O intelegere mai profunda a deficitului comercial, necesita o familiaritate cu balanta

de plati contabile. Balanta de plati cantabile poate fi un subiect uscat, dar ajuta , ridicand
ceata care inconjoara deficitul bugetar. Aceasta explicatie sugereaza remedii, care sunt
susceptibile de a fi eficace in reducerea deficitului commercial, aceasta fiind considerate
de dorit.
Balanta de plati este pur si simplu o contabilizare a tranzactiilor internationale ale
unei tari. Toate vanzarile de marfuri si active de catre nerezidenti, constituie o chitanta
pentru statele unite, fiind inregistrata in balanta de plati ca o intrare pozitiva de credit;
toate achizitiile de bunuri straine sau active de catre rezidentii din Statele Unite, constituie
o plata pentru statele unite si sunt inregistrate ca o intrare negativa, de debit. Balanta de
plati este impartita in doua mari categorii de tranzactii: cont current care include toate
schimburile de bunuri si servicii plus cateva categorii mai mici, si contul financiar care
include toate schimburile de bunuri, inspecial de portofoliu si cele de investitii directe. In
alte cuvinte o tara daca cumpara mai multe bunuri si servicii de la restul tarilor, mai multe
decat vinde ea, atunci tara trebuie sa vanda mai multe active decat cumpara.
In 2008 Statele Unite au avut un deficit de marfa de aproximativ 820 miliarde de
dolari si un excedent de servicii de 140 miliarde de dolar. Echilibrul pe bunuri si servicii a
fost prin urmare un deficit de aproximativ 680 miliarde de dolari, dar datorita unor factori
deficitul de cont curent a fost aproape 673 miliarde de dolari, sau 4,7% din Pib-ul anului
respectiv. Acasta implica faptul ca trebuie sa fi fost un surplus de capital de aproximativ
aceeasi marime. Destul de sigur, in acel an rezidentilor Statelor Unite(corporatiile si
gospodariile) le-a crescut dreptul de proprietate asupra activelor externe doar cu sub 52
miliarde de dolari, in timp ce strainii au crescut dreptul la proprietate asupra activelor
statelor unite cu peste 599 miliarde de dolari. Prin urmare surplusul contului de capital a
fost de aproxiativ 550 miliarde de dolari. Cat timp investitorii straini sunt dispusi sa
continue achizitionarea activelor Statelor Unite, deficitul poate fi sustinut. Investitorii
straini daca decid sa nu mai cumpere sau sa vanda activele Statelor Unite, atunci dolarul
va tinde sa se deprecieze pe pietele de schimb valutar, exporturile vor creste si importurile
vor scadea si astfel tinde sa se reduca deficitul comercial. Acest proces poate fi lent si
ordonat si nu are nevoie de o aterizare brusca sau un colaps brusc al dolarului.
In cadrul sistemului de la Bretton Woods, sistemul ratelor de schimb fixe, care a
durat de dupa al doilea razboi mondial pana in 1971, guvernul si-a mentinut ratele de
schimb fixe prin impunerea unor controale asupra miscarilor de capital. Ca rezultat
fluxurile de capital au fost minime.
Sistemul de la Bretton Woods s-a prabusit in 1971, iar de atunci miscarile
internationale de capital au fost dereglementate. Statele Unite au devenit un magnet
pentru capitalul lumii, in special dupa anii 1980. De exemplu dupa ce Japonia a facilitat
restrictii in exploatarea activelor externe in 1980, investitorii japonezi au avut parte de un
fond mare de capital si au cautat rate mai ridicate de intoarcere in pietele de capital
strain, in special in Statele Unite ale Americii. Acum ei sunt liberi sa cumpere active
precum si marfuri. Japonezii rezidenti au ales sa aloce o parte din dolarii pe care care ii
castiga din vanzarea produselor, in Statele Unite, sa cumpere mai degraba active decat
marfuri.
Deficitul comercial bilateral al Statelor Unite cu China este partea cea mai
controversata parte a deficitului de cont curent al Statelor Unite. In 2008 deficitul
comercial al Statelor Unite cu China a fost de 266 de miliarde de dolari, 1,9% din PIB. In
2007 China a achizitionat certificate de trezorerie precum si alte valori mobiliare in valoare
de aproximativ 460 de miliarde de dolari.
Deficitul comercial dintre SUA si CHINA este la fel de controversat ca deficitul comercial
dintre SUA si JAPONIA din anul 1980.

Conform Institutului de Politici Comerciale, deficitul comercial al SUA cu China a fost

responsabil de pierderea a 2,3 milioane de locuri de munca in SUA din 2001 pana in 2007.
Politica comerciala nu poate afecta direct deficitul contului curent, deoarece politica
comerciala are influenta mica asupra economiei si investitiilor. Daca o tara doreste
reducerea deficitului comercial atunci ea trebuie sa incerce masuri macroeconomice
pentru a reduce decalajul dintre economiile interne si investitii.
In concluzie, am vazut in ultimele doua capitole ca o mica parte din schimbarea de
zi cu zi a lucratorilor din diferitele sectoare ale economiei o reprezinta comertul, el ajuta la
crearea de noi locuri de munca in unele industrii, dar distruge locuri de munca in altele.