
1978 (astazi este regim monarhic constitutional). In Europa de Est, ocupatia sovietica a influentat (in
perioada 1944-1948) instaurarea regimurilor comuniste totalitare care s-au mentinut pana in 1989.
Razboiul rece (1946-1990) a invalidat viabilitatea regimului politic totalitar comunist
perioada postcomunista marcheaza victoria istorica a regimurilor democratice in Europa, valoare
istorico-politica care face posibila integrarea europeana.
Concluzie: Istoria sec. XX a invalidat viabilitatea regimurilor/practicilor politice totalitare si a validat
eficienta celor democrat-liberale.

I. IDEOLOGII SI PRACTICI/REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE

1.Liberalismul, ideologia regimurilor/practicilor democratice/democrat-liberale
Liberalismul ca ideologie reprezinta idei, valori, credinte care teoretizeaza o ordine
politica, socio-economica si culturala
Prin idei, valori, credinte, Liberalismul - aparut pe finalul sec. XVIII - promova interesele
economice si politice a burgheziei in afirmare. A fost si este imbratisat si de alte categorii sociale
Doctrina politica liberala cuprinde principii si teze fundamentale ale ideologiei
liberale (motivate, justificate coerent) si este sustinuta de partide politice liberale in practica,
respectiv in guvernare (regimuri de guvernare).
Premisele liberalismului se regasesc in ideile :
-Umanismului Renasterii
-miscarii de Reforma protestanta
preiluministe (Th.Hobbes, J.Loke
iluministe (Montesquieu, Rousseau, Voltaire, juristul Beccaria, istoricul Alexis
Tocqueville)
- fiziocratilor (Fr.Quesnay) si liberistilor economici (A.Smith, D.Richardo)
Ideile/Tezele liberalismului se refera la urmatoarele domenii :
a)Liberalismul juridic presupune/sustine:
-obligatia institutiilor statale de a garanta si a face respectate drepturile si libertatile individuale,
cetatenesti: dreptul la viata, dreptul la libertate (de gandire, de exprimare, religioasa, de asociere, de
miscare), dreptul la proprietate, dreptul de a alege si a fi ales, dreptul la protectia legii s.a.
Liberalismul juridic s-a alimentat din ideile preiluministe engleze si iluministe franceze
privind teoria drepturilor naturale ale individului si teoria contractului social intre cetateni si
guvernanti.
-garantarea drepturilor naturale individuale si cetatenesti este conceputa printr-un regim
constitutional in care raporturile dintre autoritati si cetateni si dintre cetateni sa se bazeze pe legi si
institutii juridice independente, respectiv existenta statului de drept in care nimeni nu este mai presus
de lege, legea fundamentala fiind constitutia (contract social).
Superioritatea legii in relatiile sociale este legitimata prin respectarea principiilor
reprezentativitatii si suveranitatii in cadrul parlamentarismului.
Liberalismul juridic pune accent pe ideea de libertate si constitutionalism (liberalismul
propriu-zis) insa, liberalismul juridic este strans legat de liberalismul politic.
b)Liberalismul politic presupune/sustine:
-participarea cetatenilor la viata publica de conducere in mod direct sau indirect;
Liberalismul politic se confunda cu notiunea de democratie in care cea mai buna expresie a
democratiei este votul universal.
-realizeazarea democratiei prin institutionalizarea parlamentarismului si alegerilor parlamentare
libere bazate pe: pluralism ideologic, libertate politica de asociere si intrunire, pluripartidism,
libertatea presei si a dreptului de exprimare a opiniei.
-functionarea societatii civile, deschise pluralismului si constituirii organizatiilor nonpolitice,
nonguvernamentale, nonprofit care sa suplineasca unele neimplinirii ale guvernarii.
c)Liberalismul economic presupune:
-respectarea de catre stat a dreptului la proprietate privata si libera initiativa economica intr-o piata
economica capitalista libera bazata pe concurenta si autoreglarea raportului dintre oferta si cerere
In timp, liberalismul economic a cunoscut urmatoarele doctrine economice, deosebite intre
ele dupa locul si rolul statului in viata economica:

