Sunteți pe pagina 1din 2

EFECTUL DIRECT AL DREPTULUI COMUNITAR IN DREPTUL INTERN

AL STATELOR MEMBRE
Privit ca ca element de baza al ordinii comunitare, efectul direct exprima
faptul ca toate principiile comunitare creeaza relatii juridice directe fie
intre stat si cetatenii comunitari, fie, in anumite circumstante, si in
raportul stabilit intre cetatenii comunitari.
Efectul direct se nastere pe baza conditiei de validitate a dreptului comunitar
insusi, ceea ce inseamna ca el nu necesita preluarea prealabila in
dreptul national printr-un act de tranzactie sau ordin de executare a
normei n discuie.
Neexistand intre prevederile tratatului un text explicit care sa consacre fara
niciun fel de echivoc efectul direct al dreptului comunitar asupra dreptului
intern, s-a simtit la un moment dat nevoia unei astfel de prevederi, iar cea
mai in masura sa consacre o astfel de regula, folosind interpretarea textului
tratatelor comunitare a fost Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.
Acesta a fost un act de deosebita temeritate, caci el caracterizeaza, totusi,
trecerea de la traditionala ordine de drept international la ordinea comunitara
autonoma, care se supune propriilor principii structurale, in sensul unei ordini
supranationale de functionare.
Elementele fundamentale au fost stabilite pentru prima data in decizia din
cazul Van Gend & Loos (afacerea 26/62), n care CJCE fusese solicitata sa ia
o decizie prin aplicarea directa a articolului 12 din TCEE (abrogat prin Tratatul
de la Amsterdam) potrivit caruia:
[] statele membre se abtin de la a introduce intre ele noi drepturi vamale
[] si de la a mari cele care se aplica in relatiile lor comerciale reciproce.
Se observa ca prevederile articolului nu faceau nicio referire cu privire la
persoane.
Curtea, insa, prin aceasta decizie acorda art. 12 efecte directe, in sensul
ca acest articol stabileste drepturi individuale, pe care instantele
statale trebuie sa le respecte.

Hotararea Van Gend & Loos, adeseori citata in doctrina, consemneaza ca:
Din toate acestea trebuie trasa concluzia dupa care Comunitatea reprezinta
o noua ordine de drept international, in favoarea careia statele chiar daca in
cadru restrans si-au ingradit drepturile lor de suveranitate, si anume o
ordine de drept, ale carei subiecte sunt nu numai statele membre, ci si
indivizii. De aceea, dreptul comunitar care este independent de legislatia

statelor membre urmeaza a le conferi indivizilor si drepturi, asa cum el le


impune si obligatii. Astfel de drepturi iau nastere nu numai daca Tratatul le
stabileste in mod explicit, ci si pe baza obligatiilor neechivoce, pe care
Tratatul le impune indivizilor, precum si statelor membre si organelor
Comunitatii.

Important de subliniat si de retinut este faptul ca efectul direct al


dreptului comunitar asupra dreptului intern se produce in mod
automat. Orice persoana poate, in acest caz, invoca orice dispozitie a
dreptului comunitar, atat in litigiile impotriva unei autoritati publice
(cunoscute sub numele de litigii de tip vertical), cat si in litigiile cu
o alta persoana fizica (in asa - numitele litigii de tip orizontal).