Multi ma vor numi superficial , sau las .

Dar eu simt ca am trait mai mult deca

t imi puteam dori sau puteam visa
vreodata .
Am iubit intr-un an al vietii mele , cat au iubit altii in zece , si asta ma fac
e un om mai mult decat omul obisnuit.
Imi amintesc si acum ,,, era sfarsit de vara si toata sudoarea naturii se revars
a peste zilele de bronz din ce in
ce mai scurte ...
Eram prins in obsinuitele mele ganduri , in singuratatea la care ma condamnasem
singur . Suprimam fiecare scapare de
sentiment prin valuri de lichior si fum de tigara .
Eram trist , un om atat de trist ca paream vesel . Ma inveleam la venirea nopti
cu amintiri si imi scapam diminetile
de groaza unei eventuale noi zile doar cu gandul ca moartea ma astepta parca dup
a colt .
Dar intr-o zi banala , trecand printre pomii ce adormeau din ce in ce mai goi pe
langa mine , am zarit o creatura
atat de frumoasa ca mi s-a parut a fi un vis , o banala halucinatie provocata de
niste pastile ce le luasem cu o zi
inainte ...
Dar cine are halucinatii cu femei divine ?
Am urmarit-o gentil cu privirea , asigurandu-ma ca nu imi desconspir entuziasmul
,dar nu am avut curajul sa ii vorbesc
si astfel a disparut din ochii mei la fel de repede pe cat aparuse .
Nu am dat importanta , caci persoane noi si frumoase descoperim in fiecare zi. D
ar suntem ,paradoxal, cele mai
antisociale fiinte , fiind rusinati sau speriati de ideea unei eventuale resping
eri asa ca trecem pe langa semenii
nostri fara a rosti nici macar un cuvant sau a schita o expresie .
Ziua a trecut , eu eram intins la scara blocului meu cu cei a caror copilarie sa intersectat cu a mea si beam ...
La un moment dat unul din ei ma intreaba :
- Ai patit ceva ? Esti tacut si parca nici sa bei nu iti mai arde , de fumat nu
mai vorbesc ca abia daca te-ai atins
de tigara . Ce e cu tine , iti e rau ?
Te-a suparat cineva ?
...i-am raspuns cu fata ingropata in palme :
- Nu , doar ca e un sentiment ciudat care ma urmareste de azi dimineata fara opr
ire . Parca imi e rau , dar in
acelasi timp imi e bine si nu stiu cum sa il descriu ... Crezi ca sunt pe moarte
?
Oare se apropie moartea de mine ?
Adica , stiu ca spun ca o astept cu nerabdare , dar parca brusc acum simt inca m
ai am niste socoteli cu viata
inca mai am lucruri de facut ... parca nu vreau sa mor ...
- Omule , nimeni nu vrea sa moara . Chiar si sinucigasii , in ultimele clipe , s
e zbat pentru o ultima suflare ...
Eu ti-am spus ca nu trebuie sa te gandesti la moarte , cand va fi sa vina o sa v
ina fara sa o chemi sau sa o
doresti tu ... e legea firii .
- Asa e ! raspunde un altul
Inceteaza sa iti pui intrebari d'astea !
Ai uitat cum sa traiesti ? Carpe diem , prietene ... memento mori .
- Da ... probabil aveti dreptate . raspund eu cu un zambet mai fals decat un fru
ct de plastic .
Sunt un nebun , ce m-a apucat ? Dati-mi si mie tigara aceea si hai sa sarbatorim
clipa asta in care inca suntem noi,
cu totii , inca suntem vii si inca putem sa ridicam sticla !
Era ciudat cum ziua aceea m-a urmarit atata timp de atunci , caci nu am scapat d
e ea cu nici un leac , iar acel