-Liberalismul economic clasic sustinea neinterventia statului in viata economica,rolul

statului fiind limitat numai in asigurarea cadrului normal, legal al economiei capitaliste monetare
libere de piata bazata pe concurenta si autoreglarea raportului dintre oferta si cerere;
Liberalismul economic clasic s-a aplicat in sec. XIX pana la Marea criza economica din anii
1929-1933. Sustinea ca oferta, libera initiativa determina cererea pe piata.
-Neoliberalismul- aparut
la
sfarsitul
perioadei
interbelice
sustinand
necesitatea interventiei active a statului in viata economica in vederea evitarii crizelor economice,
dezechilebrelor sociale si mentinerii armoniei sociale. Teoreticianul neoliberalismului a fost Keynes
(neoliberalism = keynesianism). Neoliberalismul traseaza si directii de actiune statului democraticneoliberal, chiar planificate: protectia sociala, investitii in probleme de interes public, stimularea
cererii care trebuie sa regleze, determine productia, libera initiativa economica. Sustine interventia
statului asupra sustinerii cresterii cererii care regleaza/dezvolta oferta/productia
-Liberalismul economic neoclasic este reluarea liberalismului economic clasic in a doua
jumatate a sec. XX si la inceputul sec. XXI. Fata de liberalismul economic clasic, cel neoclasic
accepta interventia partiala a statului in domeniul asigurarii masei monetare si circulatiei monetare
pe piata.
Sustine cu precadere interventia statului in orientarea ofertei care sa regleze cererea
-Neoliberalismul si liberalismul neoclasic nu se confunda cu social-democratia care sustine statul
social in sens socialist, egalitarist adica servicii sociale in cadrul statului liberal pentru toti
cetatenii indiferent de venit. Neoliberalismul si liberalismul neoclasic sustin servicii sociale
ale statului liberal numai categoriilor sarace pentru evitarea grevelor, asigurarea cererii pietei in
vreme ce libera initiativa economica asigura profit proprietarilor intreprinzatori.
d)Liberalismul social este strans legat de liberalismul economic si presupune interventia statului in
reglemengarea raporturilor dintre patroni si salariati
-Neoliberalismul sustine interventia statului in raporturile dintre patroni si salariati, de aici si
denumirea regimurilor democratice-neoliberale: statul asistential, statul providenta, statul bunastarii
sociale, stat social.
-Interventia sociala a statului liberal asigura respectarea si altor drepturi ale omului precum:
dreptul la educatie, la munca, la securitate sociala odihna si timp liber, dreptul la un standard de viata
adecvat.
Observatie: -Regimurile democrat-liberale se aseamana in masura in care toate aplica practic
ideile si principiile liberalismului politico-juridic (a+b)
-Regimurile democrat-liberale se deosebesc in masura in care se aplica practic ideile
si principiile liberalismului socio-economic (c+d). Aceste deosebiri consacra modele economice
liberale: englez, francez, german si scandinav.
-Aceste deosebiri se adauga la cele privind formarea si functionarea puterilor in stat:
monarhii parlamentare sau republici parlamentare sau presidentiale.
2.Trasaturile/principiile asemanatoare tuturor regimurilor democratice (democrat-liberale):
-separarea puterilor in stat
-democratia reprezentativa - bazata pe votul universal
-parlamentarism si alegeri libere - bazate pe pluripartidism, pluralism ideologic, vot universal
-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti constitutionale
3.Trasaturi specifice (deosebiri) ale regimurilor democratice europene
MAREA BRITANIE
-MB a intrat in sec. XX ca monarhie ereditara cu regim constitutional.
Specificul constitutionalismului englez a ramas faptul ca desi nu a avut si nu are o constitutie,
aceasta este inlocuita printr-o suma de legi constitutionale care se completeaza reciproc.

Revolutia glorioasa din 1688 a impus monarhiei sistemul parlamentarismului ca expresie a

democratiei liberale, Parlamentul fiind bicameral (Camera Lorzilor si Camera Deputatilor).
Din 1884 sistemul electoral a fost devenit mai democratic prin inlocuirea votului censitar
cu votul universal numai pentru barbati, din 1918 introducandu-se si votul universal pentru femei.
Sistemul democratic-liberal englez s-a dezvoltat prin promovarea liberalismului ca
ideologie, pluripartidism si rotativa guvernamentala intre doua partide politice de baza:
-Inainte de Primul Razboi Mondial viata politica a fost dominata de P. Liberal si P. Conservator,
ultimul fiind promotorul conservarii privilegiilor ereditare ale aristocratiei engleze, altfel fara o
ideologie si doctrina precisa. Marile progrese economice de dimensiuni mondiale din sec. XIX s-au
datorat practicii liberalismului clasic (neinterventia statului in economie) al Partidului Liberal.
-Promovarea serviciului militar obligatoriu in vremea Primului Razboi mondial de catre Partidul
Liberal si lipsa unor solutii imediate in criza economica de dupa razboi au dus la caderea politica a
acestui partid in perioada interbelica si postbelica.
-In perioada interbelica s-a ridicat un nou partid - Partidul Laburist ca partid nemarxist dar cu un
program care a imbinat idei democrat-liberale cu socialiste, transformate in neoliberalism.
Principalul partid de opozitie al laburistilor a ramas in sec. XX, Partidul Conservator al carui
prestigiu s-a datorat activitatii lui W.Churchill ca prim-ministru in Al Doilea Razboi Mondial.
Totodata, Partidul Conservator a preluat ideile economice liberale in forma liberalismului neoclasic
cu interventia partiala a statului in economie.
-Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Partidul Laburist a iesit victorios din cauza conciliatorismului
interbelic fata de revizinismul nazist si fascist practicat de Partidul Conservator si, asemanator
Partidul Liberal pentru faptul ca nu a sustinut Programul Beveridge de asistenta sociala din 19451946.
Partidul Laburist a intrat in fruntea vietii politice sustinand
Programul
Beveridge si practicand neoliberalismul/keynesian format din imbinarea ideilor liberale cu cele
socialiste. Aflat la guvernare in anii 1945-1951, 1964-1979 a sustinut interventia activa a statului
in economie (nationalizari si retehnologizari, investitii de interes public, asistenta sociala pentru
someri s.a.) asigurand armonie sociala si prosperitate.
Pe ansamblu, insa, politica neoliberala a Partidului Laburist nu a mentinut Marea Britanie in
randul marilor puteri economice (locul 16 in lume), statul pierzand controlul asupra imperiului
colonial devenit Comunitatea Britanica pe natiuni in care fostele colonii sunt independente, cu
regimuri proprii, monarhia engleza fiind doar un simbol al comunitatii economice care se mentine in
virtutea fostelor legaturi economice complementare.
Din 1979 Partidul Conservator ajunge in fruntea vietii politice prin preluarea, conservarea si
adaptarea liberalismului clasic devenit liberalism neoclasic (interventia partiala a statului in
economie). Condus de Margarete Thacher, Partidul Conservator a creat modelul anglo-saxon in
economie aplicand liberalismul neoclasic , caracterizat prin:
* implicarea redusa a statului in problemele sociale,
* reprivatizarea intreprinderilor nationalizate de laburisti,
* promovarea liberei initiative economice, a pietei libere (anii 1979-1997).
In traditia rotativei guvernamentale conservatorismului i se opune Partidul Laburist- promotor
al neoliberalismului. Revenit la guvernare in 1997 sub conducerea lui Tony Blair, Partidul
Laburist subordoneaza politica externa a Marii Britanii catre SUA in lupta contra terorismului
international. Altfel, Anglia cunoaste cele mai multe actiuni teroriste intreprinse in Europa. In
privinta raporturilor cu Scotia, Irlanda de Nord si Tara Galilor se constata o largire a autonomiei
acestora prin acceptarea unui parlamentarism local/regional care prefigureaza tendinta de stat federal
al Regatului Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord.

Partidul Liberal aflat in criza de conducere si program a fuzionat cu P. Social-Democrat (1988)