sentiment nou si infiorator ma urmarea cu fiecare miscare ... trezire sau adormi
re .
Ma urmarea in vis , si acel chip divin imi aparea desii tot mai incetosat in fie
care vis ... fie el frumos sau
cosmar .
Parea ca ma legasem de o imagine si nu puteam sa scap de ea . Ma gandeam ca daca
as fi orbit , aceea ar fi fost
ultima imagine din memoria mea vizuala .
Incercam sa ignor , si imi vedeam de viata mea ... timpul trecea si sudoarea nat
urii ingheta pe scheletele copacilor
care acum , incet dar sigur , capatau haina lui Decembrie ...
Urma un an nou , speram eu , mai bun si cu impliniri ... deja in mod ciudat simt
eam nevoia ca imi doresc sa iubesc
si sa fiu iubit . Stare ce nu o avusem pana atunci, eu fiind un om nu rece cat f
ierbinte in intuneric ...
Era sfarsitul anului , ziua de sfarsit si de inceput ,iar pregatirile erau pe ul
tima suta de metri pentru a face
si din acest sfarsit de an o zi care sa nu ne-o amintim decat din poze si scurt
metraje in amintirea noastra
balacita in alcool .
Binenteles ca am reusit sa ne strangem un grup de femei sa ne ajute sa trecem pr
in noapte mai usor , atunci am
cunoscut-o pe Mirela ...
Mirela era o femeie simpla, pasionata de lectura si parca ii placea sa studieze
si genul nostru de oameni ,
caci nu ii gaseam nici o legatura cu noi ... nu bea , nu fuma si nici nu facea c
e faceam noi si restul , dar totusi
rezonam incredibil ... am decis sa incep o relatie . Prima data in viata mea ma
gandeam ca a doua zi voi spune
buna dimineata cuiva ...
Noaptea a trecut si desii am baut ceva atunci , inca imi amintesc . Poate pentru
ca mi-a pasat de noaptea aceea si
atunci cand iti pasa de ceva , fie ca e bine sau rau , iti ramane imprimat in me
morie cu sau fara voia ta .
Relatia cu Mirela a durat doua luni . Doua luni impartite intr-una frumoasa , si
alta de cosmar .
In prima luna totul era nou pentru mine , ideea de relatie si de stabilitate , l
a fel ca aceea de a simti ceva pentru
cineva care a inceput prin a-ti fi strain . Ea mi-a spus ca ma iubeste dupa doua
saptamani , eu i-am raspuns la sfarsitul
lunii si dupa ce i-am spus ca o iubesc , universul m-a pedepsit pentru minciuna
. Caci dupa ce i-am spus ca o
iubesc , totul era tot mai negru ,o consideram prea cuminte, ma simteam legat de
ea si nu ma vedeam liber ,
ea imi plangea in fata si imi spunea ca sunt un om rau , ca nu trebuie sa o fac
sa plece sau sa incerc .
Daca vreau sa plece trebuie doar sa ii spun , dar sa nu ii dau semne , sau ma ro
g , sa i-le prezint ca pe niste
subiecte de discutie aparent banale ce ajung la un moment dat sa izbucneasca in
cearta .
Intr-un final ne-am despartit si am ramas prieteni , i-am multumit si chiar si a
zi ii multumesc pentru ca s-a
riscat sa ma iubeasca si ca in acele doua luni mi-a arat ce inseamna defapt natu
ra umana , si cum as putea
si eu la randul meu sa fiu om .
DUpa acest episod am inceput sa ma schimb , desi in continuare beam pana la fund
indiferent de cantitatea recipientului
si fumam pana la filtru orice material ar fi fost , parca tanjeam dupa afectiune
si imi doream sa ofer ,
iubeam viata desi vorbeam de moarte in continuare ca imi era frica sa nu mi-se s

puna ca m-am schimbat sau altceva.

Imi parea ca scopul meu primordial este sa iubesc , dar l-am gasit abia dupa ce
am invatat ura si nepasarea pe
de rost ...
Imi cautam relatii si dadeam sfaturi despre optimism si dragoste celorlalti ,dar
imaginea aceea imi provoca fiori
ori de cate ori fumam si cadeam in vis ... invatasem totusi sa traiesc cu ea .