creand Partidul Liberal-Democrat.
Concluzie. Specificul regimului democrat liberal englez consta in:
-sistemul de guveranre care este monarhia ereditara parlamentara
-existenta constitutionalismului specific in sensul ca nu exista constitutie, aceasta este
suplinita de legi constitutionale care se completeaza in privinta respectarii libertatilor cetatenesti
-alternarea in viata economica a practicii doctrinelor economice liberale, neoliberale si
liberalismului neoclasic de catre partide politice succedate la putere in traditionala rotativa
guvernamentala
GERMANIA
Germania a fost statul european care, ]n sec. XX, a cunoscut cele mai multe schimbari
politice. In 1900 Germania era un imperiu multinational (Al II-lea Reich, 1871-1918) in jurul unui
stat national federal (25 state confederate in jurul Prusiei) de tip monarhie constitutionala.
Vinovata de declansarea Primului Razboi Mondial, infranta la sfarsitul razboiului, Germania a
suportat un regim dictatorial menit sa suporte ducerea razboiului pana la capat.
Dezastrul militar, economic si moral a fost amplificat de prevederile Tratatului de pace de la
Versailles, miscarea de reforma declansata urmarind inlaturarea regimului monarhic imperial cu un
regim democratic-liberal.
In 1918 revolutia democratica a determinat abdicarea imparatului Vilhelm II si a reusit sa
infranga incercarea impunerii unei republici comuniste de catre gruparea de stanga (Spartakus) din
cadrul Partidului Social-Democrat. Alegerile libere din 1919 au general o Adunare nationala
Constituanta care a legiferat Constitutia Republicii de la Veimar (numele orasului unde a fost votata
Constitutia) pentru perioada 1919-1933
Surprinzator, conform Constitutiei de la Veimar, republica se numea Reich (imperiu !)
Constitutia prevedea votul universal pe baza caruia:
- era ales direct presedintele Reich-ului (al republicii), 7 ani
-deputatii statelor federale (landuri) in Parlament (Reichstag), 4 ani
-Parlamentul federal pregatea si vota legile comune republicii fedarale
-Statele federale pastrau autonomie (guverne locale si parlamente locale)
-Guvernul central, condus de un cancelar, prim-ministru, avea rol executiv in afaceri externe,
finante, armata si era numit de catre presedinte
-Presedintele avea dreptul sa suspende Parlamentul, Constitutia si sa ordone cancelarului sa
conduca prin decrete-legi. In situatii deosebite Germania interbelica opta pentru un sistem de
guvernare asemanator SUA (republica presidentiala federala).
Situatia interna si externa a Germaniei in perioada 1919-1930 justifica succesul ideologiei
naziste fata de ideologia democrat-liberala. Dupa succesul electoral din 1932, presedintele a numit
cancelar in 1933 pe Hitler, liderul partidului nazist, sprijinit tacit de marile monopoluri germane si
grupuri militare (revizioniste si revansarde fata de urmarile Primului Razboi Mondial). Dupa regimul
totalitarist nazist (1933-1945) si pierderea celui de-Al Doilea Razboi Mondial de catre Al Treilea
Reich (Hitler a fost si cancelar si Fuhrer in locul presedintelui), Coalitia antihitlerista si antifascista a
determinat scindarea Germaniei in doua state cu regimuri diferite (1949-1990):
-Republica Democrata Germana (RDG), in Est, cu regim totalitar comunist si capitala
Berlin (in realitate doar Berlinul de Est, Berlinul de Vest apartinea RFG si din 1961 cele doua zone au
fost separate prin zidul Berlinului, simbol al razboiului rece)
-Republica Federala Germania (RFG), in Vest, cu regim democratic-liberal, capitala Bonn
In Germania de Vest, formata din 10 landuri-state, in anii 1945-1949 pregatirea viitoarei vieti
democratice pluripartidiste si parlamentare a fost marcata de crearea partidelor politice: Uniunea
Crestin Democrata, Partidul Social-Democrat, Partidul Liber-Democrat; din 1956 este interzis
Partidul Comunist

-potrivit Constitutiei din 1949, a fost republica federala parlamentara

-presedintele era ales prin vot indirect de catre Parlamentul federal, 5 ani
-Parlamentul ca putere legislativa era bicameral:
-Bundesrat/ Senatul era numit dintre ministri celor 10 landuri pe principiul proportionalitatii
demografice
-Bundestag/ Camera deputatilor/reprezentantilor erau alesi direct de catre landuri
-guvernul federal era condus de un cancelar federal ales de deputati la propunerea
presedintelui
-fiecare land avea organe legislative si executive proprii/autonome
-in perioada 1952-1955 se fac demersuri pentru recunoasterea independentei de stat
-rolurile politice principale le-a jucat Parlamentul si cancelarul
Epoca Adenauer (1949-1963) poarta amprenta activitatii Uniunii Crestin Democrate condusa
de Adenauer devenit cancelar.
-programul politic economia sociala de piata a fost de fapt neoliberalismul
-respectarea liberei initiative economice
-interventia moderata a statului in plan economic si social: protectia victimelor de razboi,
investitii urbane,
asistenta sociala muncitorilor bolnavi, sistem de pensii de stat
-valorificarea Planului Marshal initiat de SUA
-integrarea in NATO (1955) si alinierea la tratatele care au dus la formarea UE (dupa 1950)
In perioada 1963-1969 Uniunea Crestin Democrata a colaborat cu Partidul Social-Democrat
care a renuntat la tezele socialiste de stanga in favoarea principiilor neoliberale
Perioada 1969-1974-1982 a fost dominata politic de catre Partidul Social Democrat care a
continuat politica neoliberala a economiei de piata, de fapt doctrina statului social sustinut
de social-democratie in sens socialist, egalitarist adica servicii sociale in cadrul statului
liberal pentru toti cetatenii indiferent de venit.
-cancelarul Partidului Social Democrat -W.Brandt (1969-1974) a reluat relatiile cu RDG
-cancelarul social-democrat H.Schmidt (1974-1982) a reusit sa solutioneze valul grevist si
terorist din acea vreme
Perioada 1982-1990 a fost etapa decisiva pentru reunificarea Germaniei
-a fost meritul Partidului
Crestin Democrat si cancelarului H. Kohl (19871990), cancelarul reunificarii Germaniei
Reformele lui Gorbaciov desi au fost respinse de catre comunisti (Partidul Socialist Unit
German) in RDG au avut ecou: emigrari din RDG in RFG si manifestari populare de masa au dus la
renuntarea de catre comunistii din Est la monopolul puterii si la caderea zidului Berlinului.
- 1990 Kohl rezolva diplomatic problemele cu RDG, Polonia si Rusia si organizeaza alegeri
libere in toata Germania
-1990-dupa alegerile libere pangermane Germania redevine stat unitar, modelul politic
fiind cel din fosta RFG (republica federala parlamentara)
-1990-1994 guvernarea apartine Partidului Crestin Democrat, sub cancelarul H.Kohl , care
continua politica neoliberala/economia sociala de piata
-1994-1998 guvernarea Partidului Crestin Democrat continua, in aliante cu alte partide
-in 1998 alegerile au fost castigate de Partidul Social Democrat, revenit la putere dupa 15
ani, cancelar fiind G. Schroder
-dupa 2000 Germania cunoaste o noua regrupare de forte sociale si politice
coalitia de stinga: Partidul Social Democrat+ Partidul Verzilor/ecologist, cistiga alegerile din
2002 promoveaza continuarea politicilor neoliberale

coalitia de dreapta: Partidul

Crestin Democrat+ Partidul
Liber Democrat,
promova liberalismul neoclasic.

Astazi Germania este considerata puterea nr. 1 in Europa si nr. 3 in lume. Totusi, Partidul
Social Democrat se orienteaza catre renuntare la politicile economice neoliberale, a statului
social in favoarea unui liberalism neoclasic cu interventia partiala a statului in favoarea liberei
initiative private care sa aduca progresul economic.
Concluzie. Specificul regimului democrat liberal german (pentru perioadele existetei
Germaniei ca stat unitar) consta in:
-trecerea de la sistemul de guvernare republican presidential din perioada interbelica la
sistemul republican parlamentar din perioada postcomunista in care presedintele este ales de
parlament
-in viata social-economica postbelica si postcomunista interventia statului liberal a fost foarte
activa deoarece Partidul Crestin Democrat si Partidul Liber Democrat au sustinut doctrina
neoliberala iar Partidul Social Democrat doctrina social-democrata care se aseamana destul de
mult in privinta serviciilor statului catre cetateni.
FRANTA
Dupa experimentarea mai multor forme de stat (monarhia constitutionala, republica) si a mai
multor regimuri politice in perioada 1789-1848, dupa lichidarea primului stat comunist din istorie
(Comuna din Paris- 18 martie-28 mai 1871 ), din 1871 Franta se stabilea la forma de stat
republicana (Republica a III-a, 1870-1940)
Statul francez intra in sec. XX ca stat republican, Constitutia din 1875 consacrand un regim
care garanta Drepturile omului si ale cetateanului ( din 1789) asigurand astfel pluralism politicoideologic, parlamentarism bazat pe reprezentativitate nationala si vot universal introdus inca din
1848, liberalism economic clasic. Republica era parlamentara si prin faptul ca Parlamentul bicameral
alegea presedintele tarii.
Dupa Primul Razboi Mondial regimul republican democratic-liberal s-a confruntat cu
afirmarea fortelor politice totalitariste. Fortele politice democratice au reusit prin politica frontului
popular sa apere regimul democrat-liberal republican (perioada 1936-1939).
Evolutia celui de-Al Doilea Razboi Mondial pe teritoriul Frantei a distrus regimul politic
republica democratic-liberal din perioada 1970-1940. Regimul a fost refacut dupa 1945 in cadrul
celei de-a IV-a Republici (1946-1958): republica parlamentara.
Guvernele de uniune nationala din perioada 1945-1958 au refacut Franta postbelica, au
democratizat relatiile acesteia cu impeiul colonial si au integrat Franta in structurile Europei
Occidentale (NATO, Comunitatea Economica Europeana).
Perioada 1945-1958 s-a caracterizat prin pozitionarea in prim planul vietii politice a Partidului
gaullist (de la numele lui Charle de Gaulles) care milita pentru modificarea Constitutiei si largirea
atributiunilor presedintelui. Ales presedinte in 1958 Ch. De Gaulles a modificat Constitutia in 1958
proclamand cea de-a V-a Republica . Prin largirea rolului presedintelui in stat, dupa 1962 Franta
devine republica presidentiala (presedintele este ales direct de catre electorat si are largi atributii).
In cadrul Republicii a V-a se disting urmatoarele evolutii:
-perioada 1958-1981, dominata de Partidul Gaullist care a practicat o politica economica
liberala neoclasica, de interventie partiala a statului in viata socio-economica;
-perioada 1981-1993, caracterizata prin coabitarea la putere a unui presedinte ce reprezenta
Partidul Socialist (Francois Mitterrand) cu un prim-ministru de la Partidul Neogollist (vechiul partid
reorganizat Jaques Chirac). Astfel, Franta a cunosct o imbinarea flexibila a neoliberalismului
(interventie activa a statului sustinuta de P.Socialist nemarxist) cu liberalismul neoclasic (interventia
partiala a statului sustinuta de P. neogaullist) din care a rezultat un model economic liberal de
respectare a proprietatii private si imbinare a liberei initiative economice private cu cea de stat.
-perioada 1993-1997 a fost dominata de Partidul Neogolist care a detinut si presedentia si
guvernul. Politica de dreapta, liberalismul neoclasic starneste nemultumiri sociale, greve. Neogolistii
desfiintau statul social de tip neoliberal.

-perioada 1997-2002, a cunoscut revenirea la coabitarea la putere, dar invers fata de perioada
1981-1993, a unui presedinte de la Partidul Neogolist (Jagues Chirac) cu un prim-ministru de la
Partidul Socialist (Lionel Jospin).
-perioada 2002-2007 a fost dominata din nou de Partidul Neogolist: presedinte J.Chirac,
premier Jean-Pierre Raffarin
Concluzie: Specificul regimului democrat liberal francez consta in:
- regimul constitutional francez a modificat republica din republica parlamentara in republica
presidentiala;
-Specificul republicii presidentiale a fost coabitarea la putere, in doua etape, a unor forte
politice de orientari economice diferite. Aceasta opozitie a fost cauzata de decalajul existent intre
alegerile presidentiale (la 7 ani) si alegerile parlamentare (la 4 ani). Opozitia dintre Presedentie si
guvernul care are majoritate parlamentara face din republica franceza, practic, o republica
semiprezidentiala prin temperarea atributiilor presedintelui.
-coincidenta desfasurarii alegerilor parlamentare cu cele presidentiale in 1993 si 2002 a
asigurat detinerea puterii presidentiale si guvernamentale de Partidul Neogolist (adept al
liberalismului neoclasic), partid de dreapta care tempereaza modelul statului social promovat
de Partidul Socialist nemarxist care imbina idei neoliberale cu social-democratice si chiar
colaboreaza cu Partidul Comunist francez.